319 matches
-
că nu au condiții identice de dezvoltare și manifestare. Ideea democratică și optimistă că fiecare fiinăa umană este destinată să ajungă un succes anima educatori și factori de decizie socială și educațională să accepte concepția, pozitivă, de altfel, ca inegalitatea psihofizica nu duce În mod automat și fatal la inegalitatea de șanse În dezvoltare și că tratarea individuală și diferențiată corespunzătoare a ființei umane poate să aducă contribuții benefice la dezvoltarea personalității și profesionalității. Pedagogia contemporană admite atât existența unor particularități
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
unor grupuri de persoane.. Din această perspectivă obiectivă a aparut principiul tratării individuale și diferențiate a elevilor. Principiul individualizării și diferențierii Învățării exprimă necesitatea adaptării dinamice a Încărcăturii cognitive și acționale a conținuturilor și a strategiilor instructiveducative atât la particularitățile psihofizice ale fiecărui elev cât și la particularitățile diferențiate, relative comune unor grupuri de elevi, În vederea dezvoltării integrale. Principiul urmărește să asigure unitatea dintre particular și general În educație,dintre obiect și subiect,dintre strategiile de educație de grup cu cele
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
a ajuns elevul. Din această perspectivă, ea Îmbracă formă succesului școlar. Schematic, relația dintre aceste concepte s-ar putea reprezenta că În figură următoare: EFICIENTĂ PROCESULUI DE ÎNVĂTĂMÂNT Putem defini succesul școlar că exprimând gradul de adecvare dintre nivelul dezvoltării psihofizice a elevului și solicitările obiective ce i se adresează În procesul de Învățământ. Detaliind, vom spune că succesul școlar / reușită la Învățătură va desemna concordanță ce se stabilește Între solicitări și nivelul dezvoltării psihofizice a elevului, iar insuccesul (eșecul, nereușită
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
gradul de adecvare dintre nivelul dezvoltării psihofizice a elevului și solicitările obiective ce i se adresează În procesul de Învățământ. Detaliind, vom spune că succesul școlar / reușită la Învățătură va desemna concordanță ce se stabilește Între solicitări și nivelul dezvoltării psihofizice a elevului, iar insuccesul (eșecul, nereușită, rămânerea În urmă la Învățătură) este un indice al discordantei dintre cei doi poli. Dacă eficientă procesului de Învătământ presupune raportarea randamentului sau performanțelor școlare la solicitările obiective, succesul (insuccesul) școlar presupune raportarea concomitenta
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
însă197, tocmai răspîndirea inovației are importanță pentru limbă, în alte condiții inovația ținînd numai de obișnuita variabilitate de la nivelul vorbirii. Apoi, acest lingvist concede totuși că "în afară de artă, inovația poate avea chiar cauze fizice" și că, în principiu, "toate determinările psihofizice pot fi motiv de ‹alterare›"198, adică de producere a unei inovații. În acest context, Coșeriu consideră că s-ar putea accepta chiar și teoria substratului, a persistenței unor particularități ale limbii învinse în forma pe care o ia limba
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
total contradictoriu, se recunosc, încifrate, motive existențialiste surdinizate: "Omul-fantă face înconjurul lumii / și există numai cât să ia cunoștință / de existență". Ori: El adulmecă existența / și ia naștere lăsându-se devorat de ea..." Dintr-o perspectivă ca aceasta, de realități psihofizice incongruente, omul-fantă (despicat, adică) e în egală măsură un homo planetarius cât și individ în sine, un ins-eșantion zbătându-se mereu între "visceral și real" cum se autoprezintă în A patra elegie. Damnațiune și lamento vorbesc despre dileme, despre neliniști
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Păun, 1983). Școala (inclusiv școala superioară) îndeplinește un important rol social, formează profesioniști, dar și personalități sociale; o profesiune nu este numai o realitate economică, ci și una psihosocială și morală. „O profesiune nu este numai un complex de aptitudini psihofizice maturizate, ci și o etică, luminată de un ideal, un mod de a vedea preocupările profesionale prin prisma unei concepții de viață.” (Stoian, 1971) Integrarea profesională a tânărului va însemna în mare măsură și o integrare psihosocială, care presupune asimilarea
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
adulților), dezvoltă în ultima sa lucrare o profesiune de credință. Cultura, în concepția sa, trebuie să fie „orientată spre înfăptuiri necesare oamenilor”, să aibă o „funcție transformatoare”, să se prezinte ca o „acțiune socială” de schimbare a condiției sociale, economice, psihofizice a individului. „Starea de cultură” trebuie să se concretizeze în „acțiuni sociale”, în „actele de cultură” - „prilej de realizare a persoanei umane, spre treapta înaltă a personalității culturale”. Opțiunea sa, cu valoare de mesaj, ar putea figura ca îndemn pentru
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
