261 matches
-
variantă de transmisie 4x4 pentru ambele modele (8 valve respectiv 16 valve). Costul modelului 16v 4x4 se ridică la aproximativ 44.200 DM. După o carieră de numai 1 an, modelul 2.0 16v 4x4 este înlocuit. Cel mai puternic propulsor montat pe Opel Calibra este lansat în acest an. Un motor turbo de 1998 cmc, 16 valve ce oferea nu mai puțin de 204 CP, legat la o cutie de viteze Getrag în 6 trepte. Modelul dispunea standard de tracțiune
Opel Calibra () [Corola-website/Science/313251_a_314580]
-
cu motor de cauciuc, motorul este alcătuit dintr-un fir de cauciuc, lagăr, bosaje și elice. Majoritatea modelelor de avioane utilate cu motoare mecanice au un singur motor, pe când cele cu motoare de cauciuc pot avea 2 și chiar 3 propulsoare, care le asigura sporirea simțitoare a duratei de zbor. Elicea este un element de care depinde în mare măsură zborul modelului. Acționata de motorul aparatului, elicea, rotindu-se, aruncă în spate curenți de aer. Toate modelele zburătoare au elicea bipală
Aeromodelism () [Corola-website/Science/323555_a_324884]
-
Mosquito (W4050) (Prototyp) 25. Noiembrie 1940 - Martin B-26 Marauder (40-1361) 29. Noiembrie 1940 - Junkers Ju 288 V-1 Wnr.0001, D-AACS 9. Ianuarie 1941 - Avro Manchester III (BT308) (Prototyp) 30. Martie 1941 - Heinkel He 280 V-2 cu două propulsoare, fără motor 18. Aprilie 1941 - Messerschmitt Me 262 V-1 15. Mai 1941 - Gloster E.28/39 (primul avion britanic cu propulsie) 27. Iunie 1941 - Douglas XB-19 9. Iulie 1941 - Fieseler Fi 256 V-1 Wnr.001 1. August 1941
Listă cu primele zboruri () [Corola-website/Science/304145_a_305474]
-
Honda în prima lor perioadă în Formula 1, la finalul sezonului clasându-se pe locul al patrulea în campionatul constructorilor în ciuda faptului că a rulat doar un singur monopost. În 1968 s-a continuat aventură alături de Surtess. Honda venea cu propulsorul RA301, unul și mai puternic decât cel din sezonul precedent, dorind să câștige cât mai multe curse. Ruperea suspensiei avea să îl facă pe Surtess să piardă victoria din Belgia în ultimele tururi ale cursei. Deși în vara lui 1968
Honda F1 () [Corola-website/Science/304452_a_305781]
-
în Spirit, care evoluau și ei pe atunci în Formula 2 cu un real succes. Spirit a transformat în grabă un sașiu de Formulă 2 într-un de Formulă 1, căruia i-a montat motorul RA163E, un V6, primul turbo propulsor construit de Honda. Primul test a avut loc în noiembrie 1982, pilotul fiind Ștefan Johansson, iar redebutul Honda în Formula 1 s-a consemnat în 1983. Deși Honda făcea presiuni că Spirit să investească tot mai multe resurse în construcția
Honda F1 () [Corola-website/Science/304452_a_305781]
-
arena Formulei 1. Parteneriatele cu Williams și Lotus au fost imbatabile în acel an. Nelson Piquet a câștigat întrecerea piloților, acolo unde Nigel Mansell a terminat al doilea și Ayrton Senna al treilea, iar Williams s-a impus la constructori. Propulsorul Honda folosit în acel an devenea și primul motor din lume care trecea de graniță celor 1000 CP. Acest propulsor a dat japonezilor șansă de a avea patru piloți pe primele patru locuri ale unei curse de Formulă 1, în
Honda F1 () [Corola-website/Science/304452_a_305781]
-
acolo unde Nigel Mansell a terminat al doilea și Ayrton Senna al treilea, iar Williams s-a impus la constructori. Propulsorul Honda folosit în acel an devenea și primul motor din lume care trecea de graniță celor 1000 CP. Acest propulsor a dat japonezilor șansă de a avea patru piloți pe primele patru locuri ale unei curse de Formulă 1, în Marele Premiu de la Silverstone unde a câștigat Nigel Mansell, Nelson Piquet a sosit al doilea, Ayrton Senna al treilea, iar
