126 matches
-
A. Lindemann, G. Caplan, A. Parad, L. Gruneberg, M. Ruesh etc.). În scopul realizării acesteia, se impune instituirea unui program de igienă mintală pentru conservarea, stimularea și dezvoltarea stării de sănătate mintală, atât individuală, cât și comunitară. Acest program de psihoprofilaxie trebuie să se bazeze pe studii estimative ale tendințelor evoluției dinamice, de perspectivă, a morbidității psihiatrice în comunitatea social-umană în care urmează a fi aplicat programul. Programul de igienă mintală este o acțiune medico-psihosocială complexă, de protecție, intervenție și recuperare
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
prevenirea acțiunii factorilor de risc asupra stării de sănătate mintală. Aceasta se realizează prin: ameliorarea condițiilor de viață și de muncă; măsuri de farmacovigilență; sondaje în grupul social-uman privind depistarea factorilor de risc morbigenetic; elaborarea unor programe medico-sociale adecvate de psihoprofilaxie, cu caracter realist; producerea de medicamente noi, superioare, cu acțiune optimă, lipsite de riscuri și toxicitate, ca și de fenomene secundare de dependență; supravegherea evoluției tendințelor factorilor de risc pentru bolile mintale în comunitatea umană. Măsurile sociale protectoare au ca
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
ca o consecință a „conflictelor de adaptare/comunicare” ale persoanelor instituționalizate cu „rigorile” instituției în care se află. Ele nu sunt boli psihice, în sens clinico-psihiatric, ci „situații-limită” de viață, care depind ca rezolvare de măsurile de igienă mintală. 5. Psihoprofilaxia nevrozei de instituționalizare Măsurile de igienă mintală care se impun în aceste circumstanțe au un caracter complex și trebuie adaptate fiecărei instituții în parte, în funcție de specificul și obiectivele pe care aceasta le urmărește. Măsurile de psihoprofilaxie vizează: a) ameliorarea condițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de igienă mintală. 5. Psihoprofilaxia nevrozei de instituționalizare Măsurile de igienă mintală care se impun în aceste circumstanțe au un caracter complex și trebuie adaptate fiecărei instituții în parte, în funcție de specificul și obiectivele pe care aceasta le urmărește. Măsurile de psihoprofilaxie vizează: a) ameliorarea condițiilor de instituționalizare, în sensul de a accepta instituția ca pe un „spațiu ocrotitor/securizant”; b) recrutarea atentă a personalului de supraveghere-educație-îngrijire din cadrul instituției, întrucât, în numeroase cazuri, personalul s-a dovedit a avea variate și serioase
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
practica. Deosebit de importantă în formarea și activitatea cadrelor de igienă mintală este însușirea metodelor și tehnicilor de analiză psihosocială a stării de sănătate mintală a populației, a factorilor de risc, a prevalenței bolilor psihice, a direcțiilor prioritare de acțiune ale psihoprofilaxiei. Se va insista pe depistarea precoce a bolnavilor psihic, încă din fazele de debut, în special adolescenți și tineri, în scopul instituirii unor măsuri terapeutice adecvate. La fel de importantă, dar pentru activitatea de teren, este supravegherea dispensarizată a bolnavilor psihic, a
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sau inadaptarea familială, școlară, profesională sau socială, devianțele, antecedentele patologice psihiatrice etc. Specialiștii antrenați în activitatea de igienă mintală trebuie să stăpânească perfect metodele și tehnicile de lucru, să prelucreze rezultatele și să elaboreze pe baza lor strategii practice de psihoprofilaxie. 5. Medicul, educator al sănătății mintale Orice medic, indiferent de specialitatea sa sau dacă este sau nu psihiatru, trebuie să aibă o pregătire de bază în domeniul igienei mintale. Aceste aspecte se desprind cu claritate din cele expuse la capitolele
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
