1,193 matches
-
și sistematic datele clinice pentru a-și justifica teoriile, a prezentat tratamente eșuate drept reușite sau chiar că, în anumite articole, ar fi inventat cu totul cazuri și pacienți cu scopul de a-și promova metodele. Conform acestor critici, școala psihanalitică a avut mai curând caracteristicile unei mișcări politice sau religioase decât ale unui curent științific, Freud transformându-se în profetul său. Cele mai severe evaluări contemporane nu se feresc să califice freudismul drept pură ”șarlatanie”. Astăzi, psihanaliza este o teorie
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
mamă și fiu. Freud este, de altfel, maestrul și inspiratorul scribului erotoman. Panorama obscenă a viciilor, filmul abject al perversiunilor sexuale, al năravurilor solitare, al spurcăciunilor "oedipiene" se desfășoară fără omisiuni, mai cu seamă în romanul Incognito, o adevărată spovedanie psihanalitică a slăbiciunilor secrete, a metehnelor atavice ale autorului. De prisos să mai spun că întâmplarea de mai sus, pe plaja de nisip, e pur și simplu "șparlită" din Maurice Druon, la care Dumitriu a contribuit numai cu incestul și cu
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
relațiile între persoane de același sex nu erau acceptate. Profesorul psiholog Richard Ryan susține că în multe cazuri homofobii poartă un război interior și au tendința de a îndrepta furia, pe care o simt față de ei înșiși, către ceilalți. Teoria psihanalitică susține că homofobia este un rezultat al reprimării/refulării propriilor sentimente homosexuale. În "Psihologia eroticii masculine" de Wilhelm Stekel, medic și psiholog austriac, se arată că: Adams, Wright și Lohr (1996) au găsit că bărbații heterosexuali homofobi au prezentat o
Homofobie () [Corola-website/Science/300839_a_302168]
-
de "„complex Electra”" (Electra, fiica lui Agamemnon și a Clitemnestrei, îl determină pe fratele ei Oreste să-și ucidă mama și pe amantul acesteia, Aegist, pentru a răzbuna uciderea tatălui lor, Agamemnon). Un curent „dizident” a apărut chiar în cadrul școlii psihanalitice, în special prin lucrările lui Carl Gustav Jung. După Jung, viața psihică depinde nu numai de impulsurile individuale inconștiente (cum gândea Freud), dar și, în egală măsură, la un nivel inconștient colectiv. Jung nu a împărtășit niciodată ideea unei dorințe
Complexul Oedip () [Corola-website/Science/297675_a_299004]
-
psihopatologice și posibile modificări în creier. „Tulburările nervoase” (nevrozele) devin o preocupare specială a medicilor, o dată cu folosirea hipnozei ca metodă de tratament. Charcot la spitalul ""Salpêtrière"" din Paris se ocupă intens cu problema isteriei, Sigmund Freud, elevul său, dezvoltă concepția psihanalitică. Emil Kraepelin (1856-1926) în Germania și Eugen Bleuler (1857-1939) în Elveția aduc contribuții esențiale la cunoașterea și clasificarea bolilor psihice, în special la descrierea tabloului clinic al schizofreniei. După al Doilea Război Mondial, o dată cu progresele făcute în cercetările clinice, terapeutice
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
ne mentionnent pas le nom d'un pčre. Ils me déclarent simplement "fils de... et de Zoitza Istrati, agée de 29 ans"1. Faptul în sine, ca și opera istratiană, va constitui un izvor seducător pentru interpretările moderne, de factură psihanalitică, apărute în deceniul al nouălea al sec. XX. Elisabeth Geblesco va publica o teză de doctorat ("Langue d'écriture et figure paternelle") și va reveni asupra acestei chestiuni în revista "L'Arc" 86/87, insistând asupra modului în care se
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