personal reprezinți ceva valoros. În sens strict psihologic, este o construcție teoretică elaborată de psihologie în scopul înțelegerii și explicării - la nivelul teoriei științifice - modalității de ființare și funcționare a persoanei. Reprezintă modul specific de organizare a trăsăturilor și însușirilor psihofizice și psihosociale ale persoanei. Este o sinteză (unitate) bio-psiho socio-istorică și culturală, care asigură adaptarea originală a individului la condițiile mediului natural și mai ales social. Înțelegerea personalității ca izvorând din individualitate, nu ne permite izolarea ei de infrastructura biologică
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
ins? Pentru a surprinde valoarea explicativă și euristică a conceptului de învățare, supunem spre examinare și reflecție următoarele enunțuri: • omul este cea mai inteligentă ființă, posedând cel mai mare potențial de învățare, manifestat de la naștere până la dispariția sa ca realitate psihofizică; • singurul lucru cu totul caracteristic care se poate spune despre ființele omenești este că ele învață ... „Învățatul este atât de profund înrădăcinat în om, încât a devenit aproape involuntar, [ ... ] iar educația, invenția omului, îl face pe cel ce învață să
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
dezvoltante ale personalității umane, se poate configura o schemă-cadru de analiză simplificată a naturii și logicii oricărui tip de învățare școlară complexă. Reperele schemei răspund la următoarele întrebări: • Cine învață (copil, adolescent, tânăr, adult, toți fiind definiți prin variate caracteristici psihofizice, atitudinale, experiențial diferențiate)? • Ce întemeiere are (are concepție, plan, program, decizie de start, semnificații, sensuri personale și sociale)? • Ce se învață (conținuturi exprimate în cunoștințe, abilități, valori)? • În ce scop se învață (are prezente finalități, scopuri, obiective, sarcini, formare de
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
și înzestrarea lui cu un context inteligibil, adică interpretarea lui. Dar funcția lor este mai ales aceea de a dubla un sens printr-o figură, de a-l obiectiva, pe de o parte un anume complex psihanalitic devine un organ psihofizic al individului și o figură printr-un sens, deci a ancora, pe de altă parte psihanalistul definit ca magician sau preot -, materialele ce intră în compoziția unei anumite reprezentări." Moscovici, 1976, p. 64 14. Harta mentală a drepturilor omului Un
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
a limbii române. Unitatea substratului este realizată de Philippide prin sinteze succesive care reduc populațiile preromane la două baze de articulație: una pentru Dalmația, pe care o numește iliropanonă, alta pentru Moesia, pe care o numește tracă. Identificând două baze psihofizice, autorul vorbește de două limbi de substrat anteroman foarte deosebite între ele: limba iliropanonă, care aparținea grupului de limbi indogermane, europene, pe care s-a constituit limba dalmată, și limba substratului tracic, care era iraniană. Prima era o limbă centum
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în peninsula balcanică și la nord de Dunăre, venind acum în contact cu alte limbi. Despre aceasta însă vom vorbi mai jos, la punctul al treilea. Acum facem încheierea primului punct arătând exagerarea la care a ajuns Philippide luând baza psihofizică drept cauză a trecerii la o limbă nouă. Latina ar fi devenit română prin maniera nelatină de a fi pronunțată. Prin expresia „limba băștinașă” el denumește limba pe care „poporul român” a folosit-o înainte de a prelua latina și a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prim rang au fost nevoiți să semnaleze limitele concepției neogramatice stopând astfel elanul de a reconstitui protolimba i.-e. ca sistem fonetic, paradigmatic și morfematic și introducând factorul social în existența limbii. Philippide a rămas însă ferm pe poziția bazei psihofizice a limbii române, polemizând cu argumente neconvingătoare sau prin simple negații. Întrebându-se dacă aparatul fonator variază de la o limbă la alta, cum susținea Philippide, Ferdinand de Saussure răspundea: „Nicidecum, nu mai mult ca de la un individ la altul. Un
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
este mai mult o chestiune biologică. Pentru aceea prin ethnos, ethnic nu înțeleg societatea care vorbește aceeași limbă, ci neamul, adică comunitatea specifică fizică și psihică, baza de articulație și baza psihologică, rasa” (II, 340). Meyer-Lübke vorbea despre netemeinicia concepției psihofizice ca bază a analizei lingvistice: „Lesne-i vine în minte cuiva, spunea el, că diferitele popoare străine, când s-au romanizat, au pronunțat limba latină pe baza articulației lor proprii și că din cauza aceasta a rezultat diversitatea limbilor romanice față de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
abordarea componentelor nelatine ale limbii române, pentru care intenționa o explicație unică prin latină. În acest scop el aduce latina până în secolul al VII-lea, când se produce „repedea transformare” a ei în română (I, 362), punând tocmai acum baza psihofizică să acționeze în acest scop. „O limbă romanică, afirmă el, precum în general orice limbă, trebuie explicată, pe cât este cu putință, prin ea însăși, cu ajutorul a tot felul de cauze fiziologice și psihologice, iar nu, cu rost și fără rost
