401 matches
-
lui Iisus Hristos. În altă ordine de idei, „lucrarea sacramentală care se săvârșește în Biserică are și latura sa tămăduitoare. Lucrarea preotului duhovnic se completează și cu cea de mijlocitor în tămăduirea sufletească, putând fi numit cu un tehnic modern: „psihoterapeut”. Termenul acesta este pus în ghilimele pentru a nu reduce sau limita lucrarea duhovnicească, care este „sinergie”. Părintele duhovnicesc „îl ajută pe credincios să treacă de la stadiul de „chip” al lui Dumnezeu la cel al „asemănării” cu Dumnezeu. Călăuzindu-l
ARTICOL OMAGIAL ŞI COMEMORATIV, CU PRILEJUL ÎMPLINIRII, ANUL ACESTA, A TREI ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN ÎMPĂRĂŢIA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343784_a_345113]
-
să nu deschidă subiectul despre cât timp petrece pe telefon, dar să vă conteste obiceiurile dumneavoastră online. De unde atâta preocupare? Poate fi un semn că se protejează pe sine în legătura cu ceva ce vă ascunde de ceva timp”, spune psihoterapeutul Gabriela Marin, special în sexologie și relații de cuplu. Infidelitatea doare, fie că este reală sau virtuală De cele mai multe ori, cei care înșeală nu realizează cât de mult acest lucru îi afectează pe partenerii lor și ce impact emoțional poate
ŞASE SEMNE CĂ PARTENERUL TE ÎNŞEALĂ PE FACEBOOK de GABRIELA MARIN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344858_a_346187]
-
lui Iisus Hristos. În altă ordine de idei, „lucrarea sacramentală care se săvârșește în Biserică are și latura sa tămăduitoare. Lucrarea preotului duhovnic se completează și cu cea de mijlocitor în tămăduirea sufletească, putând fi numit cu un tehnic modern: „psihoterapeut”. Termenul acesta este pus în ghilimele pentru a nu reduce sau limita lucrarea duhovnicească, care este „sinergie”. Părintele duhovnicesc „îl ajută pe credincios să treacă de la stadiul de „chip” al lui Dumnezeu la cel al „asemănării” cu Dumnezeu. Călăuzindu-l
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. VASILE GAFTON... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375005_a_376334]
-
sunt cele ale “disidenților” Adler și Jung. Psihoterapia non-directivă a lui Carl R. Rogers Psihoterapia non-directivă este “centrată pe client” (“client-centered”). Funcția esențială a terapeutului este aceea de a asculta. Atitudinea non-directivă nu este însă o atitudine pasivă, de nepăsare. Psihoterapeutul își asumă, în măsura posibilului, punctul de vedere intim al pacientului: percepe lumea așa cum o percepe pacientul, îl percepe pe pacient așa cum se vede pacientul însuși (sau cum ar dori să fie) și comunică pacientului ceva din această înțelegere simpatetică
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
acea temă conflictuală care oglindește la un moment dat problemele și frământările vieții curente ale unor copii sau tineri cu care lucrează; tema este pusă apoi În scenă prin improvizație, cu participarea atât a subiecților prestabiliți, cât și a educatorilor/psihoterapeuților, fiecare dintre ei primind anumite roluri pe care au să le joace În mod spontan. Aceștia din urmă stimulează, orientează și evaluează astfel diferitele situații și momente ale jocului, Încât copiii/tinerii participanți pot să-și exteriorizeze trăirile lor, să
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
aceleași concluzii. Rogers și-a început cariera profesională ca psihanalist. Ulterior a ajuns la concluzii identice cu ale lui Maslow: perspectiva psihanalitică îi face pe oameni să pară neajutorați, indivizi ce nu pot să se descurce în viață fără ajutorul psihoterapeutului. În timp, Rogers a dezvoltat o nouă abordare, o nouă tehnică psihoterapeutică. El a denumit-o centrată pe client sau non-directivă, pentru a accentua faptul că mai degrabă clientul sau pacientul trebuie să joace rolul principal în terapie și nu
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
În timp, Rogers a dezvoltat o nouă abordare, o nouă tehnică psihoterapeutică. El a denumit-o centrată pe client sau non-directivă, pentru a accentua faptul că mai degrabă clientul sau pacientul trebuie să joace rolul principal în terapie și nu psihoterapeutul. Această abordare este opusă celei psihanalitice, unde în centru se găsește terapeutul, care face interpretările și oferă prescripții. În timp ce practica psihoterapia centrată pe client, Rogers a ajuns la concluzia că ar fi mai bine dacă ar stabili câteva condiții. El
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
luciditatea cu care a surprins aspectul convulsiv, adesea dramatic al destinului omenesc. * „Medicul Îngrijește, natura vindecă.” (Hipocrate) CÎnd este vorba mai ales de suferințe psihice este foarte greu, Într-adevăr, de spus cît din procesul de vindecare se datorează experienței psihoterapeutului, și cît autosugestiei pacientului, adică puterii/disponibilității lui interioare de a lupta cu boala, de a se vindeca. Un proverb italian este revelator În acest sens: „A avea voința de a te vindeca e o parte a sănătății”. „Psihopatul este
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
