1,085 matches
-
poetul făcea Turism (cu prietenii I. U. Soricu, Emanoil Bucuța, Nicu Budurăscu etc.): Șoseaua urcă spre Voineasa,/ Iar Lotrul curge spre Brezoi.../ O fată și-a pierdut cămașa/ Prin fînul de curînd cosit,/ Și-acum în poarta casei s-a proptit/ Să-și mai arate-o dată sînii goi/ Și trupul rumenit de soare/ Turiștilor înfometați/ De farmecul unei idile trecătoare/ în pitorescul munților Carpați.../ Așa sînt toate fetele la munte.../ în prima zi -/ Oricare-ar fi -/ Se lasă sărutate doar
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
inspecții, recepții etc. ...în ziua cu pricina, Alteța Voastră, grăbită ca de obiceiu, urca Bulevardul Elisabeta cu o viteză care depășea pe cea stabilită, pe străzile Capitalei, de ordonanțele în vigoare ale prefecturei de poliție. Și Augusta Voastră mașină s-a proptit, brusc, de căruța unui franzelar, mi se pare, de lux. Căruța avea pe capră un om care, dacă nu cunoaște anumite ordonanțe, mână cu o viteză redusă și așteaptă în înghesuială să se supună agentului de circulație când ridică, grav
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
din instinctul incoercibil al omului care, dacă are acces la o minge, o lovește cu piciorul. Fotbalul este, aș zice, un apriorism. Pășind pentru prima dată, suținut de subțiori, fiul meu a întîlnit în cale mingea. Fără ezitare, s-a proptit pe piciorul stîng și, dovedind că va fi dreptaci, a tras un șut în sfera de cauciuc. De atunci, deși nu-l învață nimeni, dă cu latul și cu exteriorul din instinct. Fotbalul e frumos pentru marea lui popularitate. Ajungi
Fălcosu contra Săpăligă și cronicarii contra vântului by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9111_a_10436]
-
generații habar nu au. Moșnegii îl cântă totdeauna cu înfocare. Era pe la Capșa. Niște băbuțe boceau. Tancheta trecu pe lângă ele duduind. La un semn, cortegiul opri. Aici avu loc (în vis) o minune... " Mortul" se ridică de la brâu în sus, proptit pe șezut, jumate scos afară din racla grea de nuc armenesc, și cuvântă înaintea mulțimii îndurerate. Buzele însă nu i se mișcau. Semn că lucra un aparat. Era, clar, o înregistrare de pe timpuri, voce mai tânără: "Dragi cetățeni, scumpi mineri
Vise de noapte by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9295_a_10620]
-
arătă pasagerei, pe cel din stânga, stând cu fața înainte, și se pregăti să o ajute să urce, întinzând piciorul pe un fel de scăriță, dar femeia, sprintenă, cu o mișcare, într-adevăr, de săritoare în înălțime, se săltă cu ușurință, proptindu-și talpa pantofului cu toc jos de scărița arătată înainte, aruncându-se lejer în căușul aparatului, în dreapta celui în care urma să se așeze pilotul... Vol, îi zise în gând ea, scurtând numele aceluia ce avea să ducă poșta aeriană
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
puțin energică, dar asiduă, de întreținere. Este un proces pe care Voicu Enăchescu îl perpetuează de peste patru decenii, timp în care a înțeles că edificiile sonore la un moment dat nu numai că reclamă să le repari și să le proptești, ci trebuie chiar să le dărâmi și să le reconstruiești. Și nu numai edificiile, ci și locatarii acestora, căci ce altceva este Preludiu dacă nu un cor alcătuit exclusiv din tineri, iar tinerețea, se știe, o fi o stare a
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
și felicitări, dupe aceia de către cel ce bâțâia dîn cap și da din mâini... "nu mai da din mâini... nu mai da din mâini..." striga lumea, vorbele mulțimii de epocă ce rămaseră în istorie, aceia se retraseră cu înfumurarea lor proptită în bâte. Dar mai veniră ei o dată... și încă o dată... Nu a venit clipa ca președintele de atunci, luat la răspundere, - și luat de tot! - și debarcat cine știe unde, moralmente, că altfel istoria trecu. Dar un martor direct există, eliberatul vișiniu
Eliberarea șefului vișiniu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9682_a_11007]
-
a secat. Dacă afirmația din urmă pare prea categorică, o îndulcesc puțin: artistic vorbind, căpetenia ștrumfilor a ajuns la fundul sacului. Ici-colo, imagini frumoase și versuri notabile ("un exercițiu împotriva depresiei & ideilor goale,/ ghemuri de carne pârjolite în pat.// Sau proptite de pereți, ca slănina bunicului,// sau direct pe covor, niște gândaci mari/ care oftează"; "Într-o zi o să deschid ușa lui Argentin/ ca un bătrân profesor mucegăit/ cu mâna clănțănind bezmetică pe clanță/ cu lecția înnodată în gât/ cu inima
