137 matches
-
nu-l auzea. Își continua monologul șoptit, stins, mai mult bolborosind. - Pigasie a venit și mi s-a arătat dintâi atunci, la prima ridicare. Eram singur în celulă, nedumerit, ofuscat oarecum, cu gânduri de deznădejde. Mă fripsese așa de tare pușlamaua aia de arhitect, Lazarovici, că nu puteam să-mi revin. Cum o învârtise, cum o sucise, da el rămăsese și cu banii pe care-i luasem eu de la bancă, și cu casele alea de la Șoptireanca, și cu nevastă-sa, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
niște fenomene răsunătoare? S-ar putea. Dar singura scuză pe care o pot invoca propunînd aceste explicații este faptul că nu avem altele. În afară de cazul în care închidem ochii asupra acelor realități sociale și le trimitem în seria nebuniilor de pușlamale ale istoriei astfel fac majoritatea cercetătorilor nu ne putem lipsi nici de aceste ipoteze uneori fictive, nici de aceste soluții. II În mulțimi se manifestă o puternică presiune spre egalitate egalitatea este una din trăsăturile lor recunoscute în mod universal
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
this course, and puț it on By your allowance; which if you should, the fault Te rog, unchiule, ține un dascăl care să-l învețe pe nebunul tău să mintă; tare-aș vrea să-nvăț a minți. LEAR: Daca minți, pușlama, o iei cu biciul. BUFONUL: Mă minunez ce fel de rudă ești cu fetele tale: ele vor să mă biciuiască pentru că spun adevărul, tu vrei să mă biciuiești dacă mint; și alteori sînt biciuit pentru că-mi țin gură. Aș vrea
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
miracol sau nostalgie a acestuia. În Mărțișoare și Hore, trăsătura definitorie este ludicul. În Hore, ființele minuscule întrețin o atmosferă euforică, nelipsită de aspectul ludic, de un torent de arhaisme, regionalisme, neologisme cu nuanțe biblice, echivalențe multiple. După bătălia dintre pușlamale, privită cu ochi de estet, în balade ale lumii interlope, poetul alcătuiește elegii villoniene, caracterizate prin amestecul de abject și sublim (Cina, Dimineața, Morții, Galere, Serenadă), de revoltă, indignare, uimire, ironie. În alte poeme, satira se îmbină cu intenția ludică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dialogismul (polifonia internă a textului), ci formula dialogică propriu-zisă dinamizează narațiunea, imprimându-i accente ale unei oralități savuroase, specific argheziene, prin versatilitatea discursivă a personajelor care trec, spontan, de la maniera dogmatic-pretențioasă de a vorbi la cea obscen-colocvială: "A! Dumnezeii m... pușlamale și scroafe! Îi văzuși... Crucea m... Mă, frate, mă, îi bag pe amândoi... Porcul cu barba albă a siluit-o pe fie-sa, rămasă de la o preoteasă și a făcut-o moașă. Porcul celălalt trăiește cu nevestele fraților lui, popa
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
interbelică, prefigurează prin anumite aspecte care țin de construcția lor aparte "noneroul" farsei tragice, regăsindu-se mai târziu resemnificate, în lumina noilor circumstanțe social-politice, la Ion Băieșu sau Teodor Mazilu, și chiar la prozatorii târgovișteni. Astfel, în variantă benignă, de "pușlama simpatică", a cărui pehlivănie se manifestă exclusiv în plan discursiv, prin recursul la calambururi și flori de spirit, tipul Mitică înveselește atmosfera unor schițe ale lui A.O. Teodoreanu, un autor de descendență caragialiană clară. În Costică sau Pietate, amicii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
O noapte furtunoasă. În cunoscuta ipostază de farsor neîntrecut, amator de șotii mai mult sau mai puțin periculoase, tipul Mitică primește o ilustrare inedită în piesa lui George Ciprian, Capul de rățoi. Ciriviș, Macferlan, Bălălău și Pentagon sunt în aparență pușlamale vesele, inofensive și amuzante prin sclipitoarele vorbe de duh și paradoxurile care șochează trecătorii inoportunați. Această conduită marcată de neseriozitate, cinism, zeflemisire ireverențioasă, este însă impulsionată de pornirea legitimă de răzvrătire adolescentină împotriva conformismului, a șabloanelor convenționale de comportament, a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un anume ...Eminescu. Aproape la fel de fertilă în câmpul literaturii postcaragialiene s-a dovedit combinația tipologică a politicianului demagog pișicherul prin excelență, pentru care vocația mistificării e definitorie. Dramaturgia satirică a lui Liviu Rebreanu oferă câteva exemple: Mitică Ionescu din Apostolii pușlamaua bucureșteană transferată în mediul politic ardelean, spațiu adecvat propagării ideilor clișeizate referitoare la propășirea neamului și emanciparea culturii naționale etc., printr-un veritabil "discurs pișicher"78 și primarul Arzăreanu din Plicul, produs și apologet al unui regim curat constituțional în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dă dovadă pentru a-i manevra pe cei din jur: prieteni, subordonați, pe Coca amanta care l-a propulsat în lumea politică pe avocatul Harincea și pe soția acestuia, prin familia cărora încearcă să se impună protipendadei ardelene, Mitică Ionescu pușlamaua bucureșteană transferată în mediu politic de peste Carpați apare ca un mixaj intresant de homo politikon și Don Juan. Nu doar tipologia este caragialescă în această piesă, ci și intriga "sinusoidală" (Romul Munteanu). Intervenția lui Dogariu, întors de la București cu investitura
