255 matches
-
concursurile ca Floarea din Grădină sau filmele lui Sergiu Nicolaescu), a influențat într-o măsură uriașă masele prin fals istoric și minciună politică. ibidem, p. 286. Toate acestea dau seama de "suprasaturarea ideologică" în care istoria este întrebuințată ca argument protocronist al național-comunismului, iar patriotismul ca justificare a cultului personalității ceaușiste. ibid., p. 301. 906 Lucian Boia, Istorie și mit în conștiința românească, p. 77. "Dacă istoricii au reușit uneori să se salveze în zone mai puțin expuse sau punându-și
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
tot și că, în asemenea cazuri, expertul, tehnicianul, specialistul nu au ce argumenta. Le rămâne numai opțiunea aplauzelor. Dar cum să-i explici domnului Peter că în respectivele săli de ședințe aplauzele au trebuit să răsune în fapt furtunoase? Nu știu care protocronist de meserie i-a suflat tovarășului ideea că primul om care a schimbat două pulpe de mistreț contra unei praștii ar fi trăit pe undeva prin munții Vrancei sau pe Valea Lotrului și că această tradiție străveche, legată de obârșie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dreptate, că "nu numai memoria lui Eminescu, ci ortodoxia însăși trebuie apărată de zelul penibil al "ortodoxismului" decerebrat, care crezând că slujește o cauză, nu face decât să o compromită". Pe această coordonată vine și atacul la adresa tradiționaliștilor/ naționaliștilor exaltați: "Protocroniștii de azi nici nu-l înțeleg, nici nu-l merită". În pandant, critica contestatarilor vehemenți o consideră la fel de neavenită, întrucât "contestarea curentă a lui Eminescu înseamnă, implicit, punerea între paranteze a unei întregi tradiții, sfidarea unui întreg șir de antecesori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
numeroase atunci, „cîtă vreme nu stăpînește singur datele istoriografice, deopotrivă cu autorul” (Opere, 9, p. 84). Aceasta e și situația mea. Deși am citit cîteva studii despre Aetiu Hristicus, Dionisie Exiguu sau Ioan Cassian, și sînt în curent cu argumentele protocroniștilor, nu cred că e de ajuns. În timp ce fac corectură, spicuiesc din numărul viitor (151) cîteva din „elogiile” unor șefi de instituții: „O cuvîntare care consfințește” (Raluca Mocanu, rectorul Institutului), „Magistrala expunere este un tezaur de idei-forță” (Mihai Holman). „Magistrală” e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în adevăr, la o saturație în raport cu abuzul de istorie, mit, figuri proeminente, oraculare, susceptibile de a fi, la un moment dat, respinse, detestate. Chiar și atunci când un atare discurs este mai elaborat, ca în cazul lui Edgar Papu, pe linie protocronistă, el ajunge să aibă efecte nocive, pe o scară mai largă, prin contaminări și distorsiuni. Un abuz de istorie și de figuri mitice se întâmplă chiar sub ochii noștri, tot din motive politice, pentru a se anexa anumite tradiții la
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
săi, care au părut a fi din tabăra „pozitivă”, folosind abuziv, nerușinat, aspirațiile multora după un ideal național. Dar și cei care au creat o anume confuzie În deceniile șapte, opt și nouă, sub dictatură și care clamau idealurile naționale - protocroniștii din jurul lui Edgar Papu și ai revistei Luceafărul - sau cei care veștejeau „decadența Occidentului”, din jurul luminatului și contradictorului C. Noica și al „Școlii de la Păltiniș”, dând, vrând-nevrând, apă la moara demagogică și reacționară a puterii politice. Iar „tinerii, inteligenți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
discurs dublu-intenționat”: un enunț, deși folosește un altul, precedent lui și mai prestigios pentru a-l invoca drept autoritate științifică greu de contestat, nu îi pătrunde sensul. Katherine Verdery leagă noțiunea lui Bahtin de practica reeditării clasicilor culturii române de către protocroniști în anii ’70-’80 cu singurul scop al aproprierii genealogice. Introducerea puterii politice în analiza privind sensurile și semnificațiile disciplinei istoriei poate părea irelevantă pentru acele spații geopolitice în care regimul democratic s-a menținut. însă implicarea puterii în istoriografia
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
purtătoare de semnificație. în climatul cultural românesc al anilor ’70-’80, etatizarea timpului s-a materializat în protocronism, paradigma oficială a producerii de cunoaștere a regimului Ceaușescu. Dimensiunea timpului și a temporalității din specificul anchetei istorice i-a impulsionat pe protocroniști în a institui o manieră de concepere a timpului istoric, cu accent pus pe timpul primordial al națiunii. Pe de altă parte, etatizarea timpului în România socialistă a însemnat reconfigurarea modului de a imagina timpul istoric. într-un studiu despre etatizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