educator al sănătății mintale Orice medic, indiferent de specialitatea sa sau dacă este sau nu psihiatru, trebuie să aibă o pregătire de bază în domeniul igienei mintale. Aceste aspecte se desprind cu claritate din cele expuse la capitolele referitoare la psihoprofilaxia bolilor psihice, psihoprofilaxia bolilor somatice și psihoprofilaxia delincvenților. Trăirea subiectivă a suferinței (fie ca boală somatică, fie ca boală psihică) de către bolnav implică o anumită răspundere morală a medicului curant, care trebuie să se reflecte în atitudinea sa față de bolnav
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
mintale Orice medic, indiferent de specialitatea sa sau dacă este sau nu psihiatru, trebuie să aibă o pregătire de bază în domeniul igienei mintale. Aceste aspecte se desprind cu claritate din cele expuse la capitolele referitoare la psihoprofilaxia bolilor psihice, psihoprofilaxia bolilor somatice și psihoprofilaxia delincvenților. Trăirea subiectivă a suferinței (fie ca boală somatică, fie ca boală psihică) de către bolnav implică o anumită răspundere morală a medicului curant, care trebuie să se reflecte în atitudinea sa față de bolnav și în conducerea
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de specialitatea sa sau dacă este sau nu psihiatru, trebuie să aibă o pregătire de bază în domeniul igienei mintale. Aceste aspecte se desprind cu claritate din cele expuse la capitolele referitoare la psihoprofilaxia bolilor psihice, psihoprofilaxia bolilor somatice și psihoprofilaxia delincvenților. Trăirea subiectivă a suferinței (fie ca boală somatică, fie ca boală psihică) de către bolnav implică o anumită răspundere morală a medicului curant, care trebuie să se reflecte în atitudinea sa față de bolnav și în conducerea tratamentului în vederea restabilirii stării
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
care sunt admise eugenia, eutanasia sau alte metode, adesea fără a fi numite direct, ci exprimate prin refuzul de asistență medicală sau alte forme indirecte; b) utilizarea pozitivă, în cazul societăților deschise, de tip liberal, în care sunt promovate următoarele: psihoprofilaxia și recuperarea bolnavilor psihic, asistența muribunzilor, resocializarea bolnavilor psihic, fapte care implică respectul și demnitatea omului aflat în stare de boală psihică. Surprinzător este însă faptul că societățile moderne, liberale, de tip „deschis”, admit eutanasia, pe care în mod mascat
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
nu măsurile de „selecție socială” pot rezolva problema. Se impun în acest sens măsuri de igienă mintală, dar cu un caracter umanist, deschis posibilităților de afirmare a persoanei umane. Nu eradicarea nebuniei prin metode eugenetice este soluția, ci măsurile de psihoprofilaxie a bolilor psihice și, în primul rând, măsurile de ameliorare a stării de sănătate mintală a populației. În locul eugeniei se recomandă promovarea factorilor sanogenetici dublată de combaterea acțiunii factorilor morbigenetici în populație, măsuri de protecție socială, economică, culturală și educativ-morală
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de recuperare trebuie instituită și condusă în funcție de natura stării de sănătate mintală sau de boală psihică a individului, precum și de stadiul de evoluție clinică în care surprindem subiectul în cauză. În sensul acesta, pentru individul normal se impun măsuri de psihoprofilaxie. La cazurile-limită, se impune depistarea precoce a tulburărilor și instituirea unor măsuri eficace de tratament pentru a opri evoluția bolii. Bolnavii psihic declarați necesită măsuri de terapie adecvată. Recuperarea propriu-zisă se adresează indivizilor după încheierea evoluției clinice a bolii. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
psihiatrie, unitate de tratament și recuperare ambulatorie, de supraveghere periodică a evoluției bolnavilor psihic; secțiile „out-patient”, care includ secția de psihoterapie, individuală sau de grup, cluburile sociale ale bolnavilor etc.; serviciile de igienă mintală, care au ca sarcină măsurile de psihoprofilaxie; îngrijirea comunitară, legată de rolul familiei, al grupului școlar sau profesional, al reintegrării sociale a bolnavilor. 5. Programul de recuperare Așa cum am mai subliniat, acțiunea de recuperare a bolnavilor și deficienților psihic se desfășoară în mod planificat și organizat, după
