170 matches
-
între care și Ne amuzăm de moarte, au fost mai flagrant confirmate ca niciodată tocmai la Tîrgul de carte. Postman a avertizat asupra riscului uniformizării culturale sub fluxul informațional, asupra riscurilor comercializării culturii, ale derapajului televiziunii în teritoriile derizorii și promiscue ale divertismentului cu orice preț. Dar cum se știe, nimeni nu e profet în țara lui... Învățăturile maestrului au fost totuși auzite de unii... Astfel se explică și de ce doi autori britanici care se întreabă de unde provine ura împotriva Americii
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
cu a cincea sa carte de versuri, Așezarea pe cruce. Titlul confirmă gesticulațiile de expiere și martiraj într-un foarte limpede limbaj al descrierii infernului ca singură obsesie. Autoscrutându-se nevrotic în oglinzile sparte ale realului, o butaforie ireversibil toxică și promiscuă, poetul pare să se delecteze (salveze) amănunțind-o programatic în chip de artă poetică. Aproape toate poemele se structurează în jurul metaforelor morții, sângelui, cenușii, captivității, așadar un repertoriu sumbru în care nu există decât o singură sărbătoare, și-aceea mortală
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
ale politicienilor. De la an la an, de la mandat la mandat, de la președinte la președinte, au așteptat ca laptele și mierea să curgă din abundență în gurile lor larg căscate, gata să le astâmpere gustul de cocleală după noaptea de amor promiscuu și băutură contrafăcută. Printr-un straniu proces de transfer al responsabilității, votanții - îngrijorător de mulți - rămași și după turul al doilea sub vraja lui Vadim își imaginează că amenințările răcnite de acesta nu-i privesc defel pe ei, ci pe
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
rămășițe umane, clădite pînă sus, la bolta de deasupra capului, după modelul marilor catacombe pariziene. Trei laturi din această criptă interioară erau ornamentate într-o manieră identică. Din cea de-a patra oasele fuseseră aruncate pe jos și zăceau acolo promiscuu, formînd într-un loc o grămăjoară. Înăuntrul zidului astfel expus prin înlăturarea oaselor, descoperirăm încă o scobitură interioară, adîncă de vreo doi metri, lată de unul jumătate și înaltă de aproximativ trei sau patru. Părea să nu fi fost construită
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
E ceva monstruos și lipsit de tact în ambiția de a controla lumea prin inferențe perfecte pe care le exprimi într-un cod de simboluri abstracte și de aceea, cînd Russell își părăsește empireul logic pentru a coborî în arena promiscuă a eticii sociale, merită să-i urmărești nu declarațiile de principiu, care sînt forme politicoase de îmbiere a cititorului, ci tactica de care face uz, adică felul logic cum procedează pentru a se apropia de temă. „În paginile ei nu
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
va avea însă un reper solid, va fi dintr-o bucată ca John Wayne și se va purta cu femeile precum Bogart, Newman, Brando, Mastroiani sau Belmondo, și nu ca pateticii și violenții vecini bețivi din bloc, alienați de viața promiscuă de sub dictatură. Romanul lui C.D. Florescu este, în ciuda unei exprimări uneori ușor artificiale, (așa este povestea tatălui, din păcate) unul dintre cele mai frumoase, mai amuzante și mai emoționante cărți apărute în colecția Poliromului. O carte simplă și complicată în
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
lucru are măsura sa proprie (natura sa proprie asemenea)", scrie Eminescu în Fragmentarium. Pleșu scrie revoltat amar: Felul în care îl sărbătorim pe Eminescu nu diferă deloc de felul în care îl recităm: gălăgios și retoric, după modelul unei chermeze promiscue, în al cărei abur fiecare își dă în petic. Toți îl sărbătorim ca pe un precursor al micilor noastre obsesii și al firavelor noastre ideologii.[...] Îl sărbătorim într-un soi de falsă unanimitate, ca și cînd toți îl iubim la
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
un grup de părinți din Missouri protestând față de volumul care include scene de masturbare. Volumul lui Huxley a ajuns pe locul al treilea în top. De altfel, cartea a fost scoasă din programa școlară, în 1980, pentru că prezenta relațiile sexuale promiscue ca fiind "ceva amuzant". "Minunata lume nouă" este singurul titlu clasic din această listă. Pe de altă parte, în lista din 2009 au fost incluse titluri precum "De veghe în lanul de secară" de J. D. Sallinger și "Să ucizi
Ce CĂRŢI au vrut americanii să INTERZICĂ anul trecut () [Corola-journal/Journalistic/70348_a_71673]
-