doi parteneri. Clasica lucrare a lui Margot Anand Arta Extazului Sexual 6 este un minunat ghid de intensificare a experienței de a face dragoste avîndu-și originile În Înțelepciunea veche cum sînt yoga tantrică și kundalini, precum și În descoperirile făcute de psihoterapeuții sexuali contemporani. Actul de a ace dragoste poate fi ridicat pînă la stadiul de a deveni o artă Însă punctul său central rămîne energia. A face dragoste poate deveni o călătorie pentru a descoperi magia energiilor corpului și cum energiile
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
să divorțeze, iar consilierii și terapeuții, mizând excesiv pe confortul psihologic individual, consideră că imediat ce acesta este amenințat, singura soluție este divorțul. Desigur, nu toți procedează în acest spirit, dar simptomatică pentru nume prestigioase în domeniu este poziția exprimată de psihoterapeuta M. Kirshenbaum într-un ghid foarte popular, privind decizia de a divorța, în care se afirmă că femeile și bărbații sunt prea reținuți în a divorța, gândindu-se la copiii lor sau luându-se după părerile altora. În opinia autoarei
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în timpurile moderne, în societățile industriale și, cu atât mai mult, postindustriale, au apărut și s-au dezvoltat instituții specializate în domeniu. Alături de ele și uneori împreună continuă să funcționeze asistența nesistematizată. Chiar și în țările occidentale, pentru mulți indivizi, „psihoterapeuții” familiali sunt prietenii, rudele, preotul sau alte persoane semnificative. Și bineînțeles că fenomenul este mai frecvent în țările aflate în tranziția de la tradițional la modern. Lucru valabil și pentru țara noastră. Oricum, datorită unui complex de factori structurali și ideologici
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
locul ei în comunitate, relațiile cu alte instituții sociale, impactul evenimentelor și structurilor macrosociale). După cum s-a arătat, pentru lucrătorul social (social worker), o familie este cu probleme și atunci când aceasta nu și le recunoaște. Ceea ce nu e cazul cu psihoterapeutul. O proeminentă figură a terapiei familiale americane, J. Haley (1976, p. 5), nota în acest sens că „...oricât de radicală ar fi poziția unui terapeut ca cetățean, datoria lui profesională este să lucreze cu unitatea socială pe care o poate
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
presupune atât aspecte de organizare și implementare a terapiei, cât mai ales de conținut, respectiv construirea imaginii că problema respectivă nu este numai a unui membru, că ea nu este o chestiune patologică structurală și că poate fi soluționată. Rolul psihoterapeutului și al lucrătorului social nu se reduce însă numai la acela de inginer al relațiilor din familie (demolarea și reconstrucția lor sau a reprezentărilor despre ele), ci el devine din ce în ce mai mult un adevărat personaj sociocultural în calitate de tămăduitor al sufletului și
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
reconstrucția lor sau a reprezentărilor despre ele), ci el devine din ce în ce mai mult un adevărat personaj sociocultural în calitate de tămăduitor al sufletului și al relațiilor interumane. În vremurile trecute, acest rol era deținut de șamani și preoți, mai recent de medici (psihiatri). Psihoterapeutul american W. Griffin (1993) face observația că, cel puțin în SUA, pe măsură ce se dovedește că psihoterapia biologistă nu acoperă explicarea și tratamentul dimensiunilor psihosociale ale comportamentului uman, experții în științele socioumane, în particular psihoterapeuții, trec pe prim-plan. Rămâne de
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
preoți, mai recent de medici (psihiatri). Psihoterapeutul american W. Griffin (1993) face observația că, cel puțin în SUA, pe măsură ce se dovedește că psihoterapia biologistă nu acoperă explicarea și tratamentul dimensiunilor psihosociale ale comportamentului uman, experții în științele socioumane, în particular psihoterapeuții, trec pe prim-plan. Rămâne de văzut dacă afirmația lui Griffin este o realitate sau o simplă proiecție aspirațională personală ori de breaslă. În tot cazul, creditul și admirația de care se bucură psihoterapeutul ca deținând secretele unui domeniu atât
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
experții în științele socioumane, în particular psihoterapeuții, trec pe prim-plan. Rămâne de văzut dacă afirmația lui Griffin este o realitate sau o simplă proiecție aspirațională personală ori de breaslă. În tot cazul, creditul și admirația de care se bucură psihoterapeutul ca deținând secretele unui domeniu atât de fascinant și important cum este cel al sănătății mintale, trebuie folosite de acesta - în limitele deontologiei - în asigurarea succesului procesului terapeutic, al beneficiului clientului și al lui însuși. Poate că mai mult decât
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
să facă vreun rău (soției, soțului, copiilor etc.), iar în caz de intenție de sinucidere, încercarea de a-l opri; neangajarea în relații duale neprofesionale cu clientul (afaceri, împrumut de bani, sex etc.). Cele de mai sus privesc comportamente specifice psihoterapeutului, o problemă etică mai generală fiind cea a bolilor mintale construite de terapeuți pe motive de câștig. Odată cu creșterea spectaculoasă a asigurărilor medicale, acest fenomen a luat în SUA proporții epidemice (Griffin, 1993). Se tratează maturul din perspectiva de „copil
