198 matches
-
de split screen. Pătlăgeaua este fructul discordiei, pentru a cărui cultivare Ilie Cazane se vede anchetat, cu tot absurdul spețelor minore. E loc, spune David Fontaine, și de umor (fie și involuntar), și de realism poetic, ieșind la iveală în ciuda prozaismului lumii comuniste. Gustul dulce-amar al filmelor inspirate din amănuntele Epocii de Aur, pus într-o poveste cu elemente de anticipație (cronicarul face apropierea de Cărtărescu), de fantastic (roșiile lui Ilie Cazane cresc miraculos) cu torționari stupizi și cu iubiri nevinovate
Pătlăgeaua reacționară () [Corola-journal/Journalistic/3567_a_4892]
-
generaționist, plural și aproape centrifugal, tânărul T.S. Khasis debutează cu un volum, Arta scalpării, ce extinde și mai mult claviatura artistică a anilor 2000. Autorul este un postmodernist tipic, cu toate atuurile și dezavantajele modalității pe care o ilustrează. Biografism, prozaism, accesibilitate, tranzitivitatea dragă lui Gheorghe Crăciun, flexibilitatea sintaxei și ondulatoria de tip prozastic a scriiturii. Pe de altă parte, o figurație săracă și o minimă transfigurare, poeticitate scăzută până la limita debilității, semantism redus, univoc, fără iradiere. Să vedem o mostră
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
la modul programatic, T.S. Khasis construiește această searbădă monotonie liric-existențială, mai degrabă iritând decât plictisind cititorul. Un frate internat la nebuni, o iubită infidelă, un bunic muribund; și totuși, climatul creat este de loc-unde-nu-se-întâmplă-nimic. Volumul apare ca un recipient de prozaism, un lighean cu apă stătută în care, rareori, autorul picură cu pipeta câte un strop de poezie: "ți se dezlipește pielea de pe palme/ unghiul bărbiei față de piept/ se-nchide/ săptămână de săptămână cu un grad"; "când am recitit poemul cu
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
în epocă, au deslușit în ea semne de talent. Nici a doua carte, Desprinderea de țărm, „nu diferă mult de prima”, nereprezentând cu adevărat o „desprindere” de poncifele cultivate în interval (ilegaliști, mineri, zidari, schele etc.) și nici de acel „prozaism ritmat” atât de impropriu exprimării lirice propriu-zise. Sunt locuri comune, sunt ticuri ale întregii producții poetice a momentului 1960 pe care tinerii de atunci încercau să le mascheze apelând la „răsfățuri de vocabule și versificație”, nereușind mai mult decât performanțe
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
eu sensibil: „inima mea e-o ciocănitoare flămîndă// îi înțeleg pe cei care vor s-o ușuie/ pe cei care-i aruncă/ din pungi sau de prin buzunare” (Vreascuri). Însăși moartea n-are parte decît de o imagine obosită prin prozaism, dezumflată. Sub un soare autumnal, „sclifosit”, se „dezmorțește”, se înalță în capul oaselor spre a constata, privindu-se într-o oglinjoară, că a mai îmbătrînit, că, drept semnale ale senectuții, i-au apărut puncte negre pe obraz și i-a
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
care apelează, poetul concepe lumea proiecțiilor sale în modul propriu postmodernismului. Atras de stări de criză, Bacovia le întrupează cu o fantezie ce îl îndepărtează involuntar de simbolism. Involuntar, dacă ținem seama că îi slăbește acuitatea senzorială. O va înlocui prozaismul anticipator al actualei modernități, cu "transcrieri" neașteptate și imixtiuni subtextuale. În Fragments d'un discours amoureux, Roland Barthes relevă că orice act de comprehensiune se constituie dintr-un lanț de receptări, teză reluată și continuată de Jauss. Procesual vorbind, într-
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
neglijabilă." Pătrunzătoare observație. Realitatea vieții de fiecare zi se transfigurează, într-a-devăr, în jurnalul Doinei Cornea, devine doar prilejul unor reflecții asupra ființei omenești, asupra curajului și dorinței de libertate, asupra solidarității umane și încrederii în viitor. Totuși, eu, cu inevitabilul prozaism al criticului literar, aș fi vrut să existe mai mult reportaj în jurnal. M-ar fi interesat să aflu acele amănunte expresive pe baza cărora se poate reconstitui o atmosferă și pot fi imaginate personajele aduse în centrul atenției. Din
O lecție de demnitate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7290_a_8615]
-
a pelerinei inspirației care ne încântă când citim Levantul sau Orbitor. Poeto-prozatorii din recentul "volum colectiv" scriu chinuit, mândri parcă de lipsa lor de dexteritate și refuzând cu o grimasa sarcastica orice tentație a măreției. Ei își exhiba prolixitatea și prozaismul în felul sfidător în care rockerii își afișează capetele rase, hainele jerpelite și mersul șleampăt. Uneori, practica un ritual al cruzimii, delectându-se cu plictisirea cititorilor așa cum sataniștii se delectează cu strangularea pisicilor în cimitire. Dincolo de retorica schimonosita se întrevăd
Lotul Mircea Cărtărescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18132_a_19457]
-
