2,031 matches
-
ediției definitive din 1944. Iar în păstrarea formelor de limbă (în ținuta filologică a textului) a optat, cum se precizează în nota ediției la volumul din anul 2000, mult mai amplă decît cea din 1983, pentru acele forme de limbă (pronunție) care nu strică rima și care i-au fost specifice poetului. Regret mult că editoarea n-a ținut seama de observațiile mele din cronica la volumul din 1983, descoperite prin colaționare cu primul volum al ediției, îngrijită de autor, în
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
Walter Benjamin în care Sontag descoperă o întruchipare a spiritului saturnian. Cu prilejul acestei sărbătoriri am ascultat-o pe Susan Sontag într-o înregistrare radiofonică, citindu-și eseul. O voce gravă, chiar guturală, cu inflexiuni calde dar sobre, cu o pronunție impecabilă a numelor germane, și fără să vreau mi-am închipuit-o fizic în compania lui Walter Benjamin, chiar și a lui Adorno ori Scholem, iar apoi, pe măsură ce textul avansa, a lui Baudelaire și Proust. Insesizabil aproape, făptura care citea
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
detaliată analiză comparativă a adaptării morfologice (gen, formă cazuală, grade de comparație, clase de flexiune verbală), fonetice și grafice. Dincolo de indiscutabila unitate și de intenția dominantă de a păstra identitatea termenului de origine, modificările de detaliu sînt extrem de numeroase (în pronunție, în transformarea diftongilor și a hiatului, pierderea sau conservarea finalei, simplificarea grupurilor consonantice, deplasarea accentului etc.). Alte capitole deschid mai ales pofta de a aprofunda subiectele evocate pe scurt: evoluțiile semantice, falșii prieteni, latinismele aparente, derivarea, registrele și valorile stilistice
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
de ele. Întotdeauna își termina astfel fraza cu cîte un "parole d'honneur". Spunea "miniuțios" pentru minuțios și cuvîntul, lovind așa de tare, părea întrebuințat la orice frază. Și, de fapt, îl spunea des. I se atrăgea atenția totdeauna asupra pronunției greșite. Provocînd rîsul, nu protestase nimeni asupra acestei corijări. Deoarece Mirel exclama cu bunătate falsă "E doar în binele lui!", nici Ortansa (mama lui Mirel, n.m.) nu se supăra. Se reușise, după multă vreme, ca Tololoi, înaintea pronunțării cuvîntului, să
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
instabile și mai inovatoare domenii ale limbii române actuale, cred că merită să ne mai oprim puțin asupra ei, examinînd de pildă unul dintre termenii de bază ai Internetului: substantivul care, preluat ca atare din engleză, are grafia site și pronunția (în transcriere aproximativă) sait. În adaptarea acestui termen tehnic de tot mai largă circulație publică, alte limbi romanice au recurs la fondul lexical preexistent. De fapt, cuvîntul englezesc e unul din cele (numeroase) de origine latino-romanică; sensul lui informatic, transparent
Situl, saitul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16141_a_17466]
-
să prefere o formă cît mai apropiată de cea englezească, cu cîteva variații de adaptare grafică. Cele mai multe atestări apar desigur chiar în paginile virtuale ale Internetului. Aici găsim frecvent forma scrisă ca în sursa engleză, ceea ce presupune și păstrarea unei pronunții cît mai fidele. Adaptarea morfologică (în articulare și în formarea pluralului) e totală, iar statutul de împrumut recent cu grafie și pronunție străină poate fi subliniat de folosirea cratimei în adăugarea mărcii de plural sau a articolului hotărît: "Ai un
Situl, saitul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16141_a_17466]
-
paginile virtuale ale Internetului. Aici găsim frecvent forma scrisă ca în sursa engleză, ceea ce presupune și păstrarea unei pronunții cît mai fidele. Adaptarea morfologică (în articulare și în formarea pluralului) e totală, iar statutul de împrumut recent cu grafie și pronunție străină poate fi subliniat de folosirea cratimei în adăugarea mărcii de plural sau a articolului hotărît: "Ai un site și vrei să îl faci cunoscut?"; "mărește numărul de vizitatori din site-ul tau"; "analiza traficului site-ului tău, în timp
Situl, saitul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16141_a_17466]
-
e pe siteul ăsta"; "se lucrează la o pagină care vă oferă linkuri către siteuri străine de specialitate"; "dorim să verificam bine toate siteurile (doar nu vrem să ne facem de rîs)". O altă soluție e adaptarea grafică totală, transcrierea pronunției englezești: ea apare în genere în textele mai familiare, glumețe, care ilustrează și alte neașteptate adaptări ale jargonului: "Am hotărît ca acest sait să conțină informații de orice tip, opinii și gînduri de ale mele"; "Acest sait a fost hituit
Situl, saitul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16141_a_17466]
-
a unui astfel de sait") - și că inventivitatea nu are limite, recurgîndu-se pînă și la apostrof: Ne cerem scuze dar sit'ul este în reconstrucție". Dincolo de această veselă babilonie, putem constata că se menține mai puternică tendința de păstrare a pronunției englezești - ca formă de snobism, sau pur și simplu de respect pentru cunoașterea și utilizarea limbilor străine. Adaptarea sit riscă să treacă drept incultă, chiar dacă nu e deloc așa. Vorbitorii de azi preferă forma fonetică sait, care nu e greu
Situl, saitul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16141_a_17466]
-
urmați de o consoană. Excepțiile (interjecția hait, substantive ca hoit sau seif) sînt puține. De altfel, ultimul cuvînt citat permite un paralelism interesant: termenul englezesc safe, pronunțat seif, a fost în trecut adaptat în română atît în forma care transcrie pronunția (seif), cît și într-una corespunzînd scrierii (safé). Desigur, recentul site nu riscă acest tratament, dar produce deocamdată destul de multă nesiguranță grafică.
