311 matches
-
conștientizează): - perioadele care preced formarea conștiinței individuale,elemente potențial statice ale amintirilor - automatisme, obișnuințe, stereotipii, eliberând astfel conștientul de ele, -pulsiunile subsenzoriale,- imagini și reprezentări ce apar în timpul visului, frământări care au drept scop apariția noilor creații( laboratorul psihismului) -trăirile psihofizice din episoadele confuzive, stările comatoase etc. Nu trebuie neglijat faptul că inconștientul nu este în totalitatea lui incognoscibil și că în mod psihofiziologic îl trăim că fenomen normal în timpul somnului, condiții în care uneori visul poate fi comparat cu “ o
Conștiință () [Corola-website/Science/314084_a_315413]
-
constituții fizice debile sau ale unei imaturități afective); stări conflictuale de lungă durată, care creează o permanentă stare de neliniște. În logopedie se menționează și ereditatea ca factor al bîlbîielii, dar este greu de precizat. De asemenea, întîrzierile în dezvoltarea psihofizica generală, tulburările endocrine, traumatismele suferite în timpul nașterii, bolile infecto-contaginoase pot constitui un fond favorizant instalării bîlbîielii prin acțiunea factorilor nocivi anterior menționați. În situația cînd bîlbîiala devine conștientizata de către logopat, acesta o trăiește că pe o dramă interioară ce se
Dislalie () [Corola-website/Science/311562_a_312891]
-
formula 8. În afară de considerentele matematice și de cele estetice care stau la baza numărului de aur, Matila Ghyka le mai ia în considerare și pe cele de ordin psihologic. El se bazează pe studiile efectuate de fizicianul german Gustav Fechner, fondatorul psihofizicii, o știință având drept obiect măsurarea fenomenelor psihologice. Fechner a încercat să cuantifice percepția estetică. Matila Ghyka citează testele efectuate de Fechner cu privire modul de percepere a proporțiilor dreptunghiurilor. Experiența a arătat că majoritatea subiecților au considerat că dreptunghiurile
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
pozitivă, dură, vicleană, blândă, bună sau din contră rea, meschină, falsă, indisciplinată, indocilă, vicioasă), însușirile temperamentale (față activă, vioaie, mobilă, agitată, colerică sau din contră, față moale, apatică, leneșă), sentimentele (față senină, afectivă, generoasă, deprimată, neliniștită, îngrozită, satisfăcută, îngrijorată), starea psihofizică al individului respectiv (față obosită, suferindă, inspirând forță morală, rezistență fizică sau din contră cu aspect de indiferență, neîncredere, abandon, sau față veselă, surâzătoare sau închisă, deznădăjduită, deprimată, chinuită).
Față () [Corola-website/Science/333032_a_334361]
-
apoi la Liceul Gheorghe Lazăr din București. Preocupat de materialism, pozitivism și evoluționism, îi citește pe Littré Claude Bernard, Auguste Comte, Darwin și Spencer. Studiază opera lui Wundt, Harald Høffding, Pierre Janet și W. James, fiind atras de psihopatologie și psihofizică. Studiile universitare le-a început la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1902 - 1903) și le-a continuat la Facultatea de Medicină, în 1903. Doctoratul în medicină l-a obținut în 1910. S-a căsătorit cu Maria Mittescu, studentă
Vasile Voiculescu () [Corola-website/Science/297549_a_298878]
-
(n. 19 aprilie 1801, Groß Särchen, Bad Muskau - d. 18 noiembrie 1887, Leipzig) a fost un psiholog, fizician, medic german, mai tarziu întemeietor al psihologiei experimentale și psihofizicii. El a inspirat mulți oameni de știință și filozofi de-a lungul mai multor secole. S-a născut în familia unui preot evanghelic. Familia se mută în anul 1815 din Żarki Wielkie la Dresda. Acolo a invatat la Kreuzschule, fiind
Gustav Theodor Fechner () [Corola-website/Science/317298_a_318627]
-
a trebuit să renunțe din motive de sănătate la funcția de profesor de fizică, după ce a contractat o afecțiune a ochilor în timp ce studia fenomenele de culoare și lumină. Tulburat grav de problemele medicale de vedere, capătă o afinitate pentru problemele psihofizicii. După recuperare, s-a orientat spre studiul minții și al relațiilor dintre corp și minte, oferind lecturi publice cu privire la subiectele pe care cărțile sale le trata. Fondul sau conceptual este cel al idealismului obiectiv: el afirmă despre conștiința că este
