1,028 matches
-
maximă ce putea fi remorcata era de 1.150 ț) și un maxim de 1.790 ț cu viteza de 45 km/h pentru trenuri de marfă. Din 1910, anul apariției modelului și până în 1923, numai în parcul căilor ferate prusace au existat 2.307 exemplare din acest tip. La calea ferata română tipul G10 ajunge după primul război mondial. Curând, datorită calităților acestei locomotive, va fi declarată modelul standard pentru liniile CFR în tracțiunea garniturilor de marfă pe toate categoriile
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]
-
din provincia istorică germană Hessen-Nassau, ca o reacție împotriva religiei protestante impusă de ocupația prusaca. Confesiunea evaghelică din Hessa se baza pe învățătura lui Luther refuzând să accepte pe cea calvinistă. Hessa a fost ocupată în 1866 de Prusia, administrația prusacă creînd provincia Hessen-Nassau. În rândul populației din Hesa a apărut o rezistentă față de noua confesiune impusă de prusaci. Din acest motiv a luat naștere confesiunea (Biserica veche din Hesa). Măsurile prusace au fost drastice la 43 de preoți li s-
Althessische Kirche () [Corola-website/Science/329670_a_330999]
-
Hessa a fost ocupată în 1866 de Prusia, administrația prusacă creînd provincia Hessen-Nassau. În rândul populației din Hesa a apărut o rezistentă față de noua confesiune impusă de prusaci. Din acest motiv a luat naștere confesiunea (Biserica veche din Hesa). Măsurile prusace au fost drastice la 43 de preoți li s-a interzis să exercite funcția de preot. În anul 1950 o mare parte din adepții Bisericii vechi din Hesa au aderat la confesiunea evanghelică luterană.
Althessische Kirche () [Corola-website/Science/329670_a_330999]
-
mai 1892 în Breslau, (azi Polonia), el fiind al doilea fiu, din cei patru copii ai ofițerului de cavalerie Albrecht Freiherr von Richthofen (1859-1920) și a Kunigundei născută „von Schickfus și Neudorff” (1868-1962). El a fost unul din urmașii mareșalului prusac renumit Leopold von Anhalt-Dessau. Surorile și frații lui Manfred au fost Lothar (1894-1922), Bolko (1903-1971) și Elisabeth, numită Ilse (1890-1963). La vârsta de 9 ani familia se mută la Schweidnitz (azi Świdnica, Voievodatul Silezia de Jos). Tânărul Manfred se interesează
Manfred von Richthofen () [Corola-website/Science/314962_a_316291]
-
pe Manfred să ajungă un as în arta zborului, printre piloții inamici doborâți de el se numără câteva nume renumite ca englezul Lanoe Hawker. După raidul 18 Manfred este decorat cu ordinul Pour le Mérite ce mai înaltă distincție militară prusacă. După moartea piloților germani în 1916 „Max Immelmann” și „Oswald Boelcke”, Manfred von Richthofen este primul pe lista piloților germani, se spune că englezii ar fi pus un premiu de 8.000 de lire sterline pentru cel care reușește să
Manfred von Richthofen () [Corola-website/Science/314962_a_316291]
-
armatele departe de front în momentul declarării războiului. În septembrie, Napoleon declanșase atacul forțelor franceze de la est de Rin. Napoleon însuși a înfrânt armatele prusace în bătălia de la Jena de pe 14 octombrie 1806, iar mareșalul Davout a înfrânt altă armată prusacă în bătălia de la Auerstädt în aceeași zi. Peste 160.000 de soldați francezi, numărul lor crescând în timp, au atacat Prusia și au înaintat cu asemenea viteză încât Napoleon a fost capabil să distrugă întreaga armată inamică. Prusia a avut
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
Wellington. În prealabil i-a ordonat mareșalului Grouchy să ia poziție în aripa dreaptă a Armatei Nordului și să împiedice reorganizarea prusacilor. Grouchy nu a reușit să-și îndeplinescă misiunea, deși el a atacat și înfrânt ariergarda inamicului, grosul trupelor prusace reușind să se strecoare către Waterloo. Declanșarea luptelor bătăliei de la Waterloo din dimineața zilei de 18 iunie 1815 au fost întârziate cu câtva ore de Napoleon, până când pământul s-a zvântat după ploaia din noaptea precedentă. Până seara, armata franceză
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
residențiale monumentale, proiectate în stilul clasic socialist. În apropierea acestui teritoriu este Rotes Rathaus (primăria), cu arhitectura ei distinctă din cărămidă roșie. În față se află Neptunbrunnen, o fântână înfățișează grupul mitologic al tritonilor, personificări ale celor patru râuri principale prusace, cu Neptun deasupra lor. Poarta Brandenburg este un reper emblematic al Berlinului și al Germaniei. Rămâne ca un simbol al istoriei europene bogată în evenimente, a unității și păcii. Clădirea Reichstagului este sediul tradițional al Parlamentului german. A fost remodelată
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
