35,501 matches
-
cerc închis de cunoscători, nu sînt "contribuții" la cunoașterea vreunui clasic. Sau nu sînt doar atît. Autorii de monografii prizate de publicul occidental folosesc o foarte complexă rețetă de scriitură. Investigația de tip jurnalistic, portretul literar, atmosfera de epocă, confundarea psihologică cu autorul ales, toate acestea sînt metode de a cîștiga cititorul de orice categorie, adică un fapt care acolo e considerat un deziderat și nu un compromis. La noi monografia, cu unele excepții (Mircea Anghelescu, Mihai Zamfir), a rămas în
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
limba țăranilor de prin curtea consulatului, ba limba unora dintre marile personalități ale culturii române, cum ar fi Duiliu Zamfirescu, un obișnuit al casei. Poate de aceea, limba în care este scrisă carte este una ciudată, compozită. Avem fine observații psihologice și reflecții ironice pline de savoare amestecate cu pasaje extrem de vioaie în care personajul-povestitor poate fi un țăran oarecare sau un modest administrator de moșie. Ca un scriitor profesionist, Jurgea-Negrilești evită formulele plictisitoare ale memorialisticii. Nu evocă, nu este melancolic
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
trei bărbați pînă la moartea lor [...]? Iată misterul cu care vrem să ne confruntăm în acest eseu". Privind fotografia lui Monier, Alexandra Laignel-Lavastine descoperise, ceva mai devreme, că "în ea se văd membrii faimosului trio schimbînd surîsuri complice." Acuitatea observației psihologice (și mai apoi, cum vom constata, psihanalitice) ne lasă visători, cum zice francezul. Problema este cum se poate întemeia pe o supoziție de acest fel un demers istoric și critic. O atare ipoteză iese din sfera științei, e păgubitoare ca
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
de către experiențele avangardiste. Fără a fi un fenomen local sau unul necunoscut în arta europeană - această întoarcere spre figurativ reprezenta o tendință puternică pe plan mondial -, artiștii români au pus cîteva accente foarte importante, mai ales în perspectiva istorică și psihologică a unei Românii prizoniere înlăuntrul unui sistem pentru care noțiunea de totalitarism este una aproape bucolică. în mod cert, propunerile lor, dar și ale altor artiști din aceeași perioadă, au marcat primele momente a ceea ce s-ar putea numi neoantropocentrismul
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
La Editura Polirom a apărut anul acesta, în colecția Clasicii modernității, unul dintre cele mai discutate romane ale lui Lawrence, Fii și îndrăgostiți, în excelenta traducere a Antoanetei Ralian. Sons and Lovers (1913) este considerat primul roman important de investigație psihologică al lui D.H. Lawrence și, în același timp, "cel mai autobiografic". Personajul central al romanului, Paul Morel, este un tînăr extrem de sensibil, foarte legat de mama sa, care lucrează un timp în cadrul unui atelier de produse chirurgicale, îndreptîndu-se din ce în ce mai decis
Masculin și feminin by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15213_a_16538]
-
pe sine: "Sexualitatea (...) devine propriu-zis demonică (...) atunci cînd spiritul o ia în stăpînire, o contaminează, o denaturează sau îi aduce un cult obsedant" (Denis de Rougemont). Dar declasarea feminității e consemnată nu numai pe plan fiziologic, ci și pe cel psihologic. Golită de sentimente, femeia devine o "formă fără fond", o păpușă care-și estetizează chipul, trăind și dormind, cum ar spune Baudelaire, în fața oglinzii. Abătută de la arhetipul său demetric, așa cum punctează exegeta, își cultivă pînă la monstruozitate eul exterior, în
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
societatea actuală trăiește acum un altfel de război, în sensul de competiție socială. Familia însăși trăiește un război continuu, fiind confruntată zilnic cu multe drame. Războiul nu se limitează doar la puști și gloanțe, noul armament folosit în actualul război - psihologic - este competiția, pașii pe care fiecare vrea să-i facă înaintea celuilalt, cât mai repede și fără a mai privi în urmă. L.V.R.: În piesa dumneavoastră se pune clar problema atitudinii în fața existenței. Nepoata este singura care pare să-și
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
trei eroine fiind proiecțiile a trei iubiri ale lui Holban. În celelalte capitole ale cărții Nicolae Florescu propune noi chei de lectură ale romanelor, pe care le rezumă în formulări pertinente: O moarte care nu dovedește nimic, „cartea unei crime psihologice”, sau Ioana - carte a iubirii și a morții sintetizate în aceeași experiență. Dintre cele trei romane, Nicolae Florescu are o slăbiciune pentru Jocurile Daniei, roman al singurătății, „parabolă narativă a disoluției în pragul definitivului întrezărit”. Deși nu contestă părerea generală
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
