KorAP: Find »[drukola/base=propozițional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...25 >

613 matches

Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644

cu timpul va fi. 2. La cel de-al doilea nivel, numele predicativ se poate realiza - în structura predicatului analitic - prin: (a) constituent simplu, (b) constituent dezvoltat, (c) sintagmă analitică, (d) structură analitică cu dezvoltare complexă, poate avea (e) dezvoltare propozițională sau poate fi (f) multiplu. a. Numele predicativ simplu se realizează prin: • adjectiv (locuțiune adjectivală): „Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape Dimpreună cu al lunei disc, stăpânitor de ape.” (M. Eminescu) „Împrejurările sunt, însă, vitrege în țara

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
rămas + cum îl știam noi și în cele din urmă prin raportul de complementaritate cu verbul copulativ care desfășoară semantica gramaticală a predicației: Tudor pare + a fi rămas + cinstit + cum îl știam noi. Noi îl știam cinstit. e. Numele predicativ propozițional (propoziția - nume predicativ) se caracterizează prin dezvoltarea unui nucleu predicațional/propozițional propriu: „Singura mea rugă-i uitării să mă dai.” (M. Eminescu) „Ei rămân ceea ce sunt, chiar dacă eu mai privesc încă soarele și cerul.” (O. Paler) Prin aceasta, predicatul analitic

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
raportul de complementaritate cu verbul copulativ care desfășoară semantica gramaticală a predicației: Tudor pare + a fi rămas + cinstit + cum îl știam noi. Noi îl știam cinstit. e. Numele predicativ propozițional (propoziția - nume predicativ) se caracterizează prin dezvoltarea unui nucleu predicațional/propozițional propriu: „Singura mea rugă-i uitării să mă dai.” (M. Eminescu) „Ei rămân ceea ce sunt, chiar dacă eu mai privesc încă soarele și cerul.” (O. Paler) Prin aceasta, predicatul analitic realizează, în solidaritate cu subiectul gramatical, nucleul predicațional al unei propoziții

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
chiar dacă eu mai privesc încă soarele și cerul.” (O. Paler) Prin aceasta, predicatul analitic realizează, în solidaritate cu subiectul gramatical, nucleul predicațional al unei propoziții complexe. Deosebirea - i că sculptura e goală. S P S P Numele predicativ cu dezvoltare propozițională are uneori caracter derivat, iar împlinirea planului său semantic se întemeiază atunci pe împlinirea mai întâi a planului semantic al nucleului predicațional al propoziției-nume predicativ: „Am rămas ce-am fost... romantic.” (M. Eminescu) f. Numele predicativ multiplu este alcătuit din

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
semantic se întemeiază atunci pe împlinirea mai întâi a planului semantic al nucleului predicațional al propoziției-nume predicativ: „Am rămas ce-am fost... romantic.” (M. Eminescu) f. Numele predicativ multiplu este alcătuit din mai mulți componenți (unități lexicale autonome sau unități propoziționale), intrați în relație de coordonare copulativă sau adversativă: „Mândră și vitează erai în bătaie, o țară română...” (Al. Russo) „Dar ceea ce nu știi poate e că el e nepotul și moștenitorul lui podesta din acest oraș, că duelurile sunt oprite

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
semanticii enunțului: Mihai trebuie să fi pierdut trenul, de n-a venit. vb. semiauxiliar + vb. predicativ Predicatul nominal compus are în structura constituentului prin care se realizează un verb semiauxiliar, un verb copulativ și un nume (unitate lexicală sau unitate propozițională) Verbele semiauxiliare exprimă: • modalitatea: „Măi tartorule, nu mânca haram și spune drept, tu ești Gerilă... Tu trebuie să fii, pentru că și focul îngheață lângă tine...” (I. Creangă) „Moftangiul (...) poate fi sărac sau bogat, prost ori deștept (...) el a fost, este

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
circumstanțiale23tc "Subiecte (subiective) circumstan]iale 23" Mai ales în nuclee predicaționale complexe în structura cărora intră verbe (expresii verbale) impersonale relative sau întrebuințate astfel (între acestea, cel mai frecvent este verbul copulativ a însemna), planul semantic al subiectului cu dezvoltare propozițională (mai rar, infrapropozițională) se caracterizează și prin prezența unei componente semantice de circumstanțialitate, fixată, în planul expresiei, în general, de elementul de relație: • cauzalitatea: „Din moment ce fusese nevoie de o hartă însemna că riscul rătăcirii era real.” (O. Paler) • condiția: „Dacă

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
întrebări pe care ni le punem nu pentru a da un răspuns ci pentru a auzi întrebarea.” (O.Paler) d. complex (posibil dar ca și inexistent): „A fi ceea ce doresc alții să fii implică un lanț întreg de renunțări.” e. propozițional (propoziția subiectivă) „Ea trebui de el în somn / Aminte să-și aducă.” (M. Eminescu) „Pe cine întrebam dădea din umeri.” (M. Preda) „Ceea ce zici tu îmi hotărăște soarta.” (M. Eminescu) „Iertat să fie cel ce la mânie / Mi-a împlântat

