1,093 matches
-
Sfântul Ipolit, Despre plăcere, Ficino, Despre plăcere, Valla, Despre plăcere, Antistene, Despre plăceri, Saint-Evremond, Plângerea doamnelor, Marie de Gournay, Politica, Aristotel, Despre predestinare, Scot Erigene, Predici, Ioan Teutonicul, Principiile filosofiei, Descartes, Principele, Machiavelli, Promenada domnului de Montaigne, Marie de Gournay, Psihopatologia vieții cotidiene, Freud, Republica, Cicero, Republica, Platon, Revelația marii puteri, Simon Magicianul, Satirele menippee, Varro, Scrisoare către Herodot, Epicur, Scrisori către Lucilius, Seneca, Sistemul filosofiei lui Epicur, Gassendi, Stromates, Clement din Alexandria, Supliment al călătoriei lui Bougainville, Diderot, Teologie platoniciană
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
practică cât și teoretică dar și pe diferite strategii,tactici și tehnici de negociere. Capitolul XVII transmite informații esențiale referitoare la cele mai răspândite fenomene dezadaptative din mediile organizaționale, reunite sub termenul de patologie organizațională. În câmpul de cercetare al psihopatologiei organizaționale își găsesc ușor locul efecte dezadaptative precum: stresul organizațional, burnout-ul, workaholism-ul, mobbing-ul. Sunt descrise astfel paradigmele stresului, modele explicativ-interpretative ale stresului organizațional, cât și efectele produse de stres asupra sănătății, performanței, activității de conducere, deciziei și comportamentului. Nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
că leziunea lobului temporal sau epilepsia nu reprezintă o cauză necesară și nici suficientă a psihozei interictice. S-ar spune mai degrabă că leziunile răspândite Într-un număr de zone subcorticale care primesc proiecțiile din complexul amigadală-hipocampus sunt responsabile pentru psihopatologia interictică raportată la 3-25 % (depinzând de clinica de origine) la pacienții cu epilepsie ori generalizată ori temporală. Descoperirile psihiatrice sugerează că la pacienții cu antecedente de epilepsie și psihoză au existat schimbări patologice În hipotalamus, talamus, palidum, și cerebel, ca
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
-
cu antecedente de epilepsie și psihoză au existat schimbări patologice În hipotalamus, talamus, palidum, și cerebel, ca și În hipocampusul disponibil pentru studiu. Epilepsia generalizată și TLE, ca și epilepsia generalizată au În comun un risc sporit și egal al psihopatologiei asociate sau ulterioare. Este de asemenea relevant că la fel ca și pacienții cu epilepsie și psihoză, pacienții cu shizofrenie arată, cel puțin În aproape jumătate din cazurile examinate de Bogerts și colaboratorii (1985) și Într-o treime din cazurile
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
-
Nouvelle revue de psychanalyse imaginarului, Destin de l'Image (1991) și Le Champ du visuel (1987), la zece articole consacrate picturii, clasice sau moderne, icoanei, idolului, niciunul despre cinema și audiovizual, nici despre "noile imagini" numerice. Ne lipsește, poate, o psihopatologie a vieții cotidiene a psihanaliștilor pentru a face să vorbească lapsusurile și punctele lor oarbe. Căci, imaginea fiind copilăria semnului, imaginile copilăriei noastre sunt cele din sălile întunecate, nu cele de la Muzeul Luvru. Chaplin, Tati și Hitchcock sau, pentru cei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
grup dominant. Astfel se Încurajează indiferența sau, cum zic psihosociologii, lenea socială; așa triumfă raționalitatea instrumentală care ucide aspirația de altceva și Înlesnește drumul supunerii la proiecte străine. Examinând puterea din perspectivă clinică, ca facilitatoare a unor maladii sociale, ca psihopatologie, Eugène Enriquez, analist social din școala psihosociolgiei clinice, Încearcă să găsească o explicație la „scandaloasa” teză a supunerii semnalată de La Boătie. Cum traduce acest psihosociolog teoria Înaintașului său? Oamenii nu vor, În general, nici libertatea (care Îi obligă la efort