Situl, saitul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16141_a_17466]
-
care mai era încă și cea a Războiului de o Sută de Ani, date privind calcularea calendarului în Evul Mediu, un inventar al iconografiei lui Villon, al ocurentelor numelui său în documentele epocii și în cuprinsul operei, cu precizări privind pronunția, grafia și diferitele moduri de anagramare în poezie, în afară de numeroasele acrostihuri și telestihuri care îl cuprind; traducerea integrală a cîtorva studii și prefețe importante; reproducerea anastatica a primei ediții din opera lui Villon, datorată tipografului Pierre Levet în 1489, cînd
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
categorisești cum se cuvine, când tind să acceadă pe trepte superioare de civilizație. Nu trebuie să-ți ascuți prea mult urechile ca să-i auzi cum pronunță numele unor ilustre personalități ca Goethe sau Chopin, al unui oraș precum Köln, în pronunția lor: Ghiote, Șopan ori Chioln. Important și nu prea, când îi auzi la radio și TV. Deși unii îi pot zgândări urechile dnei Kövesi, rebotezată de mai toți: Chioveși. - Ești sigur c-o zgândărește, știi tu cum își pronunță dânsa
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92514_a_93806]
-
filmat-o asistați de Dorian Boguță... pot să spun că ne-am amuzat copios și am improvizat toți 3 pe indicațiile din text. Cînd am ajuns in Atlanta am aflat ca accentul exotic a contribuit foarte mult la alegerea mea. Pronunția de est-european mă făcea deodată mai potrivit decît ceilalți actori americani care dăduseră proba pînă atunci. În plus, personajul meu are o secvență destul de grea pe motocicletă, așa că era obligatoriu că actorul să aibă carnet și să știe să alerge
Dragoş Bucur, într-un film de acţiune american, la Hollywood [Corola-blog/BlogPost/97539_a_98831]
-
ori s-au modificat mai puține...Au rămas, aceste cuvinte cu toate că au venit slavii în sec VI, de unde foarte multe cuvinte slave, care, nu sunt nici în franceză, italiană sau spaniolă...Foarte ciudată, l română fiincă are și probleme de pronunție, de fonetică, mai complicată..ț, ș, î...În limba română un străin mai ușor citește decât vorbește... P.C. - Ca om de cultură, surprindeți în România elemente care să ne reliefeze, știu eu, personalități care să inereseze în mod deosebit pe
„ Prin Mircea Eliade, am rămas legat de România toată viaţa…” [Corola-blog/BlogPost/93670_a_94962]
-
știe ce vrea și Tatiana Lisnic a creat în rolul Adina o fată cu aplomb, plină de inițiativă. Pe baritonul Șerban Vasile l-am urmărit cu plăcere, crescând de la un eveniment la altul. Este serios, inteligent, muzical, ambițios. Are o pronunție remarcabilă și o voce îmbrăcată, care sună rotund și luminos. Față de debut, acum a cântat mai în forță, accentuând, poate, latura unui personaj pe care regizorul l-a dorit ușor caricatural. Și la el se simte marea plăcere cu care
Opera ?Elixirul dragostei? la Opera Na?ional? din Bucure?ti: O sear? a vocilor frumoase! by Lumini?a CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83122_a_84447]
-
motivat, în măsura în care evocă termeni din familia lui emoție (emotiv, emoțional, a emoționa etc.). Procedeul trunchierii este la modă și la noi, mai ales în limbajul tinerilor, așa că emo e perceput și ca o abreviere a cuvintelor respective (ceea ce ușurează adaptarea pronunției). Specializarea sa din ultima vreme a întărit nota ironică și depreciativă, termenul conotînd fie timiditatea și instabilitatea emoțională, fie apelul excesiv la emoție și autovictimizare în discursul politic. Termenul se verifică prin implicarea sa în comentarii despre două fenomene recente
Emo by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8335_a_9660]
-
anunțându-ne iminentul concert al lui Richard Clayderman, “CEL MAI APRECIAT PIANIST AL TUTUROR TIMPURILOR”!! Înțelegem că la postul respectiv nu activează oameni cu pregătire de specialitate, dar chiar așa? Pianistul belgian (deci, atenție, atât numele cât și prenumele cer pronunție franceză, nu engleză sau germană!) a mai concertat de câteva ori în țara noastră, iar dacă tot e “cel mai apreciat pianist al TUTUROR TIMPURILOR” (deși parcă în epoca bronzului timpuriu era un instrumentist care rivaliza cu el...) ar trebui
Paiul din ochiul altuia by Dr. BÂRNĂ () [Corola-journal/Journalistic/83395_a_84720]
-
