172 matches
-
care, crescând, se răsucea În toate părțile, luând la baza ei forme din cele mai ciudate. Trupul lui Satanovski se făcea bucăți cu de la sine putere, dospind În aerul Înfierbântat și răspândind În jur miros puternic de tămâie. Noimann stătu prostit, uitându-se, alături de ceilalți comeseni, cum piramida, stropită din belșug cu vin și tot felul de mirodenii, se pârjolește, rumenindu-se (tot cu de la sine putere) și acoperindu-se cu o crustă roșie, crocantă. Culorile erau atât de proaspete, carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pare că e fata unui oarecare moșier Hallipa, dar aci e subt pseudonim." 48 Iți închipui că muream de curiozitate! "Hallipa?. . . Ce pseudomim?" "Japonez! Din Loti! Mika-Le!. Domnișoara Mika-Le!" Nu credeam urechilor! Nu se poate! "Și ce are?" am întrebat prostită. "Cum ce are?. A! Un băiat sau o fată?. Neizbutit! Un mort-ne, zău nu știu de ce sex. Eu aș fi zis că nici ea n-are sex. Dar amica dumitale, doctorița Rim, te poate informa mai bine. E subt
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
strivit, o șansă. Ridic o pietricică mică mică, otrăvită. Poate nimeresc centrul Monstrului. Poate orbesc Ciclopul. Poate îl otrăvesc pe Goliat, cu mica mea floricică. Ridicase ceașca goală, ca pentru un toast. Țigara îi ardea degetele. Și se prăbușise iarăși, prostit, epuizat. Se încâlciseră iarăși umbrele încăperii și gândurile și orele, venise iarăși amurgul. S-ar fi întins pentru câteva clipe pe canapea, nu, pe canapea nu e bine, acolo îl găsise nepoftitul Toma, iscoada. Mai bine aici, așa, în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-n pace până nu și-o cere iertare moșului cu dinți de tablă, care se lasă escrocat cu tichet și chitanță de găinarul ăla, pentru ca apoi să-și verse năduful pe el, pe Rafael... Cât s-a mai lăsat bătrânul prostit și îmbrobodit din toate părțile, de șefi, la slujbă, de nevastă, de poliție, de registratură, de Oficiul de pensii, de dentistul care i-a pus dinții ăia de fier în gură, și uite că a strâns cureaua și a plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
N-auzi? Ești surd? Dormi cu ochii deschiși? Ai murit sau ce dracu’ ai? Chiar îți bați joc? Cu tine vorbesc, bă, cretinule! De ce nu-l lași în pace pe omu’ ăla? E om bătrân... Rafael se holba la el prostit, nefiind în stare, pe moment, să facă legătura dintre cel din fața lui și moșul pe care-l deranjase de la pescuit. — Du-te, dom’le, de-aici. Dă-te la o parte din soare. Pe urmă înțelese, deh, ăsta venise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lei, fără nici un rost pe lume, acum uite că-l caută. Dă din colț în colț, bineînțeles, i s-a făcut dor de banii lui. E cu foamea-n gât, da’ să-și ia gându’. Nu se mai lasă el prostit. Cu o voce rece, străină, pe care ea aproape că nu i-o recunoștea, o întrebă pentru ce-l caută, ce vrea, și că are de lucru, n-are timp de pierdut. Era în halatul de lucru din doc albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
calcă. Oricum, vorbește ca și singur. Nu-i pasă dacă e înțeles sau barem ascultat. După ce mai devreme l-a văzut amuțind aproape un ceas, uite-l acum că nu se mai poate opri. Mărgărit se uită la el ca prostit, cu buzele țuguiate, încremenit parcă în pornirea de a-l întrerupe ca să-l contrazică. — Piedica și greutatea, crucea, se află în om. Omul e, de fapt, crucea pe care o duce. El trebuie să ia aminte la el însuși ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și se agitau și-și întețeau amenințările ridicând glasurile, așa încât Rafael reuși să audă cum îl pomeneau tot mai des pe unul Zizi, care o să-ți arate el, Mărgărite, să nu-ți faci impresia greșită c-o să se mai lase prostit ca data trecută... Care el a zis că ești om, da’ nu. O zdreanță, Mărgărite, asta ești, o zdreanță de om! Și iarăși: ți-arată el, ai să vezi, dacă nu te-o face dă spital, să mă scuipi! Așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și-ar face iluzii legate de Finn, numai despre asta ar vorbi. Nu, nu chiar. De fapt, ne vom preface doar la petrecerea din acest weekend. Am sunat-o și a zis că e de acord. Ne uităm la el prostiți. Nu pot face față situației singur. Barney și Vanessa se vor giugiuli tot timpul, explică el. — Dar nu vei fi doar tu, intervine Davey. Mergem cu toții. Da, știu. Numai că vor veni o mulțime de prieteni care știu că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