la Atena. În locul tatălui absent, va găsi în diferitele perioade ale existenței sale, în lumea brutală și violentă, câte un tată ocrotitor și temut (ca și alter ego-ul său Adrian Zografi) în Codin, Mihail și Samoilă Petrov, ceea ce în termeni psihanalitici înseamnă "figures paternélles symbolique ambivalents (ressortissant ŕ la fois du disphorique et de l'euphorique)4. Dar simbolul tatălui ideal este încarnat de Romain Rolland și ca model de personalitate și ca scriitor. Lui i se adresa în momentele dificile
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
ororile comuniste și nu acceptă orbirea politică a celui pe care-l considera instanța morală supremă. Drama sa constă în imposibilitatea de a trăi în minciună și crimă politică. Mitul scriitorului umanist Romain Rolland se autodemolase pentru el. Depășind interpretările psihanalitice în manieră lacaniană și derridiană eșafodate pe datele biografice cunoscute, vom constata că, la începutul secolului XXI se reiterează interpretarea etnicistă a operei și biografiei scriitorului cu dublă origine, încercându-se o anexare la spațiul literar grecesc. Încă din anul
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
New York. Nefiind interesat să asiste la o mare parte din cursuri , și având note insuficiente la sfârșitul semestrului, va fi în cele din urmă exmatriculat. În 1959, simțindu-se melancolic fără un motiv aparent , Woody Allen a început o terapie psihanalitică . De atunci va vizita un psihanalist săptămânal, cu întreruperi ocazionale, după afirmațiile sale , nu atât pentru terapie, cât pentru a vorbi cu o persoană obiectivă. Datorită acestei lungi experiențe, psihanaliștii și glumele despre ei vor fi o temă constantă în
Woody Allen () [Corola-website/Science/297987_a_299316]
-
europeană”, 2005, nr. 5; Călin Teutișan, "Despre dragoste și morminte", în „Vatra”, 2005, nr. 9-10; Alex Goldiș, "Romanul și rolurile secundare", în „Steaua”, 2006, nr. 4-5; Luminița Corneanu, "Frate și soră", în „Dilemateca”, 2006, nr. 1; Marta Petreu, "Un roman psihanalitic: „Captivul”", în „Dilema veche”, 2006, nr. 135; Nicolae Bârna, "Romanul analitic și senzațional", în „Apostrof”, 2006, nr. 12; Ovidiu Pecican, "Grunduri flamande", în „Tribuna”, 2007, nr. 112; Bogdan Romaniuc, "Călătorie la capătul... morții", în „Suplimentul de cultură”, 2010, nr. 262
Dora Pavel () [Corola-website/Science/308880_a_310209]
-
lui, dar, în ordine concretă, nu intervine decât accidental. Atrocitățile sunt relatate cu un calm suspect. N-ar fi exclus ca, date fiind libertățile pe care și le ia aici Nimigean, cel care povestește să fie chiar subconștientul criminalului (pista psihanalitică fiind, de altfel, sugerată chiar prin titlu). Oricum, nu realismul e codul predominant în Mortido. Motourile care precedă fiecare capitol, extrase din literatura pentru copii (basmele lui Ispirescu și Creangă, Pinocchio, cărțile cu Alice ale lui Lewis Carroll, Vrăjitorul din
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
fie unisonul, acolo trebuie să fie coerență, acolo trebuie să fie o expresie clară și limpede a ceea ce dorește România. Repet, pentru mine, problema nu se pune de a alege între mama și tata, eu nu sunt într-o dramă psihanalitică aici... Gabriela Vrânceanu Firea: Cine e mama, cine e tata? Mihai-Răzvan Ungureanu: ...nu sunt într-o dramă... Gabriela Vrânceanu Firea: Premierul e tata și președintele mama? Mihai-Răzvan Ungureanu: Iertați-mă. Nu... Nu sunt într-o dramă psihanalitică, nu încerc să
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
într-o dramă psihanalitică aici... Gabriela Vrânceanu Firea: Cine e mama, cine e tata? Mihai-Răzvan Ungureanu: ...nu sunt într-o dramă... Gabriela Vrânceanu Firea: Premierul e tata și președintele mama? Mihai-Răzvan Ungureanu: Iertați-mă. Nu... Nu sunt într-o dramă psihanalitică, nu încerc să-mi imaginez așa ceva. Pentru mine, dacă există un motiv, motivul este dat de interesul național. De aici încolo, restul e detaliu. Gabriela Vrânceanu Firea: Da, dar cum faceți, ca ministru de Externe, ca această expresie, interesul național
