141 matches
-
Influența eclipselor în istorie merită un studiu aparte. Lupte intermitente se dădeau între lidieni și mezi, fără ca soarta să se decidă în vreo direcție. Atunci, pentru ca războiul să se termine, a fost hotărâtă o bătălie decisivă. Lidienii au ales ziua prorocită de Thales - 585 î.e.n., deoarece calculele matematicianului îi arătau producerea unei eclipse de Soare. In ziua aleasă, armatele s-au întîlnit, dar în timpul măcelului, lumina de pe cer pieri. Inspăimîntați, mezii o luară la fugă, în vreme ce lidienii, avertizați, se luară după
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
în narațiunea Cine sapă groapa altuia, cade singur într-însa [Datinele și credințele poporului român..., vol. al II-lea] cazul unui boier care, în drum spre târg, înnoptează într-o casă, se culcă pe o prispă și aude un înger prorocind: În ceasul acesta se naște aice un copil; de va fi fată, va fi o rea; de va fi ficior, are s-o ieaie pe fata cea de suflet a boierului istuia și are să-i mănânce toată averea." În nădejdea că
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
cunună cu mama lui, rămasă văduvă. Într-o zi îl cută femeia în cap și găsește acul înfipt demult sub piele, la ureche. Atunci și-a dat seama că e feciorul ei, care și-a omorât tatăl, întocmai cum "au prorocit ursitoarele". Sim. Fl. Marian amintește faptul că, înainte vreme, mulți oameni puteau vedea și auzi cum ursesc, "cu deosebire însă moașele, care privegheau pe copiii nou născuți, precum și pe mamele acestora"; acum nimeni nu știe și nici nu vede când
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ursirea ursitoarelor", este însoțită de enunțarea unor interdicții: "cel ce se uită pe ferești în cele dintâi trei nopți ale nașterii unui copil, va fi osândit" și "cel ce ascultă vitele care vorbesc în noaptea de Sf. Vasile, când ele prorocesc viitorul", va fi osândit. Într-o poveste este vorba despre Sf. Petru copil, care nu voia să se nască. Vrăjitoarea adusă la căpătâiul lăuzii de tatăl Sfântului Petru, care era dascăl, îi spune: "cine ascultă ursirea, moare de moarte năprasnică
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
dezbărat de unele prejudecăți, ceea ce „nu poate fi ocolit”! Cum este, nu-i așa, sintagma arogantă, truistică și fals-misterioasă pe care am pus-o În fruntea acestor scrieri - Sensul vieții! Într’ adevăr „fals-misterioasă”...?!Ă Defineam mai sus decadența contemporaneității - anunțată, prorocită de un Nietzsche cu mai bine de un secol În urmă! - prin „semnul” fugii de singurătate. Acea singurătate care i-a asistat și, mai știi, poate i-a vegheat pe toți cei care, fugind de talazurile vieții etern triviale, „informe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Osea cel-neiubit, Amos și-a împlinit propovăduirea sub domnia lui Ieroboam II (~780/782-733/746). El nu era un nabi de profesie. "Eram păstor și cultivam sicomori. Și de la turmă m-a luat Iahve și rni-a zis: "Du-te și prorocește în poporul meu, Israel!"" (7: 14-15). El anunță că Dumnezeu va judeca popoarele vecine - Damasc, Gaza și Filistia, Tyr și Fenicia - care au păcătuit împotriva moralei. Ceea ce înseamnă că toate neamurile se află sub jurisdicția lui Iahve. Totuși Amos tună
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de prin Iliricul maritim”. De asemenea, într-o altă împrejurare, Priscus află secretul supărării lui Attila de la unul din “barbarii care ședea lângă mine și care cunoștea graiul ausonilor” . Supărarea lui Attila era legată de faptul că niște ghicitori îi prorociseră că neamul său se va sfârși odată cu cel mai mic dintre copiii săi, care, căzând de pe cal, și-a rupt piciorul. Trebuie făcută precizarea că Priscus, așa după cum remarca G.Popa-Lisseanu care îl citează și pe istoricul Ferdinand Lot, când
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
ea este moașa Mântutorului lumii. Ce bucurie, Ce veselie Pe noi, Crăciune, C-a venit în lume; La noi s-a născut Domnul cel de sus, Domnul cerului Și-al pământului. Christos, domnul cel slăvit, Cum de mult s-a prorocit! Moș Crăciun nu numai că nu crezu, dar în furia lui a trântit-o pe baba Iova la pământ, a luat o bardă și i-a tăiat mâinile ei pângărite chiar pe pragul casei. Cu mâinile tăiate sărmana babă alergă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
