1,502 matches
-
problematizare a unui aspect sau altul al situației în care ne aflăm. Mi se pare extrem de important să dăm pieței ceea ce e al pieței, dar la fel de important mi se pare să ne ferim de tentația de a confunda piața cu Providența. Mai ales atunci cînd discuția se poartă pe terenul educației. Căci menirea educației este, neîndoielnic, și aceea de a răspunde cererii de persoane instruite într-o direcție sau alta - cerere pe care o formulează piața prezentului - dar, în același timp
Învățămăntul universitar by Mihai Maci () [Corola-journal/Journalistic/9486_a_10811]
-
limba, devenind sclavii computerului."- p. 192 ), se declară iritat de biologism și de valul comunismului bolșevic, constată declinul creștinismului și sfîrșitul metafizicii occidentale, iar peste toate acestea, cu un ton de sumbră previziune istorică, își rostește voalat crezul într-o providență care și-a întors fața de la destinul Germaniei ("Am înțeles de multă vreme, din tot ceea ce am trăit de la 1933 încoace, că reprezentările noastre curente, cele europene, nu sunt suficiente pentru a gîndi ceea ce este deja de multă vreme și
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
greși. Cînd ești superior, e firesc să ai parte doar de încuviințarea celor care, nefiind ca tine, nu pot fi decît inferiori. De aceea, orice critică venită din partea adversarilor e o nesocotire a hramului aparte cu care te-a hărăzit providența. Dar lucrul curios e că, oricît ai susține contrariul, afirmînd smerit că nici cu gîndul nu ai visat la întîietatea ta față de alții, ispita superiorității congenitale e universală, căci, vorba lui Amos Oz, "fanatismul este, din păcate, o componentă omniprezentă
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
poți ști că sunt un admirator al tău? VANITOSUL: Eu sunt un geniu, iar pentru geniile pătrunse de importanța lor întreaga lume este formată din admiratori. Tu ești deci unul din admiratorii mei, și eu sunt, pentru tine, o adevărată providență, pentru că ai în fața cui te extazia! MICUL PRINȚ: Deocamdată văd că ești doar un vanitos ca toți vanitoșii. Mi se pare nostimă pălăria pe care o porți. VANITOSUL: O, e pentru salut. Salut cu ea când sunt aclamat. Din nefericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
El este doar o ipoteză, nimic nu-i cert și verificat în chestiunea aceasta. Tocmai de aceea, iată, eu nu pot să fiu într atât de ușuratic în gândire și în simțire, încât să pun pe seama „divinei și milostivei” Sale providențe toate lucrurile bune, ce mi se întâmplă mie în viața de zi cu zi și de care ajung să mă bucur. Dar totuși, cred cu tărie că El este foarte necesar, pentru conștiința morală a oamenilor, pentru ordinea în lume
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
au susținut că statul trebuie să-și reducă activitatea sa la minimum și să se abțină chiar de la a promova binele sau fericirea universală, pentru a nu invada larga sferă a libertății rezervată fiecărui particular. Neîncrederea față de formule ca «Stat providență» sau «regim paternalist», care tindeau să atribuie Statului o putere nelimitată, nu era desigur nejustificată, o lungă serie de experiențe n-a demonstrat prea clar, că aceste formule au fost adesea folosite pentru a justifica sau acoperi orice formă de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ordinii juridice tulburate, chiar când expresiile sale pozitive ar fi defectuoase sau cu lacune 2. Statul de Drept Până la Revoluția franceză (1789), de la Antichitate (Platon-Aristotel), și Evul Mediu, Statul a avut sensul unui „mare institut de educație”, apoi de „Stat providență” sau chiar „Stat poliție” (Fichte Însuși, pe urmele lui Wolf). Odată cu Renașterea se deschide „În esență o răscoală a conștiinței individuale și prin urmare o afirmare a libertății, În primul rând a libertății religioase. Se Începe astfel a se cerceta
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fie pur și simplu un „păzitor al ordinii juridice”, cu unica misiune de a asigura aplicarea dreptului și a Împiedica violarea lui. Acest concept kantian se exprimă prin formula „Stat de Drept” (În opoziție cu aceea a tipului anterior „Stat Providență” sau „Stat de poliție”). De individualismul lui Kant, se apropie acela al lui Spencer, care Însă, va merge mai departe, ajungând să conceapă Statul ca un rău necesar, care trebuie deci să fie conținut În limitele cele mai restrânse posibile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
