615 matches
-
pe care o mai are În rezervoare. Cantitatea de combustibil existentă În rezervoarele unui avion este indicată de un aparat aflat la bordul acestuia. Prelucrată Într-un asemenea set de ipoteze contextuale, expresia eliptică ochii pe gaz va căpăta forma propozițională completă Urmărește În permanență indicatorul nivelului de combustibil de la bordul avionului pentru a ști În orice moment ce cantitate de combustibil mai ai În rezervoare. Această explicatură fiind optim pertinentă pentru 326, procesul de completare a formei logice, de atribuire
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
referent pentru semnul lingvistic gaz. Acesta ar putea fi: o butelie de arazag, o conductă de gaze, un miros de gaz, un recipient care să conțină petrol/benzină ș.a. Negăsind nici unul dintre aceste elemente, receptorul nu poate construi o formă propozițională completă optim pertinentă și, prin urmare, nu va Înțelege la ce stare de lucruri se referă vorbitorul. O posibilă consecință ar fi să-i ceară acestuia să expliciteze el propriul său enunț anterior. 4.3.2.2. Eliminarea ambiguităților gramaticale
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
fi mai pertinentă decât oricare alta, rezultată din enunțul său. Asta Înseamnă că explicitarea enunțului și, implicit, mesajul ar putea fi total diferite față de cele pe care el, locutorul, le-a avut În vedere la producerea enunțului. Apariția, În cadrul formelor propoziționale complete, a explicitărilor a unor elemente lingvistice noi, care nu aparțin enunțurilor produse, ar putea fi explicată prin ceea ce Carston numește high-level explicature (explicitare de ordin superior). Conform acestei teorii, asemenea elemente ligvistice nu sunt parte a enunțului, dar ele
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
numește high-level explicature (explicitare de ordin superior). Conform acestei teorii, asemenea elemente ligvistice nu sunt parte a enunțului, dar ele sunt comunicate ca parte a explicitării, al cărei rol este de a asigura legăturile logice Între referenții incluși În forma propozițională a unui enunț și reprezentarea lor În mintea interpretului<ref id=”148”>Carston, R. (1988): „Implicature, Explicature, and truththeoretic semantics”, În Kempson, R. (ed.) Mental Representations: The Interface between Language and Reality, Cambridge, Cambridge University Press, pp. 155181referință </ref>. Identificarea
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de dezambiguizare și identificare a stării de lucruri la care se referă emițătorul 1) procesul de explicitare nu este un simplu proces de decodare; el implică, În mod necesar, procesele inferențiale; construirea unor ipoteze și procesarea lor, alegerea/selectarea formei propoziționale complete optim pertinente, a explicitării implică efectuarea unor demersuri raționale. Această concluzie vine să contrazică opinii anterioare teoriei pertinenței conform cărora inferența nu intervine decât după etapa de explicitare a enunțului. În termenii teoriei pertinenței, ipotezele privind dezambiguizarea „sunt construite
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
zici că nu vreai să-l mai dai, Moromete? Moromete: Să Ții minte că la noapte o să plouă. Dacă dă ploaia asta, o să fac o grămadă de grîu, Tudore! Enunțul lui Moromete este explicit; forma sa logică este de natură propozițională și este echivalentă cu explicitarea Moromete mă anunță că la noapte o să plouă și că, dacă așa va fi, o să facă mult grîu. Ceea ce Bălosu, În calitatea lui de receptor, trebuie să facă, În continuare, este să compare pertinența semnificației
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
analizei lui Gaatone 1988: 170−171): cette sapristi de roue, un nom de dieu de bonne femme. În limba română, exemple de acest tip nu sunt înregistrate în mod curent. Iată însă că o construcție care funcționa exclusiv exclamativ, neintegrată propozițional - Mama ta de...!/ Fir-ar mama ta de...! - este integrată sintactic într-o propoziție asertivă și apare chiar cu o formă modificată, în care N1 este la plural: Gigi Becali l-a consacrat, în sfârșit, pe Dumnezeu pe post de
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
și pe cea extensională. În cazul enunțului cunoașterea depozitată de acesta sau conținutul său informațional sunt constituite de gând sau judecata asupra unei stări de lucruri, și poate fi adevărat sau fals. Pe lângă latura de conținut, numită uneori și conținutul propozițional, un enunț prezintă și o latură performativă sau acțională, numită adesea atitudine propozițională sau intenție de comunicare. Spunând „Voi veni mâine”, vorbitorul nu numai că exprimă un conținut (venirea în ziua următoare), dar săvârșește, totodată, o acțiune ce poate fi
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
său informațional sunt constituite de gând sau judecata asupra unei stări de lucruri, și poate fi adevărat sau fals. Pe lângă latura de conținut, numită uneori și conținutul propozițional, un enunț prezintă și o latură performativă sau acțională, numită adesea atitudine propozițională sau intenție de comunicare. Spunând „Voi veni mâine”, vorbitorul nu numai că exprimă un conținut (venirea în ziua următoare), dar săvârșește, totodată, o acțiune ce poate fi promisiune, împărtășirea unei intenții, avertizarea sau amenințarea. Actul social - în opinia lui Reinach