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
potrivit căruia nu mai există altceva decât Europa și doar Europa. Fals. Unul dintre produsele acestui tip de extremism ideologic a avut ca fruct o celebră întrebare - Ce alegeți, Europa sau Statele Unite ale Americii? -, coborând totul în banalul unei întrebări psihanalitice. Noi nu suntem în această situație. În primul rând că politica noastră nu este o politică de opțiune, este o politică de rezolvare a chestiunilor pe care le pune interesul național, indiferent că e vorba de securitate, că e vorba
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
și nu filosofică, a artistului. O cercetare asemănătoare va fi întreprinsă în Liviu Rebreanu sau Lumea prezumtivului (1995). Lucrarea, polemică, respinge opinii mai vechi, care considerau personajele rebreniene drept primitive. Pe de altă parte, studiul, articulat pe argumente naratologice și psihanalitice, consideră epicul rebrenian drept unul impur din punctul de vedere al realismului, întrucât conține și accente romantice și de melodramă. Criticul distinge o schemă epică omogenă și coerentă, vizibilă pretutindeni și structurată în jurul relației dintre împlinirea prin eros și pulsiunile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
rațional. Idealul antirasist trebuia să se realizeze prin instrucție și educație, nu prin interdicție și sancțiune. Relativul optimism al antirasismului cognitiv promovat de UNESCO s-a izbit curând, Încă de la finele anilor ’40, de concluziile cercetărilor (influențate puternic de conceptele psihanalitice), efectuate de specialiști În psihologie socială, cu privire la prejudecăți și stereotipuri. Idealul educațional este de fapt condamnat să se lovească de evidența caracterului funcțional al iraționalității atribuite „prejudecății rasiale”, ceea ce pare să explice rezistența acesteia la tentativele de a o reduce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fi modificată de experiență și Îndeplinește o funcție psihologică pentru persoana care o adoptă” (Jahoda, 1960, p. 506). Așadar, numai un psihoterapeut poate ajuta un subiect rasist (antisemit, xenofob etc.) să iasă din trista stare În care se află. Tratamentul psihanalitic se prezintă drept singura cale de scăpare. O constatare ironică făcută În 1968 de militantul revoluționar american de culoare Eldridge Cleaver este suficientă pentru a ne arăta Îngustimea interpretativă a abordării psihanalitice (sau psihologizante) a rasismului: „Când Îi vorbesc despre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
din trista stare În care se află. Tratamentul psihanalitic se prezintă drept singura cale de scăpare. O constatare ironică făcută În 1968 de militantul revoluționar american de culoare Eldridge Cleaver este suficientă pentru a ne arăta Îngustimea interpretativă a abordării psihanalitice (sau psihologizante) a rasismului: „Când Îi vorbesc despre problemele pe care le am cu albii, psihiatrul meu nu vrea să audă decât despre familia mea și Îmi spune că-mi urăsc mama” (Cleaver, 1968, p. 11). Modelul psihopatologic al prejudecății
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
generală servește drept bază ființei În eforturile sale de viață”, atunci „identitățile ă atât individuale, cât și colective ă Își dobândesc forța din aderarea la o axă valorică după care se orientează finalitatea existenței” (ibidem). Distincția clasică Între factori individuali (psihanalitici sau cognitivi) și factori colectivi ă sau chiar Între factori Înnăscuți și factori dobândiți ă În construcția sentimentelor de sine, de identitate și de apartenență este astăzi puternic contestată. Pentru Muchielli, sentimentul de apartenență Își are originea „În relația primară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de