721 matches
-
și părintele psihanalizei insistă asupra caracterului non-patologic al doliului. Cu alte cuvinte, e vorba de o reacție previzibilă, trecătoare, a individului în fața pierderii unei ființe dragi. E de natură secundară faptul că Freud coboară cu speculațiile în inevitabila - pentru orice psihanalist - zonă libidinală ori că decelează conexiuni ce trimit spre economic ("cheltuială de timp și cheltuială de energie de investiție"). Ceea ce rămâne ca fapt sigur e plasarea doliului între stările ce țin de adâncimea ființei umane, de previzibilitatea dincolo de ADN-uri
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
Gheorghe Székely - Mică enciclopedie de artă universală (Ed. Litera, 44,89 lei). l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Autobiografie romanțată Perversă și neliniștitoare, cartea lui D.M. Thomas recompune tabloul autoanalizei freudiene, pe care psihanalistul nu și-ar fi putut-o face mai bine decât acum, dacă ar fi supraviețuit încă vreo 60 de ani morții sale... Amintirile, personajele și relațiile dintre ele se suprapun și se succed într-o logică inedită, dictată de inconștientul
Agenda2006-09-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284814_a_286143]
-
savantlîcuri sau dacă o putem savura și descifra printr-o lectură strict «de plăcere», gustînd fervoarea spunerii și acel Creangă al aparențelor, expediat sub eticheta de scriitor poporal”. Dacă excluderea ultimei ar fi o aberație, să admitem că și „savantlîcurile” psihanaliștilor și ezoteriș- tilor se pot dovedi atracțioase. E vorba de abordarea operei în duhul unei „gratuități” speculative, precum o construcție de cărți de joc de o delicată tensiune spectaculară. Dan Grădinaru crede, în avîntul viziunii d-sale freudiene, că simbolurile
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
eu gusturile. CHARLES: Poftim. Asta-i caseta. Ai jumătate de oră ca să-l vezi. EMMA: Pe sărite? Mersi! CHARLES: Dacă-ți spun că nu-i nimic! O poveste vulgară cu un tip care are complexe și se duce la un psihanalist, de fapt la o psihanalistă. EMMA (își toarnă ceai): Așa... CHARLES: Și ea îi studiază subconștientul și ajunge la concluzia că suferă de o psihoză din cauză că, pe cînd era mic, asistase la uciderea lui taică-su de către unchi-su. EMMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
lume, situându-se între cărțile cele mai bine vândute, cu ecouri și reverberații de lungă durată în orizontul criticii, și totodată intrate în conștiința publicului larg. Iar autorii lor s-au afirmat ca personalități în domenii diferite: Philippe Grimbert este psihanalist, autor de eseuri și cărți teoretice cunoscute, iar Bernard Schlink este specialist în științe juridice, profesor la Universitatea Humboldt din Berlin și la Bonn. Fiul și fantasma fratelui Un copil singuratic și sensibil își inventează nu un prieten imaginar, ci
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
mister, ca și cum spectacolul vieților ar fi abia ghicit dincolo de perdeaua și draperia amintirii, fluide amândouă. O anume patină încarcă narațiunea de o atmosferă desuetă, care dă iluzia de roman sentimental, poate chiar patetic, iluzie realizată printr-o strategie rafinată a psihanalistului care învăluie prin dezvăluire și viceversa. O asemenea strategie aplicată ca tehnică narativă adâncește misterul, căci secretul nu îl constituie faptele trecutului care ajung să fie cunoscute și înțelese, ci altceva, vizibil abia la sfârșitul lecturii: sufletul copilului care depozitează
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
că nu pot fi performanți în spațiul pozitivului, și atunci au răsturnat cu brutalitate tabla valorilor. "Cu cât mai bezmetic și nemernic, cu atât mai de succes" - aceasta e deviza după care se conduce societatea românească a acestui moment. Locul psihanalistului și al confesorului e luat de diverse curviștine ce-și expun cu nerușinare sânii și pulpele. Dacă patronii de televiziuni urmăresc în felul acesta creșterea demografică, au dat-o în bară: dacă suntem atât de sexuali, de ce procreăm din ce în ce mai puțin
Rating în unu, în doi, în trei, în câţi vrei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9887_a_11212]
-
făcut altceva decît să acopere naturalul, să mistifice, să anonimizeze, să estompeze individualitatea dramaturgului”. Pentru cunoașterea autorului și a operei, după ce a citit toate cărțile acestuia, Inocențiu Dușa s-a documentat serios, competent (deoarece și documentarea cere vocație!), apelînd la psihanaliștii celebri, la toți ionescologii importanți - Simone Benmussa, Harold Bloom, Matei Călinescu, Richard Coe, Martin Esslin, B. Elvin, Nicolae Florescu, Al. Paleologu, Marta Petreu, Ion Pop, Eugen Simion, Anca Maria Rusu, Michel Vais, Ion Vartic ș.a., dar și la amintirile celor
