141 matches
-
Le Nouvel Observateur”, ca să nu mai vorbim de „L’Humanité”, Jean Lacouture, Alain Badiou, Pierre-Vidal Naquet, Bernard-Henri Lévy considerau în revoluția khmerilor roșii o ilustrare a ideilor lor năuce despre inevitabila și dezirabila prăbușire a democrațiilor europene. „Kampucia va învinge!”, prorocea Badiou chiar și când vietnamezii puneau capăt regimului de la Phnom Penh, acuzându-i pe aceștia din urmă de a aplica poporului frate și vecin „soluția finală”. Lingvistul american Noam Chomski, despre ale cărui delirante opinii politice am mai scris la
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4923_a_6248]
-
nu mai ajungem noi la Crâșma din drum nici mâine - a vorbit Mitruță. Da’ și când om ajunge, ne-om așterne pe mâncărică și băuturică de s-or speria Costache și Măriuța. Astăzi primim gologanii, că doar îi vineri - a prorocit Alecu Slobodă, căpătând chef de vorbă. La depozit s-au trezit în fața porții închise. Nici un semn că s-ar afla cineva pe acolo. Mitruță! Fă bine și vezi unde-i jupânul. Lasă că merg eu. Îl scot și din piatră
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
MIRCEA CĂRTĂRESCU ORBITOR I ARIPA STÎNGĂ "Căci cunoaștem în parte și prorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârșit, acest în parte se va sfârși. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când am devenit matur, am terminat cu ce era copilăresc
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
câțiva ani ca să-nțeleagă cum se asociază și unde ar putea ajunge, înainte să se stingă și să redevină apă. Tot drumul își trece degetele peste cartea lui Mark, o răsfoiește la întâmplare de parcă această mărturie îngropată ar mai putea proroci ce urmează. Cuvintele sunt mai obscure decât cele mai complicate cercetări neurologice. Paginile emană iz de prerie și de o mie de soiuri de ierburi. Citește și recitește, fără să rețină nimic. Se uită pe notițele de pe margine ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
IV 1). Oștenii susțin că nimeni nu-l va putea răpune pe Hector, însă preotul cetății îi îndeamnă să nu se pronunțe asupra evenimentelor viitoare căci dorința zeilor e de neînțeles pentru muritori : Nu-i bine niciodată ca noi să prorocim/ [...] ce rămâne este în seama zeilor,/ Și nu suntem în stare să le-nțelegem sfatul. (IV 2). Apariția lui Ahile nu-i sperie pe troienii convinși că asediul s-a încheiat și că grecul este sortit pieririi : E sigur că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
anunță că Oedip își va afla mântuirea și alinarea sufletească în ținutul Eumenidelor, prosperitatea fiind rezervată celor dispuși să-i ofere azil pribeagului, iar nenorocirile celor care l-au alungat : Pe chiar Apolo l-ascultați ! El chinuri mari/ Mi-a prorocit. Tot el mi-a spus că s-or sfârși/ Doar după ani, în țara-n care-odată ajuns, slăvitele zeițe-mi da-vor adăpost./ Acolo s-o sfârși sărmana, viață-a mea !/ Acei cari m-au primit, belșug ei vor avea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
misterul Sfinxului și încrederea lui în propriile puteri după depășirea acestei încercări aparent insurmontabile : Țintise sus, mai sus ca toți. Și cât/ De fericit era ! Așa/ De fericit ! O, Zeus, zdrobise el/ Fecioara care ghearele-și/ Chircea și în enigme prorocea ! Nicolae Ionel dezvoltă ideea și insistă asupra orgoliului regelui care ajunge să se creadă invincibil, aidoma zeilor. Mai devreme sau mai târziu, toate celelalte personaje îi reproșează lui Oedip trufia și insolența față de cei de sus. Când cumnatul lui cere
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dacă veți avea vreodată nevoie de un servitor credincios, vă stau la dispoziție. Nici unul dintre noi nu-i cine știe ce fericit, nu? Dar... nu vă iscodesc, nu vă iscodesc... Plecă, iar prințul se adânci și mai mult în gândurile lui: toți prorocesc nenorociri, toți au tras deja concluziile, toți parcă ar ști ceva ce el nu știe; Lebedev îl trage de limbă, Kolea îi face o aluzie directă, iar Vera plânge. În cele din urmă, înciudat, dădu din mână a lehamite, zicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
