182 matches
-
descânte în fel și chip. Ce mai deal-vale? Știe și toaca-n cer! Da’ degeaba. I-am spus eu o dată: „Măi băiete! Înham-o și tu mai des, n-o lăsa neîntrebată, căăă”... Da’ numai să auzi ce îmi răspunde, prostănacul: <O înham eu, da’ ce să-i fac dacă ea se deshamă repede?> Apoi da. Atunci vine al lui Cocostârc și pune hamul pe ea de o trec toate sudorile! Pe urmă doarme puicuța neîntoarsă. Parcă numai o dată s-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
existat dascăl să ne predea în cursul superior și care să fi fost scutit de vreo poznă. Multe și felurite au fost glumele și micile noastre năzbâtii, dar cele mai multe le făceam sub aspectul naivității, și mulți profesori ne credeau chiar prostănaci de-a binelea, pe când realitatea nu era tocmai așa! Odată, în clasa a VI-a. la ora de Chimie, la Plopeanu, se explica lecția despre acidul formic. Printre altele, profesorul ne-a spus: ― Domnilor, să știți și dumneavoastră că furnica
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
socotind că sosirea lui va dezlega acum plecarea lor, se sculase și, pentru a da un înțeles mișcării, se apropiase de fereastră; Hallipa se uita la caii nădușiți . Așadar, stnnspse azi frânele mai mult: le trecu unui băietan care atârna prostănac pe bancheta îngustă din spate. Stăpânul examina cu grijă dar repede picioarele cailor. Mini admiră și ea picioarele fine ale roibilor, încheieturile delicate care nu se flinseseră, când comanda bruscă îi oprise, și forța aceea imensă în acele fusuri fragile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vai de ele. Jivinoiu le explicase că acțiunea lor avea un dublu țel: să hrănească animalele pădurii și să ferească ogoarele patriei de stricăciunea pe care, În goana lor inconștientă după mâncare, sălbăticiunile ar fi putut s-o provoace. Mititelu, prostănac și cu gura mare, se apucase să se laude cum Înghite el În fiecare zi carne de cerb lopătar, adusă de tată-său care se lupta cu dăunătorii sălbatici ce făceau prăpăd În lanurile bogate ale Întregului popor. Pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de chei. Mititelu se Întorsese Înnegurat și cu lacrimi În ochi. Nu voise cu nici un chip să spună celorlalți ce pățise și de ce. Însă Vieru altceva pricepuse din acea ieșire la pădure: că acolo cu adevărat se dăduseră lupte, căci prostănacul de Mititelu, vrând să caute un sticlete Într-o scorbură, nimerise peste cele câteva cartușe de război. A doua zi, Directorul dusese la Miliție muniția și, deși era ateu, se rugase la toți sfinții ca șeful de post să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
furie - care iarăși m-a făcut să râd - că o să mă nenorocească: o lepră și o scursură ca mine nu trebuia să scape nepedepsită. În afară, Însă, de mizerii cazone, nu mi-a făcut nimic Însemnat: era prea de tot prostănac. După zece zile de gardă devenisem un soi de ceasornic: trei ore În post, trei la veghe, trei la somn și tot așa, până când uitasem cum era o zi obișnuită, Împărțită În lumină și Întuneric. Eram tot În postul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fel, Nobuo nu putea să nu surâdă cu satisfacție. Este cert, însă, că Nobuo nu se gândise cum avea să se întoarcă împotriva lui acest plan. În ceea ce privește fluxurile și refluxurile valurilor violente ale epocii, Nobuo nu poate fi decât un prostănac de neiertat. Nimeni nu l-ar fi învinuit, dacă rămânea pe margine. El, însă, venise drept în centru, fusese făcut de alții o unealtă a războiului și provocase moartea multor oameni sub stindardele lui. Când s-au aflat faptele, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu trebuie, așa că la 6 decembrie 2009, Traian Băsescu câștigă din nou alegerile prezidențiale, surprinzând nu atât publicul alegător, cât pe Mircea Geoană, care nici în ziua de azi, nu-i vine a crede că a țopăit degeaba, ca un prostănac veritabil, în seara de 6 decembrie a acelui an. Acum, obosind și eu ca tot omul, să răsfoiesc atâta hârțogăraie de documentare, pentru a rememora fulminanta viață a președintelui nostru, căruia majoritatea îi doresc un mare viitor, folosind o sintagmă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în ele. Ultima imagine pe care o are poporul chinez despre vicepreședintele Liu Shao-qi este aceea în care el ține o carte și încearcă să le explice dreptul studenților de la Universitatea Qinghua. Studenții râd și îl batjocoresc. Îl consideră un prostănac. Îl tratează ca pe un nimic, luând în râs tratatul lui de drept. Învățătura lui Mao este legea! strigă tinerii. Liu știe că i-a sosit ceasul. Trupul lui decide să renunțe înainte ca mintea lui să o facă. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