Honda F1 () [Corola-website/Science/304452_a_305781]
-
distilația fracțională a aerului lichefiat, folosirea zeoliților cu adsorbția la presiune variabilă pentru a concentra oxigenul din aer, electroliza apei și alte metode. Întrebuințările oxigenului elementar includ producția oțelului, plasticului și textilelor, lipirea, sudarea și tăierea oțelurilor și altor metale, propulsoare de rachete, terapia cu oxigen și sisteme de susținere a vieții în aeronave, submarine, zborul spațial și scufundare. Oxigenul a fost descoperit independent de Carl Wilhelm Scheele, în Uppsala, în anul 1773 sau mai devreme, și de Joseph Priestley în
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
în cele mai noi, asigurând autonomie și putere mai mare, consum mai mic, poluare mai redusă și zgomot mai puțin. Spre deosebire de avioanele contemporane, deține și 2-3 turbocompresoare care asigură presurizarea și ventilația în cabina (avioanele moderne folosesc aer direct din propulsoare). Boeing a adaptat avionul nevoilor mai multor linii aeriene (dacă astăzi producătorii de avioane oferă o linie de produse de mărime și autonomie variabilă, în perioada respectivă, opțiunea era limitată la un singur model, care trebuia să asigure toate rolurile
Boeing 707 () [Corola-website/Science/308170_a_309499]
-
cu un EVO mare și urât, își poate face pumnii uriași sau își poate transforma brațul într-un lansator de proiectile. Sau, dacă se grăbește să ajungă undeva, poate construi o motocicletă care să meargă cu viteza fulgerului sau un propulsor cu care să zboare. Toate acestea sunt din cauza naniților. Aceste mașinării mici pot transforma unii oameni și unele animale în monștrii numiți EVO, dar pe Rex îl transformă într-o echipă nimicitoare, formată dintr-un singur om. Evident, Rex nu
Lista personajelor din Generator Rex () [Corola-website/Science/326276_a_327605]
-
Great Eastern" a povestit călătoria în cartea "Un oraș plutitor". Roata cu zbaturi este înlocuită cu elicea la sfârșitul secolului XIX, iar la începutul secolului XX, motorul cu aburi a fost înlocuit cu motorul Diesel. Roata cu zbaturi este un propulsor de mari dimensiuni și greutate. Diametrul roților cu zbaturi este de 2,5-10 m, iar numărul de rotații de 30...60/minut. Datorită suprafeței mari a palelor, roata cu zbaturi poate realiza o mare forță de tracțiune la un pescaj
Navă cu zbaturi () [Corola-website/Science/324635_a_325964]
-
aceea a pescuitului. În paleoliticul superior, Homo sapiens fosilis produce cuțite, străpungătoare, răzuitoare și dălți lucrate prin tehnica așchierii, având ambele margini ascuțite. Sunt realizate în mare cantitate vârfurile de silex pentru sulițe de aruncat, sau pentru săgețile lansate cu propulsorul. Apare tehnica prelucrării osului, fildeșului și cornului (pentru sulițe, harpoane, ace de cusut). În paleoliticul superior, vânătoarea se realiza și cu ajutorul arcului (descoperiri în nordul Europei). La început, strămoșii oamenilor trăiau în așezările în aer liber, dar căutau să se
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
Baloanele aveau un mare neajuns: ele nu puteau fi dirijate. Pentru aceasta era nevoie de o metodă de propulsare. În 1852 francezul Henri Giffard a fost primul care a combinat forța ascensională cu forța de propulsie. El a folosit un propulsor cu aburi, iar în loc de aer cald a folosit hidrogen. Deoarece balonul putea fi dirijat, a fost denumit „dirijabil” (de la latinescul "dirigere", „a dirija”). Aproape zece ani mai târziu, ofițerul german Ferdinand von Zeppelin achiziționează de la un inventator croat, David Shwarz