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
psihic are în vedere mai multe aspecte: a) terapia intraspitalicească (terapie psihotropă specifică, terapie de șoc, bioterapie, terapie ocupațională, ergoterapie); b) terapia extraspitalicească, ambulatorie, care se face în cadrul dispensarelor de psihiatrie sau la centrele de igienă mintală; c) măsurile de psihoprofilaxie, de forme variate, constând în protejarea acestei categorii de bolnavi psihic; d) măsurile psihosociale, vizând readaptarea deficienților în familie, în comunitatea social-umană, în mediul profesional; e) măsurile medico-pedagogice și de tip profesional, menite să acționeze în direcția reîncadrării acestei categorii
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
o influență represivă maximă asupra personalității membrilor grupului respectiv; asistăm la o diferențiere netă între starea de sănătate mintală și boala psihică; în acest gen de societăți, boala psihică este reprimată, iar sistemul de tratament este predominant spitalicesc, măsurile de psihoprofilaxie fiind mult mai reduse; b) societăți deschise, permisive, în sfera cărora modelul socio-cultural nu mai exercită o acțiune represivă asupra personalității membrilor societății; din acest motiv, dezvoltarea individului este mult mai liberă, dar și mai puțin controlată; în acest caz
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
coexistă, în proporții diferite, în cadrul aceleiași comunități social-umane. În ce direcție atârnă balanța vitală, aceasta depinde de factorii de sanogeneză sau de cei de morbigeneză (K.A. Menninger). Prin urmare, igiena mintală se înfățișează nu numai ca o metodă de psihoprofilaxie a bolilor psihice în cadrul unei comunități social-umane, ci este în egală măsură și o modalitate de a gândi și planifica societatea. Ca să poată acționa în sens psihoprofilactic, acțiunea de igienă mintală trebuie orientată către factorii de sanogeneză, pe care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
un tip ideal de societate sănătoasă psihic, fără bolnavi mintal. Or, așa ceva este imposibil. Din acest motiv, acțiunea de igienă mintală trebuie concepută ca un mod de planificare socială a sănătății mintale, printr-o triplă profilaxie: profilaxia primară, constând din psihoprofilaxia bolilor psihice; profilaxia secundară, constând din intervenția în criză, din terapeutica bolilor psihice existente; profilaxia terțiară, reprezentând măsurile de recuperare postcritică, de după retragerea evoluției clinice a bolii. Numai așa, acțiunea de igienă mintală se poate înfățișa ca un program coerent
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de medicalizare nu este conformă celor de mai sus. Necesitatea unui model socio-medical se impune în orice situație, iar în cazul sănătății mintale și al bolii psihice, modelul medical se bazează pe principiile de igienă mintală și pe acțiunea de psihoprofilaxie. Ceea ce se înțelege astăzi prin „medicalizarea societății” este expresia exagerărilor și a abuzurilor medicale sau psihiatrice, în cadrul unei societăți. Problema „abuzului psihiatric” se corelează cu atitudinea societății față de bolnavii mintal și cu „imaginea socială” a bolii psihice. Abuzul reprezintă un
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de un semnal de alarmă ce ar proteja pacientul, în situația în care solicitările la care este supus depășesc limitele sale de răspuns. Tipul de activitate nervoasă superioară a pacientului joacă un rol importantînalegerea stilului de lucru al kinetoterapeutului, în ceea ce privește psihoprofilaxia durerii. În eforturile de a pune sub control și stăpâni durerea este bine să se asocieze întregul arsenal terapeutic de care dispune balneo-fizio-electro-hidroterapia, alături de mijloacele medicinei alternative, în care acupunctura, hipnoza, imagistica dirijată (vizualizarea unor imagini plăcute în timpul unor proceduri