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
din clasa respectivă să nu rezulte logic o contradicție.” (1990:61). Din definițiile date mai sus consistenței rezultă că aceasta se regăsește sau nu într-o clasă de enunțuri, doar în cazul în care enunțurile sunt comparate - în ce privește conținutul lor propozițional - și astfel considerate împreună, cu alte cuvinte când acestea sunt conexate. Putem vorbi, prin urmare, de consistența logică a unei secvențe discursive ca despre “conectivitatea compatibilă sau noncontradictorie” a enunțurilor ce compun acea secvență, sau mai specific, despre conectivitatea compatibilă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
cu alte cuvinte când acestea sunt conexate. Putem vorbi, prin urmare, de consistența logică a unei secvențe discursive ca despre “conectivitatea compatibilă sau noncontradictorie” a enunțurilor ce compun acea secvență, sau mai specific, despre conectivitatea compatibilă sau noncontradictorie a conținuturilor propoziționale și valorilor de adevăr a enunțurilor componente. Ne interesează consistența sau inconsistența unei mulțimi de enunțuri doar atunci când acestea sunt conexate și interedependente, și nu atunci când deși ele sunt înșiruite linear, nu au de fapt nici o legătură gramaticală, tematică sau
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
accentuând forța ilocuționară a discursivității. Austin va dizolva oarecum distincția constatativ - performativ, realizând că un enunț constatativ poate fi și performativ, în sensul că poate fi folosit cu un scop performativ, iar un enunț performativ poate avea și un conținut propozițional. Spre exemplu, constatarea: „Alina citește” poate fi folosită de locutor pentru a i sugera interlocutorului „să nu o deranjeze de la lectură”; iar enunțul performativ: „Nu fuma, este dăunător!” are și un conținut propozițional: „fumatul este dăunător”. Prin urmare, în opinia
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
enunț performativ poate avea și un conținut propozițional. Spre exemplu, constatarea: „Alina citește” poate fi folosită de locutor pentru a i sugera interlocutorului „să nu o deranjeze de la lectură”; iar enunțul performativ: „Nu fuma, este dăunător!” are și un conținut propozițional: „fumatul este dăunător”. Prin urmare, în opinia lui, enunțând o frază oarecare, locutorul efectuează cel puțin unul din următoarele acte de limbaj: un act locuționar, care presupune articularea și combinarea de sunete, cuvinte cu sens, semnificative, este „actul de a
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
enunțând o frază oarecare, locutorul efectuează cel puțin unul din următoarele acte de limbaj: un act locuționar, care presupune articularea și combinarea de sunete, cuvinte cu sens, semnificative, este „actul de a spune ceva”(Sălăvăstru) care poate avea un conținut propozițional; un act ilocuționar, care se săvârșește în spunerea a ceva (influențând asupra raporturilor dintre interlocutori), este „actul de a spune ce se face” (Sălăvăstru). Astfel, efectuez actul de a promite spunând: „Promit...”, acela de a ordona spunând: „Îți ordon...”, actul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
unul fatic (de producere a unor cuvinte în concordanță cu o gramatică) și unul retic (de atribuire a unui sens și a unei referințe enunțului) (Austin,1975:94-95). “Actul de a spune ceva”, datorită aspectului retic, poate avea un conținut propozițional, adică un sens și valori de adevăr. Termenul locuționar provine din latinescul locuțio, care înseamnă vorbire, ultimul reprezentând în viziunea lui Saussure un „act individual de utilizare a limbii” în practica discursivă, situație pe care Benveniste o surprinde prin termenul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
se va impune în literatura de specialitate cu un sens mai dezvoltat datorită continuatorilor săi și, în special, Searle va aduce o contribuție esențială. Searle va vorbi mai degrabă de “forța ilocuționară” a unui enunț, “forța convențională specifică”, asociată conținutului propozițional al unui enunț și exprimând modul,atitudinea, intenția sub care este pus în circulație unui enunț (drept solicitare, promisiune, scuză, etc). (cf. Ducrot, 1996:505 și Bidu Vrânceanu, 1997:242). Aplicându-se conținutului propozițional, forța ilocuționară a unui enunț este
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
enunț, “forța convențională specifică”, asociată conținutului propozițional al unui enunț și exprimând modul,atitudinea, intenția sub care este pus în circulație unui enunț (drept solicitare, promisiune, scuză, etc). (cf. Ducrot, 1996:505 și Bidu Vrânceanu, 1997:242). Aplicându-se conținutului propozițional, forța ilocuționară a unui enunț este dependentă de contextul discursiv, același conținut propozițional putând fi asociat cu forțe ilocuționare diferite, funcție de situație. Astfel enunțurile: “Va veni Alina?”, “Alina va veni.”, “Să vină Alina!”, deși au același conținut propozițional “viitoarea venire