Dirijabil () [Corola-website/Science/304638_a_305967]
-
în anumite scene din filmul "The Italian Job", pentru reuși să se respecte regulile impuse de autoritățile de la metrou, pentru evitarea unor eventuale accidente cauzate de monoxidul de carbon. PML Flightlink a dezvoltat un prototip numit "MINI QED", care înlocuia propulsorul convențional cu un motor electric de 160 de cai putere, și care folosea un motor cu combustie pentru a genera curentul electric necesar motorului electric. Pentru versiunile cu o putere sporită a motorului, partea din față de la MINI are tendința
MINI (BMW) () [Corola-website/Science/310221_a_311550]
-
pe interior aveau un strat roșu-albastru reflexiv. "Modulul de serviciu" era o structură cilindrică nepresurizată, măsurând 7,5 m lungime și 3,9 m în diametru. Principalele componente ale modulului erau sistemul de propulsie plus combustibili pentru acesta, acumulatori electrici, propulsoare pentru manevre, antena în bandă S pentru comunicația cu centrul de control al misiunii și containere cu apă și aer. În timpul misiunilor Apollo 15, 16 și 17 "Modulul de serviciu" a găzduit și unele pachete cu instrumente științifice. Era conectat
Modulul de comandă și serviciu Apollo () [Corola-website/Science/308345_a_309674]
-
conexiuni ombilicale, blocul de distribuție electrică, controlerul pentru separarea modulelor și componente pentru antena amplificatorului de putere. Conexiunile ombilicale (țevi și fire) erau tăiate la separare cu ajutorul unor încărcături explozive. În partea superioară a modulului erau montate patru grupuri de propulsoare de manevră, plasate la 90 de grade. Fiecare propulsor avea o forță de propulsie de aproximativ 445 N, și folosea drept combustibil MMH și oxidant NO. Fiecare grup măsura 2.4 pe 0.9 m și avea rezervorul de combustibil
Modulul de comandă și serviciu Apollo () [Corola-website/Science/308345_a_309674]
-
modulelor și componente pentru antena amplificatorului de putere. Conexiunile ombilicale (țevi și fire) erau tăiate la separare cu ajutorul unor încărcături explozive. În partea superioară a modulului erau montate patru grupuri de propulsoare de manevră, plasate la 90 de grade. Fiecare propulsor avea o forță de propulsie de aproximativ 445 N, și folosea drept combustibil MMH și oxidant NO. Fiecare grup măsura 2.4 pe 0.9 m și avea rezervorul de combustibil și cel cu oxidant comune pentru toate propulsoarele componente
Modulul de comandă și serviciu Apollo () [Corola-website/Science/308345_a_309674]
-
STS-51-L, a zecea misiune orbitala, pe 28 ianuarie 1986 la ora 11:38 când un inel de pe partea dreaptă s-a rupt. Inelul s-a rupt și datorită temperaturilor neobișnuit de reci. Datorită ruperii inelului a izbucnit o flacăra din propulsor, flacăra care a ajuns la rezervorul cu combustibil, ducând astfel distrugerea navetei. Specialiștii NAȘĂ vor să realizeze o navetă destinată explorării spațiului cosmic îndepărtat, aceștia nu vor mai folosi rachete cu tone de combustibil care îi duce până pe Lună și
Naveta spațială Challenger () [Corola-website/Science/315473_a_316802]
-
târziu noua echipă își face debutul în Campionatul Mondial de Formula 1 în Marele Premiu al Principatului Monaco, astfel ca Bruce McLaren devenea primul pilot care a concurat în Formula 1 cu un motor Ford, deși era vorba despre un propulsor de 4,2 litri folosit în cursele de peste ocean, implicarea americanilor fiind astfel neoficială. Motorul Ford fiind foarte greoi, a fost înlocuit imediat cu un al propulsor, Serenissima, care deși avea mult mai puțină putere decât motoarele Repco care dominau