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
echilibrul între „autoritate” și „responsabilitate”, între „afecțiune” și „exigență”, între „cerințe” și „libertatea” (adică independența) copilului. La dispoziția educatorilor stau o serie de metode pedagogice și speciale care pot avea, atunci când sunt folosite cu discernământ, un rol deosebit de eficient în psihoprofilaxia sentimentelor complexe de frustrație. Formarea și educarea „noțiunilor”, convingerilor și „atitudinilor” specifice unei conduite civilizate, a obișnuințelor de muncă organizată și creativă, acordarea judicioasă a recompenselor și aplicarea rațională a pedepselor, reprezintă doar câteva din metodele educative generale, care converg
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nu trebuie conceput și tratat ca un fenomen singular, izolat de celelalte aspecte ale vieții sufletești. Fiind dependent, așa cum am văzut în capitolele precedente, de diferite însușiri ale personalității (ex. capacitate interpretativă, aspirații, putere decizională, particularități afective și temperamentale etc.), psihoprofilaxia „frustrației” presupune educarea personalității în ansamblu. Mai precis, terapia „frustrației” trebuie să pretindă atât acțiunea asupra condițiilor / situațiilor frustrante, pentru a le atenua influența, cât și pe cea asupra personalității celui frustrat, pentru a-i reduce gradul vulnerabilității la frustrare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în scopul restabilirii stării de echilibru psihic al personalității bolnavului (terapeutica), f) adoptarea unor forme de reintegrare a bolnavilor psihici convalescenți sau a celor cu defecte post-procesuale, în grupul social, familie, școală, profesiune (recuperare, resocializare), g) instituirea unor metode de psihoprofilaxie vizând păstrarea stării de sănătate mintală și combaterea factorilor de risc morbigenetici (igienă mintală). Evoluția ideilor despre boala psihică Spre deosebire de bolile somatice, evoluția ideilor despre boala psihică, așa cum în parte s-a vorbit mai sus, pun probleme deosebite, fapt care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
natură biochimică și metabolică în geneza tulburărilor psihice, precum și corectarea lor terapeutică. 6) Etapa studiilor de psihoigienă și sănătate mintală, aduce o nouă „viziune” sau imagine a bolii psihice precum și o nouă „atitudine” față de bolnavul mintal. Se pune accentul pe psihoprofilaxia bolilor psihice, ameliorarea condițiilor de asistență psihiatrică, și recuperarea post-critică a bolnavilor psihici convalescenți sau cu defecte post-procesuale. 7) Etapa studiilor sintetice cu caracter complex privind bolile psihice, reunește următoarele direcții de cercetare științifică: a) Studiile de „psihiatrie sistematică” ale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stării de normalitate reprezentată prin conceptul de sănătate mintală. Igiena mintală aduce în discuție două „modalități de a fi”, egal posibile ale vieții psihice: sănătatea mintală și boala psihică. Ambele forme pot fi controlate prin măsurile de protecție reprezentate prin psihoprofilaxie, care urmărește protejarea și dezvoltarea stării de sănătate mintală, precum și prevenirea bolilor psihice sau recuperarea completă a bolnavilor psihici. Se poate desprinde din cele de mai sus faptul că atât starea de normalitate (sănătatea mintală) cât și starea de anormalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
distinge următoarele forme clinico-psihiatrice: Mica ipohondrie se manifestă ca o preocupare exagerată a individului în fața unor suferințe minore ale sănătății sale. Se manifestă ca o atenție și neliniște exagerate, dar poate fi corectată de o explicare logică sau printr-o psihoprofilaxie. Fobia ipohondriacă constă în faptul că ideea ipohondriacă devine obsesie, cu caracter de fobie angoasantă, tenace, nepermițând raționamentul logic decât în intervalul interparoxistic. Marea ipohondrie este forma în care ideea ipohondriacă se precizează, se sistematizează, neputând fi combătută cu nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]