ea este moașa Mântutorului lumii. Ce bucurie, Ce veselie Pe noi, Crăciune, C-a venit în lume; La noi s-a născut Domnul cel de sus, Domnul cerului Și-al pământului. Christos, domnul cel slăvit, Cum de mult s-a prorocit! Moș Crăciun nu numai că nu crezu, dar în furia lui a trântit-o pe baba Iova la pământ, a luat o bardă și i-a tăiat mâinile ei pângărite chiar pe pragul casei. Cu mâinile tăiate sărmana babă alergă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
stins, pe care, o influență invizibilă, ca un vânt nestatornic, îl face să se aprindă temporar; această putere se ridică dinăuntru, precum culoarea unei flori, care pălește și se schimbă pe masura ce crește, iar porțiunile conștiente ale firii noastre nu pot proroci nici calea ce o va urma, nici punctul de plecare. Chiar de-ar fi aceasta influență durabilă, în puritatea și forță ei originală, este imposibil de prezis măreția rezultatului; când redactarea începe, inspirația este deja în declin, iar cea ar
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
fi atinse decât prin unirea lor, iar până în prezent nicio altă formă de unire nu s-a dovedit mai de succes decât UE. Am spus toate acestea pentru că ne aflăm, azi, în fața a două provocări: s-au înmulțit Casandrele care prorocesc un viitor sumbru pentru statele UE; avem primele alegeri pentru PE în România. Dușmanii UE nu sunt euroscepticii; aceștia au doar unele îndoieli față de anumite aspecte, realmente criticabile, ale funcționării ei. Adevărații dușmani sunt naționaliștii extremiști, nihiliștii de felul celor
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
IV 1). Oștenii susțin că nimeni nu-l va putea răpune pe Hector, însă preotul cetății îi îndeamnă să nu se pronunțe asupra evenimentelor viitoare căci dorința zeilor e de neînțeles pentru muritori : Nu-i bine niciodată ca noi să prorocim/ [...] ce rămâne este în seama zeilor,/ Și nu suntem în stare să le-nțelegem sfatul. (IV 2). Apariția lui Ahile nu-i sperie pe troienii convinși că asediul s-a încheiat și că grecul este sortit pieririi : E sigur că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
anunță că Oedip își va afla mântuirea și alinarea sufletească în ținutul Eumenidelor, prosperitatea fiind rezervată celor dispuși să-i ofere azil pribeagului, iar nenorocirile celor care l-au alungat : Pe chiar Apolo l-ascultați ! El chinuri mari/ Mi-a prorocit. Tot el mi-a spus că s-or sfârși/ Doar după ani, în țara-n care-odată ajuns, slăvitele zeițe-mi da-vor adăpost./ Acolo s-o sfârși sărmana, viață-a mea !/ Acei cari m-au primit, belșug ei vor avea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
misterul Sfinxului și încrederea lui în propriile puteri după depășirea acestei încercări aparent insurmontabile : Țintise sus, mai sus ca toți. Și cât/ De fericit era ! Așa/ De fericit ! O, Zeus, zdrobise el/ Fecioara care ghearele-și/ Chircea și în enigme prorocea ! Nicolae Ionel dezvoltă ideea și insistă asupra orgoliului regelui care ajunge să se creadă invincibil, aidoma zeilor. Mai devreme sau mai târziu, toate celelalte personaje îi reproșează lui Oedip trufia și insolența față de cei de sus. Când cumnatul lui cere
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și de stat. Și pe plan ideologic a fost o luptă înverșunată, în care ideologia burgheză, decadentă, curentele șovine și mistice au fost înfrînte". Spre exemplificare, este reamintită "lupta împotriva "criziștilor" care, contestînd proletariatului rolul conducător pe planul creației artistice, proroceau lichidarea literaturii române. Numărul însemnat de cărți apărute după aceea și care purtau un mesaj uman progresist au închis gura "criziștilor" și au determinat o cotitură în creația literară. "Scînteia" marca această nouă etapă printr-un editorial, Spre un nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
felinare și cu făclii și cu arme. (Ioan, XVIII, 2-3) Se poate oare afirma că Iscarioteanul a făcut triumful postum al Mântuitorului? Istoria sfântă i-a reținut infamia, dar îi datorează mult. Permițându-i să urce la Cer așa cum se prorocise, ca miel jertfit, dar mai ales asigurându-i-se o ancorare aici pe pământ. "Roman, catolic și francez", cam acesta-i genul lui Iuda. Episodul celor treizeci de arginți poți oare acorda credit unor apologeți prea mulțumiți că au un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