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
atitudinea, intenția sub care este pus în circulație unui enunț (drept solicitare, promisiune, scuză, etc). (cf. Ducrot, 1996:505 și Bidu Vrânceanu, 1997:242). Aplicându-se conținutului propozițional, forța ilocuționară a unui enunț este dependentă de contextul discursiv, același conținut propozițional putând fi asociat cu forțe ilocuționare diferite, funcție de situație. Astfel enunțurile: “Va veni Alina?”, “Alina va veni.”, “Să vină Alina!”, deși au același conținut propozițional “viitoarea venire a Alinei”, primul enunț are forța ilocuționară a unei întrebări, al doilea enunț
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
-se conținutului propozițional, forța ilocuționară a unui enunț este dependentă de contextul discursiv, același conținut propozițional putând fi asociat cu forțe ilocuționare diferite, funcție de situație. Astfel enunțurile: “Va veni Alina?”, “Alina va veni.”, “Să vină Alina!”, deși au același conținut propozițional “viitoarea venire a Alinei”, primul enunț are forța ilocuționară a unei întrebări, al doilea enunț e o promisiune iar ultimul un ordin. (Romedea, 1999:24). Un act ilocuționar poate fi reușit sau nereușit, aceasta depinzând, printre altele, de faptul identificării
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
externă. Este cel mai des întâlnită în cazul actelor ilocuționare (cerere, ordin, promisiune, etc.). Combinarea celor două este tot o direcție (o dublă direcție) specifică folosirii performative a discursivității. Avem două cazuri: când un enunț performativ are și un conținut propozițional sau când un enunț referențial e și performativ sau folosit cu un scop performativ (printr-o aserțiune putem să bine dispunem, să convingem sau să manipulăm). Este cel mai des întâlnită în cazul declarațiilor și actelor perlocuționare. Inexistența lor sau
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
locutorului) și acționează asupra interlocutorului, deoarece îi creează acestuia o anumită stare de spirit (de bucurie, mulțumire, etc.). 4.4.1. Succes / insucces - valori pragmatice ale enunțurilor performative Secvențele discursive performative nu sunt pur performative, având, în genere, un conținut propozițional și referință. Pot lua valori alethice, însă rolul lor fundamental fiind acela de a acționa, influența, transforma „lumea psihocomportamentală” a interlocutorului, și prin acesta lumea exterioară, ele se vor comporta, mai degrabă, asemenea actelor, putând fi reușite sau nereușite, „fericite
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
prezente și unele manifestări vocalice, dar slab articulate, în care nu se poate recunoaște nici un nucleu semantic al unui cuvânt. La 3,5 ani nu folosește nici cuvinte cu rol de holofrază, nici nu combină două cuvinte într-o structură propozițională. Vocea nu este distorsionată, având rezonanță naturală în râs sau plâns. 6. Diagnostic logopedic Pe baza evaluărilor complexe și a evoluției copilului s-a stabilit și confirmat diagnosticul de alalie cu dominanță senzorială și elemente de autism. 7. Prognostic Evoluția
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
expresivitatea corporală este destul de scăzută, semnalându-se disfuncții motrice. La examenul vorbirii independente obține un scor 4, care relevă foarte clar nivelul limbajului subiectului, în sensul că A.V. nu posedă încă elementele necesare unei exprimări verbale coerente de tip propozițional închegat. În acest moment, limbajul se desfășoară doar cu susținere permanentă. 4. Intervenția și evoluția pe parcursul terapiei Terapia logopedică în acest caz se bazează pe terapia limbajului vorbit. Deoarece A.V. este un subiect introvertit, majoritatea obiectivelor logopedice s-au
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
în universul de discurs sau pentru a evita performarea directă a unui act de vorbire, interlocutorii recurg la pronume/adjective pronominale nehotărâte și negative, care atenuează potențialul agresiv al actului de vorbire prin punerea unei distanțe între vorbitor și conținutul propozițional exprimat. Ca mărci ale ezitării, nehotărâtele sunt folosite în negocierea imaginii publice a interlocutorilor: am început să am o oarecare personalitate (31); mai trebuie vreun timbru, ceva (101), o fi avut vreun biznis ceva↑ (43). ↑ ă: vă pun o întrebare
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
i-l dăm>↑ A: găSEȘte el portița să nu-și ajute părintele (IVLRA: 29−30) (ii) opacizează referința la persoană prin se impersonal (care în cazul verbelor tranzitive cumulează și valoare pasivă), distanțându-se astfel de acțiunea exprimată prin conținutul propozițional, pentru a se delimita de aceasta și/sau de protagoniștii implicați (și cum i se răspunde?, 59 pentru "și cum îi răspund colegii de an?"), din dorința a nu invada teritoriul celuilalt (cum s-a rezolvat cu..., 68 pentru "cum
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]