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Roma, Roma, vol. XCI, IsIAO, 2001, în special cap. 4, „Man Facing the Invisible: Iranian Shamanism”. Pentru critica explicației psiho-fiziologice a șamansimului la Ohlmarks, vezi Eliade, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, Humanitas, București, 1977, pp. 37-45 (cap. „Șamanism și psihopatologie”). 3. Sven S. Hartman (1917-1988): istoric al religiilor și orientalist. Profesor de istoria religiilor la Åbo/Turku (1965-1969) și Lund (1969-1983). Dintre lucrările sale privind istoria religiilor iraniene, vezi: „YaÍts, jours et mois”, OS IV, 1955, pp. 34-42; „La disposition
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
importante, a unei situații materiale” (Pavelcu, 1968, p. 51). În majoritate cazurilor, depresia este însoțită de o stare de teamă difuză, de o teamă lipsită de conținut, fără un corespondent real, ce poartă numele de anxietate. Ea este întâlnită în psihopatologie, în toate situațiile care evoluează cu depresie. „Psihoza maniaco- depresivă la copil se recunoaște după succesiunea de accese depresive și de accese maniace (la copil). Simptomele de acces depresiv pot fi clasice, dar, și cel mai adesea, ele pot fi
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
pentru ca, la un moment dat, când „paharul s-a umplut”, să reacționeze brusc, exploziv, necontrolat, ulterior putându-i părea rău. Iar ciclul se repetă. Ca persoană anormală, ar corespunde „epileptoidului”, așa cum fusese descris în epocă, ca o „constituție” (Minkowskaă. În psihopatologie, ar corespunde epilepsiei. Aceste trei tipuri a lui Kretschmer ar avea, conform autorului, corespondente și în lumea creatorilor, mai evidente fiind cele din lumea scriitorilor. Ideile lui Kretschmer au fost reluate de către Sheldon, care a propus o fundamentare teoretică. Cele
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
la trăsături (în măsura în care sunt integrate în comportamentele interpersonaleă, preocupările legate de motivație, controlul acțiunii, formarea și transformarea persoanei în timp. Dintr-o altă perspectivă, psihologia persoanei se diferențiază de cea a microgrupurilor umane și de psihosociologie în general. Legătura cu psihopatologia și, mai ales, cu psihoterapia a fost constantă și flexibilă. O parte dintre preocupări se plasează în continuarea a ceea ce, în trecut, se înțelegea prin tipologie caracterială, altele au legătură cu comportamentul social al persoanei, cu adaptarea sa la împrejurări
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
directă, experiențială, precum și conștiența nemijlocită, în sensul fenomenologiei. Psihologia narativă a persoanei este, poate, nivelul cel mai global și exterior al exprimării acesteia, care nu exclude, ci pretinde și alte nivele și perspective. Ea este tot mai mult invocată în psihopatologia persoanei (Phillips, 2005Ă. Direcțiile actuale ale psihologiei persoanei centrate pe narațiune se articulează cu alte domenii de studiu antropologic, care pun, de asemenea, accentul pe hermeneutică. Dintre acestea, menționăm doar două: efortul lui McIntyre (1998Ă de a reîntemeia doctrina virtuților
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
conștient reprezentat al sinelui; experiența conștientă trăită direct și nemijlocit, la care mulți comentatori ai psihologiei self-ului fac apel în prezent. Fenomenologia lui Husserl e o doctrină filosofică a subiectivității transcedentale, dar influența sa asupra psihologiei persoanei și asupra psihopatologiei a fost remarcabilă. În psihanaliza inițială a lui Freud, reflexivitatea sinelui nu joacă un rol important, în locul său fiind plasat id-ul instructiv inconștient. De abia în psihanaliza târzie, după ce a fost amplu dezvoltată tema eului, se ajunge la self
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
componentă activă include și calitatea experienței subiective (qualia; de exemplu, durerea, care e „a mea”Ă și, de fapt, întreaga conștiință de sine experiențială. Prin aceasta e asimilată o bună parte din contribuția fenomenologiei de inspirație husserliană la psihologie și psihopatologie. Totuși, distincția între mine și persoană se menține, chiar și în perspectiva filosofilor, așa cum subliniază Strawson. Pe de altă parte, s-ar putea distinge un aspect al sinelui ca „obiect” - ca obiect reflexiv al subiectului în primul rând - care se