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și-i scornise chiar și câteva porecle - printre care, Little Motherfucker și „Cizme-n cur“, ambele referindu-se, cu siguranță, la două dintre stadiile dezvoltării ființei umane -, Îi făcu semn de la distanță să vină În colțul ferit În care mâncau psihanaliștii. În Purgatoriu, aceștia constituiau cea mai de temut gașcă, mai dură chiar decât cea a dansatorilor de step ori a stiliștilor vestimentari, spre a nu mai aminti de banda creatorilor de parfumuri. Toți semănau cu Hulk Hogan. Freud, care În timpul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să precizăm că trecuseră vreo două minute bune de când Napoleon scruta zâmbind ușor țepușele viu colorate de pe țeasta fondatorului psihologiei individuale, când acesta se răsti la el cu o voce plângăreață: — Șefu’ te-a-ntrebat ceva, măi! Napoleon Înțelese că, făcând un psihanalist să-și iasă din pepeni, era pe cale să câștige prima luptă. Așa că-și mai forță puțin norocul și răspunse rar, accentuând pe fiecare cuvânt: — Și ce dacă? La auzul acestor vorbe, Jung țâșni În picioare și strânse În pumn cana
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
s-o strângi vreodată. Iar dacă-i punem la socoteală și pe cei cu dublă personalitate... interveni Adler, care luase un șervețel și Încerca să-și curețe mentorul. Nu aici, Alfie! scrâșni Sig-ul, Împingându-i brațul. Gata, mergem! Cei doi psihanaliști porniră spre ușă, Înfruntând râsetele În pumni care răsunau din toate părțile. Doar Carl Jung mai rămase o secundă, fixându-l pe Împărat cu o privire care ar fi putut dezmembra și o comodă Ludovic al XVI-lea - nu Însă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
S-a desprins de mine și, zâmbind, m-a luat de mână. — Vino, a spus ea. Am alunecat de-a lungul coridoarelor ca două idei fixe și ne-am strecurat prin dreptul sălii KFC, prin a cărei deschizătură răzbăteau vorbele psihanalistului: „... Complexul oedipian apare În subconștientul aparatului Încă din timpul fazei de producție...“ Am deblocat apoi ușa care dădea spre casa scărilor și am coborât tiptil până la parterul magazinului. În tubul fluorescent de pe tavan se zbăteau fâșii de lumină muribundă. Un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a făcut extrem de respectat În lumea medicală. Numeroși doctori celebri i se confesau, mai Întâi ca unui coleg, apoi ca unui terapeut specializat. Răbdarea cu care-i asculta ore Întregi pe bolnavi povestindu-și păsurile l-a transformat Într-un psihanalist extrem de apreciat. A primit Premiul Freud pentru poziția corpului În timpul ședinței de psihanaliză, considerată perfectă În vederea stimulării pacientului În a-și deșerta borcanul cu amintiri. Anumite partide politice au Început să-l curteze, iar prezența lui la tribuna unui congres
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pune în pielea și, mai ales, în mintea personajelor sale, imaginează psihologii, pune în lumină comportamente, întredeschide uși ce par să ducă spre camerele secrete ale sufletului. Nu în ultimul rând, își ordonează materia din perspectiva propriei sale experiențe de psihanalist. Din capul locului trebuie spus că cei care, la capătul lecturii acestei cărți, așteaptă un răspuns ferm la întrebarea "Marilyn Monroe s-a sinucis sau a fost ucisă?" vor fi dezamăgiți. Citind cartea se poate spune cu certitudine că actrița
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
i-a pus Dumnezeu mâna în cap. Ca în multe situații de acest gen, Marilyn masca teama de bărbați prin nevoia de seducție. Neîncrederea în sine, frica de ea însăși o aruncau, frecvent, în situații greu de imaginat, spre șocul psihanalistului ei: În privința atitudinii privitoare la bărbați, Greenson era îngrozit de gustul pronunțat pentru întâlnirile întâmplătoare. Într-o zi, actrița i-a povestit că se culcase cu unul dintre muncitorii care făceau reparații interioare la apartamentul ei. Un inspector de la Parchetul
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
făceau reparații interioare la apartamentul ei. Un inspector de la Parchetul Districtual din Los Angeles i-a raportat că dăduse de Marilyn făcând dragoste cu un bărbat în penumbra culoarului unui cinematograf. Într-o dare de seamă pregătită pentru Anna Freud, psihanalistul releva "teama de bărbați, mascată de nevoia de seducție care o face să se dăruie literalmente primului sau ultimului venit". Marilyn își trăiește ultimele luni de viață într-o perfectă stare de schizofrenie. Dependentă de alcool și medicamente este complet
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