alăturare nefericită dacă am pune existențialismul, în special cel heideggerian, ca fiind una dintre sursele de inspirație în conturarea ontologiei naționale în atemporalitatea etnică a ființei naționale. Deși se poate observa folosirea unor cuvinte din registrul unor curente filozofice dragi protocroniștilor în scrierile lor, inserarea acestora, denumită de Katherine Verdery „apropriere genealogică”, în argumentarea propriilor opinii despre cultura națională nu face posibilă stabilirea unei stricte genealogii culturale, cu surse de inspirație în ceea ce s-a produs în Occident. Sintagme ca „ființa
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
denumită de Katherine Verdery „apropriere genealogică”, în argumentarea propriilor opinii despre cultura națională nu face posibilă stabilirea unei stricte genealogii culturale, cu surse de inspirație în ceea ce s-a produs în Occident. Sintagme ca „ființa națională”, folosită cu obstinație de protocroniști, sau vehicularea clasicilor, de exemplu „Ființa istorică” a lui Lucian Blaga, nu pot fi puse decât în intenția regimului de a construi un miez doctrinar cultural, care să exercite un capital mare de aderență. Mizeria protocronismului a constat în aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dacă îl invocăm pe Blaga - este reprezentată de spațiul geografic și cultural, „mioritic”, s-a trecut logic la preempțiunea creației culturale și civilizaționale. Deși există și un protocronism al istoricilor români, din multiplele exemple care se pot da din paradigma protocronistă mă voi opri numai asupra unui exemplu care depășește domeniul istoriei. Este vorba despre cazul Zoei Dumitrescu-Bușulenga care îmbină în textele sale analize din literatură, istorie, estetică, artă pentru conturarea specificului românesc. Textele scrise de Dumitrescu-Bușulenga nu se limitează la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
noastre ca popor a cunoscut o preponderență deosebită în cadrul culturii române”. Dintre toate personalitățile culturii naționale care populează acest tip de text se detașează numele lui Mihai Eminescu. Acest al doilea exemplu epitomizează relația dintre timp și istorie în viziunea protocronistă a permanenței etnice: “în opera acestui romantic, înverșunat dușman și descompunător al timpului obiectiv, singurul timp consistent, coerent, viu este acela al istoriei naționale, durată în care viața se ipostaziază eroic, cerând implicație și jertfă, și de departe de a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
unei probleme, greutățile de informare se mențin ridicate, mai ales dacă avem `n vedere domeniile conexe istoriei sau „produsele” unor nespecialiști `n domeniu, utile și ele măcar pentru a fi criticate. Utiliz`nd totuși aceste metode, I. Bădescu, unul dintre protocroniști, susținea că „teoria formei fără fond”, elaborată de Maiorescu, poate fi echivalentă ca influență și rol cu ideologia socialistă, `mpăc`ndu-i astfel și pe adepții criticului, și pe comuniștii aflați la putere. Doru George Burlacu, op.cit., p. 261. M. Popa
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Alexandru Mușina), contestați agresiv de Corneliu Vadim Tudor în „Săptămâna culturală a Capitalei”. Cu o politică editorială ezitantă, marcată de situația din epocă - alternări de întăriri și relaxări ale controlului de partid, limitări și interdicții impuse de cenzură, rivalitate între protocroniști, care reușiseră să își adjudece spijinul oficialității, și cei atașați principiului estetic și necesității înnoirii reale, mari și mici manifestări de oportunism, compromisuri etc. - , revista cultivă, totuși, valori ale literaturii și artelor. Dintre textele editate în serial, două sunt importante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
în epocă prin caracterul scandalos al practicilor pe care le dezvăluia, fiind considerată un demers îndrăzneț, deși se poate opina că, în parte, era și un demers apreciat de oficialități, deoarece limita „dezvăluirile” la perioada dejistă. Cu vremea, tenta puternic protocronistă a publicației se estompează, obsesia temelor istorice, național-patriotice, cedează locul unei „linii” ceva mai echilibrate și mai adecvate unui periodic literar-artistic pentru tineret. Cu toate acestea, în ultimii ani înainte de decembrie 1989, suplimentul „Scânteii tineretului” se înfățișa ca o publicație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
anxios heraclitian și totodată un cioranian ce veștejește cu predilecție provincialismul ca simptom devastator al unei posibile patologii culturale. De la înălțimea unei perspective "monarhice, inventariază în această stranie republică a literelor păcate veniale și mortale, cum ar fi veleitarismul, reveria protocronistă, furtul de idei, imobilismul, lipsa de vlagă și onestitatea în a-și impune valorile la scară universală. În contra acestui tip de comoditate conservatoare, Marian Mincu și-ar fi lansat metoda ce îmbină teoria telquel-istă a textului cu semiologia italiană și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
scriitori cu funcții în diversele foruri culturale sau jurii ca de pildă despre inevitabilul N. Manolescu care și-ar fi început cariera critică în siajul scrisului călinescian, pe când toată lumea știe că autorul "Lecturilor infidele" a fost omul antifascistului, național-ateistului și protocronistului George Ivașcu) este totuși una cât se poate de fertilă: spiritul critic în literatură trebuie să se radicalizeze, să iasă de sub o așa-zisă anestezie, de sub reflexe apologetice și hagiografice, să se debaraseze de praznice și felurite conclave de recondiționare