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ceea ce mi se întâmplă mie (me, în englezăă. Este astfel inclusă memoria biografică, cunoașterea de sine, conceptul și idealul de sine, autoevaluarea. 2.12. Psihologia developmentală Una dintre dezvoltările importante ale psihologiei persoanei în ultimele trei decenii este psihologia și psihopatologia developmentală. Aceasta se organizează ca o colecție convergentă - și în ansamblu coerentă - de studii privitoare la dezvoltarea copilului, trecându-se de la aspectele strict biologice la cele psihobiologice, de psihologie individuală, psihologie a microgrupului familial, integrare psihologică în diverse sisteme de
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
dezvoltării psihismului de-a lungul ontogenezei. Problema vulnerabilității, a raportului diateză/stress, a non-vulnerabilității și elasticității (reziliențeiă de-a lungul dezvoltării sunt, de asemenea, abordate, împreună cu ansamblul funcțiilor ce pot condiționa apariția manifestărilor psihopatologice, compensarea și decompensarea lor. Psihologia și psihopatologia developmentală se prezintă, de obicei, sub formă de monografii ce relevă diverse fațete ale psihismului persoanei, fără o teorie interpretativă dominantă. Această viziune se află în legătură cu doctrina ciclurilor vieții, inițiată de Erikson și continuată, în cazul adulților, de școala lui
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
psihismului persoanei, fără o teorie interpretativă dominantă. Această viziune se află în legătură cu doctrina ciclurilor vieții, inițiată de Erikson și continuată, în cazul adulților, de școala lui Levinson, în continuarea ideilor originale ale lui Jung asupra individuației. Ca aspecte caracteristice pentru psihopatologia developmentală pot fi considerate următoarele: perspectiva interdisciplinară; Studierea concomitentă și în paralel a dezvoltării normale și a celei deviant-patologice a psihismului, inclusiv zonele de tranziție dintre acestea; studiile orientate pozitivist, privitoare la aspecte precise ale persoanei, dezvoltate longitudinal și corelate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
diferite de reprezentare a substanțelor respective. Nu există deci tipuri pure, ci doar intermediare. Pe acest teren s-au dezvoltat ulterior complexele raporturi și intercondiționări dintre trăsăturile și tipurile personologice, dintr-o perspectivă dimensională, dar și categorială în psihologie și psihopatologie. Termenul „tip”, derivat din typus (Abbagnano, 1961Ă, citat de Berrios (1996Ă, însemna inițial „semn” sau „impresie”, fiind definit de Platon ca un model sau o asociere de trăsături. Galennces a introdus cuvântul în limbajul medical, iar Huarte și La Bruyere
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sindromul de stres posttraumatic cronicizat. Cu toate acestea, independent de poziția lor în sistemele diagnostice multiaxiale, tulburările de personalitate își reconfirmă mereu postura de teren al condiționărilor etiologice, al dezbaterilor diagnostice, al reperelor prognostice și al dinamicii responsivității terapeutice în psihopatologie și în clinica psihiatrică. PARTEA a II-a TULBURĂRILE DE PERSONALITATE DIN PERSPECTIVA CLINICII PSIHIATRICE Capitolul 5 DESCRIERE CLINICĂ GENERALĂ Particularități nosologico-nosografice ale tulburărilor de personalitate Personalitatea umană reprezintă simultan un concept și o structură multidimensională care integrează componente condiționate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ultimul rând, persoana ca ansamblu prin structura sa caracterială particulară, sensibilă și prin particularitățile biografiei sale. Această nuanțare a evaluării persoanei în ansamblu, atât personologic, cât și psihopatologic în cazul analizei oricărui episod psihiatric, a fost apoi uitată. După 1970, psihopatologia a refăcut în mare parte traseul, prin studierea evenimentelor de viață ce se cumulează, a stresorilor acuți și cronici ce se adaugă unul altuia, dar și a rețelei de suport social, a satisfacțiilor de viață și a factorilor protectivi în
