118 matches
-
delirul poate fi considerat sub mai multe aspecte: din punct de vedere fenomenologic, ca pe o experiență, din punctul de vedere al performanțelor psihologice, ca pe o tulburare de gândire, în sens psihopatologic, ca pe o creație mintală morbidă, în raport cu psihobiografia bolnavului, ca pe un accident ontologic, sau ca o stare de regresiune. J. Suter a arătat că un delir nu apare niciodată în mod spontan, ci el este precedat în evoluția sa de o stare pre-delirantă, în cursul căreia se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aibă un caracter stabil, durabil, bine organizat, cu o tematică precisă. La acestea se vor avea în vedere modul de viață, relațiile interumane și comportamentul acestor bolnavi, toate raportate direct la existența delirului. Analiza persoanei delirantului trebuie să cuprindă și psihobiografia acestuia, cu tonte particularitățile sale, evenimentele vieții trăite de bolnav, momentele cheie ale existenței acestuia în legătură cu apariția, consolidarea și evoluția delirului (E. Kretschmer, J. Wirsch, N. Rettenstöl, K. Conrad, L. Binswanger). Având în vedere cele de mai sus, în analiza
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de viață”, specifice bolnavilor psihici, înscrise în ordinea ontologică a existenței acestora și care sunt explicit-comprehensibile numai din acest punct de vedere. O cunoaștere a experienței delirante se impune a fi făcută prin analiza „istoriei vieții personale” a bolnavului, a psihobiografiei acestuia. În acest sens remarcăm următoarele aspecte caracteristice oricărei forme de experiență delirantă: existența unui anumit „teren psihologic” pe care se dezvoltă starea delirantă, existența unei stări prelungite de tensiune emoțională intrapsihică, cu întoarcerea individului către sine însuși, plasarea bolnavului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
abstracții ale unității indisolubile ale ființei umane, ale ființei antropologice”. Ele nu pot fi separate decât arbitrar, și numai, din necesități didactice. Sensul bolii nu poate fi separat de sensul general al existenței umane. Acest sens se află înscris în interiorul psihobiografiei persoanei respective sau, după expresia lui L. Binswanger, a istoriei vieții interioare a acesteia. Boala, în acest caz, depășește limitele sale pur și exclusiv medicale, înscriindu-se într-o dimensiune ontologică ce poate fi înțeleasă printr-o analiză de tip
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
exclusiv medicale, înscriindu-se într-o dimensiune ontologică ce poate fi înțeleasă printr-o analiză de tip psihologico-hermeneutic. Sensul bolii este determinat de sensul vieții persoanei respective așa cum vom vedea mai departe când ne vom ocupa de analiza psihopatologică a „psihobiografiei” bolnavilor psihici. G. von Bergman afirmă că „în biografia bolnavului, în istoria sa trăită în intimitate, există într-o anumită măsură un teren comun corporal, psihic și spiritual al persoanei umane”. Acesta ne oferă cheia înțelegerii fenomenelor psihice normale, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
situații morbide ale vieții individului. Antropologia psihopatologică urmărește să descifreze sensurile dramatice ale vieții, în care „suferința” este numai un sector. Pentru a găsi o interpretare unică a semnificației fenomenelor morbide somatice, psihice sau psihosomatice, psihopatologia se adresează existenței umane, psihobiografiei individului, iar răspunsul acesteia este cuprins în natura ființei umane, în echilibrul balanței psihosomatice al acesteia. Semnificația tulburărilor psihosomatice Am precizat caracteristicile și cadrul tulburărilor psihosomatice. Să încercăm să facem o analiză a semnificației acestui grup de tulburări, cu caracteristici
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Din punct de vedere psihologic, psihopatologic și moral, problema imitării sau a mascării bolilor și a suferințelor produse de acestea aduce în discuție două probleme: sinceritatea și minciuna (A. Porot). Dincolo de aceste aspecte, trebuie să vedem ce „evenimente” existente în „psihobiografia” acestor indivizi contribuie la adoptarea unor asemenea „atitudini-conduite”. Acestea sunt reprezentate prin următoarele: carențe emoțional-afective, frustrări, timiditate constituțională, dificultăți de adaptare-integrare, imaturitate afectivă sau situații de dependență afectivă, intelect de limită sau diferite grade de debilitate mintală, complexe de inferioritate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
avute în vedere relațiile dintre persoană și situațiile vieții acesteia. Pentru K. Menninger, personalitatea este formată din „nucleul ereditar” la care se adaugă factorii dobândiți în cursul vieții (modelele parentale, frații, familia de origine, mediul fizic, educația, cultura, valorile moral-religioase, psihobiografia individuală, modelele de comportament, relațiile sociale, profesiunea, nivelul de instrucție, căsătoria, bolile fizice sau psihice etc.). În ceea ce privesc situațiile, K. Menninger consideră că acestea sunt reprezentate de circumstanțele sau evenimentele vieții cu care se confruntă individul și la care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o parte, rezultatul dispozițiilor sale sufletești, iar pe de altă parte rezultatul valorilor morale, spirituale și culturale interiorizate de acesta și devenite pentru el, alături de natura sa biologică primară o a doua natură sufletească și spirituală. Ambele contribuie la configurarea psihobiografiei unui individ. 1) Modelele de existență psihologică În ceea ce privește modelele psiho-biografice, există numeroase contribuții în această problemă. Psihologia și psihanaliza, iar ulterior psihologia diferențială și comparată, au adus extrem de multe date și au propus numeroase tipuri, în ceea ce privește tema studiului nostru. Ne