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în toate textele sale și teoretizată în nota explicativă din schița Algazy& Grummer 16, nu e hazardată presupunerea că scriitorul însuși, conștient de responsabilitatea pe care soarta i-a impus-o, hărăzindu-i un astfel de nume, îndeobște asociabil cu "pușlamaua simpatică" a "micului Paris"17, și-a jucat rolul de Mitică în deplină cunoștință de cauză, însușindu-și atât aparența de veselie iresponsabilă, specifică personajului caragialian, cât și substratul grav, misterios sau absurd al acestuia. În acest sens, destinul și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Pelimon din Nesfârștele primejdii, descoperim alte sintagme-trambulină care refac mental portretul lui Mitică: "Umblă teleleu, n-are treabă... Studii de psihologie a muncii... Sau, mai știu eu, poate că lucrează cu Vasile Filă și supraveghează muștele..." 25. Același profil al "pușlamalei", fără nici un rost, cu mină de artist neînțeles, se întrevede la Costache Olăreanu în autoportretul ironic schițat în Ucenic la clasici, întregit ulterior în Confesiuni paralele și Lupul și chitanța. Ca semn al unei senine atitudini în fața istoriei, miticismul se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ideea. Fac pariu că o să ne alegem cu cel puțin zece mărturisiri pe zi din cauza imaginii ăsteia. Cum zice Harry după ce a luat ceva la bord, „Când crezi c-ai scăpat de toți, ți-o trage Hollywood ul“. Ești o pușlama isteață, Bucky. Tu ce crezi? — Cred că vreau să mă-ntorc la Arestări. Îmi pui o pilă la Loew? Millard clătină din cap. — Nu. Îmi răspunzi la întrebare? Mi-am înfrânat impulsul de a lovi sau dea implora. Ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că pe gringos îi îngropau în marginea îndepărtată, iar eu simțeam cum sub picioarele noastre pârâie oasele morților. Am ajuns la o colină deosebit de înaltă. Dolphine îmi făcu semn cu torța spre un steag american zdrențuit, întins pe nisip. — Aici. Pușlamaua mi-a zis că lângă el bannero. Am tras un șut în drapel. Un roi de insecte își luă zborul, bâzâind. Dolphine scrâșni: — Scârbelor! Și le vântură cu torța. Din groapa de la picioarele noastre se ridică un miros fetid. — Sapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu o vânătaie pe obraz mai târziu, când s-a opus arestării. - Arestării? - A încercat să fure lanterna unui pompier și apoi a urinat pe el. - O, Doamne... Mormăi: - Nu li se făcuse niciun rău, erau drogați și erau niște pușlamale. Ăștia erau cetățenii pentru care își făcea griji Ramos? Grimasa de pe fața căpitanului, un amestec de precauție și simpatie, se estompă. Emoția fu înlocuită de expresia cauciucată specifică birocrației. - Și știi sigur că între dovezile distruse de Ramos existau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ca să nu apară care cumva la petrecerea În aer liber dată de primarul Bowron pentru copiii orfani și să șutească toate prăjiturile. Crăciunul trecut un negrotei smintit Își fluturase scula și se pișase Într-o carafă cu limonadă destinată unor pușlamale de la cine știe ce orfelinat, poruncindu-i doamnei Bowron „Înhamă-te, tîrfă!“ primul Crăciun al lui William H. Parker ca șef al Departamentului de Poliție din Los Angeles a trebuit să o transporte pe nevasta primarului la Urgențe, la Spitalul Central, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