rupere de front răsuna plăcut de astă dată la urechile noastre. Germanii nu se mai lăudau decât cu o „retragere neurmărită de francezi“. Slabă consolație, de unde erau plecați pentru a nu se mai opri decât la Paris! Doamna Lydia Philippescu prorocise, cu o lună mai înainte, că Take Ionescu va intra în Paris pe o poartă, germanii pe alta. Pu blicul exulta. Ducându-mă la Pasărea pentru parastasul d-nei Rădulescu de la Pantelimon, avusei contact cu tot felul de lume, fără a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Sfânta Cecilia a ieșit neopărită din căldarea cu apă fierbinte și Sfântul Policarp a scăpat nears de rug, etc... tot așa Biserica, numai prin minune, iese neatinsă, ba încă triumfătoare din orice persecuție. Mulți au fost cei ce i-au prorocit un sfârșit apropiat. Prorociile lor însă au fost și sunt fără îndeplinire. Dioclețian în anul 305 a bătut o medalie cu inscripția: „În amintirea Creștinismului dispărut”. Dioclețian e mort deja de 1600 ani... Creștinismul este și azi! Voltaire zicea la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Nazist. Vedem în plan-detaliu briceagul pe care-l folosesc ca să se facă frați de cruce, deci înțelegem că rolul lui în film nu s-a consumat, mai ales că tocmai l-am văzut pe profetul orașului, romînul Mailat (Dorel Vișan), prorocind că între prieteni se va naște trădarea. îl vedem pe Felix cum se îndepărtează de prietena lui, evreica Gisela, pînă cînd ea e exmatriculată sub ochii lui, iar el, după un moment de derută, li se alătură celorlalți fanatici care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Era nedreaptă! se înfierbântă el, dar, după ce face câțiva pași adâncit în sine, se domolește și prinde mâinile bătrânului, i le strânge febril. Înțeleptule... Oamenii vorbesc că ești "Omul lui Dumnezeu", că ești dăruit cu harul profeției. Părinte! Rogu-te! Prorocește! Nu pentru mine! Nu pe mine mă plâng! Soarta Țării! Soarta Moldovei voi s-o aflu! Prorocește! Un tunet undeva, departe... Daniil râde încetișor, cu îngăduință: Prostimea! "Iartă-i pre ei că nu știu ce spun"... De unde, pacatele mele, un prăpădit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mâinile bătrânului, i le strânge febril. Înțeleptule... Oamenii vorbesc că ești "Omul lui Dumnezeu", că ești dăruit cu harul profeției. Părinte! Rogu-te! Prorocește! Nu pentru mine! Nu pe mine mă plâng! Soarta Țării! Soarta Moldovei voi s-o aflu! Prorocește! Un tunet undeva, departe... Daniil râde încetișor, cu îngăduință: Prostimea! "Iartă-i pre ei că nu știu ce spun"... De unde, pacatele mele, un prăpădit de schimnic pierdut în pustietăți să știe voia Celui de Sus, că și Domnia ta prea bine cunoști cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dinților! Să știe că cine scoate sabia, de sabie va pieri! Îi sfânt mare, ce gândești? șoptește înfiorat Toader. Sfântul cade cu fața la pământ implorând: Tu, Dumnezeu al meu! Fă dreptate pe Pământ, până nu-i prea târziu! Oameni buni! Vă prorocesc "Plinirea Vremii"! Privegheați și vă rugați, că nu știți când trâmbițele Apocalipsei vor suna înfricoșata Judecată de Apoi! Pocăiți-vă! Po... po... Brusc se ridică, dă înapoi înspăimântat, se holbează cu ochiul cu albeață, face cruci peste cruci și strigă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
totuși... spune, chinuit, mai mult pentru sine. Ne punem capul la Valea Albă! izbucnește el într-un hohot schimonosit. Și gata! De capete au grijă turcii! îi ține isonul Stanciu, într-un hohot nu mai puțin schimonosit. Iaca! Măre! Stanciu-Marele prorocește! se hlizește Ștefan cu un zâmbet batjocoritor. Capul tău... și chiar capul meu... nu fac două parale! Capul Bourului să nu cadă! Ai înțeles, măăă, Stanciule?!?! Stanciu răsuflă greu, cu gura căscată ca peștii aruncați pe mal. Abia poate îngâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vină! Să buciume numai! Să buciume! Ah, numai de-ar buciuma! Vor buciuma! Sunt pe drum! Te caută! Vin! Ștefan se uită lung la Sihastru, se repede la el, îl apucă de gulerul rasei, îl scutură și strigă: Sihastre! Ba prorocești! Ba nu prorocești! Nu mă fierbe! De prorocești, spune! Spune! Ce va fi cu Moldova?! Spune! Prorocește!! Ce va fi cu Moldova?! Soarta Moldovei voi s-o aflu! Daniil se eliberează și-i vorbește cu blândețe: Vrei să știi ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
numai! Să buciume! Ah, numai de-ar buciuma! Vor buciuma! Sunt pe drum! Te caută! Vin! Ștefan se uită lung la Sihastru, se repede la el, îl apucă de gulerul rasei, îl scutură și strigă: Sihastre! Ba prorocești! Ba nu prorocești! Nu mă fierbe! De prorocești, spune! Spune! Ce va fi cu Moldova?! Spune! Prorocește!! Ce va fi cu Moldova?! Soarta Moldovei voi s-o aflu! Daniil se eliberează și-i vorbește cu blândețe: Vrei să știi ce va fi? Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]