289 matches
-
tremura de groază în fața monarhului înfuriat care anunța că el nu numai că este regele, dar este 45 însuși Dumnezeu, lepăndăndu-se atât de Baal cât și de Jehova. În timp ce încearcă să-i forțeze pe Zaccaria și pe Fenena să se prosterneze în fața lui, un trăznet cade asupra lui și îi doboară coroană de pe cap lăsăndu-l fără judecată; Abigaille recuperează coroană (S'appressan gl'istanti d'un'ira fatale). Actul III (Profeția) Le fiere dei deșerți avranno în Babilonia la loro stanza
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
tineri și de fecioare române. În fruntea lor se află Patriarhul Leo, bătrânul pe care Atilla l a văzut în visul sau: acesta repeta cuvintele fatale din vis. Toți cei prezenți sunt terifiați, Atilla mai mult decât toți. El se prosternează în fața Papei renunțând la planul de cucerire a Romei. Act ÎI. Tabloul 1. Tabăra lui Ezio. Generalul român citește o scrisoare de la Împăratul Valentinian în care acesta îl informează asupra unui armistițiu încheiat cu hunii și îi ordona să se
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de moarte. Cu ultimile puteri Carlo și-a înjunghiat sora. Starețul ajunge în grabă, chemat de sunetul clopoțelului, iar Alvaro, descoperind-o pe Leonora, blestema răzbunarea lui Dumnezeu, care a adus atâta nenorocire asupra lor. Starețul îl cere să se prosterneze în fața lui Dumnezeu. Leonora îl implora și ea pe Alvaro să se roage și să-și retragă blestemul, după care moare în brațele iubitului ei. Ultimile cuvinte ale Leonorei exprimă speranța de a se reîntâlni amândoi în Ceruri. Alvaro se
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
acțiuni de remediere: În județul Turda, fetele care vor să fie chemate cel mai des la horă, și așa să se mărite primele, se duc la miezul nopții Îmbrățișate până la locul unde se află mătrăguna. Acolo se descalță și se prosternează de trei ori. Au adus fiecare câte un ban de argint, pe care Îl țin În gură, În așa fel Încât el să atingă În același timp dinții și limba. Se apleacă apoi peste mătrăgună fără s-o atingă cu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
țină Îmbrățișate tot timpul. Banul trebuie să atingă simultan dinții și limba. Frunza de mătrăgună nu trebuie atinsă cu mâna. În sfârșit, eficiența magică este garantată de numeroase reprezentări mitologice: mătrăguna ca plantă dotată cu un statut aparte - fetele se prosternează În fața ei; banul de argint ca obiect cu puteri ieșite din comun; miezul nopții ca moment de cumpănă, când forțele oculte sunt accesibile. Exemplul de mai sus dezvăluie „arhitectura” internă a actului de vrăjitorie: astfel, prin combinarea, conform unor reguli
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
signe de la croix ". Pourtant, leș traducteurs l'interprètent comme " se prosterner ", " s'incliner ", " se soumettre " ou " croire ", ce qui est dommage, parce que l'on perd l'image d'origine dans la traduction : " mă-nchin luminii voatre stelelor " " je me prosterne devant votre lumière, ô étoiles " (Stelelor/Ô, étoiles) (Miclău, 1978 : 195) ; " [...] cui să mă-nchin, la ce să mă-nchin ? " " devant qui me prosterner, devant quoi me prosterner ? " (Din cer a venit un cântec de lebădă/Du ciel parvint un
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
fierbere. Candidatura. Arbore *** fala * în *** dreptate. Eu sânt stăpân aci, nu voi! Eu sânt cânele păzitor. Iată un bătrân, un mort de metropolit. Antim - un spectru. Sânt viu, fraților. Dar nu mai *** ca nerozii *** pe băț. Citește testamentul. Toți se prosternează la pământ. Deodată se deschide sala. Intră un băiat îmbrăcat țărănește. Primește coroana... Marie... (se zice că Maria * a murit. - Ostaticii - Un ostatic recunoaște pe Maria) Tu ești, chiar tu... (cade Cortina) ACTUL AL PATRULEA PERSONAJE DIN ACTUL AL PATRULEA
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
este înspăimântătoarea noastră justificare. Părintele Zosima (literatură pentru literatură!) a știut imediat să-l deosebească, printre toți cei care erau adunați în celula sa, pe Dimitri Karamazov, paricidul. Atunci, s-a ridicat de pe scăunaș și s-a dus să se prosterneze în fața lui. A făcut-o (așa cum avea să-i spună mai târziu celui mai tânăr dintre frații Karamazov) pentru că Dimitri era destinat să facă lucrul cel mai oribil și să sufere durerea cea mai inumană. Gândiți-vă (dacă aveți puterea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