oprește la marginea unei păduri, se așază pe o piatră necioplită, pe o stâncă neatinsă de mâna omului și care aparține zeițelor terorii (phobos), „fiice ale pământului și ale beznei”, Eumenidele atotvăzătoare. Ajuns la capătul vieții, al cărei sfârșit fusese prorocit de Apollo, Oedip se pune imediat sub protecția acestor puteri deopotrivă binevoitoare și temute. Este o primă afirmare a ambivalenței rolului prevăzut pentru eroul aproape muribund al lui Sofocle. Moartea lui, benefică pentru acele locuri, va fi și o Ate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și condamnându-l mai apoi la abdicare și la pieire. Încă din momentul renunțării la tron - simbolica moarte a lui Richard -, mecanismul „sângelui vărsat” se declanșase inevitabil, mecanism care avea să facă din regat „o Golgotă de cranii omenești”, cum prorocise episcopul de Carlisle. Sângele lui Richard va curge în sens propriu abia în ultimul act al piesei. Și de-abia atunci Henric al IV-lea, care se amăgise cu gândul că moartea simbolică (detronarea) poate fi despărțită de moartea reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
țină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor și a paturilor. Și Fariseii și Cărturarii l-au întrebat: "Pentru ce nu țin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?" Și Iisus le-a răspuns: "Fățarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: "Poporul acesta Mă cistește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, dând învățături, cari nu sunt decât porunci omenești. Voi lăsați porunca lui Dumnezeu și țineți datina așezată
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Dumnezeu... Eu dau viață și Eu omor". "Toate viețuitoarele Te așteaptă Domne!... Îți ascunzi Tu fața, ele tremură; le dai Tu suflarea, ele mor; Îți trimiți Tu suflarea; ele sunt zidite" (Psalm 104 V. 29-30). "El (Dumnezeu) mi-a zis: Prorocește și vorbește duhului! Prorocește, fiul omului și zi duhului: Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă morții aceștia, ca să învieze! Am prorocit, cum mi se poruncise. Și a intrat duhul în ei, și au înviat și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și Eu omor". "Toate viețuitoarele Te așteaptă Domne!... Îți ascunzi Tu fața, ele tremură; le dai Tu suflarea, ele mor; Îți trimiți Tu suflarea; ele sunt zidite" (Psalm 104 V. 29-30). "El (Dumnezeu) mi-a zis: Prorocește și vorbește duhului! Prorocește, fiul omului și zi duhului: Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă morții aceștia, ca să învieze! Am prorocit, cum mi se poruncise. Și a intrat duhul în ei, și au înviat și au stătut pe picioare
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Tu suflarea; ele sunt zidite" (Psalm 104 V. 29-30). "El (Dumnezeu) mi-a zis: Prorocește și vorbește duhului! Prorocește, fiul omului și zi duhului: Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă morții aceștia, ca să învieze! Am prorocit, cum mi se poruncise. Și a intrat duhul în ei, și au înviat și au stătut pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr" (Ezechiel Cap. 37 v. 9-11). Dar după cele trei zile și jumătate, duhul de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de bigamie din Așkelon, povestea de dragoste deznădăjduită din Kfar Saba. Totul Îl interesa. După ce termina de devorat ziarele, stătea și Își amintea. Sau convoca o ședință de cabinet, Îmbrăcându-și miniștrii În revoluționari luptători de gherilă, ținându-le discursuri, prorocind mânia și consolarea, salvându-i pe fiii lui Israel, cu sau fără voia lor, și aducând pacea În țară. Între tratamente, când medicii și asistenta ieșeau În pauza de cafea, Fima Își pierdea uneori capacitatea de-a asculta și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de polonezi. Iar drăguțul nostru de guvern, cu servilismul lui evreiesc demodat, a Închis ochii. Într-o țară civilizată, reprezentantul lor ar fi fost trimis acasă Într-un sfert de oră, cu un șut zdravăn știți voi unde! Gad Eitan proroci: N-avea grijă, Alfred. N-o să-i lăsăm să ne calce În picioare. Într-una din nopțile astea o să parașutăm câteva trupe de comando În capul lor. Un raid fulgerător. Un Entebbe la Auschwitz. O să le aruncăm mânăstirea În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să ajung acasă și să mă reîncarc cu viață de nemuritor. Aurora: Pe pămănt a existat un Oracol la Delphi care spunea într-una dintre prorociri: „Te vei duce, te vei întoarce, nu vei muri”. Oracolul de la Centru Spațial îți prorocește: „Te vei duce, te vei întoarce, nu vei muri”. Dacă observi, important este unde pui virgula. Sper că am pus-o bine...; nu vei muri! Evelin: Am încredere în paranormalul tău, deci și în Oracolul de la Centrul Spațial. Aurora: Drum