având ca alibi imperfect principiul fragmentarismului postmodern -, cu o coerență doar stilistică, căci povestea liant lipsește nemotivat. Naratoarea părții finale pur și simplu nu poate fi aceeași cu cea din primele două, iar o posibilă metamorfoză nu-și găsește determinantul psihologic. Diferența de ton, de atitudine, de viziune creează o ruptură clară. Ochiul femeii călătoare din primele două părți e prea rece, prea stăpânit, puțin naiv, martor curios, nepreocupat de sine și interesat doar să înregistreze, pe când ochiul celei care pleacă
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
antidemocratică și antinaturală, ergo patologică: „Poetul aderă la motive de inspirație cu care are afinități structurale, la care poate fi sensibil, în fine își caută umbra spirituală, ființa lui complementară aflată în simboluri exterioare; siluirea inspirației cu normative contravenind realității psihologice, orice se sustrage verificării estetice rămînînd tendențios, net antidemocratic, violînd libertatea individului printr-un procedeu flagrant, contrar legilor naturale și deci pervers”. Sau cu o încă mai incisivă adresă antiideologică: „Firește, cum nu există o poesie pentru moșieri și bancheri
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
construcții generice, însă cu un angajament moral mai explicit și mai puternic. Iar dacă această pictură s-ar opri aici, doar la nivelul mărturiei abrupte și al experienței existențiale nude, totul ar fi poate de o incontestabilă autenticitate la nivel psihologic, dar sumar sub raport artistic și insuficient ca proiect cultural. Conștientă de acest risc, pictorița merge însă mult mai departe și blochează din capul locului orice tentativă de lectură exclusivă în perspectivă existențială. Ea își bandajează cultural expresionismul, îi temperează
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
gravitatea și dizlocă patetismul din locurile în care el ar putea deveni strident. Între artist și privitor se naște acum o complicitate ciudată în cadrul căreia se cade perfect de acord că iconografia dură și gestul definitiv, impulsivitatea cromatică și ecorșeul psihologic nu sînt decît invocații, jocuri secunde, umbre livrești ale unor tipologii de inventar. Mirela Trăistaru ,,înrămează” totul într-un decor edenic, într-o lume de arabescuri și de motive florale de un decorativism tandru și vetust. Dacă expresionismul său este
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
El se raportează, joacă rolul ridicolului spre a-l arăta ca într-o oglindă altora. Șochează, dezvelindu-l cu insolență, îngroșînd, devalorizînd. El încearcă o terapeutică, îndemnîndu-l pe celălalt la cunoașterea de sine împotriva oricăror convenții”. Din punct de vedere psihologic, Traian Ștef distinge două ramuri ale ridicolului, una beningnă, alta malignă: „În primul caz omul încearcă să iasă din «ascundere», să fie el însuși într-un moment și într-un context nepotrivite. Iar în celălalt încearcă să se adapteze locului
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
Ioan Holban Început în 1982, ciclul epic Prințul Ghica (I, 1982; II, 1984; III, 1986) marchează un moment important al scrisului Danei Dumitriu prin trecerea de la formula romanului „psihologic” din cărțile precedente - Migrații (1971), Masa zarafului (1972), Duminica mironosițelor (1977), Întoarcerea lui Pascal (1979), Sărbătorile răbdării (1980) - la modalitatea specifică romanului așa-zis „istoric”: reperul este secolul XIX, iar semnificația abordării sale epice este definirea momentului și a împrejurărilor
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
de împărtășire pe care acest consum individual poluat și poluant nu le mai permite astăzi. Sînt gata să cred că tehnica va continua să ne înconjoare de un flux de imagini, în număr tot mai mare, dar că, pentru rațiuni psihologice și etice, trebuie să devenim conștienți de pericolul pe care această bombardare cu imagini o reprezintă, pentru că, pur și simplu, creierul nostru, sau sufletul nostru nu sînt capabile să mai rămînă în acest fel de obezitate de imagini. „Proximitatea culturii
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
licențioase. Exagerîndu-se importanța unui model de receptare intelectual-estetic (conform căruia se spun ghicitori ca exercițiu al minții și pentru plăcerea surprizei), a fost subevaluat mecanismul umoristic-manipulator: faptul că se spun ghicitori pentru a induce o falsă lectură, accentuată de tensiuni psihologice, și pentru a o anula ipocrit. Cam în același fel funcționează, ca forme ale folclorului urban contemporan, unele bancuri sau „cîntecele de tabără”: creînd premisele pentru rostirea unor cuvinte vulgare, obscene, pe care le evită prin deviere în ultimul moment
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
Alte elemente sunt periculoase și pseudoștiințifice în legătură cu rasismul: ideea că există rase pure, fixe, și rase superioare, pe de o parte, și inferioare, pe de alta" ( Rasă, rasism și literatură, 8 dec. 1944). O bună caracterizare face C. Schifirneț profilului psihologic al românului, conturat de G. Călinescu, evidențiind substratul celtic, comun cu al Europei, realismul și spiritul administrativ de obârșie romană, simțul politic excepțional ( ?) de sorginte greco-bizantină. Dar să ne aplecăm și noi asupra textelor. Autorul "cronicii mizantropului", precum și etnopsihologi, ca
