142 matches
-
atât de dificil de realizat. „Romantic prin temperament, clasic prin cultură, modern prin neliniștile tipice acestui secol, prin problematica existențială a literaturii sale”, autorul a fost considerat adesea fără o tradiție solidă pe teritoriul românesc, fiind raportat mai curând la psihologismul francez din secolul al XVIIIlea sau la modernii Marcel Proust și Andre Gide. Asocierea cu literatura existențialistă s-a făcut mai ales de către critica postbelică, exegeții interbelici rămânând în sfera filiațiilor literare deja menționate. Perioada în care Anton Holban se
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
adesea ca este localist și internalist, fiind incapabil să explice anumite manifestări sociale și culturale globale. O soluție pentru ieșirea din impas ne-o poate da opera sociologului francez, Émile Durkheim. Combătând tezele individualiste, pe care le respingea pe fondul psihologismului lor, Durkheim susținea prioritatea societății față de individ. Mai ales în Formele elementare ale vieții religioase, dar încă de la apariția lucrării Despre sinucidere (1897), el elaborase o teorie a "conștiinței colective" ca formă a teoriei culturale. După părerea lui, în orice
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
91 După cum am mai observat și în volumul consacrat ideilor critice lovinesciene, multe din observațiile criticului român își găsesc corespondențe interesante în teoriile lui John Dewey și I.A. Richards, într-un fel de mixtură foarte interesantă de pragmatism și psihologism. 92 E. Lovinescu, "Considerații asupra teatrului grec", în Critice, vol. II, ediție definitivă, Editura "Ancora" S. Benvenisti&Co, București, 1926, p. 196. Printr-o coincidență extrem de interesantă, plecând tot de la tragedia lui Oedip, Radu Stanca va scrie o dramă în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
seria reacțiilor instinctive ale animalelor. Complexitatea fonetică, gramaticală, semantică, articulatorie etc. a limbii ca fenomen definitoriu al speței umane necesită diverse unghiuri de abordare, care numai corelate pot oferi imaginea întregului. S-a întâmplat însă că unele abordări, precum logicismul, psihologismul, fonologia, structuralismul ș.a., să depășească limitele aplicabilității lor și să vizeze cuprinderea mult mai largă sau chiar totală a obiectului. Orientările care au afectat, prin exagerare, cunoașterea istorică a limbii române sunt naturalismul și comparativismul. A existat și există tendința
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
indicibilul" problematicii sale și a modului de reprezentare este susținut și luminat indirect de cugetarea filosofică și de amintitele discipline ale științei despre om. Condiția umană existențială absurdă, singurătatea, alienarea, reificarea și masificarea în societatea de consum, teroarea cotidianului, recuzarea psihologismului și explorarea inconștientului, depozitar al angoaselor și al iraționalului oniric, degradarea funcției de comunicare a limbajului, etc. sunt teme corelate absurdului, investigate filosofic și sociologic și tratate avangardistic în teatru, nu în forma dramatică tradițională, cum au procedat Sartre și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
titluri - Un Büchner român (Mihail Săulescu), Un Peer Gynt al poeziei (C. Tonegaru), Un pirandellian timid (Henrik Ibsen) și Adrian Leverkühn, urmașul constructorului Solness - sunt sugestive pentru această manieră exegetică. Însă o atare metalepsă critică nu se reduce la un psihologism brut, ci se dezvoltă ca o hermeneutică redutabilă, fascinată cu precădere de „punerile în abis” ale operelor și construită pe principiul „loviturilor de teatru”, prin care aparența devine esență, minciuna devine adevăr, „josul” devine „sus”, minorul devine major și insignifiantul
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
altă parte, pierduse conștiința deținerii Adevărului Revelat și a Predaniei. Întreaga gândire teologică naeionesciană dă măsura unui creștinism dogmatic, ecleziologic și mistic, recuperând realismul metafizic și sacramental patristic, printr-un limbaj viu, modern prin argumentare, ce se desprinde de pietismul, psihologismul și utopiile intelectuale ale secolului al XIX-lea. De fapt, activitatea lui Nae Ionescu se derula sub patronajul Sfântului Sinod și al Pariarhului Miron Cristea cu care filosoful întreținea raporturi personale. Apărător al disciplinei canonice și al dogmaticii ortodoxe, într-
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
singur îndreptar de măsură Predania, canoanele și dogma, nu poate decât să contribuie la îndreptarea disfuncționalităților care riscă să pericliteze comunitatea spirituală. Păstrătoare atentă și lucidă a Tradiției creștine, intelectualitatea interbelică criterionistă, patronată de Nae Ionescu 25, denunțând pietismul și psihologismul, ortodoxia habotnicilor și științificitatea inovatorilor, a reprezentat vârful de lance al Bisericii, aducând o prospețime și o noutate în exprimare, izvorâte din trăirea directă a valorilor religioase. Dezbaterile teologice realizate la un nivel maximal de competență, într-un limbaj modern
