105 matches
-
Algeriei. Regiunea kabylă nu a cunoscut frontiere fixe și riguros definite. Dar istoria să ne arata alte lucruri permanente : o continuitate lingvistică care datează cu câteva milenii înaintea erei noastre :, folosirea perpetua a sistemelor de semne și simboluri cunoscute în protoistorie , o formă de atestare tribala atestata din timpul Antichității, caracterizată prin controlul direct și riguros al conducătorilor desemnați și o formă de guvernare constant opusă nașterii unui pol de putere unic și centralizat. Chiar dacă regiunea a fost divizată în interior
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
piatră lustruite, cioburi de ceramică și fragmente de obiecte de piele găsite la Dellys Începând cu cel de-al doilea mileniu înaintea erei noastre Africa de Nord, izolată de restul continentului prin deșertificarea Saharei, înclină înspre lumea mediteraneană . Monumente megalitice pe care protoistoria le-a lasă în Kabylie, de multe ori având, ca cele de la Aït Raouna, o pasarelă mare acoperită, sunt foarte apropiate de cele din Sardaigne . Obiectele de ceramică sunt decorate cu semne și simboluri a caror utilizare a fost perpetuata
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
de noapte. Sociedade Martins Sarmento este cea mai veche instituție națională din Guimaraes dedicată studiului și conservarea vestigiilor arheologice. Ea are în componență două muzee: Muzeul de Arheologie Sociedade Martins Sarmento, situat la sediul său, cunoscut pentru colecțiile de pre-și protoistorie, de epigrafie latină și numismatica, precum și Museu da Cultură Castreja, situat la Solar da Ponte, în parohia Sao Salvador de Briteiros lângă Citania de Briteiros și Castro de Sabroso, dedicat culturii celtice. Două săli de spectacole principale ale orașului sunt
Guimarães () [Corola-website/Science/297306_a_298635]
-
cealaltă în meleaguri unde pășteau bovinele. Principiul acesta al organizării peisajului a durat până în secolul XIX. Pe timpul romanilor a avut loc prima expansiune masivă a activității agrare până pe coasta baltică, aparținând celor două treimi nordice ale țării. Suedia intră în protoistorie odată cu opera lui Tacit "Germania", din 98 d.Hr. În "Germania 44, 45", el îi menționează pe suedezi ("suiones"), ca fiind un trib puternic (recunoscut nu doar pentru luptătorii și armele sale, dar și pentru navele puternice), care dispunea de
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
în incinerarea (arderea) defuncților, resturile rezultate în urma arderii fiind îngropate, fie direct în groapa funerară, fie într-un recipient funerar, cunoscut sub denumirea de "urnă funerară". Practica incinerației este atestată încă din preistorie (din paleoliticul superior) și pe tot parcursul protoistoriei și a celorlalte perioade istorice Arheologii au descoperit, în diferite părți ale lumii, vechi urme ale practicării incinerației, uneori urmată de înmormântarea cenușii, în așa-numite "morminte de incinerație": În peștera Sri Pada, din Sri Lanka, s-au descoperit trei fragmente
Incinerație () [Corola-website/Science/326752_a_328081]