250 matches
-
a autorului. Piesele cu adevărat antologice, puțin numeroase, încap în două mici volume, dar originalitatea lor este frapantă, iar valoarea lor deosebită a putut fi apreciată doar mai tîrziu, pentru că, la data apariției, trecuseră aproape neobservate. Anghel a schițat exerciții prozastice încă din tinerețe, dar s-a consacrat prozei mai ales în anii 1910-1911, după ce se afirmase ca poet; micile lui capodopere se grupează în volumele Fantome și Oglinda fermecată, amîndouă din 1911; Povestea celor necăjiți și Triumful vieții (1912) cuprind
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
incredibil de liber acolo, știm. Dar ce se comenta exact? Că prieteniile se legau și se dezlegau ca șireturile, iarăși știm. Dar din ce pricini? Și așa mai departe. Florin Iaru fructifică această șansă până la capăt. Căci, dincolo de calitățile strict prozastice despre care am vorbit până acum, Fraier de București reprezintă un generos memorial al generației lui Florin Iaru. Să nu uităm, povestitorul nu-i un oarecine. E unul din cei mai valoroși poeți contemporani. A scris Cântecele de trecut strada
Poeme și schițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5315_a_6640]
-
repede fuge vremea / nici nu știi cînd trec o mie de ani peste poemele tale” (ibidem). De fapt într-un astfel de stil sec, brechtian, poetul își dezvăluie setea de obiectivitate, discursul liric consubstanțiindu-se pînă la un punct cu cel prozastic. Materia autoscopiei ca atare e topită caracteristic în cea a parabolei, montată aceasta din secvențe epice, purtînd reflexele unei reprezentări dramatice. Maxima reușită în acest sens îl reprezintă poemul intitulat întoarcerea acasă. După ce, în urma unei lupte crîncene, a ucis fiara
O viziune gravă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5368_a_6693]
-
acesta (culmea !) să conducă la normalitate. Nu o normalitate genuină, sigur că nu, ci una, cum am văzut, trecută prin ciur și prin dârmon. Cu nesemnificative variații, acesta e scenariul atitudinii în toate povestirile din volum. Procedeul amintește de misterele prozastice ale lui Radu Albala (din Desculțe și nu numai), cu care de altfel Mateescu are multe în comun. Îi separă cinci ani, unul fiind născut în 1924, celălalt în 1929, și un mare, foarte mare număr de volume. De aici
Stilistica eschivei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6419_a_7744]
-
Cosmin Ciotloș Sunt două cerneluri care se amestecă în cartea Andreei Răsuceanu. Prima e subțire, decolorată, de o nuanță bleu ciel parcă, si corespunde pasajelor prozastice, care, în Cele două Mântulese, nu-s deloc puține. Aceasta e cerneala invenției, a fabulației pe marginea documentului, a portretisticii de epocă și-a descripției caricaturale. A doua e, însă, decisivă. Cu ea e scris scenariul științific din spatele fiecărei glose
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
impasibilitate, o insensibilizare mimată a celui ce declară că merge pe străzi neavînd timp să observe că ploaia face găuri negre în pielea sa, că trupul îi reintră în pămînt „ca o stranie electricitate”. Poezia e testată cutezător cu mijloacele prozastice: „poetulironic stă în bucătărie și spală vasele/ din care a mîncat o pîine ironică/ tot acolo scrie și gîndește/ mirosul complex al bucătăriei fiind mai aproape/ de adevăratul miros al lumii” (poetulironic). Acest personaj ar descinde direct din bufonii de
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]
-
Un Cristian dă, în Morții mă-tii, un recital de episoade absolut memorabile. Fie și numai pentru un asemenea agrement de bună factură, cartea tot ar merita citită. Eu unul o recomand însă din rațiuni mai marcat estetice. Pentru încărcătura prozastică extraordinară oferită de scenele preliminare funeraliilor. Protagonistul e delapidat în plină stradă, dar grija lui principală e aceea de a nu pierde cumva câteva pagini redactate anterior cu silă și acribie. Sunt pagini extrem de importante, pentru el, pentru suferința lui
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
sub semnul întrebării. Moartea, în schimb, continuă să rămână ficțiune - nu se dă experienței directe, dar le impregnează implacabil pe toate celelalte. Cel mort lasă supraviețuitorul întrun impas. Cartea de elegii și invenții a lui Matei Călinescu, variantă poematică a prozasticului M, definește Miracolul vieții. „Zădărnicia miracolului vieții este ea însăși un miracol. / Ea ne dă cel mai profund motiv de a trăi...” Nici o trâmbiță și nici un encomion. Echilibrul existenței noastre depinde strict de cei care ne gândesc, este o relație
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
