KorAP: Find »[drukola/base=psihofiziologic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...10 >

231 matches

Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449

tip situație externă (evenimente de viață) sau de tip situație internă/subiectivă (de exemplu, emoții, aspecte psihofiziologice/biologice, comportamente). B (beliefs) = cognițiile persoanei (elementul de prelucrare informațională). Acestea se interpun între evenimentul activator și consecințele afectiv-emoționale/subiective, comportamentale și/sau psihofiziologice/biologice. Cognițiile persoanei nu sunt doar declanșate de evenimentul activator, ci ele mediază modul de percepere și reprezentare a acestuia în mintea noastră. C (consequences) = consecințele procesării cognitive a evenimentului activator, și anume: răspunsuri afectiv-emoționale/subiective, comportamentale și psihofiziologice/biologice

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
sau psihofiziologice/biologice. Cognițiile persoanei nu sunt doar declanșate de evenimentul activator, ci ele mediază modul de percepere și reprezentare a acestuia în mintea noastră. C (consequences) = consecințele procesării cognitive a evenimentului activator, și anume: răspunsuri afectiv-emoționale/subiective, comportamentale și psihofiziologice/biologice. Eveniment activator (A) este orice stimul de tip situație externă și/sau situație internă care poate afecta activitatea analizatorilor noștri. În funcție de nivelul de analiză ales, stimulul poate să fie foarte simplu (de exemplu, un spot luminos) sau foarte complex

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
mai sus, are mai multe componente, pe care le discutăm succint în continuare. (1) Manifestări (pentru detalii, vezi Boloșiu, 1990). Fiecare boală presupune anumite modalități de manifestare, un anumit tablou clinic, format adesea din elemente afectiv-emoționale/subiective, cognitive, comportamentale și psihofiziologice/biologice interrelate; în unele situații, boala poate să nu aibă un tablou clinic identificabil sau ușor identificabil. Tabloul clinic - numit și simptomatologia pacientului - conține semne și simptome. Semiologia (gr. semeion - semn, marcă distinctivă; logos - discurs, știință) este știința care se

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
ameliorarea acestor manifestări, fără a schimba cauzele și mecanismele care le-au generat, se numesc tratamente simptomatice. Spre exemplu, deși factorul cognitiv este un mecanism etiopatogenetic fundamental în apariția atacului de panică, medicația anxiolitică poate ameliora tabloul clinic blocând efectele psihofiziologice/biologice ale acestui mecanism (care rămâne însă activ). (2) Boala presupune anumiți agenți/factori etiologici (cauzali) (pentru detalii, vezi Price și Lynn, 1981). Două criterii sunt mai importante în clasificarea acestor agenți/factori etiologici. După natura lor, ei se clasifică

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
gândurile automate constituie componente ale tabloului clinic; ele sunt însă și factori predispozanți - de vulnerabilitate locală -, căci, deși rezultă din interacțiunea dintre factori declanșatori/determinanți și o vulnerabilitate generală, ele produc, la rândul lor, reacții afectiv-emoționale/subiective, comportamentale și/sau psihofiziologice/biologice puternice. Atunci când modificările nespecifice și generale sunt dominante (sindromul de adaptare generală/general adaptation syndrome), vorbim despre tulburări de adaptare (Selye, 1976); ele sunt determinate mai ales de activarea axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian, cu efecte hormonale importante pentru organism. Relațiile dintre

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
tip depresiv Pasul 1: Care este structura cognitivă care poate explica producerea acestui răspuns? Depresia este un termen care descrie modificări specifice la nivel subiectiv (de exemplu, tristețe), cognitiv (de exemplu, gânduri negative), comportamental (de exemplu, reducerea comportamentului social) și psihofiziologic (de exemplu, probleme cu somnul). Aceste manifestări sunt efectul unor structuri cognitive. Pasul 2: În ce constă această structură ca proces și/sau conținut? Răspunsul la această întrebare este fundamental căci el ne ghidează (alături de analiza EEA) asupra funcției proximale

