1,192 matches
-
primii 13 ani în Austria, următorii 6 în Franța, stabilit apoi în Statele Unite, nevoit să se adapteze în permanență la noi și noi contexte culturale, John S. Kafka era cumva predestinat studiului realităților multiple. Intervine aici, conștient, și convingerea profund psihanalitică după care înțelegerea alegerilor de destin se află într-un intim racord cu biografia. Autorul se axează principial pe câteva mari distincții și asocieri, pe care le explicitează încă din introducere. Astfel, este insistent subliniată naivitatea distincției dintre cogniție și
Un Kafka al psihanalizei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16388_a_17713]
-
Preocuparea pentru altoit (problema oricărei culturi: înnobilarea mlădițelor) se adaugă "artei grădinăritului sufletului" - îndepărtarea vegetației ce tinde să sufoce, eliberarea plantei în creștere. Cât despre iubire, ea e adesea asociată plantatului (precum în Gefunden) - cu interpretare mai ales în cheie psihanalitică. Un punct culminant în dezvoltarea toposului grădinii rămâne opera lui Joseph von Eichendorff. Aproape nu există text care să nu cuprindă și o descriere a victoriei naturii /credința în libertatea eului autentic/ asupra operei uniformizante a omului. în schimb, grădina
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
volumului I din Tratatul de psihanaliză contemporană al lui Helmut Thomä și Horst Kächele, intitulat - concis și cuprinzător - Fundamente, iată că de puțină vreme avem acces în limba română și la cel de-al doilea volum, axat ilustrativ pe practica psihanalitică. Însumând împreună aproape 1300 de pagini, ne putem simți, într-o primă instanță - de vizualizare la raft - asigurați în presupoziția că traducerea lor (a 13-a în lume) semnifică un import substanțial de seriozitate academică. Acest ultim volum este structurat
Schimbarea orei oficiale în psihanaliză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16504_a_17829]
-
mai devreme sau mai târziu, prin remarci precise și adecvate la substratul profund al discuției, clișeul pasiunii pentru muncă și metodă al culturii din care provin. Tratatul din Ulm (cum a fost denumit după prima ediție) este primul de tehnică psihanalitică apărut în România. Importanța lui ține însă nu de vreun abstract pionierat, ci este o consecință directă și totodată un indicator al evoluției psihanalizei noastre. Psihanaliștii români (da, există de câțiva ani și această profesie!), aflați majoritatea încă în perioada
Schimbarea orei oficiale în psihanaliză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16504_a_17829]
-
foarte largă audiență, datorată în primul rând unei spectaculoase aplicativități culturale. Dar poate cel mai radical efect, deși mai greu de observat astăzi tocmai din acest motiv, a fost cel al implicării în limba comună a unei rețele de termeni psihanalitici, precum și, subsecvent, cel al privilegierii unui anumit tip de discurs. Este consemnat astfel un efort absolut necesar de rafinare, specific secolului pe care îl încheiem - și îndeosebi ultimelor decenii. Este de asemeni legitimată și o voluptate a adecvării erudiției la
Schimbarea orei oficiale în psihanaliză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16504_a_17829]
-
traducerea unei alte lucrări fundamentale a psihanalizei (care s-a întâmplat să fie un dicționar) a citit-o pasionat pagină cu pagină, ca pe un roman. Tratatul de psihanaliză contemporană apare ca o sinteză și ca o concluzie a literaturii psihanalitice pe care ne-am însușit-o în ultimii 11 ani. El marchează dacă nu oficial, oricum foarte vizibil ora trecerii în sezonul unor solide sedimentări și a unor necesare verificări critice. Neexcluzând, firește, posibilitatea consultării cărților în limba originală, suntem
Schimbarea orei oficiale în psihanaliză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16504_a_17829]
-
reprezentației în cauză: Beatles...și toată lumea era a mea! Acest text - posibilă replică modernă la opera clasică a lui Franz Wedekind - a cucerit-o de la primele pagini pe tînăra regizoare care l-a proiectat imediat în spațiul scenic, materializîndu-i semnificațiile psihanalitice și sociale printr-o inedită configurare scenografică și muzicală. Decorul unic înfățișează în deschidere o perdea de vis: mulțime de păpuși suspendate, undeva la granița ambiguă dintre amintire și imaginație. Aburul inefabilului astfel instituit nu se va mai risipi nici o
Călătorie în propria copilărie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16561_a_17886]
-
Până acum, extraterestrul și omul se aflau în relații conflictuale. Se punea exclusiv problema "care pe care". Regizorul alege să revitalizeze groaza produsă de monstru nu prin modurile spectaculoase în care acesta își exercită forța. În schimb, produce o dramă psihanalitică, în care amestecă ciocnirea de forțe cu relații familiale, în care ceva atât de firesc și de benign ca necesitatea nou-născutului de a fi aproape de mamă conduce la decesul a două personaje. "Te cunosc de atât de mult timp încât
