5,338 matches
-
pseudo-norme, create de vorbitori pentru a evita ipotetice confuzii. Construcția a cere scuze are de fapt mai multe variante de realizare: fără complement indirect (cer scuze), cu un complement care indică destinatarul (cer scuze cuiva sau de la cineva) - și cu pronume în reflexiv, indicînd interesul, participarea (îmi cer scuze). Ultima construcție nu este un caz izolat în limba română; ea apare și în a-și cere iertare, a-și cere voie să plece etc., fiind îndreptățită din punct de vedere gramatical
Îmi cer scuze... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8013_a_9338]
-
Am venit să-mi cer iertăciune"). În explicarea construcțiilor în cauză sînt invocate atît evoluții interne, cît și posibile calcuri din franceză. Interesant e că, așa cum arăta Mioara Avram în articolul citat, ambiguitatea expresiei nu este creată doar de valorile pronumelui în dativ, care poate indica destinatarul (îți sau vă) sau participarea intensă, interesul agentului (îmi), ci și de relația dintre verbul a cere și complementul scuze. Pentru unii vorbitori este oricum neclară expresia a cere scuze, care în principiu poate
Îmi cer scuze... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8013_a_9338]
-
nuanțe și analizînd obiecții - cum un asemenea luptător bate în retragere de îndată ce e pus în fața ifoselor feministe ale publicului occidental. Căci atunci cînd simți nevoia, chiar în preambulul cărții, să te scuzi că, în limba engleză, convenția morfologică face ca pronumele masculine să fie folosit mult mai des decît cele feminine și că la mijloc nu e vorba de o intenție de discriminare, ci pur și simplu de structura limbii în care scrii, cînd faci asta nu trebuie să te miri
Surprizele selecției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6901_a_8226]
-
direct, neanunțat de prepoziție, este ca o vedetă în boxeri care habar nu are că peste o secundă trebuie să dea o reprezentație în fața fanilor săi"), confuzii morfologice (în situația pe care o comentează, "care mi-ai șutit mașina?", buclucașul pronume nici măcar nu-i subiect, așa cum afirmă țanțoș semnatarul notiței, de vreme ce diferă categoria persoanei) și pamflet ușor (agramatismul cu pricina ar fi, de fapt, o formă subtilă de schizoidie). Lista poate continua. N-ar fi fost totuși mai simplu, și pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6962_a_8287]
-
această noapte fiind denumită și noaptea Ielelor sau noaptea jocului Calușarilor. autor: Lucian Negrea În mitologia românească, Rusaliile sunt considerate femei fabuloase din categoria Ielelor, fiicele lui Rusalim Împarat. Nu se cunoaște originea acestui mit, “iele“ nefiind un nume, ci pronumele personal feminin “ele“, rostit popular. Acest mit a fost suprapus ulterior peste sărbatoarea creștină postpascală a Cincizecimii și devenită Duminica Rusaliilor. În tradiție se spune că cei care nu țin sărbătoarea de Rusalii vor fi pedepsiți de Iele. Acestea le
Rusaliile: Noaptea Ielelor sau a jocului Căluşarilor () [Corola-journal/Journalistic/69785_a_71110]
-
consolidează încrederea în terța persoană și îi asculta cu plăcere sfaturile, ceea ce, în final, duce la reducerea agresivității verbale și fizice de la masa medierii. Aliniatul 3 - Pentru a nu supără părțile, mediatorul încearcă să preia totul asupra lui, prin folosirea pronumelui „EU” și nu „TU”, ori de câte ori se dorește să se obțină ceva de la părți, prin întrebări sau expunerea unei probleme ori a unui aspect legat de neînțelegerea care a provocat sau menține mărul discordiei. Aliniatul 4 - Este important ca părților să
Primul cod orientativ privind procedura medierii conflictelor de la A la Z by Mihaiu Șanța () [Corola-publishinghouse/Law/705_a_993]
-
un ceas istoric cînd primează substantivul, în speță Evul Mediu; un altul al adjectivului, Renașterea, un ceas cînd primează adverbul (felul în care este redat ceva), anume ceasul Reformei, al Contrareformei și cel al secolului clasic francez; un ceas al pronumelui ca «eu»; unul al conjuncției, adică al relațiilor, al legăturilor exterioare («și», «sau», «dacă... atunci»), totul în așteptarea unui ceas, poate, cînd va prima spiritul prepoziției, adică al unui alt raport între oameni și lucruri, o nouă formă de intimitate
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
că la un moment dat nici Traian Băsescu nu i-a știut prenumele. "Iar pentru ca domnul <Horia> Neamțu să nu aibă dificultăți în interpretarea acestui text simplu, fac precizarea că mă refer și la dumnealui (pentru că eu știu să folosesc pronumele personale de politețe)", a conchis ea.
