266 matches
-
terminat de mâncat tarta, am aprins o țigară și am fumat-o pe jumătate. După ce am văzut cum l-a făcut Bronson knock out pe adversar, m-am ridicat. — Ce-ar fi să stați să vedeți tot filmul? mă îndemnă proprietăreasa. — Îmi pare rău, dar mi-am lăsat rufele la uscătorie și nu vreau să încurc pe nimeni. M-am uitat la ceas. Era unu și douăzeci de minute. Uscătorul se oprise deja. — Stați liniștit. O să vi le scoată cineva și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sovieticii operaseră deportări masive de populație și că, în retragere, o luaseră și pe Lillișu cu familia ei, pesemne din cauza apartenenței la rasa dușmanilor. Casa lui madam Segal, Vila ceasurilor de lumină, fusese confiscată și transformată în casă de odihnă. Proprietăreasa se refugiase, cu Motea, la sora ei din Chișinău. La intrarea trupelor române în Basarabia, fuseseră închise în marele gheto înființat în acest oraș, unde muriseră înainte de a îndura un alt calvar: deportarea în Transnistria. Motea, care nu vrusese să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
născută Isăcescu", care va putea avea și o sală de lectură; nici într-un caz nu va putea servi ca local de școală 41. Se reține din actul citat buna intenție a proprietarei, precum și remarca din final în legătură cu școala, căci proprietăreasa dorea ca gestul ei să aibă finalitatea cuvenită: un muzeu național, închinat poetului 42. Lucrurile iau însă o întorsătură neașteptată. Actul de donație al Mariei Papadopol nu se va autentifica. Și aceasta nu numai din neglijență, cât mai ales din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
prânz, nici să-și piardă timpul mergând la restaurant, chiar dacă-i era foame după acea dimineață lungă. Se hotărî să meargă la barul de la piciorul podului dei Greci și să se mulțumească cu câteva tramezzini. Când intră În local, Arianna, proprietăreasa, Îl salută spunându-i pe nume și așeză automat un pahar de vin pe tejghea În fața lui. Orso, bătrânul ei ciobănesc german, care dezvoltase un fel de pasiune specială pentru Brunetti de-a lungul anilor, se ridică artritic În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dispeptică și oțetoasă și citi: Vinovăția lui Protopov nu a fost niciodată pusă la îndoială. El a fost văzut intrând în apartament. Un revolver a fost auzit decărcându-se, iar la sosirea poliției, el a fost găsit stând calm lângă cadavrul proprietăresei cu arma crimei în mână. Acesta și-a recunoscut pe loc vina. Iar acum, datorită deopotrivă șireteniei avocatului său și prostiei noilor jurii - că să nu mai pomenim și de incompetența autorităților de poliție - acest om, un criminal cu sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pentru un caz În care urma În curând să pledeze. Și ne ceruse, ca o favoare specială, să le copiem noi și să le expediem prin e‑mail. Rosamund mi‑a adus aminte de câteva ori de cărțoaile alea. Și proprietăreasa noastră a pus un servitor să ni le care În micul nostru apartament. Seara, când briza a răcorit plaja, ne‑am dus la „Le Forgeron”. Rosamund căra Într‑o sacoșă pantofii. Ne‑am scos sandalele și i‑am Încălțat Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
leșinat pe dalele reci din sala de baie. Era Întuneric și bâjbâisem drumul afară din cameră, când m‑am prăbușit. Rosamund nu a reușit să mă ridice și să mă urce În pat. A alergat jos să o trezească pe proprietăreasă, care a telefonat pe dată chemând o ambulanță. Când mi s‑a comunicat că ambulanța e pe drum, am declarat sus și tare că refuz să mă internez În spital. Îmi ajungea cât văzusem din asemenea locuri. Medicina colonială, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
asemenea locuri. Medicina colonială, mai cu seamă cea de la tropice, e foarte empirică. Rosamund mi‑a spus: - Trebuie să te internezi! Dar când a văzut cât de Îndârjit eram, a coborât din nou ca să‑l cheme pe doctor de la telefonul proprietăresei. Locuia la cinci minute de noi. Fără să protesteze că fusese trezit din somn, mi‑a vârât o lanternă În gât și În ochi. Doi haidamaci În uniforme de infirmieri umpleau acum cadrul ușii, ținând În mâini o targă pliantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
