310 matches
-
scăpasem de sub chingile sufocante ale lui Tibi care nici nu m-a iubit, nici nu ma înțeles vreodată, copilul era mic, simțeam nevoia și un elan nebun să-mi trăiesc viața. Știu că, poate, uneori lăsam senzația de frivolitate sau provincialism, dar eu nu cădeam, nu picam în fața „tipilor” de București, ci în fața propriilor mei ani tineri. Aveam 32 de ani ! Care femeie, care a fost și o puritană până la o vârstă apreciabilă, nu dorește să trăiască la 32 de ani
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
de sub chingile sufocante ale lui Titus care nici nu m-a iubit, nici nu m-a înțeles vreodată, copilul era mic, simțeam nevoia și un elan nebun să-mi trăiesc viața. Știu că poate, uneori, lăsam senzația de frivolitate sau provincialism, dar eu nu cădeam , nu picam în fața „tipilor” de București, ci în fața propriilor mei ani tineri. Aveam 32 de ani! Care femeie, care a fost și o puritană până la o vârstă apreciabilă, nu dorește să trăiască la 32 de ani
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
statul îi suspectează. Dar și în afara gimnaziului, pe străzile orașului, totul era iarăși - deși într-alt fel - mult prea vast pentru biata-mi piele croită zgârcit. Mi-a fost dor de acasă până ce-am început să citesc cărți despre fenomenul provincialismului și despre național-socialism. Am văzut în fața ochilor satul ca îndărătul unui perete de sticlă - o ladă fantomatic ruptă de lume cu oameni încremeniți nemilos. Îi evitam pe copiii de ștabi, dar voiam s-ajung o orășeancă așa cum erau miile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
literare consacrate, optzecismul va rămâne cel mai spectaculos fenomen din literatura noastră de după al doilea război mondial. Și dacă generația lui Mircea Eliade (cu Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Vulcănescu, Mihai Ralea etc.) a scos parțial România din anonimat și provincialism, dacă generația 60 a refăcut punțile lirice cu generația interbelică, generația '80 s-a dorit o generație universală, care să înscrie România în circuitul european și mondial. Ea a avut obsesia teoretică și obsesia existențială, sentimentul critic și chiar un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Poporului în 1930, membru al Academiei Române din 1939 etc.). Refugiul în documentar (cu sentimentul exasperant că niciodată nu sunt epuizate detaliile) și fixarea biografiei sau a operei în contextul istoric, cât mai meticulos reconstituit, conduce spre o altă capcană: euforia provincialismului. Rebreanu este receptat și elogiat drept cel mai mare ardelean, bistrițean, năsăudean, măierean etc. Începutul l-a făcut în acest sens Gavril Scridon în volumul Liviu Rebreanu pe plaiuri năsăudene (Cluj, 1967), iar fixarea cea mai deșănțată a lui Rebreanu
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
O limbă literară care s-a impus trebuie menținută și cultivată ca limbă unitară, Provinciile pot da cel mult expresii discrete, poetice sau de îmbogățire, de expresivitate.” Critică pe Sadoveanu pentru abuzul de moldovenisme și pe Delavrancea pentru abuzul de provincialisme muntenești. Pe linia cercetării dacoromânei, Densusianu a ajuns la dialectul istroromân. Astfel „Istoria limbii române" va fi și o istorie a dialectelor din sud. În 1927 la stăruința lui se înființează la Facultatea de Litere din București catedra de Dialectologie
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
de conștiente și rușinate de retardarea lor. Ascensiunea spectaculoasă a scoțienilor în secolul al XVIII-lea s-a produs în interiorul unui popor descris cu acuratețe drept «dureros de conștient de înapoierea și sărăcia sa, de lipsa lui de rafinament, de provincialismul său». La un secol distanță, același fenomen s-a produs în cealaltă parte a lumii, o dată cu ieșirea Japoniei din izolarea sa autoimpusă [...]. Pe de altă parte, mândria pentru realizările din trecut poate face ca o națiune sau un popor să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în sintagme și propoziții. Din acest sistem sintactic..." (p. 202). Pe de altă parte, în capitolul Stilistica, se afirmă: Putem scrie gramatica unei opere literare sau a oricărui grup de opere, începând cu fonologia și morfologia, continuând cu vocabularul (barbarisme, provincialisme, arhaisme, neologisme) și terminând cu sintaxa (de exemplu, inversiunea, antiteza și paralelismele)" (p. 233). Citatele dovedesc o anumită fluctuație a limitelor stratului al doilea, deoarece primul se referă la unități "de sens" (== semantice) și sintactice, iar celălalt, vorbind de gramatica
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
avut un rol și în promovarea interesului pentru limbă, salutând apariția primelor fascicole din Dicționarul limbii române și elogiind aportul lui Sextil Pușcariu la elaborarea acestuia. De remarcat și rubrica ținută de G. Coșbuc pe această temă, cu articole precum Provincialismele scriitorilor noștri, Pentru limba românească, Cărțile bisericești. De mare importanță sunt articolele lui Chendi consacrate Junimii: Junimea și Ardealul, Detractorii Junimei, Poporanismul d-lui Maiorescu, În jurul „Convorbirilor literare”, prin care a contribuit la sporirea atenției contemporanilor față de acțiunea junimistă. Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290525_a_291854]