poștal. brigadierul se așeză în fața Colectorului Districtual și a domnului Gupta. Așteptase cu nerăbdare să le prezinte planul său inteligent. Dar de îndată ce deschise gura, că mulțimea începu să zbiere foarte tare la fereastră. Cum era să vorbească el cu toți prostănacii ăia din sat adunați buluc în jurul lui? — Ce fel de armată avem în țara asta? strigară vocile furioase. E plină de idioți. Să tragă cu pușca din oră-n oră! N-o să îngăduim așa ceva. Fără arme-n locuri sfinte, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
după patru metri, instinctul îl preveni probabil de pericol, căci se opri nehotărât și mugi nemulțumit, deși mugetul său putea fi considerat un protest în fața acelei nesfârșite întinderi de sare unde nu se zărea nici măcar un amărât de tufiș. — Hai, prostănacule! mormăi. Nu te opri! îi răspunse un nou muget, dar o smucitură bruscă și două înjurături îl făcură să se hotărască. înaintă zece metri și părea mai liniștit pe măsură ce crusta de sare era mai dură, până deveni un sol tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
secret. Nu le spui decât asta: uniformele sunt în legătură cu... - Degeaba încerci să mă sperii, îl întrerupse Iconaru, aprinzând brusc lanterna. Pentru că m-ai văzut cu un porumbel rănit în mână, crezi că sunt un biet băiat de la țară incult și prostănac!... Ieronim îl ascultase surprins, mâhnit, cu palma dreaptă acoperindu-și ochii. - Să nu mai vorbești așa, că făptuiești un sacrilegiu, șopti. Nu trebuie să vorbește așa despre un porumbel rănit... - Atunci, de ce vrei să mă sperii că poate vine cineva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
inteligență care ar fi putut să-i stârnească lui interesul. Îi angajase guvernante, menajere, și, când se făcuse ceva mai mare, o expediase într-un internat. Tocmai când Rozanov aranjase să o trimită la un colegiu universitar, Amy fugi cu prostănacul de Whit Meynell. După care, urmă o nouă fetiță. John Robert nu știa sigur când, exact, începuse să ia notă de existența lui Hattie; poate că nu înainte de a fi împlinit opt sau nouă ani, iar mama ei din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu compoziția lui, dar tot i-a fost frică și nu s-a simțit de loc În apele lui văzînd că e leit taică-su, cu picioarele scurte și nevoit să caute mereu taburete În toate barurile din lume. Dar prostănacul de Cano nu pricepuse nimic. A rîs ca toți ceilalți, se distrase grozav pe socoteala domnului În negru, dar distracția lui nu avusese acest dublu Înțeles delicios pe care-l savurase Julius. Julius se Întorcea la locul lui, cînd Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Nu-ți place pe-acolo? — Ei, zic, e un loc de care e bine să te ferești, e un loc pe unde e mai bine să nu te duci. — De ce? zice. Cum adică? Doamne! Cum să te-nțelegi cu un prostănac ca ăsta? Mi-am dat seama că n-are rost să-ncerc să-i mai explic, tot n-o să priceapă ce-i spun, așa că i-am zis doar atît: — Ei, nu-i nimic. Poți să te rătăcești, asta-i tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
asta l-a cam supărat, că i-am zis că-i bătrîn: o dată a sărit În sus și zice: „Nu mă dau pe douăzeci de tineri, lumea s-a stricat, și dacă-ți Închipui că nu mă pot măsura cu prostănacii ăștia prăpădiți, pe care-i vezi pierzîndu-și vremea prin baruri cu țigara lipită-n colțul gurii, niște căzături nenorocite, atunci Dumnezeu mi-e martor, femeie, Înseamnă că nu pricepi nimic și ești ca o pasăre care-și pîngărește singură cuibul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
la noi. Să facă ce le cerem noi, să vorbească și să se poarte cum le poruncim noi. Altfel, în loc să punem noi laba pe tot ce mișcă în țara asta, ne vor alunga ei pe noi de aici. Ați înțeles, prostănacilor? Zmeii sâsâie mai puțin. Câțiva se prefac că plâng. Lăcomia continuă: Tu, Vanitosule, cel mai mândru, mai deștept și mai bogat dintre fii mei, ce ai de gând să faci ca oamenii să ți se închine ție? Vanitosul (e plin
