8,957 matches
-
era invers; mie îmi apăruse o carte despre care se spunea că ar fi fost bună, și momentul de care mă temeam cel mai mult, ce va zice Preda, venise; și dacă mă temeam de ceva, mă temeam că marele prozator, ar fi putut avea în ziua aia cine știe ce clipă meschină, să spună nu știu ce, iar eu, - ce-aș fi făcut, atunci? ce i-ași fi spus, ca să nu rămân dator?... Perdeaua trasă, ne privirăm tăcuți cât ai număra până la patru, cinci
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
e un simplist când vorbește. Așa dar, după ce îl lăsasem să-i treacă supărarea, îi pusesem cu toată impertinența mea tactică întrebarea, la care el nu mi-a răspuns niciodată, tăcerea făcând parte, neîndoios, din uriașul său bun simț de prozator al cărui talent este ceva tot uriaș. Reproduc ideea, ca să nu mă autocitez: Și ce, dacă el s-ar fi aflat în locul meu și m-ar fi văzut făcându-mă singur o statuie de bancnote, demonul observației, comun tuturor celor
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
aflat în locul meu și m-ar fi văzut făcându-mă singur o statuie de bancnote, demonul observației, comun tuturor celor ce scriu, n-ar fi procedat la fel, umplând târgul cu bârfa respectivă?... Era, vasăzică, o scenă pe care nici un prozator din lume n-ar fi putut-o disprețui. Altă scenă avusese loc la Cartea Românească pe când Marin Preda era directorul editurii. Intrasem întâmplător în redacție la Ivasiuc, care era redactor-șef, în timp ce amândoi discutau între ei cu aprindere. Fără să
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
crede că participau la o conspirație, dacă n-aș fi avut ca și ei, în buzunar, o invitație pe care scria: "Pavel Șușară vă invită la deschiderea Galeriei Luchian 12 și la vernisajul expoziției Tonitza la Balcic." Pavel Șușară... Poet, prozator, critic de artă, bărbat plin de farmec, cu care nu e bine să te afli în anturajul unor femei, fiindcă toate, fără nici o excepție, îl vor sorbi din priviri, uitând de tine cu desăvârșire, ca de plata impozitului pe venitul
Str. Ștefan Luchian nr. 12 C by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15114_a_16439]
-
Constantin Țoiu Încredințez tiparului două scrisori primite din partea marelui prozator român dispărut cu gândul de a adăuga, cât de cât, o nuanță portretului său pe care destui confrați, recent, ori mai demult, i-l făcură. Este la mijloc și un interes de epocă... Ambele scrisori sunt prilejuite de un articol
Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15134_a_16459]
-
Jana Balacciu Matei Jaume Cabré (născut 1947, Barcelona) este unul dintre cei mai importanți prozatori catalani de astăzi. A publicat mai multe romane, două volume de proză scurtă, un volum de eseuri, în acest an debutând și în teatru. în zilele de 22-26 mai, scriitorul catalan s-a aflat la București, unde a participat la
Jaume Cabré - Despre cărți și polemici by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/15140_a_16465]
-
Iulia Alexa high quality Cătălin Mihuleac e un prozator bun care mai are la activ volumele Garsonieră memorială confort trei, în 1996, Dispariția orașului , în 1998, și Titlu neprecizat în 1999, a mai publicat și în Orizont, revista de la Timișoara. Autorul ne trimite de la Iași o carte de proză
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
amar. Sunt texte atât de agreabile, încât nu te poți abține să le citești pe toate, admirându-le rotunjimea fiecăruia, stilul curat, exersat, cu nerv, fără minusuri, și toate apocalipsele și mântuirile lui de confetti. îmi place mai ales ireverența prozatorului, îndrăzneala lui de a-i băga în aceeași oală și pe călugări și pe păcătoși, toți pradă acelorași slăbiciuni lumești. De altfel Cătălin Mihuleac descinde din Creangă, cu umorul hâtru și culoarea locală a toponimelor, încât s-ar zice că
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
Mircea Mihăieș Într-un articol recent, prozatorul Ioan Groșan atrăgea atenția asupra existenței în viața publică românească a unor persoane indubitabil interesate de menținerea țării departe de structurile civilizației occidentale. Autorul Marii amărăciuni dădea exemplul recent al ministrului Ioan Mircea Pașcu, sursa unor inițiative și declarații care
Inșii-petardă stau la umbra palmierilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15165_a_16490]
-