Gustav Theodor Fechner () [Corola-website/Science/317298_a_318627]
-
a psihicului. A vrut să demonstreze aceste idei cu ajutorul matematicii și a experimentului. În ianuarie 1830 a fondat, împreună cu editorul Leopold Voß "Chemisches Zentralblatt". În 1846, Fechner a fost cofondator al "Academiei de Stiinte din Leipzig". Fechner este considerat fondatorul psihofizicii, relația dintre obiect, stimulul fizic și senzație (produce percepție). Lucrarea epocala a lui Fechner a fost "Elemente der Psychophysik" (1860). El pornește de la conepția lui Baruch Spinoza, conform căreia faptele trupului și faptele conștientului, deși nu sunt reductibile una la
Gustav Theodor Fechner () [Corola-website/Science/317298_a_318627]
-
Kepler să pună bazele opticii științifice europene. Astfel, în tratatul de optică, Alhazen demonstrează că senzația de vedere este dată de razele de lumina incidente în globul ocular, argumentând natura fizică a luminii. În acest sens, poate fi considerat părintele psihofizicii și al psihologiei experimentale. Metoda științifică experimentală este abordată și de Al-Biruni, un alt precursor al lui Newton, dar în ceea ce privește legile mișcării, legi descoperite și studiate și de Alhazen și Avicenna. Alți mari fizicieni islamici: Al Baghdadi (a dedus înaintea
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
durata timpului de lucru stabilită în condițiile prezentului statut și cu respectarea duratei timpului de muncă prevăzut de art. 108 și următoarele din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, să nu afecteze sănătatea și resursele psihofizice ale voluntarului; ... h) păstrarea locului de muncă și a drepturilor salariale la instituția/operatorul economic la care este angajat, pe perioada în care participă la intervenții, cursuri de pregătire sau concursuri profesionale; ... i) control medical anual, asigurat gratuit de consiliul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/272156_a_273485]
-
clasici ai copilăriei (Jules Verne, Mayne Ried sau Daniel Defoe). A refuzat să își satisfacă stagiul militar. În 1891 a absolvit facultatea de medicină din Valencia și a obținut titlul de doctor în Madrid, în 1894, cu teza „"Durerea, studiu psihofizic"”. Nu a fost un student bun, datorită lipsei de interes, fiind catalogat încă de pe atunci cu un caracter morocănos, ursuz și veșnic nemulțumit; nu a simpatizat nici un profesor și era hipercritic în toate privințele; nu îl atrăgea nici o profesie, în
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
forma și funcția lor, acestea au În viața umană un rol aproape la fel de important ca și instinctele În viața subumană. Instinctele sunt „certitudini ale voinței perfecționate În cursul vieții genului și puse nemijlocit În individ prin ereditate” odată cu Înzestrarea lui psihofizică naturală și care „stimulează Îndeplinirea unor acțiuni În vederea menținerii vieții genului și a individului, fără ca să aibă loc o anticipare a succesului În gândirea subiectivă și, de asemenea, fără cunoașterea generalității determinării voinței potrivit speciei” (Friedrich Paulsen). Obiceiul uman se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
iubirea din putere”, legată în lanțuri de corpuri, pe când iubirea de cunoaștere transcende obiectul iubirii, țintind cu săgeata sa apollinică adevărul niciodată dat oamenilor, dar totuși semănat ca impuls vital (ca dor de cunoaștere, pur și simplu) în întreaga ființă psihofizică și spirituală. Nu degeaba în limba ebraică „Abraham a cunoscut-o pe Sara” înseamnă a iubit-o, în toată plinătatea verbului. Peste tot e vorba de iubire, de iubirea-cunoaștere, poate lucrul cel mai greu dat oamenilor ca să se piardă sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