să ne convingă, chiar și în momentul întâlnirii, la ani buni de atunci, Gina păstra un miros cadaveric. E ceea ce-l atrage, acum, pe Vlad. Discuția dintre ei oscilează între un monolog asupra frustrării și câteva scene de un erotism promiscuu și neconsumat. Altele sunt, oricum, problemele din mintea protagonistului. El e obsedat de „moartea ezitantă, neîmplinită" (p. 7) pe care tocmai a traversat-o, de impotența precoce care i-a ruinat în ultimele luni încrederea în sine, de sinuciderea inexplicabilă
Iluzii pierdute by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6353_a_7678]
-
Și, mai mult: "Oscilațiile și alternanțele de stări, în spectacolul erotic extraordinar imaginat de autor, desenează un veritabil roman al iubirii mistice încărcate de o supremă vibrație a ființelor". În opoziție, universul lui Broch e unul al urâtului și al promiscuului. Erotismul va fi, și el, maculat și sordid, bazat pe "o atracție disperată a simțurilor", așezat sub semnul blestemat al incestului. Comparația, în ordinea demonstrației care susține dualitatea carnavalesc & luminos vs. tragic & întunecat, ar fi interesantă, pentru că ea ilustrează modelul
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
înconjurîndu- se de porumbei, frenetic, înfășurînduse de-a dreptul în atingerea lor trepidantă. Îi purtau în palme, pe umeri și pe creștetul îmbrobodit, unde femeile arborau pretutindeni chemarea unor fărîme de pîine, pentru pofta avidă a păsăretului. Ca în așteptarea, promiscuă aproape, a unui miracol de învoaltă senzualitate, una își pusese pe buze chiar, firimiturile albe, anafură, ai fi spus, bună de ispitit îngerii. Dar «fiecare este intendentul propriei sale grații», ne avertiza demult, printre exiluri și persecuții îndurate inflexibil, care
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
un concurs de masturbatori/ și singurul care dă pe el". Un kitsch total... Fata-femeie de 22 de ani, venită din provincie la facultate în București, cazată în cămin, în căutarea unei vieți sociale, scindată între trecutul erotic incert și prezentul promiscuu, experimentînd sau rătăcind erotic cu propriile prietene, este o temă deja abordată și reușită de Ana Maria Sandu în Din amintirile unui Chelbasan și de Cecilia Ștefănescu în Legături bolnăvicioase. Din păcate, cînd această temă e dusă în zonele ei
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
aura ei s-a lăsat undeva în jos, am putea spune chiar jos de tot, în zona pîntecului, a sexualității, acolo unde energiile instinctuale fac singure legea, reclamînd proteze și artefacte "artistice" pe măsură, care ne conving că spiritul mărginit, promiscuu detestă spiritul elevat, cumpătat. Clasicismul și, în special, Romantismul s-au întemeiat pe un tip de substanță asociativă, rezultată din armonia plămînilor și a bronhiilor la nivelul cărora s-a situat aura muzicii culte, dar și din simultaneitatea diversității ca
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
preoți nu este din cale afară de cucernic și aceasta explică oarecum calitatea serviciului din unele biserici de la noi. Scrie Mihai Neamțu despre ispitele viitorilor preoți ortodocși: Lipsa de siguranță, amenințarea letală a muzicii de discotecă, condițiile minimale de igienă, atmosfera promiscuă a băilor, zgomotul permanent al holului, traficul de bîrfe, lipsa unor oaze de liniște (cum ar fi o capelă organizată permanent într-o cameră mai spațioasă a unor cămine) - toate acestea constituie dezavantaje notorii pentru orice tânăr studios" (p. 101
Aggiornamento în ortodoxie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11473_a_12798]
-
treceți, vă rog, peste pagina 8, unde Andrei Pippidi scrie despre "ce se putea vedea la București în 1836", iar Marina Dumitrescu despre ceea ce se vede astăzi: "Bucureștii...noi derapează, sub ochii noștri. Dinspre rafinament spre kitsch. Dinspre pitoresc spre promiscuu. Dinspre simboluri spre simulacre. Și, mai ales, dinspre voluptatea memoriei spre tabula rasa". Una peste alta, acest număr din Dilema veche are nerv.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9511_a_10836]
-
E ceva monstruos și lipsit de tact în ambiția de a controla lumea prin inferențe perfecte pe care le exprimi într-un cod de simboluri abstracte și de aceea, cînd Russell își părăsește empireul logic pentru a coborî în arena promiscuă a eticii sociale, merită să-i urmărești nu declarațiile de principiu, care sînt forme politicoase de îmbiere a cititorului, ci tactica de care face uz, adică felul logic cum procedează pentru a se apropia de temă. „În paginile ei nu
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
aproape anulat, copilul trăiește într-o sălbăticie de necrezut, e înfometat, mizerabil, singur. Iubirea e redusă la o poftă carnală pasageră pentru un bărbat cunoscut în adolescență și la un trist concubinaj cu un altul. Se petrec și două avorturi promiscue, desfășurate fără vreo criză interioară. Mănîncă pîine goală, aproape moare de frig iarna, stă imobilă sub o plapumă veche. Și nu suportă brînza pe care i-o oferă o rudă miloasă. Un personaj sordid într-o lume sordidă. Și o