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
mod de a fi al oamenilor. Aspectul esențial e coerența și pregnanța expresivă a acestui construct. Max Weber a descris tipul burghezului protestant harnic și sârguincios, care a pus bazele capitalismului. Jaspers, în perioada sa inițială de psihiatru, pe când scria Psihopatologia Generală, caracteriza persoana istericului ca pe cea a unui om care vrea să apară mai mult sau altfel decât este, pentru a ajunge în centrul atenției. El scrie: Este o persoană care vrea să apară, pentru alții și pentru sine
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
putea aplica un diagnostic psihiatric de tulburare de personalitate similar cu orice alt diagnostic. În prezent funcționează mai multe modalități de sisteme dimensionale. • Cercetări ce implică sisteme de evaluare a personalității din perspectiva trăsăturilor, care nu își au originea în psihopatologie, ci în psihologia persoanei, fiind secundar aplicate tulburărilor de personalitate. În această direcție, foarte utilizată în prezent e teoria celor cinci mari factori. De menționat că, în această perspectivă, nu a fost ignorat studiul cazuistic bazat pe experiența clinicienilor. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
construi o persoană secundă, mai adaptată societății. Compensări se pot obține și prin tratamente medicamentoase și psihoterapie. Trebuie conștientizat faptul că problema persoanelor cu structuri și comportamente excentrice anormale și chiar deviante nu reprezintă doar o problemă a psihiatriei și psihopatologiei, ci una a antropologiei în general. Perspectiva medico-psihiatrică trebuie să fie într-un permanent dialog cu o perspectivă antropologică a persoanelor anormale, deviante, care nu e constituită însă ca o „specialitate” științifică profesională bine definită, care să își aibă specialiștii
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de fațete permite o mai bună conceptualizare, comunicare și planificare a tratamentului. O altă problemă e cea a terminologiei, FFM și NEO-PI-R fiind concepute pentru persoane normale, a căror trăsături sunt exprimate într-un anumit limbaj, diferit de cel al psihopatologiei. Studii recente (Coker et all., 2001Ă relevă faptul că fiecare dintre cei cinci factori conține, la fiecare din extremele sale, cel puțin sugestii pentru aspectele maladaptative ale persoanei, care pot fi exprimate într-un limbaj corespunzător. Pentru aceasta, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
11. hipocondriac; 12. distimic; 13. evitant. Aceste tipuri se regăsesc în literatura tradițională și în ICD-10. Tipurile categoriale rezultă dintr-o anumită combinație a trăsăturilor psihologice, evaluate prin PAS. A rezultat astfel un sistem categorial-dimensional. Unele tipuri au corespondențe în psihopatologia germană, dar nu se mai regăsesc ulterior. Tipologia tulburărilor de personalitate elaborată de Tyrer se bazează, în mare parte, și pe prelucrarea statistică a datelor obținute cu PAS. Tot din prelucrarea statistică rezultă împărțirea tipurilor în patru clustere: Tabelul 6
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cu tulburări de personalitate. Are cinci subscale. • Millon Clinical Multiaxial Inventory - III (MCMI-III; Millon et al., 1997Ă. E un chestionar cu 175 de itemi la care se răspunde cu „Adevărat/Fals”, pentru a evalua patologia de pe Axa I și II. Psihopatologia propusă de Millon e congruentă cu cea din DSM-IV-TR, dar la tulburările de personalitate identifică și tipurile: sadic, masochist, depresiv și negativist (pasiv-agresivă. Se identifică și trăsături nepatologice de personalitate. • Minnesota Multiphasic Personality Inventory - Personality Disorders Scale (MMPI-PD; Morey et
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]