1,439 matches
-
r. Această interacțiune dintre cele două forțe fundamentale explică coeziunea nucleelor atomice, dar și procesul de fisiune al nucleelor grele. Fenomenologic, interacțiunea puternică reziduala poate fi descrisă că un schimb de pioni. Un lucru care ajută la micșorarea repulsiei dintre protonii unui nucleu este prezentă neutronilor. Aceștia sunt neutri din punct de vedere electric și nu sunt respinși de către protoni. Neutronii participa la schimbul de mezoni în cadrul nucleului, creând o forță suficient de puternică pentru a depăși repulsiile electronice reciproce și
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
grele. Fenomenologic, interacțiunea puternică reziduala poate fi descrisă că un schimb de pioni. Un lucru care ajută la micșorarea repulsiei dintre protonii unui nucleu este prezentă neutronilor. Aceștia sunt neutri din punct de vedere electric și nu sunt respinși de către protoni. Neutronii participa la schimbul de mezoni în cadrul nucleului, creând o forță suficient de puternică pentru a depăși repulsiile electronice reciproce și nucleul să rămână stabil. Astfel, neutronii liberi penetrează ușor prin barieră electrostatica a nucleului, învingând repulsia prin schimbul de
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
Acidul fosforic sub forma de "acid ortofosforic" este cel mai frecvent acid întâlnit al fosforului. Forma anhidră a acidului este higroscopică, fiind un acid tare cu trei hidroxili liberi, în contact cu acizi mai slabi produce deprotonizarea acestora (import de protoni) Prin condensarea acidului se poate forma acidul bifosforic, meta- sau polifosforic. se poate obține din fosfați, în mod frecvent din apatit la care se adaugă acid sulfuric sau acid azotic. Produsele secundare care iau naștere sunt gips și acid hexasilicic
Acid fosforic () [Corola-website/Science/310812_a_312141]
-
acid sulfuric sau acid azotic. Produsele secundare care iau naștere sunt gips și acid hexasilicic . Prin arderea fosforului se obține pentaoxid de fosfor iar prin reacția de hidroliză se obține acid fosforic. Acidul fosforic este un acid tare, donor de protoni, cu o valoare: pK = 2,161; pK = 7,207 si pK = 12,325 Acidul fosforic este folosit la obținerea fosfaților folosite ca îngrășăminte chimice, sau ca detergenți, ca și substanțe pentru îndepărtarea ruginii. In stomatologie se utilizează ca ciment din
Acid fosforic () [Corola-website/Science/310812_a_312141]
-
ivabradinei cu jumătate . Consumul de sunătoare trebuie restricționat în timpul tratamentului cu ivabradină . Alte asocieri Studiile asupra interacțiunilor specifice medicament- medicament nu au demonstrat efecte semnificative clinic asupra farmacocineticii și farmacodinamiei ivabradinei în cazul asocierii următoarelor medicamente : inhibitori de pompă de protoni ( omeprazol , lansoprazol ) , sildenafil , 5 inhibitori de HMG CoA reductază ( simvastatină ) , blocante ale canalelor de calciu de tip dihidropiridinic ( amlodipină , lacidipină ) , digoxină și warfarină . În plus ivabradina nu a avut efecte semnificative clinic asupra farmacocineticii simvastatinei , amlodipinei , lacidipinei , asupra farmacocineticii și
Ro_220 () [Corola-website/Science/290979_a_292308]
-
curent cu ivabradina fără a se dovedi a afecta siguranța administrării : inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei , antagoniști ai angiotensinei II , diuretice , nitrați cu durată de acțiune scurtă și lungă , inhibitori de HMG CoA reductază , fibrați , inhibitori de pompă de protoni , antidiabetice orale , acid acetilsalicilic și alte antitrombotice . 4. 6 Sarcina și alăptarea Nu există date adecvate privind utilizarea ivabradinei la femeile gravide . Studiile la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere ( vezi pct . 5. 3 ) . Riscul potențial pentru
Ro_220 () [Corola-website/Science/290979_a_292308]
-
cu jumătate . Consumul de sunătoare trebuie restricționat în timpul tratamentului cu ivabradină . 15 Alte asocieri Studiile asupra interacțiunilor specifice medicament- medicament nu au demonstrat efecte semnificative clinic asupra farmacocineticii și farmacodinamiei ivabradinei în cazul asocierii următoarelor medicamente : inhibitori de pompă de protoni ( omeprazol , lansoprazol ) , sildenafil , inhibitori de HMG CoA reductază ( simvastatină ) , blocante ale canalelor de calciu de tip dihidropiridinic ( amlodipină , lacidipină ) , digoxină și warfarină . În plus ivabradina nu a avut efecte semnificative clinic asupra farmacocineticii simvastatinei , amlodipinei , lacidipinei , asupra farmacocineticii și farmacodinamiei
Ro_220 () [Corola-website/Science/290979_a_292308]
-