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
evaluative locale (cogniții evaluative centrale - trebuie/preferință -, care le influențează pe cele intermediare (catastrofare/non-catastrofare, toleranță scăzută la frustrare/toleranță la frustrare, evaluare globală/evaluare contextuală) exprimate în gândurile automate care, la rândul lor, produc răspunsuri afectiv-emoționale/subiective, comportamentale și psihofiziologice/biologice. Dacă aceste mecanisme sunt iraționale, răspunsurile se vor exprima într-un tablou clinic; gândurile automate iraționale fac parte din tabloul clinic și constituie factori de vulnerabilitate locală pentru celelalte componente ale tabloului clinic. Dacă aceste mecanisme sunt raționale (de

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
uneori de stilul de viață și de aderența la tratament a pacientului. În principiu, procedurile/tehnicile de intervenție terapeutică în consilierea genetică vizează următoarele niveluri: 1) cognitiv (de exemplu, modificarea cognițiilor disfuncționale); 2) comportamental (de exemplu, modificarea comportamentelor dezadaptative); 3) psihofiziologic/biologic (modificări biologice prin tehnici de psihoterapie - de exemplu, relaxare - și medicale). Modificările de la aceste niveluri se exprimă apoi în modificări la nivel afectiv-emoțional/subiectiv. Toate procedurile noastre de intervenție pot viza, separat sau simultan, palierul cognitiv, comportamental și/sau

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
biologic (modificări biologice prin tehnici de psihoterapie - de exemplu, relaxare - și medicale). Modificările de la aceste niveluri se exprimă apoi în modificări la nivel afectiv-emoțional/subiectiv. Toate procedurile noastre de intervenție pot viza, separat sau simultan, palierul cognitiv, comportamental și/sau psihofiziologic/biologic; așadar, ele sunt intervenții cognitiv-comportamentale (la nivel cognitiv, comportamental și psihofiziologic) și/sau medicale (la nivel biologic). Toate tehnicile terapeutice, indiferent de originea lor, vizează unul sau toate cele trei niveluri. Efectele modificărilor cognitive, comportamentale și psihofiziologice/biologice se

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
Modificările de la aceste niveluri se exprimă apoi în modificări la nivel afectiv-emoțional/subiectiv. Toate procedurile noastre de intervenție pot viza, separat sau simultan, palierul cognitiv, comportamental și/sau psihofiziologic/biologic; așadar, ele sunt intervenții cognitiv-comportamentale (la nivel cognitiv, comportamental și psihofiziologic) și/sau medicale (la nivel biologic). Toate tehnicile terapeutice, indiferent de originea lor, vizează unul sau toate cele trei niveluri. Efectele modificărilor cognitive, comportamentale și psihofiziologice/biologice se exprimă în schimbări la nivel afectiv-emoțional/subiectiv (pentru tehnici de intervenție detaliate

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
și/sau psihofiziologic/biologic; așadar, ele sunt intervenții cognitiv-comportamentale (la nivel cognitiv, comportamental și psihofiziologic) și/sau medicale (la nivel biologic). Toate tehnicile terapeutice, indiferent de originea lor, vizează unul sau toate cele trei niveluri. Efectele modificărilor cognitive, comportamentale și psihofiziologice/biologice se exprimă în schimbări la nivel afectiv-emoțional/subiectiv (pentru tehnici de intervenție detaliate, vezi David, 2006a). Prezentăm în continuare un exemplu de tehnică de intervenție. Exemplu (Tehnici de decizie: modelul utilizății așteptate) Pasul 1: Definirea opțiunilor. Se stabilește asupra

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257

semnalate: tulburările congenitale, afecțiunile somatice, tulburările psihiatrice funcționale, factori ce intervin cu o frecvență mai redusă comparativ cu primele patru cauze de îmbolnăvire (Albu, Albu, Petcu, 2001). INCONȘTIENT (< fr. inconscient, lat. inconsciens, -ntis; engl. unconscious) - Ansamblu de dispoziții, stări, procese psihofiziologice și psihice care nu sunt prezente în câmpul actual al conștiinței. Activitate psihică a omului nesupusă controlului conștiinței; este cazul proceselor care nu implică în mod obligatoriu controlul conștiinței: acte reflexe, impulsuri, afecte, elemente automatizate ale unor acțiuni complexe. Sub

