142 matches
-
sînt mai multe ca la el elementele de metaroman, învățate de la Gide. Personajul principal e narator și scriitor totodată. El trăiește gelozia din Ioana, o narează și o scrie. Mai ales de pe la sfîrșitul anilor '60, cînd romanul nostru a redescoperit psihologismul, Holban s-a numărat prin modelele cele mai eficiente, deși foarte discrete.
Holban la centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15547_a_16872]
-
Voica este femeia voluntară, o expresie a luptei zoologice pentru a obține grațiile puterii bărbătești. Lumea rurală intră în modelul tematic balzacian, supus subzistenței economice. Prozatoarea știe să observe și să analizeze, dozează cu atenție realismul critic și naturalist cu psihologismul, într-un discurs epic verosimil, controlat de o matură adecvare. În Steaua robilor, 1934, romanciera realizează o explorare singulară, puternică, adâncă și inconcesivă în (in)conștientul feminin din mediul burghez. Ea izbutește să îndepărteze orice ispită a literaturizării ori a
Proza Henriettei Yvonne Stahl by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8761_a_10086]
-
și individuale. Ultimul său roman în limba română, Pontiful, 1972, prin relația asimetrică dintre o scriitoare și un medic, observă și analizează dragostea oarbă a artistului pentru - și în pofida - individului pozitivist. Proza scurtă din Mătușa Matilda, 1931, este marcată de psihologism și naturalism, analiză și observație adâncă, subtilă, în registru alternativ grav și comic. În Nu mă călca pe umbră, 1969, dominant este studiul detașat al moralei și psihologiei angajării nereflectate de conștiință. Critica și istoria literară - dacă trecem peste debutul
Proza Henriettei Yvonne Stahl by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8761_a_10086]
-
carte de poetică a confesiunii, deși se vrea a fi și asta. Problema abordată nu e deloc lipsită de dificultăți conceptuale, dacă ne gîndim doar la raporturile în care se află confesiunea cu noțiuni disputate ca obiectivitatea și subiectivitatea narativă, psihologismul și introspecția, autenticismul „experiențialist” sau ionicul thibaudetiano-manolescian. Studiul lui Hergyan le subsumează, diferențiat, caracterului confesiv comun, întemeindu-se pe cîteva observații de ansamblu, convingător sintetizate întrun capitol final cu conotații de manifest (Încheiere: dreptul la individual): dacă există o poetică
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
acut distincția autor-narator. Ar fi, desigur, multe de adăugat despre schimbarea de accent dinspre literatura-ca-formă-de-viață (implicînd disimularea pudică a tehnicii) și literatura-ca-experiență-de-atelier (implicînd exhibarea ei ostentativă), dar să trecem. Un lucru e cert: spre deosebire de termeni precum analiză, autenticitate, experiență sau psihologism, confesiunea ca operator conceptual implică, în același timp, o dimensiune existențială, și una discursivă, de retorică a (auto)ficțiunii, fiind mai aproape, ca eficiență explicativă, de ionicul înțeles ca forma mentis stilistică a individualismului modern; desigur, genul confesiv în sine
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
cu totul clare și lipsite de nuanțe. Ea l-a pierdut, ea îl răzbună: dacă în anul de dizgrație 1997 singurul unghi din care putea fi abordată cartea, singurul cifru de deschidere a acestor bagaje intime era acela al unui psihologism întrucâtva livresc, deceniul scurs de atunci ne deschide surprinzător de mult perspectiva. Nu atât atentele microeseuri pe teme cinematografice sau literare, nu atât reconstituirea din detalii a unui spațiu ardelenesc al copilăriei, destul de greu localizabil în timp, și nu atât
Preistorii personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9248_a_10573]
-
De asemenea, studiul variantelor și al prozelor nepublicate în volum confirmă intuiția călinesciană, conform căreia scriitorul se afla în pregătirea unui proiect romanesc amplu. Care s-ar fi aflat, probabil, la intersecția frescei sociale și umane de tip Agârbiceanu cu psihologismul modern. Împrejurarea că marea revistă la care a colaborat Pavel Dan a fost Gândirea nu trebuie să ne facă să-i aplicăm eticheta de tradiționalist. La Gândirea, în fond, au publicat proză Mateiu Caragiale și Gib. I. Mihăescu, care numai
Pavel Dan în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3487_a_4812]
-
trebuie de istoriografi. Literatura în socialism se prezintă ca o gravă soluție de continuitate și ea a fost provocată de o ocupație străină, nu de dezvoltarea foarte diversă a societății intelectuale românești, cu necesitățile ei racordate la Occident sau la psihologismul rusesc niciodată nesocotit în România. Nouă ne trebuie acum o istorie literară generală informativă, nu „creatoare", căci publicul cititor, cel puțin bilingv, dacă nu și poliglot, a început să ne citească în felul în care o fac și o făceau
Ce e de făcut... și ce nu e by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/6015_a_7340]
-
