738 matches
-
apetență pentru exactității. Având în vedere consistentele merite științifice, ca și contribuția de originalitate a grilei interpretative propuse, pentru creativitatea ce-o incumbă, dincolo de platoșa bine folosită a citatelor din autoritățile critice, în genere, pentru ținuta demersului, cu a sa propensiune spre precizia stilului și proprietate a exprimării analitice, uneori alertă, dar nu în defavoarea ideii, și, nu în ultimul rând, pentru modul în care pledează în favoarea includerii unor abordări feministe în grila interpretativă postulată, recomand spre lectură, cu toată convingerea, această
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
concluzii asupra motivelor popularității extremei drepte și a constanței ei pe scena politică românească. Caracteristicile extremei drepte: origini culturale și istorice Pentru început, vom căuta să înțelegem de ce extrema dreaptă are o ideologie atât de atractivă pentru români. Cauzele acestei propensiuni se regăsesc în câteva trăsături specifice, pe care am încercat să le rezumăm sub forma a trei paradoxuri identificate inițial de Sorin Alexandrescu. Încă de la începutul secolului trecut, România s-a văzut pusă în fața recuperării unui decalaj economic și politic
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
volumul de reportaje Pe plaiurile pandurilor (1957, în colaborare cu Petre Dragu). A mai colaborat la „Scânteia tineretului”, „România liberă”, „Scânteia”, „Flacăra”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Luceafărul”, „Steaua” ș.a. A semnat și cu pseudonimele Lucian Severineanu, L. Talaz, Tucin Talaz. Reporter cu propensiuni literare, Z. se înscrie în seria condeierilor care „relatează” cu entuziasm, în spiritul cerințelor ideologice ale momentului, fapte ale oamenilor noi, exploatând îndeosebi „filonul” aflat în Oltenia, „pe plaiurile pandurilor”. Bunăoară, cu toate că titlurile, ca și țesătura textelor din Orașele dragostei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290717_a_292046]
-
de dovezi de felul celor furnizate de Marlowe. Detectivul se simte învins, incapabil să găsească o cale spre mintea fetei care optase pentru un prizonierat de bunăvoie în casa umbroasă a familiei Murdock. Plăpândă, înfricoșată, nesigură pe sine, cu certe propensiuni masochiste, dar redevenită brusc fermă atunci când își simte primejduit spațiul de protecție antimasculin („...n-am vrut să fiu nepoliticoasă, s-a smiorcăit. Dar mă umilește foarte tare. Iar eu aș face orice pentru ea”). Deși la antipodul femeii fatale - de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
urmează placheta de versuri și proză Foi de toamnă (1892). Publică poezii, proză și traduceri la ,,Vieața” (1894), sprijinit de Al. Vlahuță; prin el i-a cunoscut pe I. L. Caragiale, Barbu Delavrancea, Nicolae Grigorescu. La începutul carierei literare este vădită propensiunea lui R. către poezia galantă și către genul anecdotic al epigramei, concurându-l pe Cincinat Pavelescu: Epigrame (1894), Din inimă (1895), Proză și epigrame (1896), Sincere (1897), Duioase (1897). O anume frivolitate, stilul insidios, câte o „ușoară lubricitate” (Ion Zamfirescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
autobiografie și conține „amintiri și mărturisiri”, pagini care pot fi subsumate jurnalului memorialistic dominat de evocare. Sunt creionate figuri de mari personalități, situații reconstituite în spiritul adevărului, dar nu fără culoare, confesiuni patronate de sinceritate, mărturii ale unui om cu propensiune spre interogarea sensurilor vieții. SCRIERI: Ideile lui J.-J. Rousseau asupra educației, București, 1892; Către noua generație, București, 1912; Ofensiva națională, București, 1913; Poporul. 1913, București, 1913; Primăvara literară, București, 1914; Școala poporului, București, 1918; Altă creștere: școala muncii, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