Udrea către Neamţu: Mulţi se imaginează a fi noul Traian Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/42657_a_43982]
-
activare și dezvoltare a potențialului creativ al preșcolarului: - Deprinderea de formare a cuvintelor pe baza unor sunete și silabe date. - Deprinderea de formulare a propozițiilor pornind de la cuvinte sau imagini date. - Îmbogățirea vocabularului cu verbe, substantive comune și proprii, numerale, pronume personale, etc. - Structurile gramaticale proprii limbii române. - Deprinderi de formulare nuanțată a răspunsurilor la întrebările receptate. - Deprinderea de a formula întrebări. - Deprinderea de a purta scurte conversații pe o temă aleasă sau dată. - Mijloace expresive verbale, paraverbale, nonverbal. - Deprinderea de
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
camuflate, că nici nu știu de unde mi s-a năzărit așa o comparație. — Pregătită, Luminăția Voastră, cum nu! — Ei, atunci să aștepte... Mda, hhhmmm. Eu însumi voi da atacul! Observați aici, preacinstiții mei cititori, folosirea neaș teptat de corectă a pronumelui de întărire, ceea ce, trebuie să o recunoaștem cinstit și fără ranchiună, nu o prea reușesc mulți cu funcții mult mai de răspundere decât un pârlit de împărat. — Eu însumi voi da atacul, o ținu împăratul pe a lui cu o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
plural (crătițele), fie hipercorectitudini (plapumele, dragele), și genitiv-dativul "universal" (lui Marina). Sintaxa suferă prin dezacorduri între subiect și predicat ("cât de efemeră este gloria și puterea"), între adjectiv și substantiv ("Pe Sabin Bălașa toate lucrurile astea îl lăsau reci"), între pronume și, foarte frecvent, prin dezacordul lui al, a, ai, ale. Anacolutul e de efect, dar numai în proză: "Vine Alinuța care nu e ziua ei astăzi". Lexicul se resimte de contaminarea cu engleza ("face sens", "într-o locație medicală în
Limba română la radio și TV by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8814_a_10139]
-
un, așadar, - stimați colegi, distinși confrați, - in eficace." (p. 9). Capacitatea scriitorului de a improviza nu cunoaște limite și un text de două pagini se transformă într-o interminabilă aliterație. Cu excepția unor ligamente ale textului (inevitabilele conjuncții, prepoziții, adverbe și pronume), toate celelalte cuvinte încep cu litera h. De altfel, textul însuși se intitulează ironic Ora H: "Haidamacii Hadesului hâd, herțogii hârdăului hulpav, histrionii hrubelor hicleni, nu-l hârțuiau cu hapca sau harponul, nici nu-l hăituiau cu vreun harapnic, necum
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
e prudent să faci previziuni!), dar e un caz interesant din mai multe puncte de vedere. În primul rînd, pare să ilustreze tendința colocvială (mai veche) de a adăuga sufixe diminutivale, cu valoare afectivă, celor mai diverse clase lexico-gramaticale (adverbe, pronume, chiar interjecții: binișor, acușica, mătăluță, nimicuța, aolică). După toate aparențele, mersic provine din atașarea sufixului diminutival -ic la mersi; nu neapărat după o regulă compozițională strictă, ci mai mult prin analogie, după modelul altor derivate. Nu întâmplător îl găsim uneori
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
sugestii, în genere pornind de la surse slave (pentru care distanța semantică e totuși prea mare, ca în cazul verbului ciniti "a aranja"). V. Bogrea presupunea (într-un studiu din 1920-21) existența unui verb a cini, al cărui imperativ urmat de pronume ar fi cinel. A. Candrea (în Dicționarul enciclopedic "Cartea românească", 1931) evoca interogația sud-slavă cemu sau cumu "de ce?". Au fost propuse, în cursul timpului, multe alte explicații prea puțin convingătoare: de exemplu, reducerea unei interogații cu pronume relativ "cine-l
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
imperativ urmat de pronume ar fi cinel. A. Candrea (în Dicționarul enciclopedic "Cartea românească", 1931) evoca interogația sud-slavă cemu sau cumu "de ce?". Au fost propuse, în cursul timpului, multe alte explicații prea puțin convingătoare: de exemplu, reducerea unei interogații cu pronume relativ "cine-l (ghicește)?". Al. Ciorănescu, în Dicționarul său etimologic, alege ca formă de bază tot varianta cimel, legată de verbul a cimili, pentru care propune soluția excesiv de prudentă și nerelevantă de "creație expresivă". Mi se pare posibilă și o
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
putut constata, în mai multe rînduri, cît de recente sînt normele explicite ale românei literare și cît de puțin pot corespunde ele variațiilor pe care le cunoștea uzul în limba mai veche. Un caz interesant îl constituie construcția prepozițională a pronumelui relativ care, cu funcția de complement direct: "cartea pe care ți-am dat-o". Norma literară este în acest caz cît se poate de clară: pe face diferența între poziția de complement direct și cea de subiect ("cartea care e