bunuri simbolice, în speță cu artiștii, ci și artiștii înșiși trebuie să-și schimbe radical vechile deprinderi. Disprețul față de acțiunea practică, satanizarea capitalistului, după vechile schemele consacrate ale fostei propagande de partid, autismul demiurgic al creației ca singură alternativă la prozaismul realului nemijlocit și încă multe alte reziduuri filosofice și educaționale, nu numai că sînt astăzi anacronice și puțin ridicole din punct de vedere teoretic, dar ele devin factori de blocaj moral și de inhibiție a existenței profesionale. Extrem de mobil ca
Muzeul Florean în 2008 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7770_a_9095]
-
motive homerice", destui comentatori au apreciat-o în scris - în acea vreme și mai târziu. Dar ea nu era mulțumitoare de la început: prea multe referiri nominale la Penelopa, Ulise și navigatorii lui, la Troia, etc.; iar versul alb scăpa în prozaism, retorismul se întindea. Reluând această suită scrisă la 20 de ani, în autoselecții succesive, am întitulat-o "Cântecul Sirenelor" și am redus-o cu două treimi; ea e cuprinsă în Amnios (editura Paralela 45, 2006) - cea mai riguroasă antologie a
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
de data asta îi iese: ineditele sunt de o actualitate frapantă. N-ai crede, citindu-le, că autorul lor a debutat în 1973. Dintre toate caracteristicile, cea mai importantă mi se pare tendința către palimpsest. Din ea decurg și celelalte: prozaismul și tentația neobosită a jocurilor de limbaj. Dorin Tudoran pare să umple acum cu cuvinte noi spațiile libere lăsate de tăietura versurilor. Apoi revine și operează, altundeva, altă secțiune. Ceremonialul acesta, urmărit printre rânduri, e spectaculos. Un poem, de pildă
Editura Timpul a avut răbdare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5765_a_7090]
-
histrionic se prezintă autorul în viața sa diurnă, obișnuită, cam agitată după 1989, pe atât de centrată și focalizată este experiența lui poetică. Apropierile de modelul texistenței postmoderne nu ating, prin urmare, miezul tare al creației sale. În pofida biografismului, a prozaismului jucat și afișat, a hiperrealismului glisând către fantastic, nu regăsim acea multiplicitate schizofrenică a subiectului și evantaiul de posibilități alternativ-imaginare deschise de ea. Valorile poeziei lui Mircea Dinescu sunt unele tari, relativismul fiind ca și absent. De aici, probabil, și
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
mai e bere la berărie!" (La berărie). Cum vom citi versul de la începutul și de la finalul poemului? Nu mai e bere la berărie": o mostră de absurd avangardist, cu scurtcircuitarea firescului și insolitarea relațiilor semantice? Sau un simplu decupaj din prozaismul, mizerabilismul existenței noastre, în Epoca de Aur a penuriei generalizate? Realism ori suprarealism? Pentru cititorii mai vârstnici, prima variantă; pentru cei mai tineri, a doua. Nu doar că un text autentic își înghite contextul real, dar îl și face, până la
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
credință să neterminat - este unul al situațiilor de toată ziua, al unui univers banal, deci, practic, un non-mister! Ba chiar criticului i se pare ca an ultimul episod din Sub pecetea tainei proza mateină atinge nivelul cel mai limpede al prozaismului, ăntrucât de această data perspicacitatea polițistului va dejuca an fașa o intrigă ce se ăndrepta către un deznodământ tragic. an schimb, scria Alexandru George, "putem admira anca o dată, si poate mai mult, ușurință cu care autorul manevrează datele evocării, precizia
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
ăndrepta către un deznodământ tragic. an schimb, scria Alexandru George, "putem admira anca o dată, si poate mai mult, ușurință cu care autorul manevrează datele evocării, precizia cu care ține să consemneze elementele de realitate, ușor de controlat de oricine prin prozaismul lor voit." Stilistic, Alexandru George observa, ca specific ultimei creații mateine lapidaritatea și ritmul alert, direct - deci, am spune, supunerea la gen? - fără să uităm ansa, am aminti noi, ca, prin ănsăsi vocea conului Rache, românele polițiste sunt luate an
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
riguros exact și pentru volumul Omul disponibil din 2009. Trecerea de la un spațiu ancestral, mistic, plin de rezonanțe religioase la tentativa de a realiza tabloul îngroșat al lumii contemporane duce la artificializarea limbajului, la golirea lui de "miezul ritualic", "până la prozaismul fastidios, iar melodicitatea lui aspră se pierde în enunțuri inexpresive". Mai mult decât atât, câteva versuri din actualul volum pe care le subliniasem ca exemplu de reușită poetică sunt reproduse identic în Istoria... lui Radu G. }eposu scrisă la sfârșitul
Poetul cetățean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6693_a_8018]
-
instinctiv de admiratorul Helladei, de adeptul consecvent al poeziei pure. Nu doar temele - aflate la polul opus celor expresioniste - îl depărtează pe poetul român de curentul literar german, ci mai ales concepția sa specifică asupra limbajului poetic: tot ceea ce reprezenta prozaism, vocabular vulgar, limbaj marginal etc. nu putea găsi înțelegere la adeptul ferm al epurării lingvistice în poezie, la campionul metaforizării multiple. Philippide a coexistat cu expresionismul, dar l-a privit de l-a distanță. Prozodia lui Philippide a urmat un