care și‑l fac Întotdeauna. Una dintre atracțiile sezonului o constituiau norii de musculițe palide, o varietate moale, galbenă. Nu erau nici mari, nici frumos ornate, și se roteau Între mare și vegetație. Rosamund coborâse și folosea de zor telefonul proprietăresei, la care nu avusese acces până atunci. Proprietăreasa refuza să preia mesaje pentru noi. Oaspeții nu aveau voie să dea telefoane. Dar acum eram bolnav și femeia nu voia să crăp În casa ei. Îmi spuneam că și lui Rosamund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sezonului o constituiau norii de musculițe palide, o varietate moale, galbenă. Nu erau nici mari, nici frumos ornate, și se roteau Între mare și vegetație. Rosamund coborâse și folosea de zor telefonul proprietăresei, la care nu avusese acces până atunci. Proprietăreasa refuza să preia mesaje pentru noi. Oaspeții nu aveau voie să dea telefoane. Dar acum eram bolnav și femeia nu voia să crăp În casa ei. Îmi spuneam că și lui Rosamund trebuie să‑i fi fost clar acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o corespunzătoare pustietate lăuntrică. Numai Rosamund, care În mod normal era flexibilă, politicoasă, deferentă și prietenoasă, dădea acum la iveală (indiscutabil) o tenacitate subterană și o voință care dovedeau cât de bine pregătită era să țină piept caracterului urâcios al proprietăresei și nesimțirii birocratice a personalului telefonic de la aeroport. Și când a urcat la mine, m‑a anunțat zâmbind: - Plecăm acasă mâine În zori. De la San Juan Încolo sunt locuri berechet, pentru că e Ziua Recunoștinței. Problema era zborul până la San Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de experiență vedea lucrurile cu mai multă claritate decât toți ceilalți. Eu nu mă gândisem niciodată la crize sau la urgențe. Puteam oare conta pe un taxi la ora aceea matinală? Da. În primul rând pentru că aferata, chipeșa, neînduplecata noastră proprietăreasă afro‑caraibiană, Între două vârste, luase notă, cu o seară Înainte, de ambulanță și de doctor. Probabil că schimbase vreo două vorbe cu conștiinciosul, dar nu Întru totul demn de Încredere medic francez. Nici măcar nu era nevoie de avertismentul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Pentru nimic În lume n‑aș fi lăsat În urma mea aceste pagini. Aș fi putut să invoc suferința care mă răscolea ca să mă justific. Dar În timpul zborului paginile au dispărut. Ușurarea care se citea pe fața arătoasă a aprigei noastre proprietărese vorbea de la sine. Cât era de mulțumită și de mândră să scape de mine! Ducă‑se să crape În altă parte - În taxi sau În avion! S‑a sculat cu noaptea În cap ca să ne vadă plecând. Au apărut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu o noapte Înainte, de ambulanța cu sirenele și cu farurile ei. Ne‑au făcut urări de bine și și‑au luat rămas‑bun cu căldură și mâhnire. Până la urmă, oameni foarte la locul lor. Salutul de bun‑rămas al proprietăresei voia să spună: „Du‑te Învârtindu‑te!” În locul ei și eu aș fi gândit la fel. În penumbra orei cinci dimineața ne făcea semne cu mâna - „bine c‑am scăpat!”. Rosamund, vorbind de vacanța noastră ratată, a oftat: - Ce coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cele desenate de interpretările actorilor sînt drepte: frînte, în sus, în jos, nu contează. N-ai să remarci rotunjimi, curbe, cercuri, încovoieri blînde. Este vorba despre o regizare a morții, a uciderii unor indivizi din capriciul și dezgustul visceral al proprietăresei lor, care nu le mai suportă prezența alături de ea pe pămînt. Din caietul program al Genocid-ului - o construcție culturală, și ea atipică, interactivă și postmodernistă, șocantă ca formă și grea în conținut - pentru care Roxana Crișan merită să aibă
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
care să mă oblig față de armata germană sau română, nu voi semna”. Anna cu legăturica sa pășea prin oraș, prin centru, și de slăbiciune și de foame abia-și trăgea picioarele. Prima ce i-a căzut în fața ochilor a fost proprietăreasa frizeriei, „imposibilul îngrozitor”, delatoarea principală. Văzând-o pe Anna a strigat din toate puterile: „Anecica, soarele nostru, ce fericită sunt! Eu știam de la bun început că ai fost turnată! Te felicit!” Apoi a întâlnit pe Prohorenco, unchiul unei prietene a
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
O mahala de multe feluri, Ersatz urban, sentimental, de (peri)ferie vieneză, de București din Mitteleuropa trăiește în gesturile lor largi și moi, de fanți obosiți, cu daraveri și boccele. E lumea chiriașilor clorotici, sub stratul de pudră, visînd la proprietărese încă "bine", la amoruri aseptice și mecanice. Viața lor, din Bagaj... și din Pensiunea doamnei Pipersberg, romane înseriate, primul apărut în 1934, următorul în 1936 (așadar, în plin "banchet" al genului...), unite în reeditarea recentă de la Polirom, atinge, țintit, extremele
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