îți doresc moartea. Ceilalți știu sau simt că ar fi funestă ziua în care tu ai dispărea - ar fi nevoiți să constate atunci că, în mod surprinzător, n-au devenit cel mai mare gazetar, cel mai mare scriitor sau politicianul providenței, dar au rămas niște schilozi lipsiți de har. Ca să le faci un bine acestui soi de oameni, naște în ei ura! Fă-ți aproapele să te urască, fă-l departe, eliberează-l. Dacă reușești să stârnești ura prin simplul fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu șase pence și porni mai departe. Avea sentimentul că În aerul pur al acestei zile, de o desăvîrșită frumusețe, plutea ceva amenințător. Printre platanii ce străjuiau grădina cu comori, zări deodată un crîmpei din partea bombardată a scuarului: era ca și cum Providența l-ar fi mînat anume În acest loc, pentru a-i arăta deosebirea dintre „atunci“ și „acum“. Oamenii pe lîngă care trecea puteau foarte bine să fie niște actori tocmiți să joace un rol Într-un spectacol moralizator destinat numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
altă răsplată. Știu că n‑o să figurez la indexul cărților lui M.O., În monografiile sale ori În vreo adnotare de text. Numai că eu sunt opera lui Mendel Osipovici, cum și el este opera mea. Să Însemne asta harul providenței? Dar să nu credeți că m‑am Împăcat cu soarta că aș abdica. Cum nu i se știe mormântul, n‑am cum să „mă odihnesc lângă el“. Cum va insinua nefericita Z.) Dacă ultramaterialistul Diderot a fost Însuflețit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
evident în asta? -Îl iubesc mai mult decât atât, conchise ea. Tot nu înțelegeam nimic. -Dar te plictisesc vorbind atâta despre mine. -Dimpotrivă. -E rândul dumitale să-mi povestești despre felul în care l-ai întâlnit pe Olaf. Eram contrariat. Providența își făcu apariția sub înfățișarea unei pisici. O pisică grasă și înceată care înaintă cu o maiestate îmbufnată până la stăpâna casei. -E Biscuit, explică ea. Vine să-și ceară cina. Avea un aer imperial, iritat că trebuie să-i aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
le găsim în istorie, dar sîntem indignați să le vedem povestite într-o carte care trebuie făcută pentru instruirea principilor. Cruzimea și barbaria sînt adesea fatale oamenilor, de aceea cei mai mulți dintre ei au oroare de ele; dar principii, pe care providența i-a așezat atît de departe de destinele obișnuite, au cu atît mai puțină aversiune cu cît nu au a se teme de ele. Deci, acelora care trebuie să guverneze ar trebui să li se inculce cea mai mare reținere
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Cum de același Dumnezeu, ale cărui lucrări posedă toate caracteristicile ordinii și care sînt toate supuse anumitor legi imuabile și constante, să-l fi lăsat doar pe om să se bucure de independență și de libertate? În cazul acesta, nu Providența ar fi cea care ar guverna lumea, ci capriciul oamenilor. Iar dacă trebuie să optezi între Creator și creatură, care dintre ei este automatul? E mai rezonabil de crezut că e ființa mai slabă decît ființa mai puternică: astfel, rațiunea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
oamenilor. Iar dacă trebuie să optezi între Creator și creatură, care dintre ei este automatul? E mai rezonabil de crezut că e ființa mai slabă decît ființa mai puternică: astfel, rațiunea și pasiunile sînt ca niște lanțuri invizibile prin care Providența conduce specia umană, pentru ca aceasta din urmă să contribuie la realizarea evenimentelor pe care înțelepciunea divină le-a hotărît din eternitate, și care trebuie să se petreacă pe lume pentru ca fiecare individ să-și îndeplinească soarta ce i-a fost
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de această afacere, care deveni pentru ei o lovitură bună dată adversarului. Ducesa de Marlborough căzu în dizgrație în scurt timp, și cu ea și partidul Whig și acela al aliaților împăratului. Iată jocul celor mai grave lucruri din lume; Providența își rîde de înțelepciunea și onorurile lumești: cauze frivole și, uneori, ridicole schimbă adesea soarta unor întregi state și monarhii. În acest caz, meschinele intrigi ale unor femei l-au salvat pe Ludovic XIV de la un pas ce l-ar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe Isus la uman, iar când trebuie să acorde un verdict asupra lucrărilor Lui dumnezeiești, le pun pe seama lui Beelzebul. Prin urmare, Îl coboară până la diavol, negând lucrările Duhului. „E ca și cum șfariseiiț ar îndrăzni să spună, văzând ordinea lumii și providența care orânduiește șlumeaț, că însăși Creația este lucrarea lui Beelzebul, că soarele răsare ascultând de diavol și că datorită acestuia stelele se rotesc pe cer.” Atanasie îi pune pe farisei în directa descendență a evreilor „din pustie”: idolatri care-și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