McLaren () [Corola-website/Science/304405_a_305734]
-
concurat în Formula 1 cu un motor Ford, deși era vorba despre un propulsor de 4,2 litri folosit în cursele de peste ocean, implicarea americanilor fiind astfel neoficială. Motorul Ford fiind foarte greoi, a fost înlocuit imediat cu un al propulsor, Serenissima, care deși avea mult mai puțină putere decât motoarele Repco care dominau în acea perioadă, era cel puțin mai fiabil. Cu un astfel de motor McLaren a reușit să câștige primul punct, după ce a terminat pe locul al șaselea
McLaren () [Corola-website/Science/304405_a_305734]
-
pentru schimbarea benzii, la trecera benzi vibrează volanul, cameră retrovizoare, limitator automat de viteză pentru faruri și lumini de zi cu LED. Dispune de frânare regenerativă, Eco Mode și sistem de închidere a grilei frontale. Opțiunile de motorizare cuprinde un propulsor EcoBoost de 2.0 litri (149 kW / 200 CP), EcoBoost de 2.0 litri (177 kW / 137 CP), Duratorq TDCi de 2.2 litri (147 kW / 197 CP) și trei propulsoare Duratorq TDCi de 2.0 litri Duratorq TDCi (85
Ford Mondeo () [Corola-website/Science/333701_a_335030]
-
închidere a grilei frontale. Opțiunile de motorizare cuprinde un propulsor EcoBoost de 2.0 litri (149 kW / 200 CP), EcoBoost de 2.0 litri (177 kW / 137 CP), Duratorq TDCi de 2.2 litri (147 kW / 197 CP) și trei propulsoare Duratorq TDCi de 2.0 litri Duratorq TDCi (85 kW / 113 CP), (103 kW / 138 CP) și (120 kW / 161 CP). Ford Mondeo a fost lansat în România pe 6 septembrie 2014. Este disponibil în trei variante hatchback, sedan și
Ford Mondeo () [Corola-website/Science/333701_a_335030]
-
2015, având în vedere dezvoltarea rachetelor balistice iraniene cu rază medie de acțiune, care pot atinge teritoriul românesc și al altor aliați ai Statelor Unite. Sistemul antirachetă SM-3 a evoluat din sistemul antiaerian și antinavă SM-2 Block IV. SM-3 folosește același propulsor auxiliar al rachetei Block IV pentru prima și a doua treaptă, precum și același control al direcției și al orientării rachetei pentru jumătatea zborului folosit la intrarea în atmosferă. Pentru a susține raza de acoperire extinsă a unei interceptări exo-atmosferice, SM-3
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
care declanșa procedura de separare a "Modulului de comandă/service" de vehiculul de lansare. Un cablu detonator era aprins în zona flanșei dintre "Modulul de service" și SLA, și de-a lungul îmbinărilor dintre panourile SLA. Un set de mini propulsoare, situate în partea de jos a panourilor mari, care aveau un dublu sistem de aprindere, imprimau acestora o mișcare de rotație de aproximativ 30-60 de grade pe secundă. În timpul misiunii Apollo 7 panourile SLA au rămas atașate de treapta S-
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
sol, diferențial limitat, spoilerele de pe față și de pe spate schimbate. Mașină avea o viteză maximă de 222 km/h, si accelera de la 0-100 km/h în 8.8 secunde. În 1989, Omega 3000 a fost dotat și cu un nou propulsor devenind Omega 3000 24V. Motorul avea acum 24 de vâlve, distribuție dublă, și sistemul "Dual Ram". De asemenea folosea o unitete mai performantă de control pentru motor. Puterea crescând la 204 CP, care a mărit viteză maximă la 245 km
Opel Omega () [Corola-website/Science/321029_a_322358]