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
a fost eficace. Pentru întuneric, fiecare om este dotat cu aparat de vedere nocturnă, dar ca să funcționeze are nevoie de energie și ― în plus trebuie îndreptat spre o anumită direcție. Gemând de furie, adăugă: ― Simți că înnebunești văzându-i pe prostănacii ăștia comportându-se ca orice soldat prostănac de oriunde. Mai bombăni furios o vreme, apoi se potoli. În spatele lui Gosseyn se făcu tăcere. Apoi Thorson reluă pe un ton mai calm: ― Nu înțeleg de ce mă mai enervez ― zise el. Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
a fost eficace. Pentru întuneric, fiecare om este dotat cu aparat de vedere nocturnă, dar ca să funcționeze are nevoie de energie și ― în plus trebuie îndreptat spre o anumită direcție. Gemând de furie, adăugă: ― Simți că înnebunești văzându-i pe prostănacii ăștia comportându-se ca orice soldat prostănac de oriunde. Mai bombăni furios o vreme, apoi se potoli. În spatele lui Gosseyn se făcu tăcere. Apoi Thorson reluă pe un ton mai calm: ― Nu înțeleg de ce mă mai enervez ― zise el. Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
exagerat că-și dorea ca acest descendent al lui Napoleon, dacă nu era chiar un Charles Boyer, să fie cel puțin elegant, arătos, să-l aibă pe vino-ncoa’. Gaston valora însă zero, zero, zero pe toate planurile. Părea un prostănac și nu i se putea discerne nici urmă de inteligență pe chip. Îi era și rușine că se gândise la Boyer. Dacă ar fi să-l compare cu un actor de cinema... primul care-i veni în minte a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
am impresia că ții la Gaston, nu? Takamori dădu din cap. — Dar tu? Nu-ți place și ție de el? — Eu... Ridică din umeri și zâmbi disprețuitor. Nu fi caraghios. Străinul ăsta e cam prostănac. Nu pot să-l sufăr. — Prostănac? Tu nu ești în stare să apreciezi un om adevărat când întâlnești așa ceva, răspunse Takamori în șoaptă, vădit dezamăgit de atitudinea surorii sale. Și-a întors privirile spre stradă și și-a dat seama că se apropia vara. Soarele strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să facă? Să-l omoare? Îi aruncă o privire lui Gaston, care stătea rezemat de perete. Își cuprinsese cu mâinile picioarele lungi și erau adunate la piept acum. Adormise. Oboseala își spusese cuvântul după o zi de alergătură. Ce față de prostănac! Gura îi era întredeschisă și picături de salivă se prelingeau pe bărbie. Sforăia ușor. „Dacă s-ar întâmpla una ca asta, chiar am să-l omor?“ Nu voia, dar dacă împrejurările zilei următoare i-o cereau totuși, se gândea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
măcel?“. Doar ura și cruzimea nu îl pot justifica. Andras se uita la mine cu dispreț: - Poate că tânărul Rotari a spus despre tine adevărul, dacă nu te-ai dumerit încă. Eu însă continui să cred că tu nu ești prostănacul care vrei să pari. Dă-ți răspunsul singur: cum ai proceda dacă poporul tău ar fi gata să se răscoale din pricina foamei și a abuzurilor la care este supus de propria guvernare nesăbuită? Răspunsul era ușor: dai vina pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vorbiseră pe urmă amîndouă, Thomas fusese admirabil; și bărbat bărbat, și curtenitor, un ins manierat, ce mai după-amiază! Merita să Încerce și Maricrisa peste noapte; ori, dacă nu, ceva În trei, nu avea cum să iasă rău; și c-un prostănac, un contabil, În urmă cu vreo două luni, fuseseră mulțumite, chiar dacă s ar fi putut și mai bine, tipul mai mult se masturbase. Aproape că Îl violaseră, pe rînd, pentru asta Îl căutaseră, să fie pătrunse, simțeau uneori nevoia: ele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
când în când familia Tulea și care se potriveau atât de puțin ambițiilor lui îl dezgustau. Avea încredințarea că G. Călinescu se pricepe în artă și literatură și disprețuia în sinea lui profund pe Titi, pe care-l socotea un prostănac. Totuși, Felix nu s-ar fi încercat niciodată să scrie. Era așa de ambițios, încît nici nu putea să-și închipuie că n-ar ajunge a fi cel dintâi dintr-o ramură de activitate. Însă își dădu seama că, în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]