Bundestagul, iar Parlamentul German își desfășoare ședințele în Clădirea Reichstagului de când guvernul s-a mutat înapoi la Berlin în 1998. Bundesratul („consiliul federal”, îndeplinește funcția unei camere superioare) este reprezentarea landurilor federale ("Bundesländer") ale Germaniei și este sediul fostei Case Prusace a Lorzilor. Mutarea guvernului și Bundestagului la Berlin a fost terminată în 1999, unele ministere și departamente minore rămânând totuși în orașul federal Bonn, fosta capitală a Germaniei de Vest. Discuții cu privire la mutarea ramurilor rămase continuă. Ministerele și departamentele Apărării
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
ani, germanii au reușit să își însușească majoritatea teritoriilor locale fie prin forță, fie prin jaf, fie prin alocări ilicite. În acest mod a pierit unul din cele mai razboinice triburi baltice, prușii. Cavalerii germani au exterminat sistematic orice prezență prusacă pe teritoriul baltic, adoptând ulterior numele acestora. In 1201 a fost fondată Riga, construită treptat pe locul unei foste așezări live. Orașul a devenit și locul de scaun al episcopului de Bremen, acum de Riga - Albert. Datorită prezenței germane din ce în ce mai
Istoria Letoniei () [Corola-website/Science/320586_a_321915]
-
sale, „Dicționarul de limba polonă”. În 1800 a fost numit membru al Asociației varșoviene a Prietenilor științei, la a cărei operă a contribuit activ după anul 1803. În anul 1803 a fost investit director la Liceul din Varșovia de către autoritățile prusace - funcție pe care a ocupat-o neîntrerupt până în 1831. La 1 martie 1804 Linde a publicat in limbile polonă și germană prospectul dicționarului de limba polonă. Prețul acestuia a fost foarte mare - 10 ducați ( 180 zloți) pe exemplar de o
Samuel Bogumił Linde () [Corola-website/Science/329419_a_330748]
-
aleasă. Eucken studiază la Göttingen filologia clasică și istoria antică. Își dă doctoratul cu o teză despre Aristotel (1866). La Berlin ia contact cu profesorul Trendelenburg, pe atunci în culmea activității sale creatoare, rector al universității și membru al Academiei Prusace, adevărat mentor spiritual al tineretului venit să studieze aici de pretutindeni. În "Memoriile" sale Eucken citează numele celor care s-au format la școala acestei personalități, devenind ei înșiși celebri; pentre multe altele figurează și cel a lui Titu Maiorescu
Rudolf Eucken () [Corola-website/Science/298191_a_299520]
-
că umanismul lui Feuerbach este excesiv de abstract și de aceea nu mai puțin idealist decât sistemul pe care îl dorea să-l înlocuiască, cu alte cuvinte, noțiunea concretă de Dumnezeu găsită în creștinismul instituționalizat care legitimiza puterea represivă a statului prusac. În loc de aceasta, Marx dorea să dea prioritate ontologică la ceea ce el numea „procesul vieții adevărate” a ființelor umane adevărate, după cum el și Friedrich Engels au spus în 1846 în lucrarea „Ideologia germană”: "În direct contrast cu filozofia germană, care coboară
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
prezent Bad Säckingen, denumire pe care o are abia din 1978). Scheffel era deziluzionat politic din cauza insucceselor revoluției din 1848 și nu voia să se întoarcă la Karlsruhe, oraș pe care la acea dată îl considera prea mult sub influența prusacă. La jumătatea secolului al XIX-lea Säckingen era un orășel tihnit cu o populație de aproximativ 1.500 locuitori. Cu toate acestea era sub pază militară severă, deoarece după înnăbușirea revoluției din 1848 din Germania, conducătorii ducatului de Baden se
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
de unificare. În Germania, a apărut însă un alt aspect specific. Unificarea s-a făcut practic prin absorbirea diferitelor state germane de către Prusia. Militarea pentru un naționalim german era un mod în care intelectualitatea încerca să se opună unei supremații prusace (căreia Scheffel îi era, după cum s-a arătat, foarte potrivnic) și să câștige garanția că noul stat format era un stat german și nu unul prusac, că era vorba despre o unificare națională și nu despre absorbție. Scheffel nu era
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
Aceasta este perioada de consolidare a puterii în care s-a aliat cu Otto al III-lea, împăratul Germaniei, în 995 ajutându-l pe Sfântul Împărat Roman în expediția sa împotriva regiunii Luzația. Încercând să-și extindă influența asupra teritoriului prusac, Boleslav a încurajat misiunile de creștinare a ținuturilor prusace. Cea mai faimoasă dintre acestea a fost misiunea lui Vojtech din clanul princiar Slavník din Boemia, fost episcop al orașului Praga. Cunoscut sub numele de Adalbert din Praga la moartea lui
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