conveniențe stânjenitoare, un orizont putem să-i spunem estetic. Este momentul existențial notat de Niccolo Machiavelli, moment pătruns în mod evident de stilul scriitorului, al autorului Mătrăgunii, mascat de mantia somptuoasă a omului politic, a consilierului principilor de tot felul. Prozatorul Machiavelli anticipează pe la 1500 viziunea stendhaliană asupra scrisului, părăsind misticismul dantesc sau imagismul medieval, sărind peste revoluția franceză ca peste toate celelalte evenimente istorice. Cinismul, superior, se reflectă și în literatură, în personajele create. Destul ca să-l identifici pe Julien
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
noștri cad hipnotizați de mărimea partenerului. Georgică este omul care notează lucrurile simple, cu un ochi crud și umoristic, în același timp. Sadoveanu apare în carte într-o scenă memorabilă. Păstorel Teodoreanu îi spune lui Georgică povestea cu pricina. Marele prozator vine să ceară niște fonduri pentru o revistă, "Comoara". "Zis și făcut a apărut Comoara. Tot ce România de atunci avea mai cu renume a contribuit la ea. Tipărită pe hîrtie scumpă, în condiții de mare lux, Comoara a fost
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
Gogu începuse să mă cheme des la el acasă, rămânând absolut singuri, amândoi, spunându-mi unele lucruri pentru care oricine ar fi fost închis pe loc. (E drept că dădea mai tare radioul). La M.R.P. veneau și niște tineri poeți, prozatori, grupul Oniricilor. Miron le asculta producțiile, pe urmă îi punea să urce în merii livezii, să-i curețe de omizi. Odată, privindu-i de jos cum ședeau cocoțați, îmi arătase un tânăr vorbăreț, care avea să ajungă la Paris, - zicându
Culegătorii de omizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15223_a_16548]
-
originea sa rusă. După lectura celor trei romane apărute la Polirom ( Testamentul..., Crima Olgăi Arbelina) și Humanitas ( Muzica unei vieți) se pot desprinde deja repetiții, suprasolicitări simbolice; surprize nu mai apar. Cum ar fi evoluat oare Makine în Rusia marilor prozatori, sau în Franța, dacă ar fi fost francez? Succesul său se datorează, evident, dublei identități. Și, totodată, dublei încrederi: în prietenie, iubire, sentimente, dar și în convingeri democratice, rațiune, principii civice. Andrei Makine, Testamentul francez. Traducere și postfață de Virginia
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
speculații, singurele certitudini care rămîn sînt obținerea unui premiu literar prestigios (International Fantasy Award, decernat în 1957 pentru romanul The Lord of the Rings) și intrarea în istoriile literare (ca și în marile dicționare, cum ar fi Larousse-ul) a unui prozator de geniu, unanim considerat cel mai sofisticat autor de lumi inventate din întreaga proză a secolului 20. Indiferent că este vorba despre legenda elfilor, a giuvaericalelor furate și a răutății lui Morgoth, Stăpînul Întunericului din The Silmarillion (apariție postumă, în
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
1979, jurnalul a fost abandonat. Paginile din Arhipelag sînt de la reluarea lui în toamna lui 1980. În același număr, de semnalat mai multe interviuiri (între care unul cu dl Pavel Șușară, colaboratorul nostru permanent) și un editorial al redactorului șef, prozatorul Radu Ciobanu, care ar merita citat pe de-a-ntregul. E vorba în el de un "obicei al pămîntului" în politica românească, aceea dintotdeauna, de a face loc clientelei de partid după fiecare schimbare de guvern. Pornind de la o scrisoare a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15257_a_16582]
-
frumos sau unul cumplit, fiindcă ororile trecutului se pot oricând repeta. Am vrut să-l fac pe spectator să reflecteze la această posibilitate, copilul va putea alege orice cale, nu neapărat cea mai fericită... L.V.R.: Am citit de curând cartea prozatorului german Bernhard Schlink, Cititorul. Se vorbea acolo despre o problemă mereu actuală, vina părinților, a bunicilor care au pactizat sau au acceptat pasivi nazismul, o vină pe care generațiile actuale o mai resimt. Păstrând proporțiile, ce spun generațiile tinere din
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
ale unei vieți - și poate chiar momentul când aceasta ia brusc sfârșit - ca o ofrandă adusă prea neașteptatei împrejurări. În literatură, Dostoievski s-a ocupat de asemenea cazuri, iar la distanță de oceane, Edgar Allan Poe, urmați de cohorte de prozatori vâslind în reci sudori către golfurile postmodernismului. Spaima unei asemenea întâlniri, mai nedorită decât vizita fiscului sau denunțul celui care știa sursa norocului de pe urma căruia te-ai făcut cu un automobil de opt sute de milioane de lei, garajul și vila
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