În relatarea celei de-a doua călătorii se face însă distincție între „închisorile” extra-cosmice. Enoh amintește în continuare numele a șapte arhangheli, cu o scurtă prezentare a atribuțiilor fiecăruia: Uriel veghează asupra lumii și tartarului; Rafael, asupra duhurilor oamenilor (îngerul Providenței); Raguel („prieten al lui Dumnezeu”) pedepsește luminătorii (stelele sunt însuflețite, la fel ca în cosmologia greacă); Michael are grijă de oamenii binefăcători și de popoare; Sariel „se ocupă” de cei care păcătuiesc împotriva duhului; Gabriel are în grijă paradisul și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
arme și în prizonierat, Ovidiu Frunză, a cărui soție Ana se trăgea din neamul nostru, din familia Racoce. Dora nu poate accepta că atâtea coincidențe sunt firești, este mai dispusă să creadă că filele vieților noastre sunt rânduite de mâna Providenței după reguli care ne scapă și pe urmele cărora doar îndrumările Lui ne poate ghida. Teodora continuă : Eminescu a fost pentru noi pretextul uitării. Simion îmi poves-tea ce descoperise și cum intenționa să-și continue căutările după război. Băteam împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tot sufletul să dau viață copilului meu într-o lume liberă. Bănuiam, dar nu știam în ce măsură un copil poate să ne fortifice, să ne ajute să ne găsim calea într-o lume care ni se părea ostilă. Așa a fost... Providența a făcut ca odată cu primul scâncet al fetiței noastre, Victor să aibă și răspunsul pozitiv pentru o slujbă stabilă în profesia lui. Relația între bărbatul meu și mine a căpătat și ea o nouă dimensiune, a îmbrăcat o minunată plenitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
El este doar o ipoteză, nimic nu-i cert și verificat în chestiunea aceasta. Tocmai de aceea, iată, eu nu pot să fiu într atât de ușuratic în gândire și în simțire, încât să pun pe seama „divinei și milostivei” Sale providențe toate lucrurile bune, ce mi se întâmplă mie în viața de zi cu zi și de care ajung să mă bucur. Dar totuși, cred cu tărie că El este foarte necesar, pentru conștiința morală a oamenilor, pentru ordinea în lume
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu pierde nimic dacă omul câștigă în finitudinea sa. Este Dumnezeu cel care câștigă când câștigă omul. Această concepție despre Dumnezeu ca spirit are evident consecințe pentru modul cum percep evoluția, creația și împlinirea omului și realității, a credinței în Providență și în miracole. Originea și creația: în căutarea unui model cosmologic Dumnezeu nu este evoluție, cum susținea în mod ambigu Teilhard de Chardin, ci Dumnezeu este în evoluție. Am o mare simpatie față de acest iezuit care, în calitate de teolog și paleontolog
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
propria lui mână, protejându-l în timp ce trecea: "După aceea voi lua mâna și astfel vei vedea spatele meu, dar chipul meu nu poate fi văzut" (Ex., 33, 23). Astfel va fi în timpul vieții noastre pământești. Vom putea recunoaște puterea, gloria, providența lui Dumnezeu doar după. Dacă privesc în urmă la viața mea, recunosc că am fost în mod special sprijinit și condus, și unde am fost condus. Trebuie să îmi fie suficient, și îmi este. Capitolul 7 Modelul în viață "Dacă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fugeau de colo-colo urmăriți de pisică sau căutând bucățele de pâine, locul era confortabil. Era și plin de mișcare, fiindcă obișnuiau să-l frecventeze călătorii căruțelor de poștă, juzi și magistrați, grefieri și conțopiști, portărei, florărese și prăvăliași din piețele Providenței și Orzului aflate În preajmă, și foști soldați atrași de apropierea principalelor străzi ale orașului și de punctele de Întâlnire și de clacă de la San Felipe el Real. Ca să nu mai vorbim de frumusețea - cam trecută, dar tot minunată - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
șosele, canale etc.); o politică de dinamizare a forțelor productive; un protecționism educator. A. Wagner și A. G. Schmoller propun realizarea unei economii mixte. Influențînd mișcarea muncitorească a vremii, ei își pun pentru prima dată problema a ceea ce astăzi numim "Statul Providență", avînd ca obiective justiția socială și reglarea economică. Pentru Wagner, în lucrarea sa Fundamentele economiei politice (1876), Statul poate asigura în mod legitim redistribuirea veniturilor prin vărsarea de "salarii indirecte". Wagner încearcă o conciliere a individualismului cu socialismul. Pentru el
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]