1935), cel de-al doilea, într-o continuitate de perspectivă, stil și cazuistică, Hilda (1936), vădind oboseală timpurie, derută, insuficiență a explorării interioare și a limbajului. Ezitarea între un realism balzacian, cu pitorescul suburbiilor și al destinelor nefaste, și un psihologism al profunzimilor simulate, speculat în criza unei căsnicii, dă satisfacția unei minime diversități a operei epice. Orizontul ei este, fără îndoială, mult prea îngust. De șansa unei revalorizări favorabile nu se poate vorbi. Dar Ury Benador rămâne un prozator interesant
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
înnăuntrul oamenilor”, la „jocul amănuntelor ca expresie a vieții celei mai intime”.<footnote Anton Holban, Testament literar în Jocurile Daniei, Editura Minerva, București, 1982, p. footnote> Opera lui „modernist” citadinismul, Anton al lui Holban ilustrează Lovinescu snobismul, care programul urmărește psihologismul și intelectualismul. Scriitorul s-a născut la Huși, în 1902 și urmează școala la Fălticeni, unde se aflau rudele dinspre mamă. Deși este moldovean, se poate observa lipsa de specific dialectal a operei. „El e mai aproape de Camil Petrescu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
trebuie să facă atmosferă, dar care se pot cunoaște și separat. Căci fiecare brodează pe o altă nuanță sufletească.” Interesul pentru detalii și pentru scriitură apare ca o tentativă de a găsi coerența subtextuală a semnificațiilor întregului. 7. Modernitate prin psihologism. Introspecție și analiză Personajul lui Holban e hipersensibil, protagonistul își impune o stare de maximă receptivitate, e cu toate simțurile treze, gata să primească orice impuls exterior ce poate declanșa febra analizei: „Vorbele însemnate care vibrează cu aceeași intensitate ca
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de proza Hortensiei Papadat- Bengescu, Camil Petrescu, Garabet Ibrăileanu, Anton Holban, Mircea Eliade și se continuă în perioada postbelică prin romanele lui Alexandru Ivasiuc. Corinticul, include scrierile lui Arghezi și Urmuz, romanele lui Max Blecher, scrierile mateine. „Ionicul romanului înseamnă psihologism și analiză: iar reflecția începe să tragă viața de mânecă. S- a observat că reflecția în romanul clasic e numai de natură morală: o distanță etică între autor și personajele sale, între divinitatea invulnerabilă și creaturile ei supuse greșelii. În
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
din evoluția romanului românesc, moment în care s-a produs eliberarea literaturii române de orice complexe de rămânere în urmă față de romanul occidental și de „sincronizare”. Opera lui Anton Holban ilustrează programul „modernist” al lui Lovinescu care urmărește citadinismul, snobismul, psihologismul și intelectualismul. Romanele urmăresc fiecare din alt punct de vedere, problema bărbatului. Mirel e adolescentul, Sandu din O moarte care nu dovedește nimic e tânărul incert, oscilând între iubirea pentru o femeie și orgoliul independenței, iar Sandu din romanul Ioana
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
are niște contururi dantești, cel puțin aceasta a fost intenția mea. În general, în romanele mele femeia joacă un rol negativ - iertată limba de lemn -, dar aceasta nu înseamnă că aș fi misogin. Am oroare însă de un fel de psihologism de doi bani sau de idealizări penibile. De aceea întruchipez într-un personaj feminin obscuritatea și necunoscutul care vor scăpa mereu bărbatului și care tocmai de aceea pot îmbrăca un aspect demonic, infernal. Dar, evident, este și aceasta o manieră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
vorbește Nicolae Manolescu. În primul caz, s-a subliniat confuzia dintre natural și primitiv, ignorându-se faptul că omul este esențialmente o ființă socială: „Întorcându-se împotriva naturii se întoarce împotriva lui însuși“. Din această cauză, la un moment dat, psihologismul și moralul sunt resimțite ca forțări și abandonate treptat. „Restaurația imaginară“ pe care, apoi, Sadoveanu, o încearcă prin construirea societății arhaice perfecte (care n-a existat astfel niciodată) este pasul decisiv înspre abandonarea oricărei iluzii de realism și instalarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în sintonie cu Max Scheler - că psihologia contemporană concordă cu ideea lui Augustin după care dobândirea cunoașterii depinde de adoptarea unei atitudini simpatetice (precum iubirea) față de obiectul de cunoscut. În decembrie 1924, în cursul de istoria logicii, referindu-se la psihologismul logic al stoicilor și la „psihologia rațională“, spune că aceștia „nu fac psihologie ca noi, cu metodele noastre“. Ce poate însemna aceasta, dacă nu faptul că „noi“ facem psihologie bazându-ne pe sentiment? Exemplele pot fi multiplicate. Într-o listă
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
mai scrie despre el: istoricii i-au consacrat un paragraf în istoria secolului XX” („Dama cu inima sgîriată“, în Contimporanul, nr. 74). Victime predilecte sînt genurile populare: melodrama, romanul de dragoste și cel de aventuri, dar și proza moralizatoare, „fabulistică”, psihologismul, intelectualismul pretențios. În Contimporanul, nr. 72, Sergiu Dan publică (pe jumătate de pagină) „prefața” absurdistă a unei proze intitulate „Rocambole. Mare roman de aventuri“, despre un caraghios Rocambole moldav, parvenit și cleptoman, precoce antrenat sexual printr-un incest cu sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