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
aceste neamuri, indiferent când au început și când s-au terminat, nu pot fi discutate la capitolul contactelor culturale, drept care despre aceste neamuri se va vorbi separat: tot ce a urmat după constituirea limbii române din latina preluată de baza psihofizică germano-greco tracă, preluare confundată cu un fenomen cultural, se raportează la fatalitatea vicisitudinilor istorice ale neamului românesc. Imaginea pe care Philippide a creat-o despre latină > română în volumul întâi este anulată de el în volumul al doilea unde afirmă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
este în filosofie pe o temă de filosofie. Programul lui Gruber este precizat într-o scrisoare către Arthur Gorovei: "M-am înscris la facultatea filosofică, cum se numește aici, și urmez următoarele cursuri: istoria filosofiei, la Wundt, foarte bine făcută; psihofizica la Külpe. Afara de aceasta lucrez la Institutul de anatomie și la anu voiu face fiziologia. Această ocupațiune deja îmi este destulă pentru semestrul acesta: de la 9-12 dimineața lucrez la disecție. Am căpătat de preparat un picior; am preparat deja
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
psihologie de la universitățile din Toronto, în 1889; * Hippolyte Bernheim, fizician expert în hipnotism, * Hermann Ebbinghaus, pionierul psihologiei experimentale; * David Ferrier, neurofiziolog britanic care a întocmit harta regiunilor senzoriale ale cortexului animalelor; * Joseph Rémi Léopold Delboeuf, psiholog care era interest de psihofizica vizuală și fondator al laboratorului de psihologie al universității din Liège; * Eduard Hitzig, psihiatru german care a demonstrat excitabilitata electrică a creierului, în anul 1870; * Jules Liegeois, profesor de drept la universitatea din Nancy; * Wilhelm Preyer, fiziolog german specializat în
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
corespondența compozitorilor germani Joachim Raff și Louis Ehlert rezultă aceeași proprietate psihică. Cu un grad slab de audiție colorată erau dotați părintele Louis-Bertrand Castel, autorul unei cărți intitulată Optica (în care folosește expresia clavecin ocular), romancierul german Karl Gutzow, întemeietorul psihofizicii Theodor Fechner. Poetul german Otto Ludwig descrie în jurnalul său intim momentele de apariție a cromatismele sale, anume atunci când citea operele lui Johann Christoph Friedrich von Schiller și Johann Wolfgang von Goethe. Demn de relevat este și faptul că Eduard
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
cu referiri la luminozitatea și saturația culorilor; * Charles Henry, directorul laboratorului de fiziologie a senzațiilor la Universitatea din Paris, autorul unei lucrări intitulate Introduction à une esthétique scientifique (1885), în care încearcă crearea unei estetici generale bazată pe două noțiuni psihofizice: dinamogenie și inhibiție. Efectuează studii asupra lui Georges Seurat și asupra altor pictori postimpresioniști, fiind interesat de armonie, culoare și formă; * un număr apreciabil de psihologi și fiziologi de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX se ocupă de fascinantul
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
sălbaticilor. IV. Cursuri cuprinzând cunoștințe despre baza morfologică și fiziologică a funcționării psihicului uman: Cursul asupra neurologiei creierului; Cursuri de fiziologie, histologie, morfologie animală; Natura sistemului nervos; Optică și acustică psihologică; Biologie celulară; Psihologie fiziologică; Introducere în Psihologie fiziologică aprofundată; Psihofizica celor cinci simțuri, a timpului și a spațiului; Anatomia și fiziologia sistemului nervos și a organelor de simț; Psihologie fiziologică; Lecturi și lucrări de laborator asupra anatomiei și fiziologiei sistemului nervos în raporturile lor cu problemele psihologiei. V. Cursuri dedicate
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
neurastenici ai vremurilor noastre". După cum lesne se observă, mentorul junimiștilor consideră preocuparea științifică a lui Gruber ca un fel de "sminteală donquijotescă", lipsită de seriozitate și de fundament. Este totalal deplasat să afirmi că doctorandul lui Wundt, care a făcut psihofizică sub coordonarea lui Qswald Kűlpe, este insuficient pregătit psihofizic. Leipzig-ul acelor vremuri era centrul de excelență al lumii în privința acestui gen de pregătire. Realizarea tezei sale de doctorat a presupus cunoștințe de fizică, optică și acustică, care la rândul lor
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
junimiștilor consideră preocuparea științifică a lui Gruber ca un fel de "sminteală donquijotescă", lipsită de seriozitate și de fundament. Este totalal deplasat să afirmi că doctorandul lui Wundt, care a făcut psihofizică sub coordonarea lui Qswald Kűlpe, este insuficient pregătit psihofizic. Leipzig-ul acelor vremuri era centrul de excelență al lumii în privința acestui gen de pregătire. Realizarea tezei sale de doctorat a presupus cunoștințe de fizică, optică și acustică, care la rândul lor implicau folosirea unor rezultate obținute cu ajutorul calculului integral și
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]