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic.” (M. Eminescu) În dezvoltarea variantei marcată stilistic, conținutul semantic al termenului subiect este reluat (sau anticipat), printr-un alt termen lexical (sau propozițional): Subiectul simplu, realizat prin substantive sau pronume nepersonale (cel mai adesea, pronume demonstrative), este reluat printr-un pronume personal: „...Atunci în vecie Suflarea ta caldă ea n-o să învie.” (M. Eminescu) Observații: Mai ales în limbajul popular, subiectul substantival este

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
o să învie.” (M. Eminescu) Observații: Mai ales în limbajul popular, subiectul substantival este anticipat printr-un subiect pronominal, acesta din urmă fiind expresie a încărcăturii stilistice a enunțului: „Stăi măi porcane, că te căptușește ea, Mărioara, acuș!” (I. Creangă) Subiectele propoziționale introduse în frază prin pronume relative care, cine, ce sau câți sunt adesea reluate printr-un pronume demonstrativ (acesta, acela) sau prin pronume nehotărât toți: „...Care dintre cai a veni la jăratic să mănânce, acela are să te ducă la împărăție

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
PREDICA}IONAL" Rezultat al desfășurării predicației, predicatul și subiectul se constituie, prin relația de interdependență în care se află înscrise și în care își au originea ca funcții sintactice principale, în nucleu predicațional, condiție fundamentală și marcă distinctivă a identității propoziționale a unei structuri lingvistice: Structura și dezvoltarea nucleului predicațional depind de: • caracteristici semantice (lexico-gramaticale) ale verbului care devine predicat (sau component de predicat); • realizarea concretă a celor două funcții sintactice. Caracteristicile semantice ale verbului-predicat (sau component de predicat) determină două

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
meu, întoarcerea la țară, pe capul familiei, care trudise pentru mine patru ani...” (M. Preda) Nucleul predicațional cu structură complexă este caracteristic propozițiilor complexe. El cuprinde, în dezvoltarea sa, două sau mai multe nuclee predicaționale derivate (secunde). Acestea reprezintă: • realizarea propozițională a numelui predicativ: „Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai.” (M. Eminescu) • realizarea propozițională a subiectului: „Ceea ce muncește acu pe Leiba mai mult decât tremurătura frigurilor este o amenințare...” (I.L. Caragiale) • realizarea propozițională atât a subiectului cât și

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
predicațional cu structură complexă este caracteristic propozițiilor complexe. El cuprinde, în dezvoltarea sa, două sau mai multe nuclee predicaționale derivate (secunde). Acestea reprezintă: • realizarea propozițională a numelui predicativ: „Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai.” (M. Eminescu) • realizarea propozițională a subiectului: „Ceea ce muncește acu pe Leiba mai mult decât tremurătura frigurilor este o amenințare...” (I.L. Caragiale) • realizarea propozițională atât a subiectului cât și a numelui predicativ „Și ce mira mai mult oierul E că-l chema la curte chiar

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
derivate (secunde). Acestea reprezintă: • realizarea propozițională a numelui predicativ: „Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai.” (M. Eminescu) • realizarea propozițională a subiectului: „Ceea ce muncește acu pe Leiba mai mult decât tremurătura frigurilor este o amenințare...” (I.L. Caragiale) • realizarea propozițională atât a subiectului cât și a numelui predicativ „Și ce mira mai mult oierul E că-l chema la curte chiar boierul.” (T. Arghezi) Nucleele predicaționale derivate pot conține în structura lor alte nuclee predicaționale, determinând astfel o creștere a

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
într-un nucleu predicațional iar ceea ce a fost într-un prim moment subiect rămâne în afara nucleului predicațional, rămâne un subiect suspendat. Ca realizare concretă, acesta poate fi simplu: „El iar, privind de săptămâni, / Îi cade dragă fata.” (M. Eminescu) sau propozițional: „Eu sunt medic șef și cine nu se supune indicațiilor mele în douăzeci și patru de ore îi fac ieșirea.” (P. Săculdeanu) „...Cine-au scornit urâtul / Nu-l înghiță pământul!” (Poezii populare) „Cine-au îndrăgit străinii, / Mânca-i-ar inima cânii!” (M.

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Și mumă-mea e marea.” (M. Eminescu) „Casă de oameni de treabă se cheamă asta?” (I. Creangă) „O durere totdeauna mi-a fost / singurătatea ta ascunsă.” (L. Blaga) Nucleul predicațional complextc "Nucleul predica]ional complex" În organizarea enunțurilor cu dezvoltare propozițională complexă, în planul expresiei, cele două sensuri de dependență nu mai manifestă același grad de reciprocitate ca în structura nucleului predicațional primar. Predomină un sens al dependenței, dinspre subiect sau dinspre predicat, în funcție de termenul care se realizează propozițional. Celălalt sens