curent cu ivabradina fără a se dovedi a afecta siguranța administrării : inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei , antagoniști ai angiotensinei II , diuretice , nitrați cu durată de acțiune scurtă și lungă , inhibitori de HMG CoA reductază , fibrați , inhibitori de pompă de protoni , antidiabetice orale , acid acetilsalicilic și alte antitrombotice . 4. 6 Sarcina și alăptarea Nu există date adecvate privind utilizarea ivabradinei la femeile gravide . Studiile la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere ( vezi pct . 5. 3 ) . Riscul potențial pentru
Ro_220 () [Corola-website/Science/290979_a_292308]
-
Nucleul unui atom este o regiune foarte densă din centrul său, constând din protoni și neutroni. Dimensiunea nucleului este mult mai mică decât dimensiunea atomului însuși; masa unui atom este determinată, aproximativ, doar de masa protonilor și neutronilor și aproape fără nici o contribuție din partea electronilor. Izotopul unui atom este determinat de numărul de neutroni
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
Nucleul unui atom este o regiune foarte densă din centrul său, constând din protoni și neutroni. Dimensiunea nucleului este mult mai mică decât dimensiunea atomului însuși; masa unui atom este determinată, aproximativ, doar de masa protonilor și neutronilor și aproape fără nici o contribuție din partea electronilor. Izotopul unui atom este determinat de numărul de neutroni din nucleu. Diferiți izotopi ai aceluiași element au proprietăți chimice foarte similare deoarece reacțiile chimice depind aproape în întregime de numărul de
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
chimic particular pot fi separați folosindu-se o instalație centrifugă sau un spectrometru de masă. De exemplu, prima metodă este folosită în producerea uraniului îmbogățit din uraniu natural, iar a doua metodă este folosită în datarea cu carbon. Numărul de protoni și neutroni determină, împreună, nuclidul (tipul nucleului). Protonii și neutronii au mase aproape egale (= 1 uam) și numărul lor, adică numărul de masă, este aproximativ egal cu masa atomului. Masa electronilor este foarte mică în comparație cu masa nucleului, atâta timp cât protonul și
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
instalație centrifugă sau un spectrometru de masă. De exemplu, prima metodă este folosită în producerea uraniului îmbogățit din uraniu natural, iar a doua metodă este folosită în datarea cu carbon. Numărul de protoni și neutroni determină, împreună, nuclidul (tipul nucleului). Protonii și neutronii au mase aproape egale (= 1 uam) și numărul lor, adică numărul de masă, este aproximativ egal cu masa atomului. Masa electronilor este foarte mică în comparație cu masa nucleului, atâta timp cât protonul și neutronul sunt, fiecare în parte, de aproximativ 2
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
de protoni și neutroni determină, împreună, nuclidul (tipul nucleului). Protonii și neutronii au mase aproape egale (= 1 uam) și numărul lor, adică numărul de masă, este aproximativ egal cu masa atomului. Masa electronilor este foarte mică în comparație cu masa nucleului, atâta timp cât protonul și neutronul sunt, fiecare în parte, de aproximativ 2.000 de ori mai masivi decât electronul. Un nucleu atomic este cu atât mai stabil cu cât energia medie de legătură dintre nucleoni este mai mare, situație ce se întâlnește cu
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
masivi decât electronul. Un nucleu atomic este cu atât mai stabil cu cât energia medie de legătură dintre nucleoni este mai mare, situație ce se întâlnește cu precădere la nucleele conținând: 2, 8, 20, 28, 50, 82, 126... ("numere magice") protoni sau neutroni. Izotopul Pb-208, de exemplu, are 82 protoni și 126 neutroni. Dacă un nucleu are prea puțini sau prea mulți neutroni, el poate fi instabil și se va dezintegra după o perioadă de timp oarecare. De exemplu, la câteva
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
mai stabil cu cât energia medie de legătură dintre nucleoni este mai mare, situație ce se întâlnește cu precădere la nucleele conținând: 2, 8, 20, 28, 50, 82, 126... ("numere magice") protoni sau neutroni. Izotopul Pb-208, de exemplu, are 82 protoni și 126 neutroni. Dacă un nucleu are prea puțini sau prea mulți neutroni, el poate fi instabil și se va dezintegra după o perioadă de timp oarecare. De exemplu, la câteva secunde după ce au fost creați, atomii de azot-16 (7
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
și 126 neutroni. Dacă un nucleu are prea puțini sau prea mulți neutroni, el poate fi instabil și se va dezintegra după o perioadă de timp oarecare. De exemplu, la câteva secunde după ce au fost creați, atomii de azot-16 (7 protoni, 9 neutroni) se dezintegrează beta către atomi de oxigen-16 (8 protoni, 8 neutroni). În această dezintegrare, forța nucleară slabă transformă un neutron din nucleul de azot într-un proton și un electron. Elementul (atomul) se schimbă deoarece inițial a avut
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
