117 matches
-
evul mediu evreii cehi aveau un grai deosebit. Situația din Cehia diferă în mod considerabil de cea din Occitania, unde existența unei limbi evreiești de sine stătătoare este un fapt indiscutabil. Limba șuadit (sau limba iudeo-provensală) prezenta deosebiri față de dialectul provensal al populației creștine din regiunea respectivă; printre altele evreii din Provence pronunțau altfel unele sunete, mai ales unele consoane. Pe baza gloselor evreiești din Cehia putem afirma că situația din această țară semăna mai degrabă cu cea din Spania sau
Limba cnaanică () [Corola-website/Science/305306_a_306635]
-
Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj. A predat cursuri de literatură universală și comparată, de limba latină, engleză, franceză și italiană. A fost un excelent cunoscător al limbilor germană, spaniolă și maghiară, a stăpînit limba portugheză, s-a interesat de aspectele limbii provensale. Și-a susținut doctoratul în filologie cu o lucrare despre Ugo Foscolo, în 1975. A colaborat cu articole despre literatura universală și cu traduceri în revistele Tribuna, Steaua, Echinox și Transilvania. Este adeptul unei traduceri literare, poetice, de o mare
Teodor Boșca () [Corola-website/Science/313848_a_315177]
-
Termenul sonet este derivat din cuvantul provensal "sonet" și din cuvantul italian "sonetto", amandoua însemnând „cântecel”. Incepand cu secolul al XIII-lea a ajuns să semnifice un poem cu forma fixă de paisprezece versuri care respectă o schemă de rîma foarte precisă și o structură logică. Acestea
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
Balada (lat. "ballare", pe filieră provensală, "ballada" - „dans“ / „cântec“; cf. fr. "ballade") este o specie a genului epic înfățișându-se ca un amplu poem narativ, fără a exclude și unele accente lirice, unde, în general, se proiectează un eveniment eroic, având protagoniști, fie din timpuri istorice
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
n. 1922), Antoine Camilleri (n. 1922) și Esprit Barthet (n. 1919) a îmbunătățit mult scena artistică locală. În Valletta, prezintă operele unor artiști ca . Preparate din bucătăria malteză prezintă puternice influențe siciliene și engleze, precum și influențe din bucătăria spaniolă, și provensală bucătării. Se observă o serie de variante regionale, în special în ceea ce privește Gozo, precum și variații sezoniere asociate cu disponibilitatea sezonieră a produselor și a sărbătorilor creștine (cum ar fi Postul Mare, Paștele și Crăciunul). Mâncarea a fost importantă din punct de
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
XX-lea, în special după evenimentele de la Stonewall care au dat un nou avânt mișcărilor de emancipare. Etimologia termenului este neclară. John Boswell sugerează că ar fi apărut în context homoerotic încă din secolul al XIII-lea, în poezia trubadurilor provensali. Cert este că acest cuvânt de origine franceză a fost folosit timp de secole cu sensul de „vesel, voios, vioi”. Totuși, în engleza secolului al XIX-lea, „gay” suferă o mutație semantică negativă, care introduce și o nuanță sexuală. „Gay
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
un climat intelectual în care cultul pentru antichitate se îmbină cu admirația față de clasicismul german. După încheierea studiilor universitare la Berlin și Bonn (1848), unde audiase cursurile renumitului profesor Diez și-și dăduse doctoratul cu o teză despre aspectele poeziei provensale, este introdus în cercul literar berlinez ""Tunnel über der Spree"" (Tunelul peste Spree) și se împrietenește cu poetul Emanuel Geibel. În aceeași perioadă ia contact cu Jakob Burckhardt (1818 - 1897), a cărui viziune despre Renaștere îi influențează hotărâtor concepția despre
Paul Heyse () [Corola-website/Science/298192_a_299521]
-
(n. 8 septembrie 1830 Maillane, Bouches-du-Rhône - d. 25 martie, 1914 Maillane) poet francez de limbă provensală, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1904. A fost întemeietor al mișcării "felibrilor", care viza independența culturală a Provenței, reînvierea și promovarea limbii, literaturii și tradițiilor provensale, după modelul unui clasicism meridional. ""ca o recunoaștere a originalității lui pline
Frédéric Mistral () [Corola-website/Science/298184_a_299513]
-
1830 Maillane, Bouches-du-Rhône - d. 25 martie, 1914 Maillane) poet francez de limbă provensală, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1904. A fost întemeietor al mișcării "felibrilor", care viza independența culturală a Provenței, reînvierea și promovarea limbii, literaturii și tradițiilor provensale, după modelul unui clasicism meridional. ""ca o recunoaștere a originalității lui pline de prospețime și a inspirației adevărate a creației lui poetice, care reflectă fidel priveliștile țării sale și sufletul autentic al poporului său, și, de asemenea, ca o recunoaștere
