140 matches
-
suferă, nu disprețuiește pe cel păcătos, ci îi aduce mântuirea printr-o pocăință născătoare de lacrimi”. De altfel, foloasele cântării de psalmi au fost subliniate de toți cateheții vremii. De pildă, în secolul V, patriarhul Proclu al Constantinopolului preciza că „Psalmodia este întodeauna un izvor de mântuire. Melodia liniștește pasiunile. Cântarea psalmilor descoperă curajul, distruge durerea din rădăcină, usucă lacrimile, alungă grijile, mângâie pe cei care sunt în întristare, duce pe cei păcătoși la pocăință, naște evlavia, populează pustiurile, întemeiază mănăstiri
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
tulburare, dezordine. La acea sărbătoare însă, va împărați buna-cuviință, ordinea și cumințenia. Îngeri și oameni Îi aduc neîncetat Domnului 88 cântări de slavă și Imnuri minunate, care întrec orice muzică și parcă ies dintr-un instrument plin de armonie. David psalmodiază: În veac nu se va clinti cel ce locuiește în Ierusalim (Ps. 124, 1). Tâlcuind alegoric această frază, să privim spre Ierusalimul ceresc, acolo unde vor ajunge pentru a trăi veșnic creștinii evlavioși. Aceștia nu vor cunoaște stricăciune în vecii
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
psalmodiul repetitiv, cu starea de beatificare În care ființa rugatorului se contopește cu rugăciunea, cu alchimia teologică a imaginarului deesc, cu amplitudinea discursului monosilabic, cu vraja auctorială a sinelui căzut În transa rugăciunii. La fel și Cătălina asemeni călugărilor penitenți psalmodiază mantrele În pusee respiratorii de isihasm combinat cu incantațiile de minaret. Însuși turnul din care emite fata de Împărat se poate asocia modelului islamic, muezinic de unde hogea cheamă incantatoriu pe suplicanți. Poemul Luceafărul poate fi citit și În cheie mistagogică
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
un gest curtenitor își conduse oaspeții spre masa așezată paralel cu peretele nordic al încăperii. Înainte de a-i invita să se așeze în jilțuri, arătă spre icoana Mântuitorului și-i ceru marelui stolnic să rostească rugăciunea cuvenită. Pe nas, stolnicul psalmodie pe grecește ceva aproape neînțeles, ridicând tonul la fiecare sfârșit de verset. Apoi oaspeții își ocupară locurile, în timp ce feciori cu mișcări exacte începură să toarne vin în cupele străvezii și să aducă talgerele de argint cu diferitele feluri din pește
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
e acolo cu un puțoi În uniformă. Le fac un semn din cap. Ne servește un puțoi obez, leneș și molâu, adică ar trebui să ne servească, dar nu se grăbește deloc. — Cine a mâncat toate plăcintele... Încep eu să psalmodiez rar, dar domnul Labagiu Beton Lennox refuză să mi se alăture - nu se-njosește cu chestii din astea, nu, nu cred. — Ce zici de două halbe mai târziu, ei, Ray? În niciun caz nu măntorc acolo azi dupamiază, asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pictorii, creatorii de afișe sau cineaștii. În această privință, analiza lui Lévi-Strauss asupra șamanului din comunitatea indienilor Cuna din Panama a dobândit valoare canonică. Dacă o femeie are greutăți la naștere, e chemat șamanul. Înțeleptul vine în coliba ei, cântă, psalmodiază la căpătâiul tinerei câteva cuvinte care au virtutea de a-i explora și dilata vaginul. "Trecerea la această expresie verbală [...] este ceea ce provoacă deblocarea procesului fiziologic"36. Relație de la semnificant la semnificat, bineînțeles, nu de la cauză la efect. Credința în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
se reped În auz, se-ncaieră, se anulează, se continuă; nu mai aud nimic decât voci, vocea ei Într-o mie de variante sughițând, scrijelind, nechezând, râșgâind, șoptind, urlând, silabisind, bubuind, demarând, frânând, lovind, tăind, Înjunghiind, mângâind, mârâind, mototolind, morfolind, psalmodiind, dorind, refuzând, susurând, simulând, cerând, plângând; rugându-se, jeluindu-se, prefăcându-se, copilărindu-se, ascunzându-se, alintându-se, jucându-se, rostogolindu-se, Îndepărtându-se, rănindu-se. (sâmbătă) În primul capitol din eseul Mitul reintegrării (Editura Vremea, 1942), intitulat „Simpatia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-le fără oprire, cu buzele întredeschise a uimire, cealaltă puțin adusă de spate, nu atât de bătrânețe, cât de miopie, aplecându-se să vadă mai bine prin sticla tulbure și probabil neștearsă a ochelarilor, mărunțind din buze de parcă ar fi psalmodiat. Dar toate astea erau ca și cum nu le-ar fi văzut și doar târziu și gândindu-se insistent și le-ar fi putut aminti, pentru că era prins de imaginile de coșmar ale sfârșitului inundațiilor, încă pline de grozăvie: câmpuri întinse acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să-mi crească! Așa, cât niște stâlpi de telegraf, anticipă el , privind fioros la cei