imagine: „încălzesc întunericul/ căzut peste oraș/ lumina dinăuntru e rece/ fără folos// prin volume/ verbele dau în clocot/ și zbor prin coperțile/ incandescente/ care înconjoară fruntea înghețată” (Cîteva becuri). Ceea ce distinge viziunea poetului este transpunerea în intimitate dureroasă a registrului prozastic, un soi de confraternitate umilă cu materiile. Cînd sînt anorganice, acestea dobîndesc echivalențe anatomo-fiziologice. Are astfel loc o descindere compasională a ființei în natura lor, asumată printr- o magnanimitate metaforică: „Galbene/ cînd înainte cînd înapoi/ spre nicăieri/ banii intră și
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
transgreseze cuvintele și să se facă simțit în freamătul senzorial, emoțional și intelectual declanșat de poem: ar trebui să se facă simțit în deschiderea lui sensibilă către spiritual. Pentru că spiritualul, astăzi atît de evitat în literatură, fie ea poetică sau prozastică, nu e un spectru de factură religioasă, nu e un concept rezidual-dubios provenit dintr-o fază culturală vetustă, anacronică, nu e o vorbă goală, demonetizată - ci este experiența concretă și vie a conexiunilor multiple dintre senzorial, emoțional și rațional: toate
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
cap teoretic. Acest cap teoretic al prozatorului transpare cu ușurință în textele sale publicistice, ca și în încercările de transformare a structurilor prozei scurte, pe care le face, câteodată timid, alteori ezitant, la jumătatea deceniului al șaptelea, într-un peisaj prozastic dominat de figurile emblematice ale generației sale, ca Nicolae Velea, Dumitru Radu Popescu sau Fănuș Neagu. Șocul numit Lumea în două zile nu a venit din neant, din hazardul unei „inspirațiuni fără seamăn”, ci în urma unor acumulări lente, care au
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
îngrijită de Monica Pillat și George Ardeleanu ne-a oferit un Dinu Pillat - creator major. Nu numai statutul scriitorului s-a schimbat, de la o speranță frântă de destin la o certitudine. Însăși valutarea lui s-a schimbat, opera sa - critică, prozastică și confesivă - revenind postum în prim-plan. E limpede că avem, din fericire, doi Pillat în literatura română: pe Ion Pillat, cel mai important poet tradiționalist modern, și pe Dinu Pillat, critic și prozator, personalitate aparte a frământatei literaturi postbelice
Al doilea Pillat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4389_a_5714]
-
limitativ, pentru o anume direcție, etalîndu- le pe toate sub o acoladă dilematică, atît de... postmodernă. Date fiind acestea, realizăm mai lesne motivul pentru care Traian Ștef și-a îndreptat acum atenția asupra Țiganiadei, propunîndu-și a-i da o identitate prozastică. Adică a o „tălmăci” pentru a o repune într-o mai susținută circulație. Dincolo de aparențele jovialității, rîsului, pitorescului, Traian Ștef intuiește, atît de în consonanță cu climatul modernismului fezandat în care ne aflăm, cîteva concepte inaparente, esențiale totuși, precum abisalul
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
spectacolul lumii, ca niște înțălepți, și dau mai departe povestea în formule mai ușor de înghițit. Și așa mai departe. Schița de mai sus, deși numără peste o duzină de feluri, e departe de a acoperi diversitatea și complexitatea formulelor prozastice. Dar ar putea fi un început de descriere a desenului din covor. Cu altă ocazie.
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
profilul, transformîndu-se pînă la urmă într-un fel de plată cofetărie exegetică. Cu atît mai mult cu cît această receptare postumă a răsturnat din pornire centrul de greutate al creației sebastianice, trecînd, fie cu precauție, fie cu superficialitate, peste partea prozastică și eseistică, pentru a-i scoate în față dramaturgia, adică partea cea mai convenabilă pentru cenzura comunistă poststalinistă. Cel care declanșează această falsificare cu bătaie lungă în exegeză este Vicu Mîndra, care, în 1956, într-un amplu studiu introductiv la
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
pretext Jurnalul sebastianic, țin să se alinte cu propria „jidanitate” simbolică. (Nu oricui i se cuvine să vorbească despre „jidanitatea“ lui emblematică, pentru că nu oricine este Marina Țvetaieva.) Toate acestea sînt, repet, caracteristice pentru această stagnare a interpretării operei eseistice, prozastice și chiar dramaturgice a lui Sebastian. Trebuie însă să menționez neapărat prezența în Dosarul Mihail Sebastian (2001), a unui text, scris încă în 1976, al lui Nicolae Manolescu, ce conține o excepțională intuiție în observația anticipativă „că «jurnalul» lui M.