să sufere durerea cea mai inumană. Gândiți-vă (dacă aveți puterea necesară) la băiatul sau la băieții aceia care s-au dus să pună bombele în piața din Brescia. N-ar fi trebuit oare să ne ridicăm și să ne prosternăm în fața lor? Dar erau tineri cu părul lung sau cu mustăți ca la început de secol XX, purtau bandane sau șepci trase pe ochi, erau palizi și înfumurați, problema lor era să se-mbrace după modă toți în același fel
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
dar moderne, și în favoarea divorțului, a eliberării femeii și, în general, a dezvoltării... Erau, într-un cuvânt, tineri ca toți ceilalți: nimic nu-i distingea în nici un fel. Chiar dacă am fi vrut, n-am fi putut să mergem să ne prosternăm în fața lor. Pentru că vechiul fascism îți permitea să faci distincții, chiar și prin degenerarea retorică, în timp ce noul fascism - care este cu totul altceva - nu mai face nici o deosebire: el nu este umanisto-retoric, ci americano-pragmatic. Scopul său este reorganizarea și omologarea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și patriot, acesta trimite un alai fastuos să aducă moaștele făcătoare de minuni ale sfântului Ioan cel Nou de la malul mării, iar sosirea acestora constituie un eveniment obștesc. Se dau și unele amănunte care ajută la vizualizarea scenei: domnitorul se prosternează pios lângă raclă și, cu lacrimi în ochi, îl proclamă pe martir drept ocrotitor al Moldovei. Prin locul în care a fost scris, prin subiect, prin autor și finalitate, se consideră că Martiriul... este prima scriere a literaturii române vechi
MARTIRIUL SANTULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288049_a_289378]
-
de forța și puterea lui! El vă va da pâine și vin, bogății mari și dregătorii înalte. Căci voii sale se supun marea și pământul. Veniți toți în jurul lui!”. Și atunci, împinși de foame, toți vor alerga și se vor prosterna în fața lui, iar el le va pune un semn pe mâna dreaptă și pe frunte (Apoc. 13,16‑17), ca nimeni să nu mai poată face semnul crucii celei de mult preț pe frunte cu mâna dreaptă, ci mâna le
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de smarald,- / Nu vă grăbiți, d-abia-i amiază și cald / Și eu v-aștept și chingile sunt strânse. // Când veți veni-n amurg sub înserare / Vom călări frumoși prin elizeu, / În cavalcadă, pân-la Dumnezeu, / Descălecând la tronu-i, la picioare. // Ne-om prosterna cu frunțile alese / Pe lespedea de nouri luminată,-/ Cel mai frumos din noi va spune: «Tată, / Ți s-au întors feciorii cu mirese. // Pe unde ne-ai trimis a fost și bine / Și rău a fost pe drumul străbătut, / Dar
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
iar unii nu pregetă să afirme că prorocul Iona ar fi fost scuipat de Chit la poalele aceluiași templu.“ Te las, cititorule, în acest templu african închinat balenei, iar dacă ești originar din Nantucket și vînător de balene, te vei prosterna în tăcere acolo. Capitolul CIV SE VA MICȘORA OARE BALENA? VA PIERI EA? De vreme ce leviatanul vine către noi tocmai de la izvoarele Veșniciei, s-ar putea pune întrebarea dacă, de-a lungul atîtor generații succesive, nu și-a pierdut cumva măreția
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
eseu, Marsyas - un epilog, poate chiar partea de concluzii a breviarului său de istorie literară, autorul aduce în discuție însuși sensul tipologic, esențial pesimist, al spiritualității românești. În figura tragică a sclavului dac ce asistă neputincios la sacrificarea satirului hiperborean prosternat la picioarele lui Apollo și pedepsit cu jupuirea de viu pentru cutezanța de a-l fi concurat pe zeu în muzică e descifrat destinul tragic al sufletului românesc, silit să-și abandoneze sau anuleze mereu, prin injustiția istoriei, valorile absolute
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
încât vede totul ca prin pâclă. — Aici! se aude chemat de o voce aspră. Împăratul! Distinge doar o siluetă neclară la capătul celălalt al încăperii. Figura este și mai estompată întrucât lumina vine din spate. Se 93 grăbește să se prosterneze adânc, cu capul până la pământ, în direc ția sunetului. — Ție mă închin, Mărite Doamne! articulează cu umilință profundă în glas. Nu îndrăznește să-și înalțe fruntea. Ridică te și lasă prostiile astea, se împotrivește posac Au gustus. Fulcinius nu cutează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