mulți neutroni, el poate fi instabil și se va dezintegra după o perioadă de timp oarecare. De exemplu, la câteva secunde după ce au fost creați, atomii de azot-16 (7 protoni, 9 neutroni) se dezintegrează beta către atomi de oxigen-16 (8 protoni, 8 neutroni). În această dezintegrare, forța nucleară slabă transformă un neutron din nucleul de azot într-un proton și un electron. Elementul (atomul) se schimbă deoarece inițial a avut șapte protoni (fapt pentru care era „azot”), iar acum are opt
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
la câteva secunde după ce au fost creați, atomii de azot-16 (7 protoni, 9 neutroni) se dezintegrează beta către atomi de oxigen-16 (8 protoni, 8 neutroni). În această dezintegrare, forța nucleară slabă transformă un neutron din nucleul de azot într-un proton și un electron. Elementul (atomul) se schimbă deoarece inițial a avut șapte protoni (fapt pentru care era „azot”), iar acum are opt protoni (fapt pentru care este „oxigen”). Multe elemente au izotopi care rămân stabili timp de săptămâni, ani sau
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
neutroni) se dezintegrează beta către atomi de oxigen-16 (8 protoni, 8 neutroni). În această dezintegrare, forța nucleară slabă transformă un neutron din nucleul de azot într-un proton și un electron. Elementul (atomul) se schimbă deoarece inițial a avut șapte protoni (fapt pentru care era „azot”), iar acum are opt protoni (fapt pentru care este „oxigen”). Multe elemente au izotopi care rămân stabili timp de săptămâni, ani sau miliarde de ani. Raza unui nucleon (neutron sau proton) este de ordinul 1
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
8 neutroni). În această dezintegrare, forța nucleară slabă transformă un neutron din nucleul de azot într-un proton și un electron. Elementul (atomul) se schimbă deoarece inițial a avut șapte protoni (fapt pentru care era „azot”), iar acum are opt protoni (fapt pentru care este „oxigen”). Multe elemente au izotopi care rămân stabili timp de săptămâni, ani sau miliarde de ani. Raza unui nucleon (neutron sau proton) este de ordinul 1 fm = 10 m. Raza nucleară poate fi aproximată prin: "R
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
inițial a avut șapte protoni (fapt pentru care era „azot”), iar acum are opt protoni (fapt pentru care este „oxigen”). Multe elemente au izotopi care rămân stabili timp de săptămâni, ani sau miliarde de ani. Raza unui nucleon (neutron sau proton) este de ordinul 1 fm = 10 m. Raza nucleară poate fi aproximată prin: "R" = "R""A" unde " A" este numărul de masă și "R" = 1,2 fm. Raza nucleului reprezintă 0,01% (1/10000) din raza atomului. În felul acesta
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
a condus la modelul Rutherford, în care atomul are un nucleu foarte mic și foarte dens, constituit din particule grele cu sarcină pozitivă și înconjurate de sarcini negative. De exemplu, în acest model, azotul-14 consta dintr-un nucleu cu 14 protoni și 7 electroni, iar nucleul era orbitat de alți 7 electroni. Modelul lui Rutherford a „mers” destul de bine până la studiile privind spinul nuclear, efectuate în 1929 de Franco Rasetti la California Institute of Technology. Încă din 1925 se știa că
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
și 7 electroni, iar nucleul era orbitat de alți 7 electroni. Modelul lui Rutherford a „mers” destul de bine până la studiile privind spinul nuclear, efectuate în 1929 de Franco Rasetti la California Institute of Technology. Încă din 1925 se știa că protonul și electronul au spini 1/2. În modelul Rutherford al atomului de azot-14 cei 14 protoni și 6 electroni trebuie să formeze perechi unii cu alții, astfel încât ultimul electron să confere nucleului un spin 1/2. Rasetti a descoperit că
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
destul de bine până la studiile privind spinul nuclear, efectuate în 1929 de Franco Rasetti la California Institute of Technology. Încă din 1925 se știa că protonul și electronul au spini 1/2. În modelul Rutherford al atomului de azot-14 cei 14 protoni și 6 electroni trebuie să formeze perechi unii cu alții, astfel încât ultimul electron să confere nucleului un spin 1/2. Rasetti a descoperit că azotul-14 are spin 1. În 1930, neputând să ajungă în orașul german Tübingen, la o întâlnire
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
Yukawa a propus prima teorie semnificativă a forțelor nucleare tari pentru a explica menținerea împreună a nucleonilor. Cu lucrările lui Fermi și Yukawa s-a completat modelul modern al atomului. Centrul atomului constă dintr-o bilă compactă de neutroni și protoni care sunt menținuți împreună de către forțele nucleare tari. Nucleele instabile pot suferi dezintegrări alfa, în care ele emit nuclee energetice de heliu, sau dezintegrări beta, în care ele emit electroni sau pozitroni. După una dintre aceste dezintegrări, nucleul rezultat poate
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]