Rodica Zafiu Un dicționar de pronunțare a numelor proprii e un instrument foarte necesar pentru mulți vor-bi-tori. E imposibil să cunoști regulile de pronunție ale tuturor limbilor din care, în actuala si-tua-ție de globalizare, ne vin per-ma-nent informații despre locuri și persoane. Adeseori numele proprii nici nu au o ortogra-fie fonetică, ci păstrează trăsături ale evoluției lor istorice, ceea ce face ca pronunțarea lor să
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
cu formele Olaru, Rotaru, Pușcaru, deci trebuie să păstreze accentul pe a din sufixul de agent -ar(iu). O opțiune corectă mi se pare și cea de a oferi o dublă indicație pentru termenii cu dublă identitate lingvistică: de exemplu, pronunția engleză și franceză a denumirii Airbus. Sînt totuși în dicționar destule inadvertențe care ar trebui corectate la o nouă ediție. Inventarul e întotdeauna discutabil și nu ar fi de mare folos să ne întrebăm de ce au fost incluse unele nume
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
larg. În noul dicționar lista e mai restrînsă, dar mai variată și mai orientată practic. N-ar fi stricat, totuși, ca la unele prenume cu forme grafice identice în mai multe limbi - de exemplu, Angela - să se dea, pe lîngă pronunția românească (care să fie indicată ca atare), variantele de pronunție și accentuare străine (germană, italiană etc.). Dicționarul Florenței Sădeanu avea marele avantaj de a indica la fiecare cuvînt pronunția, între paranteze. Noul dicționar face economie de spațiu sau energie, ceea ce
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
variată și mai orientată practic. N-ar fi stricat, totuși, ca la unele prenume cu forme grafice identice în mai multe limbi - de exemplu, Angela - să se dea, pe lîngă pronunția românească (care să fie indicată ca atare), variantele de pronunție și accentuare străine (germană, italiană etc.). Dicționarul Florenței Sădeanu avea marele avantaj de a indica la fiecare cuvînt pronunția, între paranteze. Noul dicționar face economie de spațiu sau energie, ceea ce poate însă duce la confuzii: cititorul nu are de unde să
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
mai multe limbi - de exemplu, Angela - să se dea, pe lîngă pronunția românească (care să fie indicată ca atare), variantele de pronunție și accentuare străine (germană, italiană etc.). Dicționarul Florenței Sădeanu avea marele avantaj de a indica la fiecare cuvînt pronunția, între paranteze. Noul dicționar face economie de spațiu sau energie, ceea ce poate însă duce la confuzii: cititorul nu are de unde să afle, de exemplu, dacă i final se pronunță asilabic sau silabic, pentru că la Ardeni, Anzi, Atrizi sau la Armani
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
Francis Bacon, Barbizon etc. Alteori accentul lipsește: Boutiere, Apollinaire; nu se înțelege de ce e indicat uneori în cuvînt (Boulanger), alteori în transcriere (Boucher - bușe). Indicațiile parțial corecte, parțial greșite sînt cu deosebire periculoase. Dacă la Art Nouveau e indicată doar pronunția finalei (o), cititorul va deduce că primul element se citește pur și simplu art. La Boccaccio, indicația "cc pronșunțatț k" este valabilă, evident, doar pentru primul grup cc; la Brescia, nu e de ajuns a spune că sc se citește
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
Dies, nox et omnia”, vocea trebuie dozată, transformată și adaptată conform cerințelor partiturii. În spatele unei interpretări de succes stă o muncă desfășurată pe mai multe planuri, începând cu citirea partiturii, punerea în voce, ajustarea reflexelor, dezvoltarea memoriei musculare și până la pronunția textului, fiind binecunoscut faptul că lucrarea este scrisa în latină, germana medievala și în provencala veche. C. K.: Atmosfera piesei este foarte controversată cu subiecte despre natură, dragoste, beție, de la lirismul naiv până la ironia umorului popular. Poți să ne spui
Interviu cu baritonul by Bogdan Baciu () [Corola-journal/Journalistic/84242_a_85567]
-
ca și multe alte limbi) a preluat cuvîntul din spaniolă. Lucrurile stau puțin altfel cu numele proprii. Pronunțarea spaniolă, curentă și în italiană sau engleză, e cu accentul pe a, deci pe silaba penultimă: Picásso. În română, e însă răspîndită pronunția franceză, cu accentul final, pe o: Picassó. În textul melodiei Dragostea din tei, celebră în toată lumea acum cîțiva ani, existau versurile: "Aló, aló, sînt eu - Picassó ". Desigur, cariera artistică a lui Picasso e profund legată de Franța - ceea ce nu impune
Varietăți lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7759_a_9084]