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
al conștiinței. Activitate psihică a omului nesupusă controlului conștiinței; este cazul proceselor care nu implică în mod obligatoriu controlul conștiinței: acte reflexe, impulsuri, afecte, elemente automatizate ale unor acțiuni complexe. Sub raport structural, explicarea acestor fenomene este îndreptată către sfera psihofiziologică a reacțiilor subsenzoriale, către procesele de inhibiție supraliminală și către controlul și coordonarea funcțiilor sistemului nervos simpatic și parasimpatic (Străchinaru, 1994). În modelul freudian clasic, inconștientul apare într-o triplă ipostază: a) ca atribut al conținuturilor psihice situate în afara câmpului

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
unei activități stresante și de lungă durată; sportivă - urmarea unor solicitări susținute în cadrul unor competiții planificate la intervale mici, fără a asigura condiții de refacere a capacității de efort. Oboseala este resimțită în primul rând de corp, fiind o stare psihofiziologică ce nu trebuie neglijată, întrucât poate duce la apariția unor afecțiuni pe plan medical, fizic sau psihic. În ceea ce privește aspectele oboselii, Y. Pelicier - apud Enăchescu (1996) - distinge următoarele forme: a) oboseala fizică, datorată unui efort fizic prelungit; b) oboseala sportivă, legată

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
devine elementul de bază pentru atitudini, postură, mimică și formează activitatea tonică. În dezvoltarea praxiilor, aspectul cinetic este esențial, deoarece este vorba despre mișcări îndreptate spre lumea exterioară. Pentru unirea diferitelor impresii cu ajutorul unui semn comun, se folosește gestul. Condițiile psihofiziologice necesare realizării gesturilor coordonate - după M. Stambak et al. (1964) - au în vedere calitățile motrice ale gestului în aspectele tonice și cinetice: în primul rând, este vorba despre asigurarea unor puncte de sprijin pentru mâini care sunt realizate de celelalte

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
pielii de deasupra mușchiului (masajul cu gheață, ciupiturile, ionizarea cu histamină) etc. REGLARE (de la regla < fr. régler; engl. regulation, adjustment)- Menținerea în echilibru a funcționării unui sistem complex, menținerea unui proces în cadrul normelor, în ciuda perturbărilor externe (Larousse, 2006). Sub raport psihofiziologic, reglarea implică mecanisme de control, fie anticipatoare (reglare în buclă deschisă sau feed-forward), fie corectoare (reglare prin retroacțiune negativă sau feedback negativ), sau adaptarea sistemului de control însuși. De fapt, este un proces prin care o perturbare și, în special

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780

dintre "vârfurile" triunghiurilor presupun tipuri de motivații diferite. Astfel, raportul din cadrul primei serii de elemente (2-5) este motivat pe bază metonimică, dat fiind că, în acest caz, un act fizic ("a împroșca/ zvârli") evocă un act psihic (sau, cel mult, psihofiziologic: "a emite/spune/propaga"); în schimb, raportul din cadrul celei de-a doua serii de elemente (3-6) este motivat pe bază metaforică, dat fiind că, în acest caz, e vorba despre conotațiile cultural-simbolice ale unei materii ("noroi" → murdărie/impuritate → "afirmații calomnioase

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594

în relația sexuală dintre doi parteneri îl au emoțiile și excitațiile sexuale. Ele fac parte din comportamentul psihosexual, fiind inseparabile, reprezentând „factori de apropiere/respingere” între parteneri. Majoritatea autorilor sunt de acord în a recunoaște că excitațiile sexuale sunt „factori psihofiziologici” care stimulează și întrețin instinctul sexual (Th.H. Van de Veldeă. S-a discutat chiar despre o corespondență între instinctul sexual, ca act reproductiv, și instinctul de conservare. Ambele concură la „transmiterea” și „menținerea” vieții. În ambele situații, cele două tipuri

[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
Veldeă. S-a discutat chiar despre o corespondență între instinctul sexual, ca act reproductiv, și instinctul de conservare. Ambele concură la „transmiterea” și „menținerea” vieții. În ambele situații, cele două tipuri de instincte sunt fie stimulate, fie inhibate de factori psihofiziologici de tip senzorial și/sau emoțional. Cele două instincte sunt stimulate și întreținute de factorii senzorial-excitatori, care declanșează reacțiile emoționale de apropiere sau de respingere erotico-sexuală. Trebuie însă precizat ce se înțelege prin excitații sexuale, respectiv prin emoții sexuale. Ele