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
din 1966: de aici se vor răspîndi rapid, prin școală și prin diverse lucrări normative. Pe de altă parte, așa cum se observă și din exemplele de mai sus, care în acuzativ este aproape întotdeauna dublat de forma neaccentuată a unui pronume (care o vezi, care le știi etc.): în vorbirea populară, această dublare este suficientă pentru a dezambiguiza construcția, indicând cazul și funcția. În lingvistica românească, Magdalena Vulpe a susținut ideea că sintaxa populară a relativului nu trebuie văzută ca o
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
în corpusul autentic popular pe care l-a utilizat, construcția pe care nu apare nici măcar o dată! Comparînd situația din română cu fenomene asemănătoare din alte limbi, autoarea afirmă că cele două construcții au existență paralelă: În loc să vedem în construcția cu pronume invariabil o degradare a pronumelui relativ cu funcție sintactică marcată, ni se pare mai rezonabil să considerăm că, încă dintr-un stadiu foarte vechi al românei, cele două aspecte discutate au cunoscut o existență paralelă. Pe măsură ce o normă a limbii
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
care l-a utilizat, construcția pe care nu apare nici măcar o dată! Comparînd situația din română cu fenomene asemănătoare din alte limbi, autoarea afirmă că cele două construcții au existență paralelă: În loc să vedem în construcția cu pronume invariabil o degradare a pronumelui relativ cu funcție sintactică marcată, ni se pare mai rezonabil să considerăm că, încă dintr-un stadiu foarte vechi al românei, cele două aspecte discutate au cunoscut o existență paralelă. Pe măsură ce o normă a limbii scrise s-a stabilit prin
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
Rodica Zafiu Construcția cu dublu pronume neaccentuat a verbului a fura - și-o fură - este destul de recentă, dar s-a răspîndit rapid în limbajul familiar-argotic. Pronumele feminin o are în această structură, ca și în multe alte expresii populare și argotice (a o păți, a o
La furat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7736_a_9061]
-
Rodica Zafiu Construcția cu dublu pronume neaccentuat a verbului a fura - și-o fură - este destul de recentă, dar s-a răspîndit rapid în limbajul familiar-argotic. Pronumele feminin o are în această structură, ca și în multe alte expresii populare și argotice (a o păți, a o lua la goană etc.), un sens "neutru", neprecizat; uneori, o pare să trimită la o entitate anume (ca în a
La furat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7736_a_9061]
-
-o pe aeroport" (cu explicația în același text: "Artistul a fost agresat fizic de un angajat", Cancan, 5.03.2008); "Naomi "și-a furat-o" de la Nikita, în direct!" (apropo.ro 21.07.2008). Sînt și formulări în care, în locul pronumelui o, apare chiar "obiectul furtului", respectiv instrumentul sau actul lovirii: "săracii au trăit mineriadele și cine și-a furat o bâtă pe spate nu uită cât o trăi" (dianatusa.ro); "niciodată nu și-a furat o găleată de gunoi (goală
La furat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7736_a_9061]
-
argotic-familiară. În cele mai recente înregistrări on-line ale argoului românesc, verbul e prezent (deși, cu stîngacii de redactare, nu numai la litera Ț, cum ar fi normal, ci și la A: a se tira); este ilustrata mai ales construcția cu pronumele reflexiv și cu sens de deplasare, "a pleca": "io mă tirez acas"; S-a tirat prostu' aseară cand a văzut că iese cu scandal" (123urban.ro). Într-unul din dicționare sînt cuprinse și alte sensuri ale verbului, "a fura" sau
Tiră by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9728_a_11053]
-
sau în memoriile lui "Fanfan, rechinul pușcăriilor": "Îl bunghesc pe nea Cazacu tîrînd o carte la saltea" (M. Avasilcăi 1994: 29). Alte atestări recente, culese din Internet, confirmă răspîndirea verbului, mai ales cu sensul "a pleca": fie în construcția cu pronume reflexiv - "io maine mă tirez pana în Grecia" (connect.co.ro); "mă tirez cu fruntea sus!" (animale.ro), fie, mai rar, cu pronumele expletiv o: "eu o tirez în bloc" (mitnick.weblog.ro); "Marea Britanie o tirează din Irak!" (dannitablog). Rar
Tiră by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9728_a_11053]
-
recente, culese din Internet, confirmă răspîndirea verbului, mai ales cu sensul "a pleca": fie în construcția cu pronume reflexiv - "io maine mă tirez pana în Grecia" (connect.co.ro); "mă tirez cu fruntea sus!" (animale.ro), fie, mai rar, cu pronumele expletiv o: "eu o tirez în bloc" (mitnick.weblog.ro); "Marea Britanie o tirează din Irak!" (dannitablog). Rar, verbul apare chiar că intranzitiv, neînsoțit de nici o formă pronominala: "De ce nu se duc, toți cei care tirează de la ore, să caute un
Tiră by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9728_a_11053]