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
cu dezvoltare propozițională complexă, în planul expresiei, cele două sensuri de dependență nu mai manifestă același grad de reciprocitate ca în structura nucleului predicațional primar. Predomină un sens al dependenței, dinspre subiect sau dinspre predicat, în funcție de termenul care se realizează propozițional. Celălalt sens al dependenței, nemanifestat în planul expresiei (sau nemanifestat cu obligativitate) rămâne implicit în planul semantic al relației, condiționând structura, caracterul finit și autonomia enunțului; nerealizarea funcției de subiect sau nerealizarea integrală a funcției de predicat provoacă destructurarea sau

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
ca în desfășurarea relațiilor de dependență. Prezența simultană și a celuilalt sens al dependenței (și, prin aceasta, manifestarea caracterului de interdependență al relației) impune funcționarea specifică a mijloacelor de exprimare. Elementele de relație sunt în primul rând expresie a realizării propoziționale a funcțiilor sintactice de subiect și predicat, prin dezvoltarea unui nucleu secund, derivat, care își are originea în nucleul predicațional primar, căruia, în același timp îi condiționează constituirea (sau împlinirea). Poziția lor e diferită în dezvoltarea propozițională a fiecăreia din

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
expresie a realizării propoziționale a funcțiilor sintactice de subiect și predicat, prin dezvoltarea unui nucleu secund, derivat, care își are originea în nucleul predicațional primar, căruia, în același timp îi condiționează constituirea (sau împlinirea). Poziția lor e diferită în dezvoltarea propozițională a fiecăreia din cele două funcții. În dezvoltarea propozițională a numelui predicativ, component al realizării funcției de predicat, elementele relaționale nu sunt expresia unei relații subiect-predicat ci articulează sintactic un verb copulativ și un nume predicativ complex. Elementul de relație

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
și predicat, prin dezvoltarea unui nucleu secund, derivat, care își are originea în nucleul predicațional primar, căruia, în același timp îi condiționează constituirea (sau împlinirea). Poziția lor e diferită în dezvoltarea propozițională a fiecăreia din cele două funcții. În dezvoltarea propozițională a numelui predicativ, component al realizării funcției de predicat, elementele relaționale nu sunt expresia unei relații subiect-predicat ci articulează sintactic un verb copulativ și un nume predicativ complex. Elementul de relație marchează realizarea propozițională a numelui predicativ, dar nu și

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
din cele două funcții. În dezvoltarea propozițională a numelui predicativ, component al realizării funcției de predicat, elementele relaționale nu sunt expresia unei relații subiect-predicat ci articulează sintactic un verb copulativ și un nume predicativ complex. Elementul de relație marchează realizarea propozițională a numelui predicativ, dar nu și o relație de dependență. Verbul copulativ nu se poate constitui singur în regent, datorită insuficienței sale semantice și, derivând de aici, lipsei de autonomie sintactică. Numele predicativ propozițional introduce în enunț o componentă semantică

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
complex. Elementul de relație marchează realizarea propozițională a numelui predicativ, dar nu și o relație de dependență. Verbul copulativ nu se poate constitui singur în regent, datorită insuficienței sale semantice și, derivând de aici, lipsei de autonomie sintactică. Numele predicativ propozițional introduce în enunț o componentă semantică, indispensabilă predicației, în complementaritate cu componenta semantică (de natură gramaticală) introdusă, în sincronie, de verbul copulativ. Relația dintre cele două componente ale predicatului este o relație de complementaritate 25, în sensul participării lor, solidare

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
semantică (de natură gramaticală) introdusă, în sincronie, de verbul copulativ. Relația dintre cele două componente ale predicatului este o relație de complementaritate 25, în sensul participării lor, solidare, simultane, la realizarea concretă a funcției principale a comunicării lingvistice, predicația. Realizarea propozițională a numelui predicativ este marcată de toate cele trei categorii de elemente relaționale interpropoziționale: • conjuncții; sunt specifice numelui predicativ de identificare: că, să, ca... să (cele mai frecvente), dacă (când propoziția-nume predicativ e o interogativă indirectă iar subiectul se realizează

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
bine pe cel dintâi.” (N.Iorga), „Întrebarea nu era dacă în grămada de cuvinte a d-lui Ghica se poate găsi vreo deosebire între fiecare cuvânt și celelalte puse lângă dânsul...” (T. Maiorescu) Observații: Numele predicativ de calificare cu dezvoltare propozițională se poate introduce în frază prin locuțiunile conjuncționale ca și cum, ca și când, de parcă: „Alfano Stradiotte era (...) ca și când văzuse fantoma unui mort...” (E. Barbu) • pronume relative, dintre care unele pot avea și întrebuințare adjectivală: care, cine, ce, cât (câtă, câți, câte), cel cel

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
fost pe vremuri, sunt cei ce sunt acum.” (T. Arghezi) „O clipă mi-a trecut prin minte că, poate, murisem, iar gara reprezenta ceea ce se întâmpla după viața mea.” (O.Paler) • adverbe relative: cum, așa cum, cât, oricum, oricât; marchează dezvoltarea propozițională a numelui predicativ de calificare: „...Lumea-i cum este... și ca dânsa suntem noi.” (M. Eminescu) „El era omul care era așa cum credeai tu că e...” (M. Preda) În realizarea propozițională a funcției de subiect, elementele relaționale marchează concomitent dezvoltarea

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]