[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
respectiv, pe durata actului sexual, de realitatea externă. Una dintre calitățile principale ale „atmosferei erotice” este de o „aparentă derealizare” asemănătoare „visării”, comună celor doi parteneri, cu proiecția acestora într-o „realitate a plăcerii erotice”. Este o formă de „trăire” psihofiziologică de o maximă și totală intensitate reciprocă. Relația atmosferică, de factură erotico-sexuală, dintre cei doi parteneri este marcată de o tensiune comună care atinge intensitatea maximă în cadrul actului sexual, descărcându-se în momentul organismului. Referitor la actul sexual, Macrobius (Saturnaliile

[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
de modificări emoțional-afective, temperamentale și caracteriale/comportamentale. Cauza și expresia acestor schimbări poate fi legată de factori psihotraumatizanți nevrotici, cu implicații imediate asupra „imaginii de sine”. În toate situațiile de mai sus, se observă câteva sectoare ale organizării și dinamicii psihofiziologice direct implicate în actul de intersexualitate, și anume: aă viața psihică: sfera emoțional-afectivă, caracterul, temperamentul, imaginea de sine etc.; bă sfera sexualității: dezvoltarea organelor genitale, dezvoltarea gonadelor și implicit a secreției interne hormonale, caracterele sexuale secundare etc.; că sfera psihosexuală

[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
emoțională de factură erotico-sexuală, este esențială în înțelegerea semnificațiilor intime ale persoanei. Simbolurile culturale ale sexualității reprezintă o „expansiune erotică” a energiei psihosexuale, care poate fi comparată, prin înrudirea sa, cu „elanul vital”. Ea reprezintă o „replică stilistică” a manifestărilor psihofiziologice și psihosexuale, o sublimare prin care sexualitatea dobândește noi dimensiuni și semnificații axiologice. Capitolul 33 RUȘINE SI VINOVĂȚIE. Bunul-simț și decența Comportamentul sexual reprezintă sfera celui mai „modelat” sector al conduitelor umane. Această „modelare” s-a produs în decursul istoriei

[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285

iar măsurarea unei motivații de acest fel, asociată cu măsurarea aptitudinilor școlare, constituie un predicator excelent pentru randamentul la învățătură în colegiu. Formarea atitudinii față de învățătură la elevi nu depinde numai de condițiile externe, ci în aceeași măsură, de particularitățile psihofiziologice ale diferitelor perioade de vârstă, cât și de trăsăturile individuale ale fiecărui elev (intelectuale, afective, motivaționale, temperamentale, caracteriale etc.). Toate acestea constituie sistemul condițiilor interne ale personalității elevului care îi permit un mod specific, individualizat de acțiune și adaptare la

Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
Corola-publishinghouse/Science/263_a_496

ce-i frumos, ci e frumos ce-mi place mie!" Dar în pofida gusturilor personale, datorită și ele , de cele mai multe ori unei anumite educații sau unei lipse de educție estetică, există o armonie coloristică general valabilă, impusă de o lege obiectivă psihofiziologică și neîngrădită de aceste "gusturi". Legea se întemeiază pe acea simetrie a forțelor culorilor ce se alătură, fenomen direct legat de felul cum "văd" ochii omului culorile. Dacă se ia un cerc roșu și unul verde și privite separat, astupând

CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE (2007) [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
unor culori folosite într-un scop comunicațional particular pot diferi de semnificațiile elaborate în decursul evoluției istorice; exemplul cel mai concludent îl reprezintă semaforul. Cele trei culori au alte semnificații decât cele enunțate mai sus: roșu înseamnă "interdicție, oprirea acțiunii " (psihofiziologic el fiind, dimpotrivă, incitant, declanșator al mișcării); verdele înseamnă "acces", "acționează", "traversează "(deși psihofiziologic el favorizează stări de calm, pasivitate), iar galbenul înseamnă "atenție", "pregătește-te" (corelându-se cu efectele psihofiziologice). Un alt exemplu; în cunoașterea unui drapel, culorile ce-l

CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE (2007) [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]