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
ruptă de realitate, încât îți vine s-o bănuiești de autism - i se face frig văzând o furtună de zăpadă într-un glob de sticlă. Iar filmul nu se mulțumește cu vulnerabilitatea, mai trebuie să-i dea și o tentă promiscuă: năucită de durere, Alva ricoșează din bărbat în bărbat. Iată o serie de elemente foarte anti-feministe: pentru început, o femeie care nu vede salvarea decât într-un bărbat, eventual sub formă maritală. Alva vrea să părăsească orășelul și să vadă
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
zi. Mediile surprinse de Dan Lungu sunt cele marginale, oamenii sunt simpli muncitori sau pensionari, scenele de viață cotidiană banale, iar semnificațiile multiple și deloc futile. Timpul de trecere, postdecembrist, este urât și greu, oamenii mărunți sunt dezorientați de viața promiscuă care le frânge și orice urmă de moralitate. De aici și întâmplările crude, grotești, absurde ce par scoase parcă din știrile senzaționale ale ziarelor. De fapt, acesta este mediul care furnizează presei paradoxurile existenței, pentru că aici, unde viața e compusă
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
și Marele Duce Inginer îl vor însoți de acum pe el, în calitate de sfetnici. Planul lor imediat: de a reconstrui Avenida Populista. Un megaloman de talie mai mică e Cașa, capul familiei din piesa Cașalotul. Mediul din care face parte - mahalaua promiscuă -, nu produce decât personaje declasate. S-ar putea spune despre ele, fără exagerare, că a doua lor natură sunt imoralitatea și alcoolismul, deloc străine nici celor două fiice ale familiei, care vor cu orice chip să se mărite. Pretendenții la
Megalomani mari și mici by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9306_a_10631]
-
Elena Văcărescu, Martha Bibescu, Cella Delavrancea și Maruca Cantacuzino - pînă la dexteritățile retorice pe care Petre Țuțea le arăta în închisoare. Sunt memorii aspre prin duritatea dezvăluirilor și suculente prin amănunțimea portretelor încondeiate: o lume cu alură de bestiar uman, promiscuă și deopotrivă fascinantă, amestec de gusturi elevate și de apucături abjecte. Un univers întors pe dos în care frica, marea frică din anii ‘50, soră geamănă cu la grande peur din 1789, schimbă caractere și induce metamorfoze morale. Și peste
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
de treizeci și unu de ani, cu fața ciupită de vărsat și ochi verzi-gălbui. Era măcinat de febra unei vieți irosite pe meleaguri străine, și fusese peste tot: în insule îndepărtate din estul Indiei, pe coasta africană și în porturile promiscue ale Americii de Sud. Lăuda depravarea cruntă din bordelurile Orientului Îndepărtat, unde femeile nu aveau, după spusele lui, „nici un fel de rețineri“. Erau, povestea el, „un teren deschis“. Suferea de afecțiuni fizice provocate de comportamentul său, ori cel puțin așa părea. Petice
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
poveste/ Pe care nu mai știe nimeni/ S-o spună" (Pe fațada unei catedrale). Imaginea omului interior "mutilat" se așterne asupra elementelor cosmice, perturbate de degrigolada sa, solidare cu derularea acesteia. "Pielea pămîntului" capătă un aer "indecent", "senzual", marea e promiscuă, oceanul e "bătrîn de-o oboseală/ Numită simplu nemurire", într-un "Orizont animal/ Și în rău și în bine,/ Adînc lucios și lunecos de mare/ în care soarele/ Se scufundă fără rușine" (Peisaj impudic ). Altfel zis Lumea însăși ca mecanism
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
sunt. Mă uit în altă parte în timpul scenelor de sex sălbatic când sunt la cinema, nu am folosit cuvântul „uter“ într-un loc public și nu posed nici măcar o pereche de chiloți tanga. Dar sunt sigură că există o femeie promiscuă și-n mine, care vrea să scape de pantofii cu talpă joasă, disperată să iasă la lumină și să poarte un sutien Wonderbra. Doar că nu am avut niciodată curajul. Ieșitul la suprafață presupune întotdeauna, ei bine, o ruptură. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și zgomotul. Dimpotrivă, ceea ce le place lor sunt spațiile insterstițiale, stătute, dintre bulele existențelor individuale. Fac tumbe lente prin aer, lovindu-se de pereții sidefii ai bulelor, umplând interstițiile vulnerabile prin propriile lor limite, care conțin și perpetuează existențele lor promiscue. Însă de fiecare dată când oamenii ies din bulele lor, râzând sau vorbind unii cu ceilalți, umplându-și unii altora inimile, ființele păstoase se scurg înapoi în lumea lor. Când venea ora de culcare, stafiile se cuibăreau în umbrele celor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]