311 matches
-
la început un mijloc de distribuire a greutății de pe platoșa purtătorului. Balteus era simbolul mândriei unui soldat, cu sau fără uniformă. Cele mai frecvente centuri din primul secol d.Hr. reprezintă un model simplu, care avea cercuri concentrice, sau o protuberanță bombată, sau din mai multe cercuri ridicate. Centura a început să aibă un aspect diferit după anul 130 d.Hr. "Mantii și pelerine" Existau două modele principale de mantii purtate de soldații de rând: sagum și paenula . Acestea se aflau
Îmbrăcămintea în armata romană () [Corola-website/Science/321453_a_322782]
-
Titlul, pe care îl poarta atât anime-ul cât și volumele manga face referire la un poem german "Elf Song" - "Cântecul elfilor". "" este povestea unei specii de umanoizi, numiți Diclonius, care se remarcă prin prezențare pe cap a unor protuberanțe. Discriminarea față de aceștia se exteriorizează prin folosirea câtorva dintre ei în cadrul unor experimente. Prin tactici violente, oamenii voiau să studieze capacitățile, limitele și modul de gândire a acestora. Temele abordate în "" variază de la clișeul dublei personalități, identitatea socială la tortură
Elfen Lied () [Corola-website/Science/318938_a_320267]
-
O protuberanță solară (numită uneori și proeminență solară) este o uriașă formațiune luminoasă (poate atinge o lungime și de ordinul a 1.000.000 km, cât 80 de diametre pământene) care se extinde de la suprafața Soarelui spre exterior, de multe ori sub
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
cărora erau remarcate unele flăcări roșii sau munți care se observau lângă discul acoperit al Soarelui. Aceste flăcări erau ca niște prelungiri răzlețe ale discului solar, mult mai strălucitoare decât lumina perlată a coroanei solare. Aceste formațiuni au fost numite protuberanțe. După 1860, când Angelo Secchi a introdus metoda fotografică în studiul coroanei solare în timpul eclipselor totale, informațiile despre aceste formațiuni au devenit mai numeroase. Secchi afirma că protuberanțele se prezentau sub aspecte bizare și capricioase, astfel încât era imposibil să fie
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
strălucitoare decât lumina perlată a coroanei solare. Aceste formațiuni au fost numite protuberanțe. După 1860, când Angelo Secchi a introdus metoda fotografică în studiul coroanei solare în timpul eclipselor totale, informațiile despre aceste formațiuni au devenit mai numeroase. Secchi afirma că protuberanțele se prezentau sub aspecte bizare și capricioase, astfel încât era imposibil să fie descrise cu exactitate. În timpul eclipsei totale de Soare de la 18 august 1888 Pierre Janssen descoperă o linie spectrală nouă, atribuită elementului pe atunci ipotetic heliu (denumit astfel de la
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
astfel de la denumirea în limba greacă a Soarelui), element chimic neidentificat pe Pământ până în acel moment; el a fost găsit abia în 1895 în anumite minereuri radioactive. Fiind transparente în lumina integrală la fel ca și cromosfera și erupțiile solare, protuberanțele au fost observate în afara eclipselor totale de Soare cu ajutorul spectrografului sau al spectrohelioscopului. După inventarea cronografului și a filtrului monocromatic în deceniul 3 al secolului al XX-lea, protuberanțele sunt urmărite și cercetate aproape incontinuu. Termenul de protuberanță este folosit
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
în lumina integrală la fel ca și cromosfera și erupțiile solare, protuberanțele au fost observate în afara eclipselor totale de Soare cu ajutorul spectrografului sau al spectrohelioscopului. După inventarea cronografului și a filtrului monocromatic în deceniul 3 al secolului al XX-lea, protuberanțele sunt urmărite și cercetate aproape incontinuu. Termenul de protuberanță este folosit pentru a descrie o multitudine de fenomene de cele mai diverse forme și mărimi care pot fi vizibile pe marginea discului solar cu ajutorul monocromatoarelor în special în linia hidrogenului
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
erupțiile solare, protuberanțele au fost observate în afara eclipselor totale de Soare cu ajutorul spectrografului sau al spectrohelioscopului. După inventarea cronografului și a filtrului monocromatic în deceniul 3 al secolului al XX-lea, protuberanțele sunt urmărite și cercetate aproape incontinuu. Termenul de protuberanță este folosit pentru a descrie o multitudine de fenomene de cele mai diverse forme și mărimi care pot fi vizibile pe marginea discului solar cu ajutorul monocromatoarelor în special în linia hidrogenului Hα. Proiectate pe discul solar (în lumină monocromatică) protuberanțele
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