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
-l atingeau, alții, parcă bănuind că soarta vrea să le forțeze mâna, luau un bilețel și, înainte de a-l scoate cu totul din pantof, îl aruncau înapoi și luau altul. Timpul trecea incredibil de greu, iar bărbatul numit Voisin ședea proptit de perete, cu țigara neaprinsă între buze, fără să le dea nici cea mai mică atenție. Șansele lui Chavel scăzuseră până la unu la opt, când funcționarul între două vârste - se numea Lenôtre - trase cel de-al doilea bilețel însemnat. Tuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fie primit. Charlot puse lanțul și deschise ușa numai câțiva centimetri. În întunericul de afară, singurul lucru pe care-l putea distinge era linia luminoasă a unui guler. Pietrișul scrâșni sub greutatea unui picior și el simți cum ușa se proptește în lanț sub presiunea exercitată din exterior. — Cine e? întrebă Charlot. —Jean-Louis Chavel, răspunse străinul cu un glas care lui Charlot îi sună inexplicabil de cunoscut. Partea a III-atc "Partea a III‑a" 13 — Cine? —Chavel, repetă vocea cu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
rusă, după care se întoarce spre Grișa. Acesta privise stupefiat acțiunea lui Roman, care, adevărul e, se desfășurase în mare viteză. Grișa își revine din uluială și duce mâna dreaptă spre pistol. Înainte de-a ajunge la pistol, Roman îi proptește vârful bâtei în piept și-l avertizează: Nici să nu te gândești. Ia zi, durule, știi să scrii cu mâna stângă? — Nu, răspunde Grișa, tot în rusește. — Ar fi cazul să înveți. Cu o lovitură de baseball, la fel de puternică, îi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Că au fost niște coincidențe nefericite sau că e vorba de o mână criminală. — Care l-a împins pe chinez în gol și l-a omorât pe Kiril din greșeală. Mai știi... zice gânditor Lionel și se apropie de ușă, proptindu-se de ea în ultima clipă, înainte să cadă. Nu uita: ce-am vorbit rămâne între noi. Nu vreau scandal, că nu-mi mai dau ăștia cetățenia. — Lionel, o să fac tot ce pot ca să te salvez, îi spune Liliane, pasională
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de smoală dacă mai vorbești suplimentar. Hai, hai! Gata, altul la rând: Aschimodie Gâlceavă ASCHIMODIE: Aici-s, da' dacă nu se ferește Ghimizdroc din fața mea, când i-oi otânji una rămâne trupa descompletată... GHIMIZDROC: Tu, mie? Nu vezi că te proptești în coadă ca să nu cazi jos, slăbănogule! ASCHIMODIE: Slăbănogi și neisprăviți sunt cei din sămânța ta, cu tine-n frunte, fandositule! Ia ține ici, să ai de cheltuială! (se încaieră) CODÂRLIC: Ho, urechiaților! Stați locului până nu-mi bag ghiara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să aud ce poți. CODÂRLIC: Ascultă aici: când mi-i auzi chiuind ți s-a părea că s-a unit răsăritu' cu asfințitu', de-au turtit la mijloc torțile lumii... DĂNILĂ: La vorbe ești mare meșter. Chiuie dară. CODÂRLIC (se proptește bine pe picioare, pune mâinile în șold chiuie. Mixaj sonor puternic, reverberat. Codârlic își trage sufletul, satisfăcut): Ei, plăcutu-ți-a? Au răsunat văile, mările au clocotit și peștii din apă s-au speriat. Oleacă doar de nu s-a risipit bolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a casei, a părinților, unuia dintre frați care suferea de o boală cumplită. Pe scaunul alb al atelierului Olteanu, la masa mică tot albă, pe care e deschisă o carte, își reazemă capul cu părul foarte scurt de mâna dreaptă proptită în cot de marginea măsuței. Arătătorul sprijină tâmpla de parcă ar fi a unui mare erudit. Privire serioasă. Haina neagră cu guler înalt oprește gândul la copilăria neterminată, cu toată batista albă, desfăcută mult pentru a se vedea bine din buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ce s-a întâmplat, neică? Li se luase spectacolul. Probabil singurul de care mai aveau și ei parte de când televiziunea trecuse la programele de vară. În tot acest timp, Nae: cu stânga pantalonii jos dădea, fundu-n geam mi ți-l proptea și cu dreapta ce-mi făcea? O mătură el că lua și lumina c-aprindea. O aprindea cu coada. Groaza-n pensionari băga, când un fund roșu vedea cum spre ei se mi se holba. Adică trebuie surprins momentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ținea un ciomag sănătos - să fie acolo pentru orice eventualitate... După ce s-a văzut astfel înarmat, a întrebat. Cine-i acolo? Ușa a fost aproape smulsă din țâțâni... În