255 matches
-
a poetului. Cercetarea se înscrie, programatic, în ramele unui comentariu aflat la confluența dintre critica modernă și cea tradiționalistă, cu predilecție evidentă pentru cea de a doua, pentru cumpătarea ei. Istoricul literar e un adversar tenace și îndârjit al exagerărilor protocroniste, precum și al acelora care urmăresc reevaluări radicale. Reluând o veche dispută referitoare la valoarea postumelor și antumelor eminesciene, D. înclină net în favoarea textelor antume, considerate singurele care au primit cu adevărat girul creatorului. Opera eminesciană este cercetată cu ajutorul a două
DRAGAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286843_a_288172]
-
urmarea directă a dominației otomane în această parte de lume. Cu toate acestea, s-a încercat, de multe ori, din păcate, racordarea societății românești la transformările survenite în acest secol în spațiul european apusean, încercare forțată, firește, determinată, din nevoi protocroniste sau de altă natură, de dorința ralierii societății românești la civilizația occidentală. Ce a rezultat a constituit, de fapt, dovada imposibilității adecvării fondului autohton, cu structuri specifice, la forme europene, cu toate eforturile istoricilor literari, în special, de a ridica
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și exemple din epocă: „din Rebreanu e bine să citim Ion, dar e bine să nu citim Gorila. Goga a adus tancurile hitleriste la granițele țării”. Doru Pop: Se reactivează discursul naționalist, discursul de factură paseistă și se reactivează toți protocroniștii, se produce glorificarea românismului atemporal și În sensul ăsta s-ar justifica o intervenție obiectivă. Pui rezistența În acest comunism colectivizator unde individul este non-afiliat. Cum se manifestă acest individ non-afiliat? Sanda Cordoș: Toate aceste lucruri ar mai trebui cercetate
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de rigoare - cât se poate de raționalistă Între acești scriitori, de la Gabriela Adameșteanu la Radu Mareș, la echinoxiștii Dinu Flămând și toți ceilalți. Cred că legătura cu interbelicul spiritualist se face Într-adevăr În anii ’70, dar prin așa-numiții protocroniști, care nu sunt neapărat - ba chiar deloc - niște reprezentanți ai acestei promoții sau ai acestei generații culturale. Spui apoi că optzeciștii nu au fost fondatori ai proiectelor comunitare postdecembriste. În ansamblu, s-ar putea să ai dreptate, dar cred că
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Eugen Lovinescu, critic și istoric literar, una din figurile de marcă ale intelectualității liberale și moderniste dintre cele două războaie. «Sincronismul» presupune recuperarea decalajului și «sincronizarea» prin imitare cu civilizațiile occidentale, operațiune ce rezervă scriitorilor și culturii un rol determinant. «Protocroniștii», dimpotrivă, erau adepții unei «culturi critice» și ai unei politici protecționiste, justificând implicit izolaționismul ultimilor ani ai regimului Ceaușescu. Polarizarea celor două grupuri intelectuale depășea linia frontului ideologic de partid: la polul liberal și modernist se puteau regăsi foștii intelectuali
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
7) al revistei Realitatea evreiască, volum coordonat de Geo Șerban, Ed. Universal Dalsi, București 2000. Valeriu Râpeanu, Paul Anghel, Mihai Ungheanu, Dan Zamfirescu sînt printre numele cele mai cunoscute din acest grup. Vezi stenograma Întîlnirii lui Nicolae Ceaușescu cu «scriitorii protocroniști» pe 28 august 1980, publicată de Adevărul literar și artistic, nr. 757, 1 martie 2005. Personal nu cred În implicarea directă a lui Mircea Eliade În această polemică «internă», În România. Relațiile foarte strînse dintre Eliade și Monica Lovinescu excludeau
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
lui Calistrat Hogaș ori a lui Geo Bogza, literatul amator - și atipic pentru lumea culturală din Ardeal - debutează cu un lirism „prudent”, de circumstanță. „Decența în verb”, pe care i-o remarca Marian Popa, caracterizează și patriotismul cu vag iz protocronist - poeziile sale despre frumusețile patriei apărând, de altfel, în plin naționalism ceaușist. Cele mai izbutite rămân totuși versurile din Ohaba, țara asta (1972) și Elegii (1980). Este prezent aici motivul unui ținut aproape mitic („Ohaba, să ducem la gură/ un
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
de dreapta" se comportă mai lamentabil decât cei de stânga. S-a întâmplat să văd o emisiune la televizor în care se reîncălzea supa deja răcită a manualelor alternative. Mai precis, a celor de istorie. Combatanții - un amestec straniu de protocroniști (încruntatul Mihai Ungheanu, debitând cu voce monotonă aceleași poncife național-securiste, Dan Zamfirescu, eternul comic al geto-dacismului aflat la baza culturii mondiale, negurosul Ion Coja, un om de extremă dreaptă despre care-ți vine să juri că e de extrema stângă
Pastorul Gauck: Unsprezece ipostaze by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17155_a_18480]
-