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
interacțiunea punctelor de vedere ale membrilor ei; - când pacientul face apel la terapeut însemnă, de obicei, că acesta a încercat singur să-și rezolve problema, dar fără succes. Încercările anterioare nereușite fac ca problema să devină și mai gravă; - rolul psihoterapeutului este să determine ce interacțiuni mențin problema actuală și ce schimbări ar trebui operate pentru a o elimina; - o cale extrem de eficientă în rezolvarea problemei prezentate de client este ca printr-o reformulare a ei, prin reîncadrarea (reframe) în spațiul
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
timp, în ceea ce se numește teme sau, mai nou, mituri familiale, adică un nucleu de crezuri foarte bine sistematizate, împărtășite de toți membrii familiei în legătură cu rolurile lor mutuale în familie, cu natura relațiilor dintre ei, cu potențialitățile și calitățile lor. Psihoterapeuții preferă termenul de „mit” celui de „temă”, pentru a evidenția că aceste crezuri pot să fie eronate și disfuncționale (cazul copilului despre care în familie se spune și se „știe” că este timid în relațiile cu oamenii, de exemplu); - din
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
muncii, sistemul școlar), dar și de structurile și caracteristicile endogene ale sistemului familial (părinți-copii, bărbat-femeie, subsisteme cristalizate emoțional). Ceilalți, de procesul comunicațional, de sistemul de crezuri, de modul de gândire, de mituri. Psihoterapia nu poate interveni în schimbarea condiționărilor externe. (Psihoterapeutul nu dă bani clientului său pentru a-i rezolva problemele, ci în general îi primește de la acesta.) Asistența socială, în schimb, își poate avea locul aici, facilitând contactul și accesul celor cu probleme la instituțiile și resursele necesare. Tratamentul psihosociologic
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
-l înțelege mai bine, astăzi mulți psihoterapeuți consideră că reproducerea unor episoade familiale în fața terapeutului este esențială în speță a acelora care implică problema de tratat. Folosind coterapeuți, tehnica geamului cu transparență unilaterală, mijloace video și alte procedee, împreună cu pacienții, psihoterapeutul va încerca să descifreze care sunt punctele nevralgice în relațiile familiale. Se pot organiza apoi jocuri de comunicare pe baza unui subiect ales de terapeut sau împreună cu membrii familiei. Mai ales terapeuții de orientare cognitivistă și/sau behavioristă insistă că
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și interpretate ca purtătoare de informație contradictorie. La o întâlnire de grup, bunăoară, unul dintre membri afirmă verbal că e de acord cu o decizie, dar, din ton, mimică și alte indicii, rezultă clar că e o adeziune formală. Apoi, psihoterapeuții familiali vorbesc despre fenomenul de cerință dublă contradictorie (double bind), ca factor de risc în psihoze la copii și adolescenți. El se referă la faptul că (vezi și Iluț, 1995a), atunci când, deliberat sau nu, într-un grup familial se emit
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
este victoria, fapt ce are un efect negativ aspura stimei de sine a copilului. asertiv: când părinții Își exprimă ideile și cerințele față de copil În mod obiectiv. Acești părinți Își Încurajează copilul să gândească independent și să se comporte adecvat. Psihoterapeuții comportamentiși includ În demersul terapeutic programe speciale pentru părinții cu copii ce prezintă tulburări comportamentale. Scopul acestor programe constă În modificarea manierei În care părinții interacționează cu copilul lor (J. Dumas). Părinții sunt Învățați cum să descrie comportamentul copilului, să
CONTROLUL COMPORTAMENTULUI DEVIANT LA PREŞCOLARI. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Eugenia ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2177]
-
merge la psihoterapeut provine dintr-o refulare când individuală, când și colectivă, cea dintâi menținând o aparență tot mai crispată de normalitate, cealaltă persiflând și blocând prin anumite cutume sociale - după care, în esență, a avea ceva de împărțit cu psihoterapeutul tău înseamnă să-ți semnezi singur certificatul de nebun. Desigur, lucrurile s-au nuanțat mult în ultimii ani și românul nevrotic (pleonasmul e aproape evident) a învățat într-o anumită măsură să-și identifice problemele și să bată eventual la
Psihoterapia, un lux românesc by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15015_a_16340]
-
de a lua conștiință cu suferința sau boala pacientului său, având ca scop instituirea tratamentului care va restabili ordinea biologică sau echilibrul fiziologic pierdut. că Psihoterapia este actul de intimitate sufletească În cursul căruia pacientul cu probleme psihice se deschide psihoterapeutului prin intermediul cuvântului. Este tot o formă de confesiune, dar sufletească, nu morală, ca În cazul spovedaniei. În această situație, rolul psihoterapeutului este ca, pătrunzând În interioritatea pacientului său, să descifreze problemele acestuia, conflictele, complexele, psihotraumatismele și să le lichideze printr-
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]