139 matches
-
spiritul mărunt, redus intelectual, dar cu pretenții, primește replica prin Mitică Popescu, iute la minte, cinstit, curajos, simpatic. Însumând calități și defecte, Mitică Popescu e comic prin compunerea sa din interseâcții paradoxale de serii sociale și psihologice: trăznitul, naivul, fermecătoarea pușlama sentimentală, fanfaronul loial, licheaua cinstită. Caracterele care declanșează comicul sunt luate din lumea birocrației, a afacerismului și a saloanelor. Ca și la Caragiale, numele sunt elocvente: Buiac, Valtezeanu (Vârtejeanu), Bernigrădeanu. Patroana care se numește semnificativ Georgette Demetriade, e genul „femeii
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
simbolic, pe un raft gol, în fața camerelor Televiziunii Naționale, apoi i-au dat iubitului meu decorația. După care au oprit camerele și ne-au luat pașaportul în care erau și cele două bilete de tren cumpărate cu o zi înainte. „Pușlamalele mele inimoase“, ne-a spus Colonelul. „Dacă funcționarii căilor noastre ferate nu v-ar însoți pașii cu atenția lor protectoare, duioasă, ați fi în stare să vă întoarceți la lucru. Să scrieți versuri. Dar dumneata, tinere, știi cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ce avem în țară în clipa asta. Întreaga debandadă e creată de faptul că toată lumea le vrea capul. La Televiziune spuneți că situația e sub control, dar de fapt chiar în clipa asta pe acolo se perindă tot felul de pușlamale care nu știm ce vor. La Comitetul Central, Copoiul și Cap de Piatră au făcut deja lista noului guvern, în stradă manifestanții trag unii în alții, Moscova asaltează Bucureștiul cu telefoane, americanii și francezii și-au activat și ei oamenii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ideea. Fac pariu că o să ne alegem cu cel puțin zece mărturisiri pe zi din cauza imaginii ăsteia. Cum zice Harry după ce a luat ceva la bord, „Când crezi c-ai scăpat de toți, ți-o trage Hollywood ul“. Ești o pușlama isteață, Bucky. Tu ce crezi? — Cred că vreau să mă-ntorc la Arestări. Îmi pui o pilă la Loew? Millard clătină din cap. — Nu. Îmi răspunzi la întrebare? Mi-am înfrânat impulsul de a lovi sau dea implora. Ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că pe gringos îi îngropau în marginea îndepărtată, iar eu simțeam cum sub picioarele noastre pârâie oasele morților. Am ajuns la o colină deosebit de înaltă. Dolphine îmi făcu semn cu torța spre un steag american zdrențuit, întins pe nisip. — Aici. Pușlamaua mi-a zis că lângă el bannero. Am tras un șut în drapel. Un roi de insecte își luă zborul, bâzâind. Dolphine scrâșni: — Scârbelor! Și le vântură cu torța. Din groapa de la picioarele noastre se ridică un miros fetid. — Sapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
oamenilor. Nimeni nu mă observa pe stradă câtă vreme eram cuminte, tăcut, în schimb cum deschideam gura și strigam câteva prostii, prin care arătam că nu mă sfiam nici de lucrurile sfinte, trecătorii întorceau capul ca să vadă cine era golanul, pușlamaua, păcătosul care își îngăduia să vorbească în gura mare și într-un chip atât de nerușinat despre lucruri în care unii credeau, alții nu, dar ascundeau asta cu multă discreție sub un înveliș de bunăcuviință. Puțin îmi păsa că privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ori ți l-a furat cineva. E plin orașul de bandiți! Se întrerupse brusc, roșu la față. Ionescu zâmbi. ― Continuați, vă rog. N-avem nici o legătură cu povestea asta. Probabil o firmă concurentă... Florence își umezi buzele: " Ce zâmbet are pușlamaua!" Îl amintea pe Drăghici, avocatul. Se uita la ea cum dansează pe masă și zâmbea la fel. Era tânără și nebună, îngrozitor de tânără și de nebună, inima petrecerilor. Bătea step, avea un costum de spaniolă și castaniete, îi plăcea să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