bene! În recentul și greoiul comerț socialist incipient, încă nu se lansase, pe atunci, votka sovietică sau alte spirtoase din astea). Turnau voinicii în ei, până când se uitau cu ochii cruciș și li se împleticeau ciubotele. Bucureștenii și mai ales pușlamalele, haimanalele și coconii făceau haz de soldații Victoriei, care lălăiau, hălăduind pe mijlocul străzii, ținându-se de după cap, cu rubașca desbumbată la piept, uitând să-și mai culeagă bonetele căzute în urma lor, pe caldarâm, pe trotuar ori pe aleea parcului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aruncate de mâini invizibile. Profesorii cunoșteau programul și ocoleau elegant zona. Tot seara, la clasele de „industrial“, trebuia să ai grijă cu scaunul de la catedră: ori avea un picior tăiat, ori se umbla la șuruburi, ori pur și simplu lipsea. Pușlamalele locale nu împărțeau aceleași resurse ca echipele din „German“, dar lipsa bazei materiale era compensată prin perseverență și inventivitate. Dacă te simțeau mai slab de înger, îți luau catalogul și-ajungeai la știri, filmat cu mobilul sau pus în discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o simt după mâna lui, este și mai mare decât a mea. Aha, simt înaintea lui, poate vrea să îmi ia locul, chiar să-mi treacă înainte, să ajngă înaintea mea, îl stiu este un fost brutar din Diebeck, o pușlama vicleană cu un aer umil și supus de rob al domnului... De acum, știu, cel care ne-a dus de nas (prea târziu acum să dăm înapoi) era chiar bătrânul Pieter Bruegel. Numai el, cu ochii lui pătrunzători, putea să
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
soarelui în călătoria sa strălucitoare? Poetul realizează timpul câștigat în raport cu pierderea identității sale: În vis m-a lovit cineva cu o nuielușă, dar cine mi-a spus: "Trezește-te, cenușă!"? Această voce n-o pot uita, părea o voce de pușlama. Vocile serioase nu umblă prin vis, ele n-au acces la hilarul nostru paradis. Prin vis hoinăresc doar vocile de cinci parale, Cam într-o ureche, cam descusute, cam guturale. Trezește-te, cenușă! Și m-am trezit și leneș casc
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
n-au acces la hilarul nostru paradis. Prin vis hoinăresc doar vocile de cinci parale, Cam într-o ureche, cam descusute, cam guturale. Trezește-te, cenușă! Și m-am trezit și leneș casc, după tipic, după rit. Dar vocea de pușlama în străfundurile somnului mă chema 682. Paul Eluard spunea că de fapt poetul este cel prins sub puterea acestei îmbinări de presupusă ficțiune și realitate, iar creația sa nu corespunde statutului de stăpân al condeiului ci, dimpotrivă, de sclav. O
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
disciplinaților de partid, ce putem alege noi, ceilalți, care judecăm neutru, dar având în vedere interesele noastre de ieșeni în condițiile în care sprijinul dat "civililor" de calitate (Cristian Preda și Monica Macovei) înseamnă și un vot în alb dat pușlamalelor de partid care se îmbată și fac scandal în baruri de manele. Eu unul, am cam obosit să tot votez, cum se zice, "ținându-mă de nas". Dumneavoastră nu? 11 iunie 2009 Se vor împlini în acest an, pe 15
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
purulent, căreia i s-au alocat consistente fonduri publice, prin subvenții și abonamente obligatorii pentru tot ce purta uniformă în România, a fost trambulina, și, finalmente, spânzurătoarea unui personaj care, până atunci, fusese doar un umil servitor la curțile marilor pușlamale ideologice (Adrian Păunescu și Eugen Barbu), făcându-și veacul ca animal de companie și pe lângă generalii de securitate (Pleșiță, Vlad, Merce) la chefurile cărora o făcea pe clovnul. Într-adevăr, România Mare va fi pe veci legată de numele lui
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
zisă a Primăverii, Muc cel Mic avu o copilărie grea, din care n-a mai ieșit niciodată. Nevoit a se juca numai cu beizadele de zmei roșii, Nicușor Aluceașcă, Serghei Mezel, Medelin Scripcaru, cărora li se mai alăturau și alte pușlamale din cartier, de-alde Gornel Dilu, bietul Muc era mereu ciuca bătăilor și a batjocurii găștii, deși - se bagă din nou naratorul - nu era vina lui că era scund, tolomac și împiedicat. Dar știți doară cât de cruzi pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
treci, din milă, un copil oligofren, din clasa a opta, care în loc de extemporal îți oferă, candid și tâmp, o foaie de dictando acoperită conștiincios, pe fiecare rând, cu electrocardiograme. În fine, nimic nu e mai revoltător decât să auzi că pușlamaua de securist care îți fusese repartizată în clasa unde-i erai diriginte (deh, fiind cel mai tânăr în școală ți se pasau toate corvezile, ca în armată!) și pe care te pregăteai să-l lași repetent tocmai s-a transferat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
școlii, cu un exemplu de degradare morală și de dispreț la adresa bunei educații sau a corectitudinii academice afișat de liota de politicieni analfabeți sau cu titluri obținute prin fraudă, la care se adaugă umilințele zilnice ale profesorului obișnuit, agresat de pușlamalele cu bani din clasă și de părinții lor monstruoși, starea școlii românești nu poate fi, în marea ei majoritate, decât cea schițată frugal mai sus. Mă vor ierta, sper, cei care fac acest apostolat public din convingerea iluministă că merită
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]