status-roluri determinate (profesori, elevi). Formă a comunicării umane, comunicarea didactică presupune o interacțiune cooperantă; acțiunea didactică, Înțeleasă ca proces de comunicare, este preocupată de ceea ce se transmite, de cum se transmite, ținând seama de particularitățile elevilor. Comunicarea interumană este o activitate psihofizică, ce se realizează cu ajutorul unor limbaje verbale și nonverbale prin care se schimbă informații, simboluri, semnificații, idei, sentimente etc., pentru a influența Într-un anumit sens, mai ales calitativ, comportamentul celuilalt. Desemnează un proces de transmitere a unui mesaj de la
Caleidoscop by Narcisa Dinu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93353]
-
și manifestări cu caracter negativ. IMPORTANTĂ TRATĂRII DIFERENȚIATE “FIINȚELE UMANE AU DREPTURI ȘI ȘANSE EGALE DE DEZVOLTARE ȘI MANIFESTARE” Declarația Drepturilor Omului-ONU-1948 Definirea termenilor diferențiat și simultan Este cunoscut faptul că ființele umane nu se nasc egal Înzestrate că posibilități psihofizice și că nu au condiții identice de dezvoltare și manifestare. Ideea democratică și optimistă că fiecare fiinăa umană este destinată să ajungă un succes anima educatori și factori de decizie socială și educațională să accepte concepția, pozitivă, de altfel, ca
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
că nu au condiții identice de dezvoltare și manifestare. Ideea democratică și optimistă că fiecare fiinăa umană este destinată să ajungă un succes anima educatori și factori de decizie socială și educațională să accepte concepția, pozitivă, de altfel, ca inegalitatea psihofizica nu duce În mod automat și fatal la inegalitatea de șanse În dezvoltare și că tratarea individuală și diferențiată corespunzătoare a ființei umane poate să aducă contribuții benefice la dezvoltarea personalității și profesionalității. Pedagogia contemporană admite atât existența unor particularități
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
unor grupuri de persoane.. Din această perspectivă obiectivă a aparut principiul tratării individuale și diferențiate a elevilor. Principiul individualizării și diferențierii Învățării exprimă necesitatea adaptării dinamice a Încărcăturii cognitive și acționale a conținuturilor și a strategiilor instructiveducative atât la particularitățile psihofizice ale fiecărui elev cât și la particularitățile diferențiate, relative comune unor grupuri de elevi, În vederea dezvoltării integrale. Principiul urmărește să asigure unitatea dintre particular și general În educație,dintre obiect și subiect,dintre strategiile de educație de grup cu cele
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
a ajuns elevul. Din această perspectivă, ea Îmbracă formă succesului școlar. Schematic, relația dintre aceste concepte s-ar putea reprezenta că În figură următoare: EFICIENTĂ PROCESULUI DE ÎNVĂTĂMÂNT Putem defini succesul școlar că exprimând gradul de adecvare dintre nivelul dezvoltării psihofizice a elevului și solicitările obiective ce i se adresează În procesul de Învățământ. Detaliind, vom spune că succesul școlar / reușită la Învățătură va desemna concordanță ce se stabilește Între solicitări și nivelul dezvoltării psihofizice a elevului, iar insuccesul (eșecul, nereușită
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
gradul de adecvare dintre nivelul dezvoltării psihofizice a elevului și solicitările obiective ce i se adresează În procesul de Învățământ. Detaliind, vom spune că succesul școlar / reușită la Învățătură va desemna concordanță ce se stabilește Între solicitări și nivelul dezvoltării psihofizice a elevului, iar insuccesul (eșecul, nereușită, rămânerea În urmă la Învățătură) este un indice al discordantei dintre cei doi poli. Dacă eficientă procesului de Învătământ presupune raportarea randamentului sau performanțelor școlare la solicitările obiective, succesul (insuccesul) școlar presupune raportarea concomitenta
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