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
Vasile Andru (Proză si modernitate), Mircea Nedelciu (Un nou personaj principal). Textele fac parte din revistele literare ale vremii, din anchete cu privire la noul val de scriitori și cu modificările care apar în literatura vremii. Termeni precum practică textuală, autenticitate, textualism, prozaism, angajare convențională, narațiune livrescă și culturală sunt redundante în majoritatea textelor. Teoriile vor deveni mai apoi parte integrantă a romanelor, ne- maifiind considerate literatură de gradul II, ci parte a ficțiunii. Este poate și o modalitate de a se sustrage
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
bunuri simbolice, în speță cu artiștii, ci și artiștii înșiși trebuie să-și schimbe radical vechile deprinderi. Disprețul față de acțiunea practică, satanizarea capitalistului, după vechile scheme consacrate ale fostei propagande de partid, autismul demiurgic al creației ca singură alternativă la prozaismul realului nemijlocit și încă multe alte rezduuri filosofice și educaționale, nu numai că sînt astăzi anacronice și puțin ridicole din punct de vedere teoretic, dar ele devin factori de blocaj moral și de inhibiție a existenței profesionale. Extrem de mobil ca
Muzeul Florean în 2005 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11216_a_12541]
-
și inclasificabilă a literaturii, cu modul capricios în care ea își exercită influența asupra conștiinței cititorilor sau cu esența criticii literare, care este mai curând un joc literar secund, decât o instanță de orientare a literaturii. Se remarcă, încă o dată, prozaismul dezolant al gândirii marxist-leniniste, incompatibilitatea sa structurală, iremediabilă cu tot ce iese din raza producției de bunuri materiale. Ideologii partidului comunist pleacă de la premisa, falsă, că există o similitudine între producția de bunuri materiale și creația literară, atribuindu-le scriitorilor
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
vers e memorabil și foarte în spiritul generației '80 (Magda Cârneci, îndeosebi, Mariana Marin și alții): ŤNu am decât o singură prejudecată: realitateať. Însă realitatea tace încăpățânată și în poem nu se aude decât Ťgâlgâitul de conductă spartă al guriiť. Prozaismul e declarat. Limba poeziei este căinată ca neînstare să agațe realul." (pag. 1329) Nu discut, cel puțin săptămâna aceasta, verdictul. Ce mă interesează e că personajul conturat din pretențiunile lui Mureșan (ce pare să împrumute chipul și asemănarea lui Andy
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
își scutură pântecele/ în sus și în jos/ stau la drumul mare/ și aștept". Ceva grav și irecuperabil s-a petrecut între cei doi, de vreme ce tonul este sarcastic în intenția de a penaliza o victorie datorată nu luptei, ci norocului. Prozaismul unor sintagme, premeditat, nu știrbește cu nimic emoția din cele mai multe texte, stenograme pline de mister, intimitate și căință: ,ce îngrozitoare schimbare/ cu câtă lăcomie/ încerc pe rând fluierele tale/ apoi tac/ o tăcere ca oricare alta/ e somnul de dimineață
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]
-
toate sublimitățile de ocazie. Vivacitatea, o hugoliană capacitate de cuprindere și mistuire dezleagă în parte secretul acestei lirici concomitent lineară și scăpărând de multiplicitate, într-un concurs de contrarii, răspunzând cu fidelitate nativului în Vărsător. Lectorul este nutrit cu un prozaism de cea mai vie coloratură, un patent al scriitorului în postura sa de Ianus, obiecte vivante aduc în scenă - la ceasul în care pietrele încep să vorbească - șirul de morți dragi: "Ei rămân în pulberea de pe haine/ în murdăria de sub
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
Horia Gârbea, literatură critică sau critică literaturizată, oscilând între stil biblic și expresie licențioasă. Dacă insist, ajung și la poemele poetului. Pe scurt, versuri pe jumătate blazate, jumătate implorate, cu eterne lamentații sexuale, și chinuri mistice la același nivel, cu prozaisme și concretețuri de anii '80, cu repetiții obsedante, cu dispreț mai mult decât cu dragoste, cu ingredientele tuturor poeziilor și poeziilor de azi, nici mai bune, nici mai slabe, nici geniale și nici maculatură. Mi-a plăcut totuși o baladă
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
mînă de către trecutul regim, își compun "țesuturile poemului" din "fierbinte actualitate", netrucată, nedrămuită. Singură, corectitudinea reacției moral-civice nu e în stare a acorda o mare valoare textului suferind de o carență estetică. E corect diagnosticat, în anume circumstanțe, pericolul supralicitării prozaismului drapat în patetism: "S-o spunem direct: unele din poemele de revoltă ale Florenței Albu amintesc prea de aproape factura gazetăriei sale foarte onorabile din lunile de după revoluție și probabil că, în condițiile libertății, cînd indignarea poate lua calea adecvată
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]