în polemica anti-iorghistă ori a specificului enunțării polemice în scrisoarea deschisă sau manifest, ca forme ale polemicii explicite. De asemenea, considerăm absolut necesară sublinierea relației indisolubile dintre textul polemic și contextul biografic, acesta din urmă privit ca mediu stimulator al propensiunii negatoare a pamfletarului. Am urmărit să conferim o oarecare autonomie fiecărui capitol în parte (susceptibil de a fi dezvoltat într-un studiu singular), fără ca acest lucru să afecteze coerența de ansamblu a cercetării, urmărind constant dinamica schemei actanțiale și, evident
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
euristică a cunoașterii de sine. Privind lucrurile din perspectiva lui Jankélévitch, am putea vedea, în dialogurile socratice, starea ideală a disputei de idei cu funcție paideică sau, poate, doar aspirația lăuntrică a oricărui intelect veritabil de a-și manifesta constructiv propensiunea interogativă, dubitativă, a conștiinței. "Ironia socratică observă Jankélévitch este prin natura ei un mic spectacol de înfruntare liberă a opiniilor; fie că miza disputei stă în anularea unei false evidențe, fie că se dialoghează spre a se contura un adevăr
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
materializarea (pre)dispoziției polemice într-un demers ludic gratuit a cărui miză fundamentală e arta99. Distincția criticului este întemeiată, însă insuficient exploatată, de vreme ce decupează doar piesele care, în virtutea unei optici comune, întrunesc condițiile literarității: ficțiunea alegorică și poeticitatea. De altfel, propensiunea lirică apare ca o dominantă a literaturii noastre interbelice, alături de pamflet, fapt semnalat foarte de timpuriu de Lovinescu, el însuși polemist de vocație: "El (lirismul, n.n.) orientează universalitatea genurilor și alcătuiește punctul de vedere unic [...]. Critica este lirică. Publicistica cea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemic arghezian reprezintă materializarea impulsului umoral de a se situa contra curentului. Vorbim de un reflex mental și atitudinal de a critica și respinge tot ceea ce este disonant alcătuirii sale interioare. Barbu Cioculescu, un subtil interpret al corespondenței argheziene, intuiește "propensiunea pentru conflict a unui temperament autoritar" încă de timpuriu. Scrisorile adresate Aretiei Panaitescu alcătuiesc un episod biografic ce acoperă trei ani din viața poetului (1903-1906) și, dincolo de o certă valoarea literară, ele aduc un plus de lumină în încercarea de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
exterioră percepută aprehensiv și/sau agresiv, când e vorba de oameni, și comprehensiv, când e vorba de latura necuvântătoare a naturii. Un parcurs existențial care, fără îndoială, a amprentat definitiv sensibilitatea lirică argheziană și i-a pus în lumină particularitățile: propensiunea spre negație, defularea agresivității în actul artistic, inadecvarea la "curent", obsesia rescrierii sub presiunea Logos-ului omnipotent, travaliul chinuitor. Evident, experiențele sociale ulterioare (aparent independente de vocația sa poetică), cum ar fi cea de laborant sau cea monahală, au scos
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
insul lor și se consolează în secret cu descoperirile verbale din teatru și romane: Destin, Împrejurări și puterea lor, Ereditate, Dragoste nenorocită și marea consolare începe cu dubitativul "dacă""135. Regăsim, în aceste fragmente argheziene, ținuta clasică a moralistului cu propensiune spre generalizare și spre problematizarea aspectelor vieții de zi cu zi. El e un observator detașat, care s-a retras în propria-i solitudine ideologică, de unde decretează apoftegmatic: "Omului nu-i este permis să-și acorde toate drepturile și libertățile