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Occident. Toate celelalte romane, de la Culorile sângelui (1973) până la Sacrificiul (1988), au fost concepute ca părți constitutive ale unei „fenomenologii narative a spiritului românesc”; ele ilustrează o „literatură cu program”, teoretizată în diverse studii și articole, pe o linie oarecum protocronistă, „idee” perimată astăzi, dar de mare actualitate în anii ’70-’80. Scriitorul urmează și o altă filieră, ortodoxist-mistică și tradiționalistă, de tipul Nae Ionescu, Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Dumitru Stăniloae ș.a., vorbind despre „misiunea românească” și caracterul „tragic, eroic și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
specialiștilor este semnificativă și dincolo de miza (enormă!) a stabilirii adevărului. Încă o dată observăm cum dispute ce s-ar cădea să fie științifice deraiază în delir naționalist. Frizînd, la limită, impostura. Deloc întîmplător, printre susținătorii paternității îi regăsim pe cîțiva dintre protocroniștii de odinioară. Ca istoric literar ce ma pretind, am fost alarmat tocmai de prezență în arenă a unor oameni binecunoscuți pentru fanteziile lor dubioase, cum ar fi aceea a asasinării lui Eminescu de către o cabala liberală, cu perfidul aport al
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
Defecțiune tehnică) aluziile politice sunt cât se poate de transparente. În textul său de rămas-bun, autorul sugerează destul de clar că i s-a impus să abandoneze serialul. În stilul ambiguu care caracterizează scrisul lui Groșan se face aluzie la campania protocronistă purtată prin intermediul publicațiilor "Luceafărul" și "Săptămâna", care oferea suportul de suficiență necesar politicii oficiale de izolare a țării, dar și la asemănările dintre lumea descrisă în romanul său și România epocii Ceaușescu (pe care presa o numea "epoca lumină"): "Avem
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
că românii n-au știut să profite de întâietățile lor. O, să nu vă imaginați că ar fi vorba de vreo mare descoperire științifică sau culturală! Nici vorbă! Ci de raporturile noastre originale în relația cu rușii. Luat de avântul protocronist, Adrian Păunescu uită că înainte de a trânti noi "tezele din 1964" ungurii au avut un 1956, de pe urma căruia recoltează glorie și în ziua de azi. Faimoasele declarații ale lui Gheorghiu-Dej n-au avut, nici pe departe, rolul de a ne
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]
-
își caută dreptatea în instanță; îi prezintă direct lui Ceaușescu nedreptățile ce i se fac; protestează virulent pentru că un interviu pe care i l-a luat lui Alexandru Andrițoiu a apărut trunchiat; este extrem de combativ în contestarea scriitorilor „oficiali”, național-comuniști, protocroniști etc.; e solidar prin puncte de vedere afirmate public cu alți disidenți, de exemplu Dan Deșliu; publică interviuri incendiare în presa internațională; își clamează statutul de „ostatec de lux” pentru că i se interzice să călătorească în străinătate la invitația PEN
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
români s-a pliat mai repede pe oferta celor "răi" din acea catalogare. Și asta se vede nu doar în voturile spre PRM ci și, din păcate, mult mai amplu, în rezonanțele populare la șabloanele care fie vin pe filiera 'protocronistă', fie din mai noi fundamentalisme. Scriitorii se iluzionează cu acele tiraje de cărți sau cu rapida epuizare și circulație a cărților care ofereau un sâmbure de adevăr. Să nu uităm că de foarte multe ori acele cărți pur și simplu
Generații by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/14841_a_16166]
-
d. În discuție sînt însă îndeosebi simțul critic al proporțiilor, un deficit în perceperea și valorificarea inedită a datelor, dificultăți în însăși colaționarea surselor. Se întîmplă să ne tulbure pînă la derută două pagini aflate față în față. În trena protocroniștilor care ne-au atribuit primate sud-est europene (și nu numai), pagina 10 ne întristează cu informația că la 29 aprilie 1896 au loc la Budapesta proiecții ale casei Lumière, iar la 24 mai același an la Belgrad (înaintea celor de la
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
calitățile și defectele construcției. Conștiincios, Argument-ul are calitatea de a ne preveni de altfel prompt asupra reînnodării unei tradiții locale cunoscute, alta decît cea a Filmografiei adnotate. Spre deosebire de tandemul I. Cantacuzino - B.T. Rîpeanu, în noul cuplu auctorial domină complexul protocronist, cu funcția suplimentară nedeclarată, de întîmpinare a eventualului verdict al compilației: "În plan mondial, acea carte românească de cinema (frumos spus despre tomul din 1989 - s.n., n.n.) deschidea seria unor volume înrudite conceptual, consacrate centenarului cinematografului din 1995 (...), lucrări (care
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]