Tudorel Urian Matei Călinescu reprezintă pentru multă lume de la noi un model de reușită intelectuală. Critic literar și prozator de succes în perioada de liberalizare a regimului comunist (romanul-eseu Viața și opiniile lui Zacharias Lichter, apărut în 1969 și reeditat doi ani mai tîrziu este considerat și astăzi o carte de referință în proza românească), emigrat la mijlocul anilor ’70
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
de alături. (Arta fiind Falsul bine plantat, bine întocmit). Într-o scrisoare, primită pe adresa redacției - nici nu ne cunoaștem - autorul își definește „romanul” ca pe... „o parabolă despre destinul culturii, dar și o imagine a virtualităților prozei românești”. Sunt prozatori care excelează în portretizarea eroilor, în descrieri de peisaje, de iarnă, primăvară, vară; în fine, alții sunt tari în dialoguri, în emiterea de idei... Nu am întâlnit însă până acum, în limba română, unul care să fie posedat, năstrușnic posedat
Biblioteca lui Noe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13417_a_14742]
-
Nu am întâlnit însă până acum, în limba română, unul care să fie posedat, năstrușnic posedat de lumea fizică cărților, făcând din cărți personaje, ființe, locul oamenilor luându-l edițiile de tot felul... „Un oraș fără nici un locuitor - își imaginează prozatorul - mai exact locuitorii să fie cărți.” „Iată cum: fiecare carte să aibă o casă, un apartament sau un palat al ei. Locuința respectivă să conțină manuscrisul, variantele și toate edițiile... Nimic despre autori. Cărțile să fie lăsate absolut libere, gazde
Biblioteca lui Noe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13417_a_14742]
-
apocrifă, nu mai puțin borgesiană, pornind de la Secretul doctorului Honigberger, misterioasa povestire a lui Eliade. Pulp Fiction, semnată de Florin Lăzărescu, ar fi fost o proză genială dacă Tarantino și-ar fi făcut filmul abia anul acesta. Altfel, mâna de prozator se vede, textul e savuros și printre cele mai bune din volum. Dumitru George scrie un fel de bancuri în proză nu neapărat lipsite de umor și care, dacă e să ne luăm după comentariile postate pe net, au chiar
Antologia prozatorilor internauți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13411_a_14736]
-
a salvării noastre din artificial și din condiția sclavagistă a neasumării conștiinței”. Divagațiuni cu Anton Holban are în comun cu cartea Dorinei Grăsoiu aceeași obstinație în exploatarea la maximum a detaliului, a manuscriselor, a corespondenței, a oricăror urme lăsate de prozatorul interbelic. Cartea începe cuminte cu refacerea biografiei holbaniene, în oglinda căreia se răsfrâng multe din personajele romanelor. Simetric, volumul se încheie cu un album cu fotografii comentate în aceeași direcție a stabilirii unui pact autobiografic, toate cele trei eroine fiind
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
confesiv e declanșat la nivel rațional. Unul dintre cele mai interesante capitole rămâne Literatura ca prelungire a existenței, în care criticul reconstituie din Testamentul literar al lui Holban, din corespondență, manuscrise și din presa vremii laboratorul de creație al unui prozator obsedat de problema scrisului, chinuit de fraze, precum Mihail Sebastian. Rezultă, la sfârșitul cărții, portretul unui Holban suferind în dragoste, căutând salvarea în scris și în muzică, meloman incurabil, un însingurat fără leac de supărare, asumându-și experiențele cu o
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
domiciliul forțat la Craiova unde ocupă un post de secretar literar la Teatrul Național, o scurtă călătorie în Apus, și ... 17 septembrie 1989, evenimentul care trece aproape neobservat, cu excepția câtorva rânduri din România literară și Ramuri. Dacă Ion D. Sârbu, prozatorul, diaristul și epistolerul, a fost luat deseori în discuție, dramaturgul, dimpotrivă, este lăsat oarecum în umbră. În ciuda faptului că Anton Patraș propune doar câteva titluri de o reală valoare estetică (Arca bunei speranțe, Pragul albastru, Iarna lupului cenușiu sau Bieții
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
analiza amplă pe două paliere: viziunea teoretică, decelabilă în activitatea universitară și în cea de cronicar dramatic, și opera dramatică propriu-zisă. Prozei i se rezervă un spațiu mai larg cerut de volumul scrierilor dar și de, în special, vocația de prozator pe care colegii săi din Cercul Literar de la Sibiu i-o remarcaseră de timpuriu. Monograful propune două clasificări: o primă direcție, “caracterizată prin stilul abstract, cerebral, prin satira ascuțită și umorul suculent, rabelaisian”, a doua identificabilă în “proza lirică, meditativă
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]