Alexandru Mușina), contestați agresiv de Corneliu Vadim Tudor în „Săptămâna culturală a Capitalei”. Cu o politică editorială ezitantă, marcată de situația din epocă - alternări de întăriri și relaxări ale controlului de partid, limitări și interdicții impuse de cenzură, rivalitate între protocroniști, care reușiseră să își adjudece spijinul oficialității, și cei atașați principiului estetic și necesității înnoirii reale, mari și mici manifestări de oportunism, compromisuri etc. - , revista cultivă, totuși, valori ale literaturii și artelor. Dintre textele editate în serial, două sunt importante
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
în epocă prin caracterul scandalos al practicilor pe care le dezvăluia, fiind considerată un demers îndrăzneț, deși se poate opina că, în parte, era și un demers apreciat de oficialități, deoarece limita „dezvăluirile” la perioada dejistă. Cu vremea, tenta puternic protocronistă a publicației se estompează, obsesia temelor istorice, național-patriotice, cedează locul unei „linii” ceva mai echilibrate și mai adecvate unui periodic literar-artistic pentru tineret. Cu toate acestea, în ultimii ani înainte de decembrie 1989, suplimentul „Scânteii tineretului” se înfățișa ca o publicație
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
un grav delict. Degajarea scrisului istoric la români de un atât de drastic „clișeu ideologizant”, ca și de altele de sorginte „marxist-leninistă”, mai ales de acelea contravenind „comunismului național” și „protocronismului cultural” <ref id="13">13 V., pentru critica fenomenului „protocronist”, Alexandra Tomiță, O istorie „glorioasă”. Dosarul protocronismului românesc, București, 2007. </ref>, s-a făcut treptat, până spre 1989. Dar și degajate de „teza caracterului definit reacționar al regimului monarhic”, referințele asupra constituirii și, În genere, a istoriei Regatului au avut
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
interese nu numai „de partid și de stat”, dar și de grup cultural, într-o luptă pentru putere, care a marcat profund lumea literară românească din ultimul deceniu de viață al regimului comunist. Printre cei mai fervenți promotori ai diversionismului protocronist s-au numărat Paul Anghel, Dan Zamfirescu, Mihai Ungheanu și grupul din jurul revistei „Săptămâna”, în frunte cu Eugen Barbu. Din punct de vedere teoretic, aceștia nu au adus nici o contribuție mai substanțială față de maestrul lor, prezența făcându-li-se simțită
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
Din punct de vedere teoretic, aceștia nu au adus nici o contribuție mai substanțială față de maestrul lor, prezența făcându-li-se simțită mai ales în întreținerea polemicii contra adversarilor și chiar a scepticilor, iar pe de altă parte în confiscarea ideii protocroniste pentru a o abate de la sensul ei strict literar spre funcția, deloc inavuabilă, de instrument în serviciul ideologiei și politicii național-comuniste. Agitația întreținută insistent de aceștia a făcut posibilă apariția și proliferarea altor forme de exces tradiționalist și de grandomanie
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
depinde neapărat de conjunctura politică și culturală a comunismului, adevărata maturitate a dobândit-o doar în ultimii ani. În numele acestui mit legitimator, care dezminte categoric retardarea noastră (nu numai culturală), s-au rostit destule aberații, găsindu-se destui reprezentanți români (protocroniști, eventual) ai postmodernismului: Blaga și Noica, T. Mazilu și D. R. Popescu, Nichita Stănescu și Marin Sorescu”. Identificând teza principală a lui Ion Bogdan Lefter - „există un postmodernism românesc incontestabil, anticipat în anii ’60 și definitiv instalat în anii ’80
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
pe baza precedențelor literare. Nobilă în intenție, concepția se sprijină însă pe un viciu de procedură care nu rămâne fără consecințe: autorul pornește de la o teză, urmărind ca, pe parcursul lecturii, să găsească exemplele necesare confirmării ei. Analiza comparativă de tip protocronist, bazată pe așezarea în balanță a unei scrieri românești și a uneia străine, își relevă disfuncționalitățile îndeosebi prin utilizarea a două unități de măsură diferite. De unde, trei tipuri de decalaje: fie textul românesc e citit fragmentar, fiind prelevate doar părțile
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
și jurnale savante la anuarele academice - s-au lansat în imensul efort de a reîntemeia democratic spiritul nostru public. La început, lucrurile păreau simple: Noul prooccidental se angajează într-o luptă pe viață și pe moarte cu Vechiul ceaușist (adică protocronist, autohtonist, nomenclaturist). O luptă eventual de durată, în schimb foarte clară și legitimă, cu prieteni și dușmani bine separați, dar, la o adică, gata să-și schimbe tabăra, să le îmbrățișeze pe ambele sau să-și facă un traseu propriu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cultură, continuând cu o serie de eseuri de dimensiunea unor cărți și culminând cu un masiv tratat (universalist, nu autohtonist!) de ontologie, Devenirea întru ființă (1981), și contraponderea sa negativă, o serie de diatribe antioccidentale 16. Spre deosebire de majoritatea pontifilor cultului protocronist oficial care tocmai se năștea, Noica nu putea fi ușor descalificat de adepții occidentalizării din România, din cel puțin două motive. În primul rând, Noica era un clasic în viață, victimă a represiunii comuniste, verigă vie între prezent și, pe