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și explozia vulcanică din Java. Urmărind o cometă, am prezis că trena ei va șterge un colț din Siberia: a fost un prăpăd...” Lisabona! Înseamnă că Astrologul are două sute de ani! Alt potlogar! Dar e bine așa: nimic din cele prorocite de cătrei cei doi vagabonzi nu se va împlini, mulțimea nu e chiar atât de proastă, are chiar o inteligență colectivă scânteietoare, uneori: Astrologul va primi o cotonogeală zdravănă, doar a lăsat a se înțelege că e nemuritor, un mesager
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
după cum știi, e plin de avertismente și amenințări la adresa falșilor profeți. De ce ar fi fost ele atât de multe dacă nu ar fi avut referent, o mulțime de vântură-lume, într-o colcăială de oameni, religii și limbi cum era Ierusalimul, prorocind sfârșitul lumii, iertarea păcatelor, învierea morților sau ieșirea din robie. Ei creau destulă dezordine și bătaie de cap, atât pentru preoți, cât și pentru stăpânirea romană. Abia îl prinseseră pe Barabas, și acum altul intra în templu și răsturna mesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
așezării apăruseră o mulțime. Zeci. Peste o sută, socoteau, răbdători, unii. De unde? Speriate, alergând de colo-colo pe zăpada înghețată, erau vânate cu ciomagul, fugărite cu câinii și prinse; cele scăpate se întorceau cuprinse de o spaimă și mai mare. Cineva prorocise lupi albi și când colo!... Târgoveții crăpau de râs! Tăbăcarul nu mai prididea cu argăsitul: femeile se și vedeau pe Strada Mare, purtându-și blănurile. Lumea se simțea iar în largul ei. Vânătorul de lupi albi era salutat de la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
un fel de monograme ale unui conținut care constă din altceva cu mult mai originar, anume din contemplare nemijlocită, reprezentare și judecată. Conținutul, ca și exactitatea acestuia depind însă de capacitatea originară a subiectului care contemplă obiectiv. ["RÎUL CE-MI PROROCEȘTE... 2257 Râul ce-mi prorocește ce-o să cânte inima mea ruptă de durere, acel râu i-a prorocit și lui Omer. Altfel l-a înțeles el, altfel eu. Crezi că a unge inima cu mierea mîngîierei este a uda buzele
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
unui conținut care constă din altceva cu mult mai originar, anume din contemplare nemijlocită, reprezentare și judecată. Conținutul, ca și exactitatea acestuia depind însă de capacitatea originară a subiectului care contemplă obiectiv. ["RÎUL CE-MI PROROCEȘTE... 2257 Râul ce-mi prorocește ce-o să cânte inima mea ruptă de durere, acel râu i-a prorocit și lui Omer. Altfel l-a înțeles el, altfel eu. Crezi că a unge inima cu mierea mîngîierei este a uda buzele cu vin. Cum peștele poate
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nemijlocită, reprezentare și judecată. Conținutul, ca și exactitatea acestuia depind însă de capacitatea originară a subiectului care contemplă obiectiv. ["RÎUL CE-MI PROROCEȘTE... 2257 Râul ce-mi prorocește ce-o să cânte inima mea ruptă de durere, acel râu i-a prorocit și lui Omer. Altfel l-a înțeles el, altfel eu. Crezi că a unge inima cu mierea mîngîierei este a uda buzele cu vin. Cum peștele poate trăi numa-n apă, astfel sufletul meu poate trăi numa-n mine. Cum
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
deja și stilul devine de toate zilele, lat. Aceasta nu oprește cele două momente dintâi să se întîlnească în timp, încît discrețiunea lor să nu se afle decât în natura obiectivă a operelor scrise; cu toate astea e lesne a proroci ca fenomenele celui întîi se vor retrage și că ale acelui d-a doilea vor îmbulzi din ce în ce mai cu pregnanță viața publică. Va să zică momentul emancipațiunei unei limbe de sub dominarea atât etimologică, cât și sintactică a unei alteia sau a unora altora
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
teamă, îi aminti în plină Curie, de lipsa de experiență a tânărului nostru candidat? Te întrebai cine i-a inspirat discursul programatic? N-ai fi putut niciodată să afli, fiindcă l-a scris singur. A izvorât din creierul lui.“ Și proroci: „Nu se va limita la cuvintele sculptate în piatră“. Populares aplaudară, fără să-și dea seama câte ambiguități ascundea în sine intervenția lui, un bun exemplu cu privire la priceperea și nerușinarea cu care se pot schimba opiniile și alinierea politică. Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]