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
sau chiar refuzate. Mitologia șarpelui se cere astăzi abordată din perspective multiple și nu neapărat complementare. Or, unul dintre meritele cărții de față este acela de a o oferi una dintre aceste perspective. O altă temă a cărții, care ilustrează psihologismul autorului, este cea a celebrelor epistole pauline. Aici, apostolul creștin ar vorbi într-un mod criptat exclusiv (!) ,,despre conflictele funcționării psihice intime, eliminând astfel confuzia dintre Psihic și Suflet, care a dus la credința în nemurirea psihicului"53. Referindu-se
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
existența duală redată prin obiectelul real și ideal. În alte cuvinte, obiectul artistic este un obiect real ce corespunde materiei, în timp ce obiectul estetic este de factură ideală și reprezintă forma finală a obiectului literar. Ontologia operei literare nu poate elimina psihologismul exerienței estetice întrucât, după cum am văzut, concretizarea operei de artă se face numai prin intermediul raportului dintre subiect și obiect de artă. Cu alte cuvinte, entitățile obiectului imaginațional, ce nu sunt intenționale în mod pur și nu depind de conștiință în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
încuraja pe toți dezaxații, sadicii și criminalii lumii. În efuziunile lui mistico-filosofice, Petre Țuțea lăsa să se înțeleagă că era de acord cu definiția dată omului de către alt filosof: „Omul este singurul animal care se plictisește”, care, cu toate că suferă de „psihologism”, este adevărată și folosește, în contextul dat, la stabilirea unui raport necesar între subiectul definit și pedeapsa cu moartea. Să admitem, pe baza faptelor care s-au petrecut și se petrec zilnic, că un „animal” plictisit pune mâna pe o
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
înnăuntrul oamenilor”, la „jocul amănuntelor ca expresie a vieții celei mai intime”.<footnote Anton Holban, Testament literar în Jocurile Daniei, Editura Minerva, București, 1982, p. footnote> Opera lui „modernist” citadinismul, Anton al lui Holban ilustrează Lovinescu snobismul, care programul urmărește psihologismul și intelectualismul. Scriitorul s-a născut la Huși, în 1902 și urmează școala la Fălticeni, unde se aflau rudele dinspre mamă. Deși este moldovean, se poate observa lipsa de specific dialectal a operei. „El e mai aproape de Camil Petrescu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
trebuie să facă atmosferă, dar care se pot cunoaște și separat. Căci fiecare brodează pe o altă nuanță sufletească.” Interesul pentru detalii și pentru scriitură apare ca o tentativă de a găsi coerența subtextuală a semnificațiilor întregului. 7. Modernitate prin psihologism. Introspecție și analiză Personajul lui Holban e hipersensibil, protagonistul își impune o stare de maximă receptivitate, e cu toate simțurile treze, gata să primească orice impuls exterior ce poate declanșa febra analizei: „Vorbele însemnate care vibrează cu aceeași intensitate ca
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de proza Hortensiei Papadat- Bengescu, Camil Petrescu, Garabet Ibrăileanu, Anton Holban, Mircea Eliade și se continuă în perioada postbelică prin romanele lui Alexandru Ivasiuc. Corinticul, include scrierile lui Arghezi și Urmuz, romanele lui Max Blecher, scrierile mateine. „Ionicul romanului înseamnă psihologism și analiză: iar reflecția începe să tragă viața de mânecă. S- a observat că reflecția în romanul clasic e numai de natură morală: o distanță etică între autor și personajele sale, între divinitatea invulnerabilă și creaturile ei supuse greșelii. În
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
din evoluția romanului românesc, moment în care s-a produs eliberarea literaturii române de orice complexe de rămânere în urmă față de romanul occidental și de „sincronizare”. Opera lui Anton Holban ilustrează programul „modernist” al lui Lovinescu care urmărește citadinismul, snobismul, psihologismul și intelectualismul. Romanele urmăresc fiecare din alt punct de vedere, problema bărbatului. Mirel e adolescentul, Sandu din O moarte care nu dovedește nimic e tânărul incert, oscilând între iubirea pentru o femeie și orgoliul independenței, iar Sandu din romanul Ioana
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
al revistei Luceafărul s-au publicat pagini ciudate, care ar fi contravenit eticii socialiste, prezentând lui Nicolae Ceaușescu și confraților literari următorul pasaj: Într-o literatură este esențial să coexiste onirismul (vechi cât... Visul Maicii Domnului), realismul (vechi cât lumea), psihologismul (care nici el nu purcede numai de la Dostoievski), misticismul laic (cred că nu numai Patristica, ci și mari efluvii incantatorii din epoci păgâne stau la temelia poeziei lui Ion Alexandru) precum și numeroase alte curente a căror bună vecinătate și nu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Päivälehti". Dintre cele mai cunoscute romane ale sale sunt amintite Rautatie (Calea ferată), Yksin (Singur), Papin Tytär (Fiica preotului) și Papin vaimo (Soția preotului). Un roman cunoscut, atât în Finlanda cât și în străinătate, e Juha. Romanul se impune prin psihologism și prin descrieri de natură, limbajul fiind un indicator al stării interioare. Din aceeași categorie mai fac parte Arvid Järnefelt și Teuvo Pakkala. Sfârșitul secolului al XIX-lea aduce o schimbare, născută din dorința de a reîmprospăta elementul național. Acest