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
mutarea osemintelor surorii, pentru a cărei moarte prematură se simte vinovată, ei bine, acest "experiment" o ajută să-și redescopere senzorialitatea pierdută, să-și înțeleagă sexualitatea și, implicit, să-și reafirme feminitatea. Erosul de după thanatos. Căci moartea e corporalizată, eroticul psihanalitic, senzorialul obsesiv: "Ne sărutam. Îmi place sărutul, îmi place să mă joc în sărut, să rup ritmul, să imprim ritmul opririlor false, îmi place asta, îmi place. Îmi place să vorbesc în sărut, să simt umezeala cuvintelor, că le-aud
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
scris îndeplinește mai multe funcții, pentru fiecare actant în parte, narațiunea se desfășoară pe mai multe nivele, intuite și indicate bine de comentatorii de până acum ai cărții. Romanul poate prilejui o serie largă de abordări hermeneutice, dintre care cea psihanalitică și cea despre corporalitatea feminină sunt cele mai la îndemână. Agata murind este un roman psy generos, lizibil până la capăt și deloc tehnic, scris cu eleganță și inteligență, profund în sensul aluvionar, un pariu îndrăzneț, dat fiind amestecul de poetic
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
perioada de tranziție: antropologul prezintă critic toate teoriile despre totemism, de la 1791 până la 1920, an când apare lucrarea sa, exhaustivă și savantă prin excelență. Unei prime părți teoretice, care urmărește analiza fenomenului de la teoria concepțională a lui Frazer la cea psihanalitică a lui Freud, îi urmează alte două părți în care autorul descrie fenomenul, în toată complexitatea lui. Acuzată mai târziu de către Lévi Strauss de o parțială înțelegere a fenomenului și taxată drept părtinitoare, lucrarea uimește totuși prin bogăția informației și
"Evreul imaginar" și "evreul real" la români by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16064_a_17389]
-
Shakespeare. Joaca mizează pe complicitatea spectatorilor și, în seara aceea, aceștia s-au supus cu grație poruncilor de pe scenă și episodul workshop a fost unul dintre cele mai reușite. Scena "Ofelia, du-te la mănăstire" a fost descifrată în cheie psihanalitică, solicitând ajutorul publicului: unii se leagănă cu mâinile ridicate, alții strigă ceva din subconștientul Ofeliei, cei de pe ultimele rânduri descifrează zgomotos supraeul colectiv. E comic și vocea lui Cornișteanu le copleșea pe toate celelalte. în rest, s-a dovedit că
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
din DEX: e vorba de două texte pamfletare, de polemică cu catolicismul ("cazuistica iezuită", "iezuitismul, scolastica, cazuistica"). în rest, zeci de exemple (mai ales din texte medicale și de științele juridice) ilustrează uzul modern al cuvîntului, neînregistrat în DEX: "cazuistica psihanalitică", "cazuistica maltratării infantile", "cazuistica clinică și cea medico-legală" - și chiar "cazuistica paranormală".
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
Doina Condrea Derer Umberto Saba nu i-a evocat decât pe puțini din literații pe care i-a cunoscut direct. Evocarea dedicată concetățeanului său Italo Svevo pornește de la împrejurări mărunte care duc însă la considerații de interes istoric, psihanalitic și, subsidiar, etic. Aflîndu-mă azi în vizită la anticariatul meu din Trieste, am avut încă o dată ocazia să mă minunez de grămada de timp și de vorbe consumate de oameni ca să încheie ori să renunțe pînă și la cea mai
Umberto Saba - Italo Svevo la Amiralitatea britanică by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2701_a_4026]
-
părea să spună. O pagină dintr-o revistă Foarte bun, numărul 527 (20-26 martie) din DILEMA VECHE. Exemplificăm doar cu o pagină din revistă. Andrei Pleșu scrie despre chipurile ticăloșiei. Deși nu dă nume, ținta sa este evidentă: „Mai spectaculoasă psihanalitic este ticăloșia asumată ca «misiune». Ea începe tot cu lăcomie financiară (ești brusc plătit peste orice așteptare, ți se dă pe mână, indiferent de calificarea ta reală, o funcție, o emisiune, o sursă de vanitate, de prețuire publică sau de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2706_a_4031]
-
tip de raportare la comentariul literar e evident: Lucian Raicu. Formaliștii sunt priviți cu suspiciune. Iar școala formalistă, cu atât mai mult. (Singura „școală” în care Simona Sora crede e aceea care face uz, cu înțelepciune și tact, de grila psihanalitică). La mare preț se află în schimb empatia. Și, aș adăuga, calofilia. Dacă un critic nu „scrie bine”, e destul că probabil că el are o problemă de gust (mă alătur Simonei Sora în această convingere). Nu întâmplător, dintre cei
Cronică literară and beyond by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2727_a_4052]
-
să mă reobișnuiesc. Învățarea, dezvățarea, reînvățarea cred că reprezintă exerciții interesante. Și apoi, da, a fost o sfîșiere, fiindcă acolo m-am simțit în exil”. Exilul fiind Bucureștii. La baza unei atari dileme lingvistice a stat un conflict de tip psihanalitic, dintre dragostea față de mamă (parțial franțuzoaică) și revolta împotriva tatălui (român sadea). A biruit primul simțămînt, care a girat celebra operă franceză a scriitorului. Intuindu-și destinul, acesta nota, surescitat: „Să mă întorc în Franța este singurul meu scop, disperat