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
absolută. Înlăturați acum barometrul și, neîndoielnic, povestirea nu va fi mai puțin adevărată. Dar și aceasta este întrebarea esențială va deveni povestirea mai puțin inteligibila? Dacă am avut senzația că datele vizuale oferite de Flaubert au adăugat ceva la profilul psihologic al sărmanei servitoare sau la lumea în care se mișcă personajele, atunci ar fi nepotrivit să gîndim aceste detalii în termenii imagisticii. Pentru a descoperi că există o istorie a imagisticii în român, imaginea trebuie să fi devenit imagine. Imagistică
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
mică vizibilitate, cum e Marinica Chirca, cea care, împreună cu sora ei, Ana Simion, i-a ajutat pe cei din munț cu alimente, haine, informați, 10 ani, pe sub ochii securiștilor care împînziseră satul ( și care, cu o stratagemă de mare subtilitate psihologică, au făcut-o pe Ana Simion să se deconspire, surorile adăpostindu-se de autorități alți 5 ani, în podul plin de păduchi al unui consătean). Rănile memoriei e o carte care, punînd în discuție realitățile psihologice din spatele mitului rezistenței muscelene
Memorii care trădează by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13790_a_15115]
-
stratagemă de mare subtilitate psihologică, au făcut-o pe Ana Simion să se deconspire, surorile adăpostindu-se de autorități alți 5 ani, în podul plin de păduchi al unui consătean). Rănile memoriei e o carte care, punînd în discuție realitățile psihologice din spatele mitului rezistenței muscelene, îl face pe cititor, cel puțin, să-și privească mai bine trecutul oarecum mai înțelegător, oarecum mai realist. E o carte pentru memorie, dar nu una care, prin osificare, să devină o altă formă a uitării
Memorii care trădează by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13790_a_15115]
-
sfârșitul, tot vorbindu-i pe când trăgea să moară din cauza bătăilor... stârlici, năsălie, paraua din mâna mortului, conform tradiției noastre creștinești, despre găinile ori oaia plimbată peste groapă, de strigoi și altele, procurorul Chiroșcă încheindu-și ancheta cu: această perversă acțiune psihologică agravează circumstanțele nefiind vorba de o simplă crimă pasională, de un omor tipic rural, deși victima era cunoscută în sat pentru asprimea ei ieșită din comun etc. etc. Cu un avocat bun, un maestru al baroului absolut, învinuitelor s-ar
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
încercarea disperată a pesedeului-șef de-a vorbi limbajul lumii în care trăiește. Majoritatea replicilor deocheate au fost emise în împrejurări publice, adică atunci când dl. Năstase avea un auditoriu însetat de astfel de perle de regulă, „activul de partid" pesedist. Mișcarea psihologică din spatele acestor jalnice manifestări lingvistice e limpede: premierul își scoate la suprafață veritabilele date ale caracterului atunci când se simte tare, protejat, îndreptățit să-și arate adevărata față adică atunci când se află în mijlocul alor săi. Asemeni șefului militar primitiv, el emite
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
două fețe, aș fi îndrăznit să zic - pentru că România e țara în care comuniștii colonizează ceva străin de sarea pămîntului (titlul uneia dintre povestiri), dar miza și poanta textelor din carte (toate au o poantă) se consumă mai ales în psihologic. Partea australiană a poveștii e mai degrabă o ramă, un pretext, pentru a prezenta într-un anume fel viața de dinainte. Tehnica e cea a flashback-ului. Cucharadita e o mică vrăjitoare româncă, o prietenă din copilărie, revenită în gîndurile
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]
-
știe de la Pucioasa, din vara anului 1968. Textul alternează amintirile Otiliei cu prezentarea drumului ei indecis dintre spital și cabinetul parapsihologului. Rezumatul sugerează poate o nuvelă naturalistă, dar lucrurile nu stau tocmai așa. Dacă povestirea s-ar reduce numai la psihologic și alternanță de planuri, probabil nu ne-am amuza prea tare. Dar analiza psihologică e mai curînd dinamitată, luată întrucîtva în derîdere la nivel de frază și cuvînt. O anume ireverență față de imagini serioase face textul spumos și agreabil. Poanta
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]
-
ei indecis dintre spital și cabinetul parapsihologului. Rezumatul sugerează poate o nuvelă naturalistă, dar lucrurile nu stau tocmai așa. Dacă povestirea s-ar reduce numai la psihologic și alternanță de planuri, probabil nu ne-am amuza prea tare. Dar analiza psihologică e mai curînd dinamitată, luată întrucîtva în derîdere la nivel de frază și cuvînt. O anume ireverență față de imagini serioase face textul spumos și agreabil. Poanta povestirii e un fel de "final neașteptat" ce, fără a fi spectaculos, pariază pe
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]