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unde vorbește de literatura contemporană lui, Arghezi este întodeauna în ofensivă. Însuși faptul că n-a aderat și n-a susținut consecvent nici un curent sau școală literară, ba, mai mult, le-a criticat ori de câte ori i s-a ivit ocazia semnifică propensiunea spre autonomie spirituală și, evident, refuzul de a intra într-un mediu cu potențial coercitiv pentru eul său creator. Astfel, ceea ce numim ars poetica argheziană reprezintă un corpus aparte din literatura de factură polemică și are câteva caracteristici care nu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu observația că dimensiunea comic-caricaturală argheziană sondează mai ales imundul existențial, însă tabloul afinităților se prezintă mult mai complexemplu Credem că nu ne înșelăm afirmând că spiritul publicisticii argheziene sintetizează și metabolizează, totodată, atât vehemența revoltei romantice (nicidecum retorica ei!), propensiunea către conflict și confruntare, statuarea categorică a propriei viziuni (ideologia pamfletarului la Angenot) care vădește un nedisimulat orgoliu al cunoscătorului, al celui ce posedă adevărul, cu alte cuvinte fundamentul infrastructural al discursului polemic eminescian, cât și modul comic-critic de a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acestea se pretează la dezvoltarea și înflorirea parazitului. Viața burgheză a cuplului de Méroul constituie într-adevăr un teren propice pentru această apariție: viața burgheză liniștită, indolentă, leneșă, cuminte, egoistă, lipsită de îndrăzneală, plină de slăbiciuni și de compromisuri favorizează propensiunea de a fi dominat. În povestirea lui Maupassant, parazitul este un meridional slobod la gură, a cărui autoritate naturală contrabalansează periculos morga burgheză și "de condiție bună a celor doi de Méroul. Ignorând menajamentele, ceea ce face deja din el un
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o forță gravă, imperioasă, încruntându-și sprâncenele, cu o privire fixă și severă de parcă ar fi spus: Ascultă și nu mai fă mofturi!". Ea îl inițiază în abc-ul limbii obligându-l să pronunțe corect bicchiere, letto, seggiola, finestra ..., corectând propensiunea acestuia de a folosi excesiv voglio. Această comunicare rudimentară nu va permite o veritabilă înțelegere între soți. El rămâne pentru ea un străin necunoscut pe care pune stăpânire (ca să nu rămână fată bătrână ca și mătușa ei). ("Cine era el
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
unii cu alții raporturi competitive și conflictuale, iar în același timp sunt uniți prin lanțuri de finanțare și de subsalarizare mai mult sau mai puțin explicite, cunoaște o expansiune însemnată. Ea arată în plus, de la un capăt la altul, o propensiune pentru contestarea constantă a modalităților de acțiune, întotdeauna considerate nesatisfăcătoare, ale căror obiective condensează însă din ce în ce mai mult noțiunea de dezvoltare în jurul unui imperativ construit în partaj binar: inserția pe o piață mondială impunându-și caracterul său de evidență incontestabilă, pe
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
trăsături par să fie resemnarea, seninătatea, bunătatea. În narațiune descrierile, dialogurile, epitetele sunt menite să autentifice faptele, fără să se poată evita o anume impresie de artificial. Masivul roman Cumpăna vremii (1943) dezvăluie o viziune mai cuprinzătoare, probând și anumite propensiuni filosofice. Ponderea epică o dețin biografia, stările, gândurile, psihologia, metamorfoza personajului principal, un inginer a cărui luptă dură cu viața l-a oțelit, dar i-a și împietrit sufletul. Deși adversitățile exterioare, propriile defecte, scepticismul provocat de răul, paradoxurile și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
program simbolist ce evaluează cu formulele ei înghețate neliniștile prin care prindea a se defini sensibilitatea modernă. Dar mai ales efectele de ordinul sugestiei antrenate de o muzicalitate subtilă a mișcărilor sufletului, captate mai nuanțat de versul liber și de propensiunea panteistică a analogiei, sunt, din păcate, puse în umbră de o vizibilă manevrare mecanică a metaforelor-cheie, a contrastelor și de alunecarea într-o retorică a declamației. Și nu excursul reflexiv și simbolic, ci, naivă și limpede, cantilena sentimentală (chiar dacă sentimentalismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