Instabilitatea sa emoțională devine un coșmar pentru cei din jur. Este concediată de pe platoul de filmare pentru exasperanta ei lipsă de punctualitate. Prietenii adevărați sunt tot mai puțini, iar lipsa de afectivitate îi sporește debusolarea. Ceea ce încearcă doctorul Ralph Greenson, psihanalistul ei, este, în ultimă instanță, soluția de bun-simț: terapia prin iubire. Îi oferă lui Marilyn întreaga căldură a propriului său cămin. Împreună cu soția și fiica sa o transformă pe Marilyn într-o membră a familiei sale (o invită la masă
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
și vidul se împletesc. Densitatea trăirilor și rarefierea reperelor coexistă" (p. 15). Psihanaliza, literatura, dar și religia își trag sevele din exploatarea simbolurilor, din ceea ce Jung numea atitudine simbolică: "A te situa într-o atitudine simbolică, ipostază proprie poetului și psihanalistului, misticului, dar și omului care caută pur și simplu să se apropie de esențele arhetipale, este a asigura contactul cu izvoarele înnoitoare ale subconștientului, un acces la descoperirea-de-sine și la originalitate" (p. 28). Acest mod de abordare trimite la disputa
Literatură și psihanaliză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9214_a_10539]
-
răsfirat pe piept. Rodin ar fi privit-o cu plăcere. — Cum merg ședințele Antoniei? — Minunat. Îi plac la nebunie. Singurul ei scop este să se amuze, îți dai seama. Are o receptivitate colosală. — Palmer Anderson, spuse Georgie numindu-l pe psihanalistul Antoniei, care era totodată și un bun prieten al meu și al Antoniei. Da, îmi închipui că soția ta a dezvoltat un fel de dependență de el. Are o față de om inteligent. Bănuiesc că-și cunoaște bine meseria. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și am simțit pentru prima oară atingerea ușoară a groazei, a coșmarului. Și totuși această făptură pe jumătate terifiată, pe jumătate sălbăticită, era încă Antonia mea, soția mea iubită. — Bine, bine, am spus, dacă ești chiar atât de îndrăgostită de psihanalistul tău poate n-ar fi rău să te culci cu el! Dar nu-mi vorbi despre divorț, nici nu vreau să aud de așa ceva! — Martin! exclamă Antonia șocată. Apoi adăugă, și vocea îi reveni monotonă: Deja m-am culcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
hainei mele. Am început să tremur. — Nu crezi că e destul, am spus, chiar trebuie să faci asta? — E important, Martin, răspunse Antonia. Nu fugi de mine. Trebuie să putem să ne atingem și de acum încolo. Asta e părerea psihanalistului tău? — Te rog, spuse Antonia. Știu că suferi, Martin, știu că în sufletul tău suferi mai mult decât ne arăți. Dar nu trebuie să rostești asemenea vorbe grele. După părerea mea m-am exprimat chiar destul de blând, am răspuns. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să stai și să joci rolul celui nevinovat, lăsând să cadă toată vina asupra noastră. Nu te recunosc, Martin. Într-adevăr, ești de nerecunoscut, Martin, interveni Palmer, și totuși trebuie să fie și asta o parte din tine. Chiar și psihanaliștii au surprize. Noi am fost sinceri cu tine, ți-am vorbit deschis. N-am avut câtuși de puțin intenția de a te înșela. Așa după cum spune și Antonia, puteai măcar atunci să fii sincer cu noi. Și totuși, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lui. Dacă ar fi știut de episodul din pivniță ar fi putut să-și închipuie că am venit să o caut pe Honor. Cu toate că pasiunea mea pentru Honor era deocamdată ceva atât de improbabil și de ieșit din comun, un psihanalist ar fi putut să o intuiască prin interpretarea comportamentului meu violent. Se pare însă că o asemenea idee nu-i trecuse prin minte lui Palmer și credea că pornisem pe urmele lui mânat de bănuieli și că venisem să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
privi o muscă sau un pește care se zbate să scape din plasă. — Îți bați joc de mine, Palmer? am întrebat. La Honor nici nu puteam să mă uit. — Nu te coborî sub nivelul destinului tău, Martin, zise el. Ca psihanalist nu-mi imaginez că libertatea se obține prin luptă, prin convulsiile voinței. Totuși, vine un moment când trebuie luate decizii. Tu nu ești un om ce poate fi îngrădit de principii banale. Dă voie imaginației tale să cuprindă ceea ce inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Palmer se angajase să se ocupe de asta și o trecuse pe lista pacienților lui. Georgie urma să plece la Cambridge pentru o scurtă perioadă. — E absurd, desigur, spuse Georgie, sunt perfect întregă la minte, ba mai întreagă decât majoritatea psihanaliștilor! — Mulțumesc, draga mea! răspunse Palmer. Sunt convins de lucrul ăsta, dar nu ne strică să punem puțin lucrurile în ordine. Nu peste mult timp, mi-am zis, Georgie o să-i spună lui Palmer totul despre viața ei intimă. Am întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]