Ruth Benedict. Această autoare insistă asupra faptului că o formă anume de cultură impune diferiților săi membri sisteme de valori diferite. ν Această nouă școală respingea concepția evoluționistă, de inspirație darwinistă, și se afla În relație directă cu mișcarea psihanalitică. Aceasta din urmă a cuprins personalități cum sunt Karl Abraham, Karen Horney, norvegiancă născută la Hamburg (1885), sau Erich Fromm, emigrat dincolo de Atlantic În 1934. O doctrină antropologică nord-americană Primă asociere coerentă Între antropologie și psihanaliză pentru studierea fenomenelor sociale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
lui Claude Lévi-Strauss) și cu toate că li s-a opus argumentul că personalitatea se formează În egală măsură reacționând Împotriva etosului de grup și integrându-l, temele dezvoltate au continuat să influențeze cercetările antropologice, psihologice și filosofice. Unele opere cu caracter psihanalitic, cum sunt cele ale lui Erich Fromm sau Karen Horney, s-au inspirat de asemenea din tezele acestui curent. M. V. & BARNOUW Victor (1963), Culture and Personality, Homewood (Ill.), Dorsey Press. BENEDICT Ruth (1950), Echantillons de civilisation, trad. fr., Paris, Gallimard
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
care-și au originea În familie, În scopul explicării unor comportamente compulsive sau a unei nevroze specifice. De aceea, datele cantitative obținute În urma aplicării diferitelor scale, precum cea axată pe autoritarism, au fost combinate cu abordări calitative (interviuri conversaționale și psihanalitice, teste proiective) În cazul celor care aveau un punctaj foarte ridicat sau foarte scăzut la chestionarele cu privire la prejudecăți. S-a descoperit existența unei utilizări sistematice a stereotipurilor la subiecții „autoritariști” și, prin urmare, a unui stil aparte de elaborare a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sau juridic, de modul În care sunt recunoscute minoritățile sau de starea de frustrare relativă a grupurilor aflate În situație de comparație socială (Guimond și Tougas, 1999). Ca să Încheiem, trebuie reținute principalele rezultate (scale, tehnici de Încrucișare a datelor, metateoria psihanalitică despre originea compulsiilor, stilul rigid și stereotip În legătură cu moștenirea familială) ale cercetărilor asupra personalității autoritare, dar nuanțându-le conform unei abordări multifactoriale și contextuale, fără a substanțializa În mod ritual vreo trăsătură particulară a comportamentului unui individ sub pretextul detectării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de pe urma unei moșteniri etimologice stânjenitoare și a istoriei haotice a conceptului și a derivaților săi. Toate aceste accepțiuni apar spre sfârșitul secolului al XIX-lea și la Începutul secolului XX, simultaneitate cronologică ce a facilitat confuziile Între teoriile psihiatrice sau psihanalitice, pe de o parte, și cele sociologice sau antropologice, pe de alta. Evident, xenofobia nu poate intra În aceeași categorie cu tulburările psihiatrice, Întrucât este vorba despre o atitudine colectivă, ceea ce o diferențiază net de trăsăturile nevrotice individuale. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
lasă intactă relația afirmată de Platon dintre teoria pură și practica vieții... (ca) acord mimetic al sufletului la proporțiile universului" (5, p. 121, p. 124). El susținea că teoria interacționează cu "interesul", adică cu viața adevărată, dar nu în sens psihanalitic de impuls refulat. Așa s-ar ajunge în mod neplăcut să se justifice tot cu un interes, "poate interesul pentru emancipare; și justificarea devine circulară". (5, ibid.) Interesele menționate ca rădăcini ale cunoașterii, ierarhizarea lor, raportul cu cele trei planuri
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]