singur mi-aș fi luat un cap de porc, l-aș fi fiert, aș fi aruncat apa, aș fi rupt cu degetele buzele râtului, aș fi cronțănit în dinți urechile cartilaginoase ale râmătorului. Mă așteptasem să fie altfel. O priveam prostit, cu gura căscată. Brusc, încântată de paralizia mea, și-a descheiat fusta. A rămas doar în bikini argintii. Coapse bine arcuite. Se cambrează ca o iapă arăbească. Încep să-i sărut sfârcurile albastre, i le sug. Mă răstoarnă pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai repară nici un sfânt, cu capul! Tocmai a călcat tabu-ul dulcelui fruct oprit, din grădina Edenului. Se pregătește de remaniere. Măiculiță! A-nțărcat bălaia! Uită-te la el, săracul! îi răspunde Fratele, înclinând din cap către Îngerul care zace acum prostit, în scaun, indiferent, ataractic, cu simțirile retrase înlăuntru, supte, către ceva cu neputință de închipuit. O sală...? O instanță...? O sentință...? se întreabă Poetul. Un verdict? Apoi, spune: Dar, nu a fost vina lui! A fost provocat, atacat, violat..., doar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de grație, către orizontul diametral opus, al globului pământesc! Îți închipui, tu, prietene, ce fanfare, ce sindrofii, ce catastrofe titanice, minunate, mărețe, extraordinare, groaznice, se-apropie, de să te ștergi undeva, cu toate producțiile americănești futăcioase, de la Hollywood, în fața lor? Prostit, Fratele mai că uitase să răsufle. Ha, ha, ha, ha, ha...! Te-am păcălit! Te-am luat! Ce ți-am făcut! râdea Lucică, cu o notă joasă, slab-răutăcioasă, în voce. Deșteptule! Aoleu, ce mutră ai! Măcar retușează-ți-o, lipește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
reluat lectura cu greu, căci figura Maitreyiei conferențiind despre frumos mă obseda. Ori e o farsă la mijloc, ori eu sunt un dobitoc, îmi spuneam. Niciodată n-aș fi crezut că fata aceasta poate gândi probleme atât de responsabile. Repetam prostit: esența frumosului... Când am auzit mașina oprindu-se în fața casei, peste vreo două ceasuri, am ieșit într-adins pe verandă ca să-i întîmpin. Maitreyi mi s-a părut puțin cam tristă. ― Cum a fost? întreb eu, adresîndu-mă amîndorora. ― Nu prea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ca un strigăt de ură. Trecătorii se îngrozeau și, ca să nu fie bănuiți că n-au înțeles mesajul cântecului, își lăsau obolul în pălăria îmblînzitorului. Acesta nu se uita la ei. Cânta cu ochii închiși. Când termina cântecul, rămânea ca prostit. Parcă nu-i mai păsa de nimic. Nici de cobră, nici de cei care înfricoșați își aruncau mai departe tributul umplând pălăria cu monede care acum zornăiau de fiecare dată când cineva le sporea numărul. Îmblânzitorul rămânea așa ceasuri întregi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
deasupra fântânii am avut impresia că nu mai văd nimic. O gaură mare, oarbă, în pământ, ca o orbită în care ochiul a secat. M-am întors pe peron și m-am trântit pe bancă fără o vorbă. Eram ca prostit. ― Ce e? m-a întrebat Eleonora. ― Apa, am bâiguit eu. ― Ce e cu apa? ― S-a terminat. ― Cum s-a terminat? se răsti ea, ca și cum mi-ar fi reproșat mie acest fapt, revoltată și înfricoșată. ― Du-te și te uită
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de santinele ironice, paiațe de paie cu pălării de postav putrezit... 28. Am revenit în gară, am băut apă, și parcă nu ne mai săturam bând apă, pe urmă ne-am trântit fiecare pe o bancă, fără un cuvânt, ca prostiți. Ce puteam să-i spun? O, știu cum i-aș fi putut vorbi dacă eram un cabotin perfect... ― Poate că trenurile care treceau prin gară se transformau și ele în nisip, cu călători cu tot... Da, fetițo, nu te mira
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Lică la poartă. - Ai fi putut să-ți mai schimbi apucăturile, stând cu oamenii ăștia distinși, unde am avut grija să te așez! îi spusese Lică cu vocea rece și modestă a unei mustrări cuviincioase. Sia deschisese la el ochii prostiți. Ce, era nebun? Erau 19 ani de când îl auzea vorbind și acum nu-1 mai recunoștea. în zidirea ei compactă, clătinarea ideilor puține, înfipte adine, făcea să se cearnă un moloz ce-i zăpăcea orice 206 207 înțelegere. Ieșise după el