confort afectiv pentru menținerea echilibrului psihic și dezvoltarea armonioasă a personalității; b) pedagogică: - evidențierea problemelor specifice în educarea, instruirea și profesionalizarea persoanelor cu diferite tipuri de deficiențe; - adaptarea obiectivelor, metodelor și mijloacelor de învățământ la cerințele impuse de particularitățile dezvoltării psihofizice a persoanelor cu cerințe educative speciale; - adaptarea/modificarea conținutului învățământului în funcție de nivelul evoluției și dezvoltării biopsihice a subiecților incluși în procesul instructiv‑educativ; - asigurarea unui cadru optim de pregătire, astfel încât fiecare subiect supus educației și instruirii să asimileze un minimum
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
învățător/institutor itinerant și, respectiv, profesor itinerant). Principalele caracteristici ale acestor noi arii profesionale din domeniul psihopedagogiei speciale sunt următoarele: a) cadrele didactice itinerante și de sprijin 1 sunt profesori ai școlii speciale care desfășoară activități de recuperare și dezvoltare psihofizică a copilului deficient și acordă asistență psihopedagogică sau de specialitate elevilor deficienți integrați individual în școala obișnuită, în vederea depășirii dificultăților de învățare și de integrare socială; b) cadrul didactic itinerant și de sprijin va ține seama de importanța ariilor curriculare
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
condiții defectuoase de educație și mediu sau condiții de existență stresantă; - reperele psihogenetice sunt mult mai evidente decât mecanismele care stau la baza lor; aceste mecanisme sunt încă puțin prea descifrate și evocate în literatura de specialitate. În determinarea dezvoltării psihofizice a copilului, rolul principal aparține interacțiunii dintre ereditate, factorii de mediu și educație. Acești factori direcționează și condiționează sub aspect cantitativ și calitativ dezvoltarea oricărei persoane, inclusiv a persoanelor care prezintă anumite deficiențe de natură organică, funcțională sau de evoluție
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
surdologia și tiflologia, cele două discipline responsabile de studierea, descrierea și cunoașterea deficiențelor de auz, respectiv de vedere. 5.1. Deficiențe de auztc "5.1. Deficiențe de auz" Deficiențele de auz fac obiectul surdopsihopedagogiei, știința interdisciplinară care studiază particularitățile dezvoltării psihofizice ale persoanelor cu disfuncții auditive, stabilește cauzele și consecințele pierderii auzului, mijloacele de recuperare, compensare și educare în vederea structurării personalității și integrării lor în viața socială și profesională, principiile și modalitățile prin care deficienții de auz pot fi integrați în
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
nivelul nervului auditiv și scoarței cerebrale: - leziuni ale traiectului nervos auditiv sau ale zonei de proiecție din scoarță (surditate corticală). 5.1.3. Tabloul clinic și psihopedagogictc "5.1.3. Tabloul clinic și psihopedagogic" Din punctul de vedere al dezvoltării psihofizice și al particularităților psihopedagogice, pot fi identificate următoarele trăsături ale deficienților de auz: - dezvoltarea fizică generală este normală în condiții de alimentație și îngrijire corespunzătoare; dezvoltarea componentelor motrice (mișcările, mersul, scrisul etc.) prezintă o ușoară întârziere din cauza absenței vorbirii și
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
mai adesea cu deficiențe mintale sau de intelect), fie din cauza etiologiei comune sau consecutive unei intervenții tardive în plan recuperator, fie din cauza întârzierilor în procesul de educație, tabloul clinic devine mai complex, iar prognosticul cu privire la nivelul evoluției și al dezvoltării psihofizice a persoanei capătă un grad mai ridicat de relativitate. Deficiențele neuromotorii sunt determinate în principal de afectarea structurilor și funcțiilor neuronale, de la nivel central sau periferic, răspunzătoare de funcționarea mecanismului neuromuscular (reprezentat în cele mai multe situații de placa motorie și vizibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]