protuberanță este folosit pentru a descrie o multitudine de fenomene de cele mai diverse forme și mărimi care pot fi vizibile pe marginea discului solar cu ajutorul monocromatoarelor în special în linia hidrogenului Hα. Proiectate pe discul solar (în lumină monocromatică) protuberanțele luminoase de la margine se observă sub forma unor formațiuni alungite întunecate, purtând denumirea de filamente. Schimbarea aspectului dintre protuberanțe și filamente a dus la denumiri diferite pentru același fenomen și se explică prin faptul că protuberanțele la fel ca și
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
fi vizibile pe marginea discului solar cu ajutorul monocromatoarelor în special în linia hidrogenului Hα. Proiectate pe discul solar (în lumină monocromatică) protuberanțele luminoase de la margine se observă sub forma unor formațiuni alungite întunecate, purtând denumirea de filamente. Schimbarea aspectului dintre protuberanțe și filamente a dus la denumiri diferite pentru același fenomen și se explică prin faptul că protuberanțele la fel ca și filamentele, sunt formate din plasmă (nori de gaz) având densitatea mai mică decât cromosfera. Fiind mai puțin dense ele
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
solar (în lumină monocromatică) protuberanțele luminoase de la margine se observă sub forma unor formațiuni alungite întunecate, purtând denumirea de filamente. Schimbarea aspectului dintre protuberanțe și filamente a dus la denumiri diferite pentru același fenomen și se explică prin faptul că protuberanțele la fel ca și filamentele, sunt formate din plasmă (nori de gaz) având densitatea mai mică decât cromosfera. Fiind mai puțin dense ele absorb radiația straturilor mai joase care le străbate, ducând la apariția lor sub formă de formațiuni întunecate
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
și filamentele, sunt formate din plasmă (nori de gaz) având densitatea mai mică decât cromosfera. Fiind mai puțin dense ele absorb radiația straturilor mai joase care le străbate, ducând la apariția lor sub formă de formațiuni întunecate pe discul solar (protuberanțe solare). În schimb, la margine ele se proiectează pe radiația difuză a coroanei solare cu o densitate mult mai scăzută astfel încât apar mai luminoase (filamente solare). Protuberanțele solare (și filamentele solare) apar frecvent în regiunile solare active la sfârșitul existenței
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
străbate, ducând la apariția lor sub formă de formațiuni întunecate pe discul solar (protuberanțe solare). În schimb, la margine ele se proiectează pe radiația difuză a coroanei solare cu o densitate mult mai scăzută astfel încât apar mai luminoase (filamente solare). Protuberanțele solare (și filamentele solare) apar frecvent în regiunile solare active la sfârșitul existenței acestor regiuni, dar apar câteodată și în afara acestor regiuni active. Protuberanțele solare (și filamentele solare) care apar la o latitudine heliografică mai mare de 40° nord sau
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
difuză a coroanei solare cu o densitate mult mai scăzută astfel încât apar mai luminoase (filamente solare). Protuberanțele solare (și filamentele solare) apar frecvent în regiunile solare active la sfârșitul existenței acestor regiuni, dar apar câteodată și în afara acestor regiuni active. Protuberanțele solare (și filamentele solare) care apar la o latitudine heliografică mai mare de 40° nord sau sud se numesc polare. Ele ating maximul de activitate după 2-3 ani, uneori mai mult, de la maximul activității de pete. De obicei ele sunt
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
solare (și filamentele solare) care apar la o latitudine heliografică mai mare de 40° nord sau sud se numesc polare. Ele ating maximul de activitate după 2-3 ani, uneori mai mult, de la maximul activității de pete. De obicei ele sunt protuberanțele (și filamentele) solare calme care pot avea o viață de câteva zile sau câteva luni, cu lungimi de 300.000-400.000 km și înclinate spre ecuator din cauza rotației diferențiate a Soarelui, rotație în care sunt antrenate. Acestea sunt fenomene de
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
între 100.000 - 700.000 km, uneori mai mult. Stratul de gaz nu are aspect continuu, el este compus din numeroase fibre cu grosimi și orientări diferite. Mai este compus din noduri și nori. Din punct de vedere fizic, majoritatea protuberanțelor calme apar prin condensarea locală a materiei coronale. Procesul respectiv de condensare este izobaric (presiunea din coroană și din protuberanță se menține egală pentru că se mărește densitatea materiei în protuberanță prin condensarea materiei cu scădere de temperatură). Acest proces nu
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