de alături și la cei din viitorul care se prevedea luminos. Răsucindu-și mustața roșie, ca un smoc din coada vulpii, Iuga Panțâru, supranumit Friț, psalmodie popește: Saaagen aaalle fauleeen Leuteee!7... Întrucât goldăneșteanul din deal îl privea chiondorâș, neștiind ce vrea să zică, Iuga adăugă: Am să-mi trag și eu telefon la domiciliu, l-a asigurat el. Pe porumbul tău, cât stâlpii de telegraf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fost duse pentru reconstrucție obligatorie. Ulterior, nemții rămași în viață, după ce-și executaseră pedeapsa de a fi existat, pe lume, au fost repatriați și în cele din urmă fiind lăsați să-și ia lumea-n cap... Melanie ar fi psalmodiat mult și bine lamentoul despre avatarurile prizonierilor de război, evocând trecutul sfâșietor al mamei ei, însă Vladimir nu mai suportă amintirile pe care i le stârnea femeia asta blondă, chipeșă, adevărată comoară de favoruri neexprimate până la acea oră târzie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
câte o gustare și o cafea la adăpost de căldura toropitoare soarelui din lunile verii. Acum, sub cupola de lemn acoperită cu viță, un preot bătrân, cu plete lungi și albe, revărsate peste umerii sutanei și o barbă la fel de albă, psalmodiază cu voce blândă lângă masa unde sunt puse cununiile. În fața lui, mirele, un ofițer de aviație înalt, subțire, cu fața copilăroasă roșie ca focul, îmbrăcat în vestonul sobru al uniformei, strânsă cu centura pe talie. Alături, Cella, mireasa, mică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
păstrat. Matur, dar și spre bătrânețe, simțindu-mă vinovat acum, după atâtea greșeli impardonabile și amoruri smintite, mă încuiam în casă cu cheia și, îngenunchind pe podele, recitam cu glas tare, îmbătat de miresmele răspândite de bețișoarele parfumate, aprinse anume... psalmodiam pagini întregi din Sanda Marin. Singura femeie pe care am iubit-o cu adevărat, m-a pândit, intrigată, și m-a surprins, crezând (sau poate sperând!) că o înșel. Când și-a dat seama de eroare era prea târziu. Mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
din incinta Complexului Invalizilor din Paris, care a fost pentru mine prima ceremonie religioasă catolică la care asistam în Franța. Am urmărit de aceea cu interes textele recitate pe lângă acelea din Evanghelie, două capitole din profetul Isaia și s cântările psalmodiate melodic, plăcute până și urechilor obișnuite să se delecteze cu sunete muzicale de altă natură. La un moment dat, asistența a fost invitată să se așeze în genunchi, dar cum eu nu sunt catolic, am rămas în picioare și, plimbându
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
care prin ultimele cercetări s-a demonstrat că reprezintă un factor de creștere și de obținere a unei stări de bine. În același sens s-a mai arătat cum moleculele de apă sunt afectate de sunetele muzicii și gândirii 466. Psalmodiind, cântând sau intonând sunetele vocalelor ce răsună în raport de scop, din timpuri imemoriale se observă o alinare a durerii, depresiei și maladiilor generale. Din învățăturile rosicruciene și experiența tradiției transmisă în diversele ritualuri religioase, repetiția cuvintelor asemănătoare recitării rosariului
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
existenței lui Dumnezeu și iluminarea minții, ca și a sufletului. Credința este un sentiment înalt, stenic, plin de speranță, de optimism, care-i luminează omului rostul firesc al existenței sale în lume. Este virtutea prin care-L cinstește, preamărește și psalmodiază pe Dumnezeu pentru că l-a înzestrat cu facultatea rațională și a inteligenței de a cunoaște bunurile superioare și de a le folosi după voia sa, să săvârșească binele, fără a-l lipsi de a fi liberul arbitru, ci numai indicându
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
a benchetui (a face/a participa la banchet) etc.: „Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu.” (M. Eminescu) - exprimă obiectul unor acțiuni, devenit el însuși proces: a doini (a cânta doine), a hori (a cânta hore), a psalmodia, a rapsodia, a cotiza (a da cotizație), a triumfa (a obține triumf) etc.: „Stăteau toate uimite pe când trecea păstorașul - împărat, doinind și horind.” (M. Eminescu) - verbele de mișcare, care nu au nevoie de o limită externă în desfășurarea acțiunii, dar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o castă ereditară de preoți mezi, comparabili cu leviții și brahmanii 39. Sub ahemenizi el reprezintă clasa sacerdotală, prin excelență. După informațiile lui Herodot, ei interpretau visele (I, 107 sq.), făceau profeții sacrificând cai albi (VII, 113) și în timpul sacrificiilor psalmodiau o "genealogie a zeilor" (1,132), ceea ce constituie indiciul că erau păstrătorii unei tradiții de poezie religioasă 40. Oricum ar fi, magii au reluat multe rituri și obiceiuri zoroastriene și au sfârșit prin a fi considerați drept discipoli ai lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