-
luptei și a puterii, iar drama lui se înscrie pe un fundal care, în concepția autorului, nu e național, ci etic. Această tehnică apropie proza lui P.-F. de basmul popular. Pe de altă parte, stilul este un amestec de provincialisme greoaie și supărătoare și de metafore îndrăznețe, vizând frecvent paradoxul. Fraza, adesea ritmată, e construită armonios. Volumul Cântece voinicești despre zile din bătrâni (1870) cuprinde balade de factură populară, iar Anecdote poporane (1893) se bazează pe șarjarea limbajului, în timp ce Romeo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288896_a_290225]
-
Aron Densușianu (unde semna și cu pseudonimele Narcis și Nouraș), și „Albina Carpaților”, revistă scoasă în 1877 la Sibiu de Visarion Roman. Susținând cu entuziasm ideea „daco-românismului”, L. afirmă într-o serie de articole politice, social-educative și culturale nevoia abandonării provincialismului și a recuperării adevăratei identități istorice, culturale. În versurile lui, cuprinse în volumul Încercări în literatură (1874) ori rămase în presă, modelele, ușor identificabile, sunt Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac, Andrei Mureșanu. Multe poezii, izvorâte din sentimentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287746_a_289075]
-
ardelene, tinzând să se identifice cu aspirațiile culturale ale întregii tinerimi române și să se deosebească de alte publicații prin prospețimea și vigoarea idealurilor sale, ce au putut căpăta relief doar pe fundalul României întregite. Ambiția redactorilor este să depășească provincialismul, orizontul restrâns al unor reviste transilvănene, să-și racordeze interesul și să-și impună receptarea dincolo de lanțul Carpaților. În articolul-program În loc de „Cuvânt înainte”, Teodor Murășanu scrie că primăvara culturii românești va fi adusă de „noua promoție de intelectuali și visători
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
faptului că era prima ediție critică (1933), autorul ei este calificat drept un "autoritar fără autoritate". Calificată drept o necropolă de Pompiliu Constantinescu, ediția Botez are obsesia manuscriselor supuse măsurii mecanice a lui I. Crețu. Șerban Cioculescu o acuză de provincialism și spirit arhaizant. Același critic demască lipsa de deontologie a ediției girate în 1937 de Mihail Dragomirescu, în ciuda strălucitelor note stilistice ale profesorului. Prima sinteză în materie de editologie eminesciană între direcțiile Ibrăileanu - Botez o dă G. Călinescu, acesta despărțindu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
este atinsă de neputința soluțiilor și parazitează spațiul public. Salvarea vechiului Regat vine prin autori ca AI. Vlad, V. Marineasa, Al. Mușina. Apărând și ilustrând autori ardeleni, bănățeni sau brașoveni fără teama de a cădea într-un soi de bizar provincialism secesionist, Caius Dobrescu nu pregetă să-și ridice în slăvi propriul concitadin, nu altul decât Al. Mușina, numindu-l "dușman" al postmodernismului și "partizan" al "unor prefaceri profunde, pentru a îndrăzni să crezi că ai putea lăsa generațiilor care vin
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
că acum mai sunt liberi, dar chiar conduc țara", arătându-ne cu degetul pe noi toți cei ce suferim de uitare: "Așa suntem noi, românii, ca lotofagii din Odiseea lui Homer...". Autorul nu pierde nici o ocazie de a reveni la provincialismul, în primul rând al intelighenției române, fie că e vorba de talentul autentic (cazul Marin Preda), fie de duplicitatea acesteia probată prin concesiile făcute "relațiilor, slăbiciunilor și cârdășiilor" (...), recompensată adesea prin dregătorii sau misiuni peste hotare deloc ortodoxe. De această
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
se va despărți în 1997 de Universitatea "Ovidiu" din Constanța, suspendat fiind în lipsă din funcția de decan. Rod al acelui exil și război este și un terifiant pamflet pe adresa urbei Tomisului (p. 92), fotografie a complexului maxim numit provincialism: "acest fel de orbire maladivă a facultății de evaluare, un fatum exasperat pentru toți, un jeg, o râie, un sabat al formelor fără fond" (...). Așadar Marin Mincu, slătinean ca Ionesco și muntean ca Heliade, își atribuie ca primă vocație poezia
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