bolnav incurabil atins de regresiune infantilă etc.) sunt urmărite la nivelul stărilor și reacțiilor, fără mari preocupări de arhitecturare epică. Prozatoarea procedează impresionist, pointilist, uneori cvasiminimalist, dar demersul ei este întotdeauna dublat de compasiune (rezervată), lăsând să transpară și o propensiune etică. Voit „descusute”, fragmentate și fragmentare, într-un fel stranii, prozele vădesc oarecare talent și o viziune proprie (chiar dacă nu de o originalitate spectaculoasă), cu un comportamentism limitat, amendat de intermitente identificări cu personajul, din care decurg sugestii de explicare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
se numește chiar Luminița Petru), reconstituie plauzibil și edificator atmosfera din mediul medical al anilor ’80. Dăruirea și abnegația, ca și, la celălalt pol, demisia morală sunt proiectate pe trama unui scenariu axat pe aspirația spre realizare umană și pe propensiunea structurală a autoarei către intransigență morală. SCRIERI: Totul și încă ceva, București, 1972; Chițibuș și Boroboață (în colaborare cu Ștefan Popescu), București, 1978; Garda de noapte, București, 1982; Ultimul Mușatin, București, 1984; Permis de conducere, București, 1997. Traduceri: Charles Lamb
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
nu mai e văzut doar ca prozator „social”, „ruralist”, ci mai ales ca analist al naturilor problematice, al ființelor complicate, devastate de ruptura dintre conștiință și comportament. Cercetată atent, detectivistic, legenda „impopularității” scriitorului, laitmotiv al studiilor precedente, e explicabilă prin propensiunea spre „realismul analitic” prin care Duiliu Zamfirescu își devansa contemporanii și prin voința sincronizării discursului epic cu acela european practicat de Maupassant, Zola, Flaubert, D’Annunzio, Verga, Tolstoi. Planetariu (1984) conține studii de istorie literară consacrate lui M. Sadoveanu, T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285175_a_286504]
-
în care poate da curs nestăvilit unei vocații a cruzimii și perversității, poate autoatribuită arbitrar, poate reală. Comportamentele fictive sunt ale unui sadomasochist, dar nu e clar care le este motivul: compensația imaginativă a inaptitudinii pentru viața adevărată sau o propensiune autentică congenitală spre crimă. Hățișurile de stări sufletești se complică prin apariția, la un moment dat, a sentimentului de impostură, de „minciună”, și a unei anxietăți obscure, ce amintește de Kafka. Indistincția între situațiile reale și cele onirice, întreținută în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
O întâmplare în împărăția zăpezilor, 1959). Romanele Drum printre aștri și Robinsoni pe planeta oceanelor (1958, în colaborare cu Radu Nor) ilustrează într-o manieră de inspirație sovietică formula space-opera: se descriu peripețiile unor astronauți civilizatori sau doar curioși, cu propensiuni pentru enciclopedia galactică. Partea de divertisment propriu-zis ia pe bune porțiuni forma unui cofraj în care se toarnă betonul ideologic și cel al științei popularizate. Sahariana (1958, în colaborare cu Max Solomon) imaginează, speculând clișeul clasic al personajului care intră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289898_a_291227]
-
evident, ele implică relații interpersonale, dar accentul nu mai e pus acum pe faptul că nevoile ar deriva din acest câmp interpersonal, ca în psihologia lui Sullivan. Nevoile se cer satisfăcute, dar acest fapt se realizează în mare măsură prin propensiunea activă a subiectului care tinde mereu să se autoactualizeze. Această tendință este de tip instinctiv și ea reușește, mai mult sau mai puțin, la diverse persoane. Eul ce se autoactualizează matur prezintă următoarele caracteristici: are o percepție eficientă a realității
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]