expresiile sufletești ale modelelor. Macerate de văpăi exterioare și supte de sînge, aceste măști trădează o mare forță vitală” (Mențiuni critice III, Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”, București, 1936, p. 122), alături de observații fugare, dar incitante, privind psihologismul cu „substrat freudian” al romanelor lui Aderca, Gib Mihăescu și Hortensia Papadat-Bengescu. Percepția dominantă asupra celui mai consecvent foiletonist român interbelic stă însă - și încă - sub incidența unei prejudecăți post-maioresciene: aceea a criticului-poet, umanist benedictin, dar „fără idei generale”, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de inspiră?ie comunitar?) dar n-a reu?it s? �mpiedice că tema comunit??îi, apoi aceea a ligii (Bund) că form? de organizare social? superioar? � introdus? de c?tre Schmalenbach � s? fie amplu reluate de c?tre sociologia german?. Psihologismul francez �n total? ruptur? cu preten?ia pozitivi?tilor de a exclude psihologia din c�mpul ?tiin?ific, �n Fran?a se dezvolt? o �ntreag? controvers? asupra naturii psihologice a faptului social, iar �n cur�nd, asupra locului contingentului sau
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
a se dezvolt? o �ntreag? controvers? asupra naturii psihologice a faptului social, iar �n cur�nd, asupra locului contingentului sau individualului �n cadrul explică?iei sociologice. �n tradi?ia inaugurat? de c?tre Hobbes ?i transformat? de c?tre Rousseau, psihologismul este curentul de g�ndire care presupune c? via?a social? exprim? voin?a indivizilor, c? ea este fructul unui acord la care au ajuns indivizii. Pentru a �nl?tură inconvenientele ce rezult? din singur?tatea lor, oamenii s-au
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
atât de dificil de realizat. „Romantic prin temperament, clasic prin cultură, modern prin neliniștile tipice acestui secol, prin problematica existențială a literaturii sale”, autorul a fost considerat adesea fără o tradiție solidă pe teritoriul românesc, fiind raportat mai curând la psihologismul francez din secolul al XVIIIlea sau la modernii Marcel Proust și Andre Gide. Asocierea cu literatura existențialistă s-a făcut mai ales de către critica postbelică, exegeții interbelici rămânând în sfera filiațiilor literare deja menționate. Perioada în care Anton Holban se
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
distopii terifiante. Nota particulară a cărților lui P. în raport cu aceste orientări e dată de configurația personajului, care constituie ținta predilectă a testărilor narative. Dincolo de modulațiile survenite de la un volum la altul, proza lui poate fi citită ca o descompunere a psihologismului tradițional, proces care declanșează asupra protagoniștilor un lanț de seisme identitare, fără ca ei să devină simple ființe de hârtie. Astfel, romanul Dihorul, carte de debut semnalată elogios de Marin Preda, aduce în prim-plan personalitatea acaparantă a lui Troceanu, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
altă parte, pierduse conștiința deținerii Adevărului Revelat și a Predaniei. Întreaga gândire teologică naeionesciană dă măsura unui creștinism dogmatic, ecleziologic și mistic, recuperând realismul metafizic și sacramental patristic, printr-un limbaj viu, modern prin argumentare, ce se desprinde de pietismul, psihologismul și utopiile intelectuale ale secolului al XIX-lea. De fapt, activitatea lui Nae Ionescu se derula sub patronajul Sfântului Sinod și al Pariarhului Miron Cristea cu care filosoful întreținea raporturi personale. Apărător al disciplinei canonice și al dogmaticii ortodoxe, într-
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
singur îndreptar de măsură Predania, canoanele și dogma, nu poate decât să contribuie la îndreptarea disfuncționalităților care riscă să pericliteze comunitatea spirituală. Păstrătoare atentă și lucidă a Tradiției creștine, intelectualitatea interbelică criterionistă, patronată de Nae Ionescu 25, denunțând pietismul și psihologismul, ortodoxia habotnicilor și științificitatea inovatorilor, a reprezentat vârful de lance al Bisericii, aducând o prospețime și o noutate în exprimare, izvorâte din trăirea directă a valorilor religioase. Dezbaterile teologice realizate la un nivel maximal de competență, într-un limbaj modern
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
situa pe Ferdinand de Saussure în contextul psihologiei asociaționiste și al sociologiei lui Durkheim (G. Mounin îl considera pe Saussure homme de son époque); de aici definirea semnului ca entitate psihologică (CLG: 85), în timp ce Peirce își devansează epoca prin denunțarea psihologismului (cf. în Scrisori către Lady Welby). În semiotica lingvistică de tradiție saussuriană, teoria peir-ciană a semnelor a rămas nedescoperită, deși în 1923 Ogden-Richards schițează sumar semiotica peirciană (The Meaning of Meaning). Descoperirea lui Peirce este atribuită lui Roman Jakobson, iar
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]