vorbește despre o profuziune de măști ale omului baroc ce-ar fi Marin Mincu. Polemistul și creatorul aspiră la generalitatea ideilor formative. Fără a fi un resentimentar, autorul e un anxios heraclitian și totodată un cioranian ce veștejește cu predilecție provincialismul ca simptom devastator al unei posibile patologii culturale. De la înălțimea unei perspective "monarhice, inventariază în această stranie republică a literelor păcate veniale și mortale, cum ar fi veleitarismul, reveria protocronistă, furtul de idei, imobilismul, lipsa de vlagă și onestitatea în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Pădurea spânzuraților, mult rarefiat, la loc de cinste figurează informația despre "un grup de înveterați în omagierea evenimentelor istorice din Carpați, la Ghimeș-Palanca" (p. 1283 în vol. I), grup înființat în 1991, din care fac parte și onorații editori. Un provincialism penibil bântuie prin subsolurile acestei ediții. Aș pierde prea mult spațiu ca să arăt cât de ageamii sunt cei doi editori în istoria receptării operei lui Rebreanu: ignoră cărți importante, pentru a evidenția comunicări modeste (ale profesorilor din zonă) la simpozioanele
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
ani de generația de aur a elitelor intelectuale românești din acest secol; el militează - atît cît permite tonul nu o dată grav al cercetărilor de istorie a culturii - pentru unitatea culturală a umanității, pentru explorarea (și exploatarea) afinităților dintre culturi, împotriva provincialismului și în sensul asumării condiției umane în dimensiunea sa culturală (omul? o ființă culturală, repetă, aproape obsesiv, Liviu Antonesei), pentru acceptarea diferenței culturale și a pluralismului spiritual în dialogul dintre națiuni - adică exact ceea ce îi mîna în luptă pe tinerii
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
transcenderii" lui. Se prefigurează astfel virulenta negație cioraniană, ca o transcendență demonică, revers al aspirației spre sacru. Pe bună dreptate, Ion Dur, reamintind "dorul" inextingibil al gînditorului ajuns la maturitate după tărîmul natal, a cărui emblemă e Coasta Boacii, consideră "provincialismul" său drept incurabil: "Cioran va rămîne de altfel în sine mai toată viața un provincial, iar opera sa, cu toate performanțele pe care le-a cunoscut, a izvorît tocmai din revolta radicală față de această nefastă însingurare (...) a provincialului". însă cum
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
grozav. Nu poți începe, pe toate canalele, seara cu fapte diverse interne (incendii ori violuri) și lăsa la urma urmelor rezultatul alegerilor din două țări importante ale Europei. Ierarhia asta nu e doar o prostie, ci și o dovadă de provincialism. Ca pe vremea celei mai scurte televiziuni din lume, aceea cu un singur personaj. Știți dv. care.
Stadioane și munți by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15255_a_16580]
-
de valoare riscă să fie frustrată de ecoul cuvenit”. Din care pricină critica literară se vede nevoită a opera parțial, prin omisiuni frecvent involuntare. Asta pe de o parte. Iar pe de altă parte, remarcăm că lacunele comunicării, “enclavizarea”, favorizează provincialismul, id est ignoranța, veleitarismul, confundarea mergînd pînă la ridicol a valorii cu nonvaloarea. În mica provincie înfloresc valorile minore hiperbolizate printr-o retorică iresponsabilă care umple scena: “Apariția unei cărți capătă proporțiile unui eveniment în viața comunității, mediatizat și înainte
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
strict individuală. Moldova se va salva prin oamenii săi, prin reușitele și performanțele lor ca profesioniști. Afirmarea lor va crea o imagine mai bună și locului de unde vin. - Domnule Vitalie Ciobanu, exegeții remarcă faptul că scrisul dvs. nu suferă de provincialism. În ce măsură a contribuit tatăl dvs., care v-a fost profesor de limba și literatura română, la formarea dvs. ca scriitor imun la maladia provincialismului? Ce modele umane sau literare v-au influențat cariera scriitoricească? - Tatăl meu, Ion Ciobanu, m-a
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
și locului de unde vin. - Domnule Vitalie Ciobanu, exegeții remarcă faptul că scrisul dvs. nu suferă de provincialism. În ce măsură a contribuit tatăl dvs., care v-a fost profesor de limba și literatura română, la formarea dvs. ca scriitor imun la maladia provincialismului? Ce modele umane sau literare v-au influențat cariera scriitoricească? - Tatăl meu, Ion Ciobanu, m-a învățat să citesc și să scriu cu litere latine, pe atunci interzise, mi-a pus în mână cărțile de căpătâi - clasici români și mari
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
limbile autorilor să se dezlege. Dl. Bakk Miklos a spus-o clar: "soluție federală, pe provincii istorice". Mă intrigă nu sintagma "soluție federală" - limpede ca lumina zilei -, și nici cuvântul "provinicie", cât noțiunea de "istorică". La ce moment stabilim T-zero-ul "provincialismului românesc"? La anul 106, când e cucerită Dacia de către romani? La 896, când se așază ungurii în Ardeal? Pe vremea lui Ștefan cel Mare, când "provincia moldovenească" mușca binișor din Polonia, Ucraina și Bulgaria de azi? La 1601, când Mihai
Federalizarea mafiilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15637_a_16962]