intelectualii prin prebende și privilegii, prin ambițiosul și fecundul program de subvenții culturale al Fundațiilor Regale. Despre- Nicolae Ceaușescu aproape că nici nu mai are rost să amintim în contextul în care o majoritate prolixă și de diverse extracții sociale psalmodiază, în cor, ce figură luminoasă și dreaptă ar fi fost gângavul din Scornicești, și el "mândru că a fost român", aprig luptător cu Kremlinul, frate generos cu țările nealiniate și genial strateg al politicii externe, dacă n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
continuări. Palindroman Serban Foarță Roșul ușor e rozul iluzor (Continuare din numărul trecută — „E dat acestui trist norod/ Și oul sterp ca de mâncare,/ Dar viul ou, la vârf cu plod,/ Făcut e să-l privim la soare!“, se auzi psalmodiind, ca pentru sine, Carmen Carpen. — „Dacă te-am mâncat cincizeci de ani cu lingurița din coaja ta scobită, nu însemnează, Oule, că ți-ai pierdut metafizicul și subiectivul... “, arghezianiză, în replică, Vasile, — Iubita mea cutare,/ În galben-alb tricou,/ De te-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
lipsește, totuși, un "principiu eliberator", care să îl descătușeze de constrângerile, convențiile percepției utilitare, comune 34. "Deșertat (=lipsit) de soare, i.e., de "lumină visului", este, de aceea, încătușat în datele realului imediat, iar producțiile lui artistice nu pot decât să psalmodieze propria-i deznădejde. Iată însă, că aproape inconștient ("degetele"), artistului genial, pe punctul de a ceda impulsurilor htoniene (ca om, el se supune legilor materiei și are, deci, un corp tributar durerii și frustrării), reușește să depășească acest moment, printr-
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
martorii nepăsători, au. Alexandru Șafran este o voce care face să se trezească în urechile ascultătorilor glasul conștiinței adormite. Creștinilor le este strigată inadmisibila lor somnolență într-un moment când neamul care le-a dat psalmii pe care ei îi psalmodiază la fiecare Liturghie, când neamul care le-a dat Biblia pe care o invocă ei drept cartea sfântă, neamul acesta e supus unor cumplite încercări. Nu doar românii sunt acuzați de indiferență vinovată, dar și ungurii și polonezii. Atunci când oamenii
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
consumatorilor de droguri intrați în sevraj. Alții, cei mai numeroși, slăbiți și aproape doborâți de inaniție, rosteau această propoziție cu ultimele lor puteri, în speranța că li se va da un răspuns: "Vin americanii???". Unii transformaseră sintagma în imn religios, psalmodiind-o ca pe o ectenie, un psalm ori o litanie: "Doam-ne mi-lu-ie-eș-te! Vin a-me-ri-ca-a-nii!" Sărmanii oameni! Aproape înnebuniseră. Erau loviți de un "delirium tremens" de o intensitate inimaginabilă. Pentru nemțeni, venirea americanilor era comparabilă cu înfrigurarea cu care evreii îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lucru. Pr. Anton Demeter 26.07.1997 Harfa cu zece strune spre a cânta Domnului cântarea sfințeniei „Deus, canticum novum cantabo tibi: in psalterio decachordo psalm tibi” „Dumnezeule, cântare nouă îți voi cânta, în harfa cu zece strune îți voi psalmodia...” (Ps 143) În acest scop este necesar: I - Să ne convingem că trebuie să devenim sfinți cu orice preț, căci Domnul nostru Isus Cristos ne zice: „Fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru ceresc desăvârșit este”. (Mt 5, 48). II - Să fim
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
un preț exorbitant și care-i va afecta sănătatea înainte de vreme. Frații mei dormeau cuminți, fiecare împachetat în plasma protectoare a somnului binefăcător. Numai Mircea ca de obicei își dirijează concertul nocturn într-un bâzâit cu modulațiuni de rezonanță bizantină, psalmodiate de niște călugări matusalemici, uitați de Dumnezeu într-o mănăstire microscopică încastrată în stânca muntelui Athos. Cele două organe fonatoare nazal și oral îi furnizau suficiente tonalități cu veleități armonioase capabile să rivalizeze în orice moment cu celebra operă "Spărgătorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
arde În efigie un evreu În noaptea de Vinerea Mare. Pentru aceasta, Împopoțonau un manechin cu un costum evreiesc din cele mai rufoase, Îi spânzurau de umăr o traistă prăpădită și-l plimbau În procesiune prin oraș toată ziua de Vinerea Mare, psalmodiind o grămadă de invective dintre cele mai grosolane contra poporului lui Israel. Astfel adunau bani pentru lemnele necesare rugului [...]. În felul acesta, o pălălaie uriașă era Întreținută până În zorii zilei În piața mare a bisericii și arderea manechinului, care se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]