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau reținuți, cruzi, inafectivi, mitomani, sociopați etc.), sunt persoane incapabile de a simți, de a fi și de a se comporta la fel cu ceilalți. Nu trebuie considerați bolnavi psihici, ci „personalități structurate disarmonic” cu implicații asupra modului de viață. Psihobiografia personalităților psihopatice este încărcată de conflicte, eșecuri, dificultăți de adaptare, schimbări frecvente de domiciliu, loc de muncă, partener de cuplu, profesiuni etc. Permanent nemulțumiți de propria lor persoană, dar și de lume, de ceilalți, personalitățile psihopatice suferă ei înșiși și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se întâlnesc în „vinovăția tragică”, ce combină culpabilitatea psihologică a persoanei cu vinovăția morală a acesteia. Vinovatul va trebui să pătimească, să sufere, întrucât prin suferință se va putea „spăla” (acțiune catartică) de vinovăție. Existența tragică este un model de psihobiografie absurdă care nu poate fi ocolită. Persoana tragică este un damnat al soartei. El trebuie să pătimească, să accepte suferința ca pe o împăcare cu soarta. Aceasta este singura, unica speranță a celor care nu mai au ce spera. Acceptarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
deveni permanentă. Angoasa este teama de pericol. Este tensiunea așteptării sfârșitului. Existența, viața normală, este o viață liberă, întrucât ea nu este amenințată de pericole. Dimpotrivă, viața bolnavului, este o viață închisă, limitată prin prezența pericolului. Aceasta este diferența dintre psihobiografie și pato-biografie: absența pericolului, în primul caz, și prezența acestuia, în cel de-al doilea caz. Viața normală este un model de existență care curge firesc. Viața bolnavului este o existență ruptă, întreruptă, amenințată, al cărui curs firesc este schimbat
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atât de vast și de polimorf domeniu reprezentat de psihozele colective. Schema de la p. 474 ??? (sus) din ms. exprimă atât structura psihologică a grupului social-uman, reprezentată prin Supra-Eul colectiv, Eul colectiv și Inconștientul colectiv, cât și dinamica sa istorică sau psihobiografia grupului social-uman (trecut, prezent, viitor). La această schemă distingem două „zone” sau „tendințe” de manifestare psiho-socială ale grupului uman respectiv și anume: zona de sublimare psiho-culturală a Supra-Eului colectiv, caracterizată printr-o „întoarcere în trecut”, o reactualizare a evenimentelor, de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în relațiile statului cu bolnavul psihic, lucrurile stau însă cu totul altfel. Nebunia este resimțită ca infamată, ca un pericol social. Eticheta de bolnav psihic devine un stigmat care va persista încă multă vreme, chiar după vindecarea bolnavului. Trecutul acestuia, psihobiografia lui, chiar „antecedenții”, în cazul în care există și sunt cunoscuți, vor greva serios asupra persoanei sale, asupra statutului său social. Chiar dacă nu va fi „respins” de societate, suspiciunea față de acesta nu va dispare ușor sau chiar deloc. Rezultă, din
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
adoptarea unei atitudini caritabile. De înțelegere a bolnavului psihic ca pe o persoană aflată în suferință, iar boala psihică ca pe o experiență sufletească negativă, ca pe un tip particular de accident ontologic. Nebunia se înscrie, în felul acesta, în psihobiografia individului. Mai exact în acea experiență a vieții interioare a acestuia, devenind o formă particulară a naturii sale. Trebuie să vedem în această relație dintre etică și psihopatologie un important pas înainte în cunoașterea, înțelegerea și prețuirea umanului. 46. RAPORTURILE
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
epileptic paroxistic. Prosopagnozia: agnozia figurilor, incapacitatea bolnavului de a recunoaște persoanele cunoscute după figura acestora. Psihastenie: nevroză caracterizată prin asocierea angoasei cu fobii și obsesii, la care se adaugă inhibiție intelectuală, timiditate, manii mintale (precauție, îndoială, perfecțiune, control, rezervă, ruminație). Psihobiografie: istoria vieții individuale, ca imagine sintetică de factură ontologică, a formării și evoluției personalității bolnavului, insistându-se pe evenimentele psihotraumatizante, stările de criză etc. care au contribuit la formarea tulburărilor psihice ale acestuia. Psihochirurgie: intervenții neurochirurgicale urmărind tratarea tulburărilor psihice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Mongolism Monomanie Moria Mutism Narcisism Narcolepsie Narcomanie Negativism Neologism Nevroză Nimfomania Normalitate Nozofobie Obsesie Obtuzie Oligofrenie Onirism Oniroidie Onomatomanie Opoziție Palilalie Panică Pantofobie Paralizie Pasivitate Pederastie Pedofilie Persecuție Perseverare Perversitate Perversiuni sexuale Piromanie Pitiatism Posesiune Potomanie Predispoziție Prodrom Prosopagnozia Psihastenie Psihobiografie Psihochirurgie Psihogenie Psihopatie Psihoplasticitate Psihotraumatism Psihoză Puerilism mintal Raptus Reacție Refugiu Refuz Retard Sadism Satiriazis Sănătate mintală Senilitate Sevraj Simptom Simulare Sindrom Sitiofobia Sociogeneza Status Stereotipii Stigmate Stupoare Sugestibilitate Suicid Surmenaj Tensiune psihică Ticul Timiditate Tip Torpoare Toxicomanie Travestismul Vagabondaj
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Motivația inconștientă a creatorilor poate fi cunoscută prin interviuri de profunzime și teste proiective care pot releva motivele profunde care determină decizia de a crea. Ch. Maouron și J. P. Weber, pornind de la acest tip de abordare, introduc noțiunea de psihobiografie, care ar reprezenta studiul interacțiunii dintre om și operă. - A. Maslow explică acțiunile umane prin intermediul unor nevoi specifice, cum sunt cele fiziologice, de siguranță, sociale, de statut, de autoactualizare (de realizare, de creație). Se consideră că nevoia de a crea
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]