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
grupul de la Iași -, stăteau relativ deoparte, dar aveau legături cu neolovinescienii. Mircea Mihăieș: Ei erau marginali și prin vârstă. Vladimir Tismăneanu: Ceilalți, care nu participau la dezbatere, erau neoexistențialiștii din jurul lui Noica. Ei nu făceau parte din marea dezbatere dintre protocroniști și antiprotocroniști, din motive pe care poate le vor mărturisi când Își vor scrie memoriile. Prin vocea gurului său, Cercul de la Păltiniș nu se opunea protocronismului. Nu voi merge atât de departe Încât să-l numesc colaborator al regimului Ceaușescu
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
ele pot intra la urma urmei și În zona atacului la persoană. În mod cert Însă, generalul Vasile Ionel era unul dintre cei care puteau fi văzuți ca reprezentând „partida rusă”. După cum mi-a spus cândva istoricul cultural și ideologul protocronist Dan Zamfirescu - pe vremea când mai stăteam de vorbă cu el, pentru că soția lui din epocă lucra la Editura Meridiane, ca și tatăl meu -, În istoria Țărilor Române a existat Întotdeauna o „partidă rusă”. Nu e ceva care să fi
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
de traducător, câștigă încă bine, are copii care învață satisfăcător, ce-i mai trebuie o nenorocire în casă, când viața și așa e cum e, azi încă ești, dar mâine cine știe dacă te mai trezești. Troparu se ținea de protocronist, iar Mațungă, de, era de partea aialaltă. Nu m-a mâhnit refuzul Flexibilei. Eram bucuros că reușisem să cumpăr treisprezece cepe de la aprozarul de pe Academiei, colț cu Quinet, peste drum de fostul chioșc de ziare cu dever de bordel. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nemiloase. Norocul a venit la timp și (probabil) tot din partea fostei Securități care a făcut greșala să reactiveze politic colaboratori notorii ai fostului regim, de felul lui Eugen Barbu și Corneliu Vadim Tudor, la care s-au adăugat mai apoi protocroniștii de la fosta revistă "Luceafărul", de felul lui Mihai Ungheanu. Această greșală a confiscării naționalismului de către foști servitori ideologici ai regimului ceaușist a împins intelectualitatea democrată (cu care național-comunismul s-a confruntat până în 1989) să facă un pas înapoi și să
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
contexte ideologice diferite. Concluziile sale au un caracter mai degrabă implicit. Mi se pare totuși important să subliniez relația existentă - peste timp și mode - între mitul legitimator al „Întemeietorului/precursorului absolut” forjat de avangardiștii interbelici, legitimarea externă „sincronistă” și mitologizarea protocronistă din ceaușismul tîrziu, al cărui vîrf de sarcină l-a constituit centenarul omagial din 1983. O posibilă morală a fabulei (și a întregii cărți) ar fi aceea că istoria culturală e plină de asemenea continuități paradoxale. Cuprins Capitolul I. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în contrast cu întreaga noastră literatură și artă de la 1800 încoace — e un modernism de EXPORT. Pentru întîia dată am dăruit ceva străinătății care recunoaște”. Demersurile lui Brâncuși, Iancu, Tzara devin argumente legitimatoare oferite adversarilor tradiționaliști. (Ca o ironie a istoriei, naționalismul protocronist al anilor ’70-’80 va relua argumentele lui Vinea, încercînd să impună imaginea unui precursorat european al avangardei românești; ideea - contestabilă - a devenit deja un loc comun al istoriei noastre literare). Comentînd, în avanpremieră, o expoziție a lui Marcel Iancu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fiind „departe de teoriile despre inconștient ale lui Freud, de intuiționismul reacționar al lui Bergson și de anarhismul lui Breton”. Recuperarea „folclorizantă” - în acord tacit cu agenda ideologică a noului regim - va fi redimensionată la începutul anilor ’80 de „recuperarea protocronistă”. În plină „destindere” poststalinistă, „recuperarea esteticului” merge însă mînă în mînă cu cea a „valorilor naționale”, hibridizarea între marxism-leninism și ideologia mesianismului național realizîndu-se sub semnul „umanismului socialist”. În plus, noua politică culturală „integratoare” a regimului Ceaușescu vădea o preocupare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în umbră”. Observație în parte inexactă. Despre Tzara și Isou s-a vorbit întotdeauna, și nu datorită lui Eugen Ionescu... În rest - mai e novoie s-o spunem? - valorile care nu circulă nu pot „deschide drumuri pe plan universal”... Recuperarea protocronistă a lui Urmuz devine de-a dreptul stridentă la centenarul său, în 1983, la concurență și, uneori, în convergență cu recuperarea textualist-experimentalistă. Un exemplu în acest sens îl oferă studiul introductiv la antologia Avangarda literară românească (Ed. Minerva, București, 1983
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]