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lucrurile pe care orice scoțian le-a luat de bune, de la John Knox pînă acum două sau trei generații, cînd oamenii au început să creadă că lumea poate fi îmbunătățită. Thaw își ținea capul în mîini, simțindu-se deprimat și prostit. Răspunsul pastorului era mai precis decît se așteptase și se simțea prins în capcană. Deși puteau fi invocate multe contraargumente, singurul care-i veni în minte a fost: — Dar cucii? Pastorul păru încurcat. — De ce a făcut Dumnezeu cucii astfel încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a șasea explozie, de o forță intolerabilă, îl prinse acolo, în capul acelor scări lungi și-l trimise învîrtindu-se în jos ca o frunză prinsă de furtună. La fund era o ușă; o închise cu un gest automat. Se uită prostit cînd văzu ușa cea mare săltată din balamale și căzînd cu zgomot, gata-gata să-l omoare în prăbușirea ei. Asta era cea de-a șaptea lovitură. Cu un gest de animal, se retrase din fața durerii pînă la palierul următor, încuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Sublimei Anagrame? — Nu, conte, răspunde imprudentul, și aștept să mi-o spui cu cuvintele tale. Un râs infernal izbucnește de pe buzele-mi palide și răsună pe sub vechile bolți. — Naivule! Numai adevăratul inițiat știe că nu știe asta! Da, stăpâne, răspunde prostit curierul cel ciung, cum doriți, eu sunt gata. Ne aflăm Într-o magherniță murdară din Clignancourt. Astă-seară trebuie să te pedepsesc pe tine, Înaintea tuturor, pe tine, care m-ai inițiat În nobila artă a crimei. Pe tine să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ceea ce se petrecea stând tot timpul așezat În jilț, reluă controlul asupra situației. „Nu“, zise el, „nu există decât un mijloc. Le sacrifice humain! Prizonierul la mine!“ Magnetizați de energia lui, uriașii din Avalon Îl Înșfăcaseră pe Belbo, care urmărise prostit scena, și-l Împinseseră În fața lui Pierre. Acesta, cu agilitatea unui jongler, se ridicase, pusese jilțul pe masă și le Împinsese pe ambele În centrul corului, apoi apucase firul Pendulului În treacăt și oprise sfera, sărind Înapoi ca să evite contralovitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mînă. - Am informații În legătură cu trecutul lui Ryan, ghiciți ce a făcut! - Treizeci și cinci de ani de Închisoare penru uciderea unui polițist, Îi replică Marie deschizînd portiera. Îi făcu semn scriitorului s-o urmeze și trecură amîndoi pe dinaintea lui Stéphane, care rămăsese prostit, fără măcar să se uite la el. Lucas Îi luă dosarul din mînă ca să arunce o privire. - Ei, Morineau, ia spune... Asta nu pare să semene cu prima descriere pe care ne-ai făcut-o, amice! - Eu n-am nici o vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sunt un mare mincinos, așa îmi zic toți, „Grubi, ești un mare mincinos, un mincinos dizgrațios și ordinar”, vă jur că așa mi se spune, n-are rost să credeți în mine, nu... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ați vrut să mă prostiți! Ați vrut să vă bateți joc de mine! (Surescitat.) Ați vrut să mă faceți să rămân aici, în gara asta împărțită. Știu tot, știu... Vreți să mă țineți aici, să vedeți cum îmi dau duhul... Știu eu... Vreți să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de Institut. se așază la o masă și așteaptă. Și-a propus să se poarte ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. „Poate că ai dreptate”, spune Vocea. Bineînțeles că are drepate. Lui X nu-i place să se lase prostit. „Poată că într-adevăr nu s-a întîmplat nimic.” Bineînțeles că nu s-a întîmplat nimic. Ce putea să se întîmple ? „Poate că nu e decît o farsă”, spune ea. Bineînțeles că e o farsă, în orice caz povestea are
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
toate. Obișnuită cu bogăția, ea găsea interes în orice lucru, oricât de ridicol, și, parte dintr-o modestie înnăscută familiei ridicate de jos, parte din lipsă de gust, nu făcea observații jignitoare. Aurica se extazia înaintea ei, și Titi rămase prostit. Asta făcea plăcere lui Stănică, firește. Mai puțin interes stârni fetei Titi, ferindu-se totuși de orice reacțiune. Stănică era indiferent, în privința asta, întrucît adusese pe fată în vederea lui Felix. În fundul sufletului disprețuia toată progenitura Aglaei, și o clipă nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]