complet. Câteva clipe, își mută înfrigurat privirea îngrozită când la unul, când la celălalt, de parcă ar fi vrut să afle care dintre cei doi părea cel mai aplecat spre a-i arăta îndurare. în sfârșit, se întoarse iute către Sebastianus, prosternându-se înaintea lui - pentru că fața sa, cu trăsături puternice și virile, luminată de ochi cenușii și ironici, dar nu răutăcioși, îi inspira, cu siguranță, mai multă încredere decât chipul respingător a burgundului, dar mai ales fiindcă observase bine respectul supus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
extirpat glanda ce adăpostește credința? Dacă Dumnezeu nu crede În nimic, tu cum poți crede În el? De ce are Dumnezeu nevoie de tine? Nu cumva tocmai ca să te rogi În locul lui? Și, În fond, În fața cui ar trebui să se prosterneze Dumnezeu? În fața cui să cadă În genunchi? În fața lui Însuși? N-ar fi acesta un semn al unei exagerate iubiri față de sine? N-am avea de-a face cu un Dumnezeu cam iubitor de sine?“, continuă să se frământe Mașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să se lumineze, după care continuă: „Dar, În fond, credința se oprește la Dumnezeu, fiindcă dincolo de Dumnezeu, la care ne Închinăm noi, nu e un nici un alt Dumnezeu la care să se Închine la rândul său Dumnezeul În fața căruia ne prosternăm?“. Întrebarea pe care și-o puse Mașa o Înspăimântă de-a binelea. „Oare am dreptul să-mi pun astfel de Întrebări? Își spuse ea. Oare nu cumva, gândind astfel, Încep să mă Îndoiesc de cele sfinte și să mă las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mod atât de public. Dansul ăla, în care nici una n-o plăcea pe cealaltă, ar fi putut să continue ani de-a rândul. Mary s-a ridicat în picioare, în timp ce Ahmad s-a așezat în fund, pentru ca apoi să se prosterneze din nou. Irene se aștepta ca Mary să-i pună o mână pe umăr și, cu o voce dulceagă, să-i spună să se liniștească. În loc de asta, s-a trezit cu prietena lângă ea, umăr la umăr. Irene a realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din cenușa casei incendiate ca o altă persoană - mai întâi, ca un băiat bântuit stând lângă patul de spital al tatălui, apoi, după ce părintele își revenise, ca un tânăr transformat, de o religiozitate feroce. Singura dată când Naji s-a prosternat a fost atunci când i-a cerut tatălui să-i îngăduie să meargă să studieze în Statele Unite, iar răspunsul nu l-a auzit niciodată. Tatăl lui i-a lăsat un bilet de avion pe masă, iar toate lucrurile i le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sunt ținute, astaghfirullah! de musulmani. Și de altfel, mușteriii lor nu sunt nici jidovi, nici creștini, după câte știu! Unii dintre ei se află poate printre noi în vinerea asta, plecându-și umili obrazul în fața Ziditorului lor, în vreme ce ieri-seară se prosternau în fața cupei, prăvăliți în brațele unei prostituate, sau poate chiar, cu mintea încețoșată și limba slobodă, rostind blasfemii împotriva Celui ce a interzis vinul, împotriva Celui ce a spus: „Nu veniți la rugăciune în stare de beție!“ Astaghfirullah! Mohamed taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mi-am bulit curul? De vină o fi băutura, haleala de prin snack-uri, sau toată pornografia asta. Stau întins (și după-amiaza mă învăluie în albastrul cel mai pur și cartea se citește singură apropiindu-se de sfârșit) și mă prosternez în fața justiției preventive a trupului - și poate că nu există nici o justiție. Gândește-te la obrazul cenușiu al călugăriței, la chipul ei asexuat, în timp ce chilia ei standardizată, călugărița se zvârcolește cuprinsă de chinuri blestemate, topită de timpul care trece. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
iertător față de slăbiciunile mele omenești. Mă inundau blândele taine ale nimicniciilor de tot felul și le primeam ca și cum ierburile, grădina, bulgării de pământ, vițele viei, pruncimea toată de gâze și viermi ai țărânei goneau fulgerește spre mine și mi se prosternau întru slavă și mântuire. Eram umbră de zeu vechi și damf de licoare neîncepută. Astfel și în dimineți ca acestea. Nu mai beau, dar povara de minune este parcă și mai grozavă. Aș pleca în câmp, să privesc ierburile, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la cot cu el, i se ondula ca o mască În fața ochilor, În semn de reproș, având imprimată pe trăsături semnele unei profunde melancolii. Magistrul plecase de mult dintre cei vii, dar umbra sa mai stăruia la Corso. „Eu zac prosternat la statuia vergină pe malul piscinei secrete cu lotuși...” Noimann zăcuse Într-un havuz, Înconjurat de tăvi și pahare. Servise șampanie și stridii. Și creveți de mare. Pentru ce acest dezmăț? La ce bun atâta Îmbuibare? „În cupe de marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]