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
are niște contururi dantești, cel puțin aceasta a fost intenția mea. În general, în romanele mele femeia joacă un rol negativ - iertată limba de lemn -, dar aceasta nu înseamnă că aș fi misogin. Am oroare însă de un fel de psihologism de doi bani sau de idealizări penibile. De aceea întruchipez într-un personaj feminin obscuritatea și necunoscutul care vor scăpa mereu bărbatului și care tocmai de aceea pot îmbrăca un aspect demonic, infernal. Dar, evident, este și aceasta o manieră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
în diverse forme la oameni. Durkheim face din explicarea determinismului social al reflectării perceptive un obiectiv investigativ declarat. El a pus în subordinea acestei cauze un întreg program de cercetare sociologică, pe care a avut grijă să-l ferească de psihologismul propriu altor științe sociale, ca filologia, biobliografia, istoria culturii, ș.a. Valoarea programului de cercetare al lui Durkheim a constat în a fi fost un oponent înfocat al psihologismului, în formularea unui determinism social-istoric aflat la baza vieții psihice, în încercarea
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de cercetare sociologică, pe care a avut grijă să-l ferească de psihologismul propriu altor științe sociale, ca filologia, biobliografia, istoria culturii, ș.a. Valoarea programului de cercetare al lui Durkheim a constat în a fi fost un oponent înfocat al psihologismului, în formularea unui determinism social-istoric aflat la baza vieții psihice, în încercarea de explicare pe această bază a acțiunilor ideologice individuale. Pe această cale cercetarea sociologică ajunge pe o cale mai concretă și mai rodnica la obiectul său distinct de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ale întunericului? E religia o simplă halucinație proiectată din bezna inconștientului? Căci la asemenea concluzii duce teoria inconștientului, investit cu toate privilegiile creatoare împotriva inteligenței omenești, despre care noi știm că e „chipul lui Dumnezeu în om” și din care psihologismul modem nu face altceva decât un fel de birou de înregistrare a fenomenelor ce binevoiesc să iasă la suprafață din noaptea profundă a sufletului! Admițând caracterul de dualitate, aceste întrebări se pot reduce, după convingerea noastră, la una singură și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ce binevoiesc să iasă la suprafață din noaptea profundă a sufletului! Admițând caracterul de dualitate, aceste întrebări se pot reduce, după convingerea noastră, la una singură și anume: care e locul inspirației în sufletul omenesc? Este el inconștientul, cum susține psihologismul modern, sau spiritul cum ne învață teologia ortodoxă? Pentru a evidenția contrastul dintre aceste două concepții, vom expune mai întâi una dintre cele mai noi teorii ale inspirației și anume aceea a lui C. G. Jung. Discipol al lui Sigmund
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fie a iraționalului colectiv, nu e departe de concepția delfică a oracolelor antice. Pythia cădea în extaz și proorocea în stranii bâlbâieli după ce se amețea aspirând îndelung gazele emanate din adâncul pământului printr-o spărtură de stâncă. Fumul inspirator al psihologismului modern, nu mai emană din pământ, ci din cimitirul ideilor individuale sau din cimitirul colectiv al omenirii. Acest soi de inspirație ne ar face impresia unor miasme ridicate din zăcămintele putrefacțiilor, dacă n-ar fi capodoperele strălucitoare ale geniului omenesc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ceruri,și să uit de toate lucrurile vizibile...”(Același, p. 203) Astfel conștiința prezenței divine, cunoașterea ci prin vederea nemijlocită a spiritului, care caracterizează doctrina ortodoxă despre contemplație, ne arată limpede care e adevăratul loc al inspirației în sufletul omenesc. Psihologismul modern năclăit în bezna inconștientului, cu iluzia că-l organizează științific, stă la antipodul doctrinei ortodoxe despre demnitatea omului ca ființă rațională. Dacă omul e în sens larg colaboratorul lui Dumnezeu în toate lucrurile bune ce se creează în această
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
altă parte, pierduse conștiința deținerii Adevărului Revelat și a Predaniei. Întreaga gândire teologică naeionesciană dă măsura unui creștinism dogmatic, ecleziologic și mistic, recuperând realismul metafizic și sacramental patristic, printr-un limbaj viu, modern prin argumentare, ce se desprinde de pietismul, psihologismul și utopiile intelectuale ale secolului al XIX-lea. De fapt, activitatea lui Nae Ionescu se derula sub patronajul Sfântului Sinod și al Pariarhului Miron Cristea cu care filosoful întreținea raporturi personale. Apărător al disciplinei canonice și al dogmaticii ortodoxe, într-
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]