Frédéric Mistral () [Corola-website/Science/298184_a_299513]
-
o recunoaștere a originalității lui pline de prospețime și a inspirației adevărate a creației lui poetice, care reflectă fidel priveliștile țării sale și sufletul autentic al poporului său, și, de asemenea, ca o recunoaștere a activității lui semnificative ca filolog provensal"". Joseph - Étienne s-a născut la 8 septembrie 1830, în satul Maillane din departamentul Bouches-du-Rhone din sudul Franței. Tatăl său este proprietar al "Mas"-ului "du Juge", unde poetul va locui până la moartea acestuia (1885). Face studii la școala rurală
Frédéric Mistral () [Corola-website/Science/298184_a_299513]
-
limba franceză, o "Odă" închinată Republicii. Saint René Taillandier alcătuiește și publică o antologie a poeziei occitane. "Li Prouvencalo" (Provesalii) care se deschide și se închide cu două poeme de Mistral (1851). În 1854, Mistral, împreună cu alți scriitori de limbă provensală ("felibri"), înființează societatea literară "Le Félibrige". Pe data de 25 martie 1915 Frédéric Mistral se stinge din viață. Conform cărții “Al șaselea simț al animalelor” de Philippe de Wailly, câinele lui Frédéric Mistral i-a rămas fidel și după decesul
Frédéric Mistral () [Corola-website/Science/298184_a_299513]
-
mediteranean. Toate aceste garumuri erau comercializate în amfore de mici dimensiuni, ca urmare a prețului ridicat al conținutului. Se pare că savoarea garumului ar fi apropiată de cea a "nuoc-mâm"-ului cunoscut din bucătăria vietnameză. Garumul este la originea sosului provensal numit "pissalat", pregătit din "sardele" și "hamsii" (în ), consumat în regiunea Nisei, în sudul Franței. În anul 2008, arheologii au utilizat restul ultimului lot de garum fabricat la Pompeii, descoperit în vila unui producător și negustor de garum, "Aulus Umbricius
Garum () [Corola-website/Science/322801_a_324130]
-
km. Are 30 km de litoral iar dealul cel mai înalt, în vârful căruia se ridică un far, are o altitudine de 142 m. • Denumirea insulei Port-Cros (numită în antichitate "Mesi" : în limba greacă "Mijlocia") înseamnă "port scobit" în limba provensală. Este cea mai înaltă (199 m la vârful La Vigie) și mai muntoasă dintre insule. Are o suprafață de 7 km2, 4,5 km lungime și 2 km lățime. Este înconjurată de insulițele Gabinière, Rascas și Bagaud (Bagueau pe harta
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
Otoman, ele devin adăpostul principal al marinei turcești în zonă. Regele Francisc întâiul le confirmă insulelor statutul de refugiu, administrat de către călugări, dar păzit de ostași care îi împiedică cei ajunși aici să mai plece vreodată. Insulele sunt arendate conților provensali din Carcès, care cultivă aici măslini, cu ajutorul refugiaților. Cu timpul, autoritatea atât civilă cât și bisericească scade. În 1549, arenda este încredințată unui mercenar german, Christoph von Rockendorf, care face din ele cuiburi de pirați și pune în pericol nu
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
80% din suprafața insulei Porquerolles și 100% din cea a insulelor Bagaud și Port-Cros. În 2013 Rezervația dispune pe deasupra, prin convenție cu comunele de pe litoralul din fața arhipelagului, de o "zonă de concertare și de gestiune integrată" de-a lungul coastei provensale, între localitățile Le Pradet și Rayol-Canadel. Prezența unei populații stabile în perioada romană este atestată în insula Porquerolles printr-o lespede cu bazoreliefuri din secolul I și prin pavimentele unor încăperi cu mozaicuri, iar în insula Port-Cros prin câteva morminte
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
geografic al României," chiar dacă în câteva dintre articolele asupra familiilor boierești sunt păstrate referiri la tradițiile de familie (de exemplu, în cazurile familiei Balș, unde este pomenită tradiția descendenței din casa Balsa (Balșici) din Muntenegru și, prin aceasta, din seniorii provensali de Baux), majoritatea mitologiilor genealogice dispar. Familia Balș și-a stabilit legenda descendenței din dinastia Balšić (Balșici), care domnise în regiunea Zeta din Albania, în secolele XIV -XV. În afara marilor sinteze genealogice, una dintre preocupările cele mai importante ale lui
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]
-
Această adeziune la afirmațiile învățaților „dintâi” („rishonim”) se datora poate, pietății, sau influenței școlii de gândire a evreilor așkenazi din nordul Franței. Se mai crede ca ea se datora și unei reacții la rapida acceptare în rândurile evreilor spanioli și provensali a filozofiei greco-arabe. mai ales după difuzarea cărții lui Maimonide, „Călăuza rătăciților”. Această lucrare dăduse un avânt tendinței de a da o interpretare alegorică a povestirilor Bibliei și de a reduce însemnătatea miracolelor. Ramban s-a împotrivit cu înverșunare acestei
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]