Despre Bilingvism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2620_a_3945]
-
pictorița Joel, care pleacă din Atlanta, cu pruncul Matew, și se instalează în Valea Cucutelor din Algonquin; jamaicana lui Johnny, cunoscută "lampachetat de pește" cu care a cochetat, s-a iubit și au făcut o fetiță și demonstrația se încarcă psihanalitic o visează ca pește, fetița înoată "prin inima lui / Prin sângele lui, prin ochii dilatați spre imposibil", întregul corp fiindu-i "ocupat de femeiapește" și concluzia, dacă soția îi va fi mutată în alt loc, în mod firesc, și el
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
și el va visa altceva, dacă va fi mutată la "departamentul jucării pentru copii", atunci și el, îi spune patronul, va visa că a devenit copac să facă umbră copiilor (Familie fără acte, p. 39). (Poemul amintește, însă fără izul psihanalitic, de versurile lui Ezra Pound, din perioada imagismului, unde copacul crește prin om: "Copacul mi-a intrat în mâini, / Seva mi-a urcat în brațe, / Copacul mi-a crescut în piept / În jos cresc crengile, ieșind din mine ca brațele
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
de valoare din critica oficială va reveni sub forma regăsitei sticle a căpitanului Grant, iar această regăsire o constituie codul, nicidecum mesajul operei. Criticul este provocat să stabilească o punte de legătură între pestrițul alfabet ideologic al epocii noastre (existențialist, psihanalitic, creștin etc.) și limbajul specific al operei literare. Receptarea unei astfel de „răsturnări” a priorităților critice va fi la fel de contradictorie, nu doar în Franța, unde străvechea la querelle des Anciens et des Modernes se reactivase cu această ocazie, dar și
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
kamasutra limbajului”2. Scopul este pe deplin atins: mistica se deschide psihanalizei și viceversa. Pe deplin conștient că textul nu va putea intra niciodată într-un joc de predicate normative, atâta timp cât filtrul de analiză este plăcerea, Barthes își continuă ofensiva psihanalitică, iar Textul ajunge să se deschidă ca o figură, ca o anagramă a corpului nostru erotic. Plăcerea textului ar consta, în acest punct, în momentul în care corpul „își va urma propriile idei”. „Ochiul prin care-L văd pe Dumnezeu
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
cu pretenții de artă propriu-zisă, împreună cu alaiul de teme însoțitoare ce se desprind din ea, de la meniuri și toasturi pînă la rețete de bucătărie și campanii publicitare în slujba mîncărurilor fast-food, sau de la subînțelesurile erotice ale mîncării pînă la interpretările psihanalitice ale alimentației. Filosofia nu poate vorbi despre orice, ci numai despre acele laturi ale vieții care îndeplinesc o minimă condiție de noblețe spirituală, ceea ce înseamnă că există teme atît de minore în insignifianța lor încît nu le poți atinge fără
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
Don Juan nu s-ar fi oprit nici măcar pentru o clipă de gândire, alegând abandonul fără scrupule. Dragodan e confuz, nehotărât, în tot cazul, dilematic. Are însă în comun cu Don Juan un posibil complex oedipian nedepășit (cum spune teoria psihanalitică în siaj freudian) sau, pur și simplu, o anima puternică (în termeni jungieni). Axiologic vorbind, Noaptea soarelui răsare este romanul unui prozator din ce în ce mai experimentat. Ovidiu Pecican reușește să-l atragă pe cititor în plasa frământărilor protagonistului, făcându-l captiv, până la
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
în „Mulțumirile” de la finalul cărții, autorul recunoaște patentul autobiografic al cărții: „Întâmplările ș...ț sunt fictive, dar au la bază multe lucruri adevărate”. În mod previzibil, povestirile conturează împreună o alegorie a relației tată-fiu, întotdeauna problematică, dacă ne asumăm perspectiva psihanalitică. Scrisul, punerea în text, alterarea ficțională a poveștii reale devin, astfel, o metodă terapeutică de curățare de nevroza generată de această relație ratată, conflictuală. Până aici, nimic nou. Nici subiectul, nici instrumentarea ficțională a realității, cu rol catharctic, de „doliu
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
pornind de la incon știent, urcând spre rațional și reechilibrare în forma normală a existenței. Încrengăturile manifeste ale inconștientului descris de Dostoievski vin de la o persoană cu stări psihice deviatoare. Conceptul de autoanaliză presupune trimiterea la anu mite procedee ale metodei psihanalitice, definite de specia liști, de la Freud încoace, în următorii termeni: asociere liberă, analiză a viselor, interpretare de conduită ș.a. Se găsește câte ceva din toate aceste identificări specia lizate la Dovlatov ca să merite apropierea lui (desigur, ca scriitură) de F. Dostoievski
DIN NOU DOVLATOV. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_106]