fost la înălțime. Iusupov fu de acord cu el în toate privințele și îl sfătui să se adreseze direct justiției. Tot discutând, călăuziți de sunetele „o” ce răzbăteau printr-o fereastră de la parter, găsiră repede apartamentul deținut de madam Bezliudnaia. Proprietăreasa cu dinți de aur ridică din umeri și îi conduse pe oaspeți în camera lui Filiurin. Acolo îl strigară toți trei mult și tare pe Transparent. Nu veni nici un răspuns. - Dar unde o fi dispărut, madam?, întrebă Evsei Lvovici mirat
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
și paralelipipedul crescut în creștet. Oricum, va vinde în cunoștință de cauză. Dacă va avea chef. De pe locul mortului privesc o lume vie, cu alt cod, pe care altfel n-am cum să-l descopăr. Se scurge pe la coada ochiului. Proprietăreasa de maci vila unde locuiesc pentru cîteva zile la Cluj se află la mijlocul unei străzi în pantă. La capătul ei, în vîrful dealului, o panoramă grozavă a orașului se lăbărțează la picioarele mele. Într-o după amiază m-am luat
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
scris o carte de știință care a avut impact în mediile specializate de aici. La lansare, cineva mi-a spus, iată, pot scrie cu ușurință (deși nu era așa), drept pentru care îmi oferă un subiect interesant, viața sa. Era proprietăreasa mea de la New York, o femeie care plecase din România în 1948 și care făcea parte din altă generație, pe care eu o cunoșteam doar din auzite. Spre marea mea surprindere, a mers ușor, am simțit că nu mă blochez și
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
rămâne doar chipul Domnului tău...”), o curgere de poveste din totdeauna, cu imaginile Egiptului încă păstrând împietriri faraonice (de la Miramar se pot vedea „aproape încremenite” ale Nilului), sau subtilitățile Greciei antice. Alexandria, oraș cu suflet elin - de altfel, personificat de proprietăreasa pensiunii, Mariana - e bântuită de furtuni, cu tunete, fulgere cumplite și ploi „de nu se mai vede om cu om”, dar și de muzica vestitei Umm Kulthum, pentru care - ca să-i asculte concertul la radio - locatarii de la Miramar așteaptă până
Povești din traficul egiptean by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3862_a_5187]
-
cu veleități de vrăjitoare a trecut (pe mătură) pragul dintre veacuri, ajungînd figură de "povești" semi-halucinante, în care absurdul își dă mîna cu cea mai mișcătoare poezie. Delicate poeme în proză, cărțile interbelice ale lui Bonciu sau Fântâneru fac din proprietăreasa de altădată, cu maniile și cu firea ei cicălitoare "suportul" unor destăinuiri dezordonate despre chiriași niciodată grăbiți, trăind într-un soi de noctambulism maladiv. Aceeași linie o continuă, în volumul publicat în 2003 la Editura Muzeului Literaturii Române, Scrisoarea lui
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
cu Abel, colegul de școală, acum solist în corul bisericii Sfîntul Nicolae. Au un copil, Abel al doilea. Studentă, apoi, la Facultatea de Aromate și corector la o revistă de literatură, refuză viața obișnuită cu superbia cu care "vrăjitoarea de proprietăreasa" nu-și acceptă moartea, cerînd sa fie congelată și "înviată" peste vreo patruzeci de ani. Existența amenințată mereu de întoarcerea gazdei dintr-un provizoriu îngheț se reduce la un inventar de stări vagi, care trec din una în alta, și
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
făcută, mai ales, din vise vîndute în talcioc. O copilărie (și o viață...) de lucruri mărunte, dar încîlcite, de mascarade periculoase, sub golul unei cupole de circ. Explicația atîtor întîmplări care nu se leagă stă, poate, în scrisoarea "moștenită" de la proprietăreasă, a domnului Lavoisier. Un chimist. A dovedit, printre altele, că apa nu e un singur element, ci e compusă din atomii unor substanțe diferite. Un hair-splitter, prin urmare, potrivit ca "blazon" al unei proze care trăiește din efectele, desfăcute pînă
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
egală cu sine, de la un secol la altul. În lumea asta în care mulți sunt chiriași - un oarecare Nd., dezmoștenit al unei sorți pe care refuză s-o recunoască, sau Penciulescu, tolerat cu discreție de Cibănoiu, sau D., dat afară de proprietăreasă - statutul e o problemă de ce și cât se află. În haloimăsul (Emilia, moștenitoare a prețioaselor lui Caragiale, folosește greșit cuvântul) care stăpânește viețile tuturor, fiecare rezistă cât poate salva aparențele. Mutarea, la Sf. Gheorghe și la Sf. Dumitru, spune fie
Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5577_a_6902]