numeroase fibre cu grosimi și orientări diferite. Mai este compus din noduri și nori. Din punct de vedere fizic, majoritatea protuberanțelor calme apar prin condensarea locală a materiei coronale. Procesul respectiv de condensare este izobaric (presiunea din coroană și din protuberanță se menține egală pentru că se mărește densitatea materiei în protuberanță prin condensarea materiei cu scădere de temperatură). Acest proces nu se află în echilibru hidrostatic (așa cum este cazul în menținerea straturilor exterioare ale Soarelui). În acest proces intervine o forță
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
din noduri și nori. Din punct de vedere fizic, majoritatea protuberanțelor calme apar prin condensarea locală a materiei coronale. Procesul respectiv de condensare este izobaric (presiunea din coroană și din protuberanță se menține egală pentru că se mărește densitatea materiei în protuberanță prin condensarea materiei cu scădere de temperatură). Acest proces nu se află în echilibru hidrostatic (așa cum este cazul în menținerea straturilor exterioare ale Soarelui). În acest proces intervine o forță datorată câmpului magnetic local din regiunea activă. Spre deosebire de mecanismul de
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
proces intervine o forță datorată câmpului magnetic local din regiunea activă. Spre deosebire de mecanismul de formare al erupțiilor solare care apar în prima parte a vieții unei regiuni active solare, când câmpul magnetic are variații mari (mecanism valabil și pentru unele protuberanțe active), protuberanțele (și filamentele) solare apar în a doua parte a vieții unei regiuni active solare, când câmpul magnetic asociat a atins o anumită stabilitate. Această stabilitate face ca procesul să fie mult mai lent, iar protuberanțele, odată formată, să
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
o forță datorată câmpului magnetic local din regiunea activă. Spre deosebire de mecanismul de formare al erupțiilor solare care apar în prima parte a vieții unei regiuni active solare, când câmpul magnetic are variații mari (mecanism valabil și pentru unele protuberanțe active), protuberanțele (și filamentele) solare apar în a doua parte a vieții unei regiuni active solare, când câmpul magnetic asociat a atins o anumită stabilitate. Această stabilitate face ca procesul să fie mult mai lent, iar protuberanțele, odată formată, să dureze zile
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
și pentru unele protuberanțe active), protuberanțele (și filamentele) solare apar în a doua parte a vieții unei regiuni active solare, când câmpul magnetic asociat a atins o anumită stabilitate. Această stabilitate face ca procesul să fie mult mai lent, iar protuberanțele, odată formată, să dureze zile sau chiar luni. Protuberanțele eruptive apar de obicei în faza de creștere și de maxim a unei regiuni active solare. Mișcarea materiei este foarte complicată și diferită de la caz la caz. <br>
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
apar în a doua parte a vieții unei regiuni active solare, când câmpul magnetic asociat a atins o anumită stabilitate. Această stabilitate face ca procesul să fie mult mai lent, iar protuberanțele, odată formată, să dureze zile sau chiar luni. Protuberanțele eruptive apar de obicei în faza de creștere și de maxim a unei regiuni active solare. Mișcarea materiei este foarte complicată și diferită de la caz la caz. <br>
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
terme, se introduceau și în pereți tuburi de lut ars ("tubuli"), prin care circula atât fumul provenit din focar, cât și aerul cald ce fusese circulat în hipocaust. Spre etaje aerul circula prin conducte de țiglă, sau prin țigle cu protuberanțe ("tegulae mammatae").
Hipocaust () [Corola-website/Science/322684_a_324013]
-
cum e acoperișul în formă de scoici suprapuse, ce se ridică la o înălțime de 60 de metri, pe care Utzon l-a imaginat — un răspuns abstract, poate, la valurile care asaltează portul din Sydney; și o formă care maschează protuberanțele structurii interne. În cursul „războaielor” care au urmat, Utzon a pierdut poate multe lupte, dar a câștigat bătălia pentru acoperișul lui extraordinar. Divergențele politice legate de construirea clădirii și întârzierile induse de acestea au fost într-un fel spre norocul
Sydney Opera House () [Corola-website/Science/296887_a_298216]
-
avangarda reprezintă „zona de șantiere periferice“ a unui „burg (al Spiritului)“ - în cazul literaturii, „burg al Cuvântului / Logosului“ -, ori - dinspre „cosmica aură“ a conceptului - se poate spune că are corespondență într-o „coroană solară“, într-o arie de manifestare a protuberanțelor / exploziilor solare, de unde și „fluctuantele străluciri“, dar întotdeauna cu „prăbușirea“ / „revenirea“ acestora în „nucleul aparent-stabil / invariabil“ al unui veritabil soare (în care se situează Poezia), al unei adevărate stele (în care se înrăzărește o literatură), indiferent de „mărimile“ / „densitățile“ lor
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]