birou a intrat Vrăbioi, ajutorul intendentului de la liceu, care s-a proptit în fața lui Petrache. În spatele lui s-a ițit Catârcă, fostul primar. Ascultă, pungașule! Unde-i primarul? i s-a adresat răstit Vrăbioi. La județ. Auzi, dom le! La județ, ai? Spune-i că are la îndemână douăzeci și patru de ore să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vorbele cu cleștele. Nu aștept, dar nu știu cum să încep... Începe cum vrei, numai spune odată! Iaca îți spun. În seara asta, când să plec spre casă de la primărie, au dat buzna peste mine Vrăbioi și Catârcă. Și? Unde mi se proptesc în mijlocul camerei și Vrăbioi se răstește la mine: „Unde-i primarul, pungașule?” „La județ” zic eu. „Spune-i că are douăzeci și patru de ore ca să-și depună demisia. Dacă nu, are de furcă cu noi”. „Adică care noi?” am întrebat eu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pași apăsați. Ce se aude, Petrache? Parcă-i o șatră de țigani. Spunând acestea, Costăchel a pus mâna pe clanța ușii, gata s-o deschidă. În clipa următoare, ușa a fost smulsă și dată de perete. În prag s-au proptit Vrăbioi și Catârcă... Încătărămat cu centură, diagonală și împodobit cu pistol, Vrăbioi s-a răstit la Costăchel. Mai ești încă aici? Ți-am lăsat timp destul s-o ștergi! Pentru ce s-o șterg? Pentru că ți-am cerut-o noi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Măi Târnaucă! Ia aruncă furca ceea încoace! a strigat cu voce de comandant Costăchel. În clipă următoare, îmbrâncindu-l pe Catârcă, a și trecut în spatele lui Vrăbioi. A apucat fulgerător furca din mâinile paznicului, care alerga spre el, și a proptit-o în șalele lui Vrăbioi. Între timp, Petrache își luase și el ciomagul de după ușă și s-a postat haiducește în fața legionarului. Să ieși din primărie până nu te iau în coarnele furcii! a strigat Costăchel la Vrăbioi, în timp ce-i
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Am priceput ce vrei. Pentru asta însă trebuie să mergi la Comisariatul Militar. Și unde-i asta? - cum îi spui dumneata. Uite colo mai la vale... Cu speranțele zdruncinate, Costăchel s-a îndreptat spre locul arătat. Acolo i s-a proptit în față al majur bățos... Ce vrei? Păi, am fost trimis de la regiment. Și ce dacă? Ce treabă ai aici? Am nevoie... Îmi trebuie un document care să spună... Văd că ești căzut din lună... Așa că mergi la biroul evidență
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
va fi avut CC-ul în toate timpurile, ziua în amiaza mare, așa, ca să vadă toată lumea că tovarășul vrea să schimbe două vorbe cu fetișcana ce se ocupă de tabără, deci nu are nimic de ascuns, nu vrea să te proptească într-o budă și apoi să se uite la tine ca la o lepădătură, acesta se plimbă ca orice bărbat normal, cu o femeie care e fericită să asculte ce vrea să-i spună, poate conta de acum că va
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
i s-a luat dreptul de a cânta după voia ei. Atât Zinzin, cât și vioara au devenit obiecte de patrimoniu național, păzite cu strășnicie. Aide stă în sala de concert scufundată în beznă. Sus pe podium Zinzin și-a proptit picioarele în podea și cântă în extaz. Trage de arcuș de parcă ar trage de propriii ei nervi. Sunete incandescente se desprind din trupul viorii, claia neagră de păr i se aprinde în reflexe albăstrii, toată femeia pare cuprinsă de flăcări
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mai potrivită. Stătea impasibilă la aceeași masă izolată, trăgând leneș dintr-o țigară lungă. M-a privit cercetător, cu ochii ei de sticlă transparentă. Nici de data aceasta nu a scos vreun cuvânt. Și-a aranjat o șuviță rebelă, apoi, proptindu-și bărbia În podul palmei, Începu să aștepte. Purta o rochie turcoaz, lungă, cu guler Înalt, ușor scrobit. Lola, ești de-a dreptul fermecătoare...!, i-am strigat cu același ton pe care-l foloseau navigatorii când descopereau un pământ nou
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Mâna călătorului va bate încet în lemnul ce poartă un număr, dar nu va primi nici un răspuns. Va bate din nou și iar nu va răspunde nimeni. Nici un chip nu se va ivi în cadru, nici un ochi nu se va propti de vreo crăpătură dintre stinghiile din ușă, nici o respirație nu se va face auzită de dincolo de lemn. Călătorul va sta drept și nemișcat, aplecându-și urechea spre liniștea din zid. Va părea o fantomă ce stă și așteaptă să dispară
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]