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
observație esențială a lui Șerban Cioculescu. Comentînd Accidentul, criticul subliniază că, atît în stilul său eseistic, cît și în cel literar, Sebastian „se ferește să apese, să stăruie, să dovedească, unind limpezimea cu grația neafectată (s.n.)“. Despre transparența enunțului său prozastic se va vorbi în mod repetat. De pildă, lui Ovid S. Crohmălniceanu, cu referință tot la Accidentul, îi displace chiar „limpezimea, ordonarea, cu prețul scăderii sensibile de acuitate problematică“, acuzînd cartea tocmai fiindcă „e foarte clar construită, fără abateri de la
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
roman, „lipsit de aderență cu primul“. E vorba, evident, de romanul familiei Grodeck, născut subit în măruntaiele romanului prim: „Ce sîmbure ascuns a prins să încolțească aici?“, se întreabă criticul, trecînd imediat, fără să răspundă, la alt tip de asociații, prozastice, deși singura potrivită aici ar fi fost una lirică, în fond atît de specifică în genere criticii lui I. Negoițescu. Sigur, nu e rostul cronicarului literar să mărunțească lucrurile, să se lase blocat în demersul lui critic de cîte un
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
ascuns a prins să încolțească aici?“ Dar pentru asta trebuie să recitim capitolul VIII, cu negurosul său „freamăt de arme“, în paralel cu însemnările simultane scrierii romanului din Jurnalul lui Sebastian. Căci astfel descoperim aici un revelator proces de poietică prozastică. Conform notației din 11 august 1939, Sebastian stă într-o cabană, pe munte, la Stîna de Vale, și participă, vădit implicat, la urcușul halucinat al personajelor sale spre cabana S. K. V. de pe Postăvar: „Urc greu spre cabană“. Ascensiunea aceasta
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
fenomen simetric celui din poezie: după o primă perioadă de observație socială, de schițe ironice realizate într-o limbă populară, are loc și aici o „epurare neologică” progresivă; ea nu atinge proporțiile din registrul poetic, dar schimbă radical configurația registrului prozastic. În copilărie și adolescență, viitorul scriitor s-a aflat în proximitatea limbajului regional și arhaic al familiei sale de negustori tîrgovișteni; a învățat greaca și puțin slavona, dar nu știa încă să citească românește (vezi delicioasa autoparodie Dispozițiile și încercările
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
unor evenimente și epoci despre care sînt foarte multe lucruri de spus. Stilul liric al lui Neruda e însă foarte prizat de generații întregi de cititori, care nu mă-ndoiesc că se vor bucura să-l întîlnească și-n formă prozastică; pentru informații ceva mai cuantificabile și, așa-zicînd, obiective despre viața controversată a scriitorului va trebui să apelăm, probabil, la o biografie.
Mărturisiri și capricii by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5804_a_7129]
-
fost o carte spontană. Dimpotrivă. A fost una în care decantarea resurselor interioare s-a desfășurat lent. Deci fără scurtcircuite. Fără cacealmale. În sensul acesta o citește și Simona Sora, în prefața bine intitulată Epifanii. Ca pe un document existențial, prozastic, romanesc chiar, dar strălucind de poeticitate și încordându-se vizionar. Ar mai fi totuși o cale de lectură. Una în care accentul cade asupra unor semnale mai degrabă exterioare. Context, situare în istorie, în cele din urmă formă. Nu cu
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
o întâlnire a generațiilor mai tinere cu un Blaga diferit de cel din manuale, cât și o încercare de relectură critică. Deoarece acum, după ce s-a tipărit romanul de sertar Luntrea lui Caron, putem pune în paralel aceste două opere prozastice, care narează, fiecare în felul ei, câte o etapă dramatică din existența autorului. Reeditarea Hronicului... mai era necesară și pentru că, exceptând unele apariții-pirat din anii ’90, textul nu mai fusese tipărit, dacă nu mă înșel, din anii ’80. Se impunea
Întoarcere la Lucian Blaga by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3672_a_4997]
-
colectiv Autobuzul de Însurăței (conceput, cum se știe, în „laboratoarele” Cenaclului Junimea din perioada Crohmălniceanu). Și aici, și în Jurnalul (integral, de astă dată) câtorva ședințe ale Cenaclului de Luni. Este, aici, pusă la încercare o calitate deopotrivă critică și prozastică a scrisului lui Ion Bogdan Lefter: aceea de a conferi, prin ton, o importanță istorică momentului, fără a recurge, însă, la artificii retorice grandilocvente. Pur și simplu, rândurile despre cele două cenacluri studențești sunt gândite cu un amestec de onestitate
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
se proliferează la tot pasul. Dora Pavel imprimă întregii lumi din Do Not Cross atracția irezistibilă pentru formele diverse de captivitate. Scris cu minime fisuri, dens și cu numeroase deschideri interpretative, romanul confirmă o scriitoare ce-și construiește un sistem prozastic dintre cele mai interesante în literatura noastră postdecembristă.
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]