s-a aliat cu Otto al III-lea, împăratul Germaniei, în 995 ajutându-l pe Sfântul Împărat Roman în expediția sa împotriva regiunii Luzația. Încercând să-și extindă influența asupra teritoriului prusac, Boleslav a încurajat misiunile de creștinare a ținuturilor prusace. Cea mai faimoasă dintre acestea a fost misiunea lui Vojtech din clanul princiar Slavník din Boemia, fost episcop al orașului Praga. Cunoscut sub numele de Adalbert din Praga la moartea lui Adalbert de Magdeburg în 981, misiunea lui Adalbert a
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
îmbunătăți alianța lor. În cele din urmă, au făcut un acord, care a fost confirmat de căsătoria surorii ducilor juniori, Judith, cu fiul cel mare a lui Albert, Otto. În 1166, Mieszko și frații lui au început o altă cruciadă prusacă, în care, în octombrie 1166, Ducele Henric de Sandomierz a fost ucis în luptă. Înainte de plecarea sa, și în cazul în care ar fi murit, i-a lăsat ducatul fratelui său, Cazimir, care, prin testamentul tatălui său, nu primise nici o
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
(9 noiembrie 1723 - 30 martie 1787) a fost Prințesă-Stareță de Quedlinburg și prințesă prusacă, unul dintre cei zece copii ai lui Frederic Wilhelm I al Prusiei și ai Sofiei Dorothea de Hanovra. Născută la Berlin, a fost fiica lui Frederick William I al Prusiei și a soției acestuia, Sophia Dorothea de Hanovra; a fost
Anna Amalia a Prusiei () [Corola-website/Science/323886_a_325215]
-
Fratele ei, regele Frederic, a declarat că Louisa Ulrika era "arogantă, temperamentală și intrigantă" în timp ce Anna Amalia era "mai potrivită".; S-a considerat că judecata lui Frederic se datora faptului că Anna Amalia era mai ușor de controlat ca agent prusac decât mult mai dominanta Louisa Ulrika. Reprezentanții suedezi au preferat-o pe Louisa Ulrika. În 1743, Anna Amalia s-a căsătorit în secret cu baronul Friedrich von der Trenck, un om ale cărui aventuri au inspirat opere literare scrise de
Anna Amalia a Prusiei () [Corola-website/Science/323886_a_325215]
-
care are drept obiect femeia. A fost elaborat ca termen de către publicistul, traducătorul și omul de afaceri austriac Karoly-Maria Kertbeny pentru descrierea atracției sexuale pentru persoanele de același sex, în cadrul unui pamflet din 1869 care se referea la o lege prusacă care condamna sodomia. Preocuparea pentru sexologie și, în special, pentru subiectul homosexualității i-a fost stimulată de scrierile juristului german Karl Heinrich Ulrichs, cu care a purtat, de altfel, și o amplă corespondență, întreruptă în 1868 de o controversă terminologică
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
originea sa în Austro-Ungaria, și menționează posibilitatea unei actualizări cu referire la asediul asupra Khartoum, implicând că a fost conștient de evenimentele curente de prin 1884. În alte episoade, a instruit un funcționar de la poștă să trimită o telegramă consulatului Prusac în Siam, și crede ca cinci cenți vor cumpăra o friptură și o plăcintă cu rinichi, o ceașcă de cafea, o felie de prăjitură cu brânză și un ziar, cu destul rest rămas să meargă cu troleul din Battery Park
Montgomery Burns () [Corola-website/Science/325069_a_326398]
-
comandanții eminenți ai Waffen-SS-ului, luptând în al Doilea Război Mondial atât pe Frontul de vest, cât și pe Frontul din răsărit. A fost rănit de două ori serios, pierzându-și un ochi. s-a născut la Brandenburg într-o familie prusacă cu tradiții militare. Tatăl său, Kurt Hausser, a fost maior în Armata Imperială. Hausser s-a înrolat în armată în 1892, fiind cadet până în 1896, de unde a fost admis la Academia de cadeți din Berlin-Lichterfelde, pe care a absolvit-o
Paul Hausser () [Corola-website/Science/328371_a_329700]
-
cu succes în 1899. În martie 1899 a fost promovat locotenent și mutat la Regimentul de infanterie 155. În 1 octombrie 1903 a fost avansat la gradul de maior la batalionul 2 al regimentului. A fost admis la Academia Militară Prusacă din Berlin din octombrie 1908, absolvind academia în 21 iulie 1911. După absolvire a servit în Reichswehr foarte redus după Primul Război Mondial până în 1927, având gradul de colonel. La 1 februarie 1931 a fost avansat la gradul de general-maior
Paul Hausser () [Corola-website/Science/328371_a_329700]
-
a luat în considerare chiar demolarea ei. Turnul a fost utilizat ca depozit de praf de pușcă probabil de pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, primind atunci numele de Turnul Pulberăriei sau Poarta Pulberăriei. El a fost grav deteriorat în timpul ocupației prusace instaurate după Bătălia de la Praga (1757), iar decorațiunile exterioare au fost înlăturate în 1799. Turnul a fost folosit pentru ceremoniile de încoronare începând din 1836, pe aici trecând alaiul domnesc către Catedrala Sf. Vitus. Aspectul actual al turnului se datorează
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]