faptul că o parte semnificativă a acestui vocabular rămas în limbajul curent se referă fie la metehnele umane care mai fac încă deliciile gurii satului (meschin, moftangiu, mucalit, hoinar, mahmur, ursuz, haimana, temă bel, caraghios, fistichiu, ciubucar, șiret, chefliu, zevzec, pușlama, mucalit, ciufut, derbedeu, lichea, cusurgiu - și, last but not least, tîrfă), fie la spațiul domes tic. Pe lîngă lista de mai sus, care acoperă o bună parte a gastronomiei „specific românești”, putem să adăugăm astfel una care acoperă o bună
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
îi șoptea lui Ucu încă o declarație de dragoste. Atunci, pentru prima oară în viață, ca un ticălos ce sunt, l-am invidiat puțin pe dragul meu Ucu, prietenul care, din depravat de top ce eram, m-a transformat în pușlamaua cea mai periculoasă a cartierului, în licheaua care a fraternizat cu bandiții din munți, după cum îi plăcea să spună civilului care-și înfrățise cândva mâna cu urechea mea, deși eu tare târziu am priceput de ce striga disperată mama lui Ucu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și cei patruzeci de hoți, pregătea atmosfera ("storuri trase, lumini stinse, liniște, fără copii la prezentare"). "Fără copii la prezentare" m-a aruncat în brațele disperării. Mi-am adus însă aminte că nimeni nu-mi luase titlurile de depravat și pușlama și, cât ai clipi, am început să joc rolul adormitului pe sofaua cam paradită a Ninetei. Magiciana Olimbiada a înghițit hapul, așa că, vă imaginați, eram în al nouălea cer: mai tare decât magicienii! Ninetistele, curioase și respectuoase, au uitat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
adevărul gol-goluț. Invitația a fost o adevărată onoare pentru mine, întrucât am fost oaspetele unei case de poveste, care avea și câine de pază în curte, o cotarlă puțin mofturoasă, dar, știți cum e: cu talentul meu de depravat și pușlama am dat iute la pace. Tot în contul onoarei am trecut și faptul că au fost invitați la botez foarte mulți profesori de-ai mei, dar și niște domni care umblau, de regulă, pe străzi, mascați în milițieni, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Dumnezeii mă-tii de scripcar nenorocit, știai că nu există pe lume Sonata nr. 3, de Mozart, în re minor, m-ai făcut de căcatul orașului, ai cântat ce-ai vrut, culegând din buruienele capului tău nenorocit, ai încropit ad-hoc, pușlamao, depravatule, râde lumea de mine prin școală, prin târg, am ajuns de nu mai pot intra într-o crâșmă nenorocită, că mă întreabă lăutarii dacă nu vreau să-mi interpreteze celebra Sonata nr. 3 în re minor, futu-ți Dumnezeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la ceva nobil, la harpă, nu la scripcă". A venit rândul meu să joc rolul încremenitului. Mă așteptam la o lovitură mortală și, surpriză, nu mi-a fost atins niciun fir de păr. Îmi împrospătasem aerul titlurilor de depravat și pușlama și eram pe cale de a deveni erou. Dar nu eu l-am dat jos de pe soclu pe teroristul cu moacă de chinez ratat. Geniul feminin, lovit în amorul propriu, poate fi mai eficient în demolări chiar și decât unul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mă voi integra foarte repede într-una din acele școli. Dar aveam să-i dezamăgesc pe toți; n-am plecat în Ferentari. De teamă; de laș n-am plecat. Am înțeles că acolo era o adevărată inflație de depravați și pușlamale, că urma să intru pe o piață concurențială atât de puternică, încât exista pericolul ca, într-un timp scurt, titlurile pentru care trudisem toată perioada puștimii mele să fie pierdute. A fost prima și ultima oară în viață când n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nicio îndoială: trebuie să te muți la școala din Ferentari..." Atunci am auzit încă o dată leul deșertului urlând și, în marea mea înțelepciune, am priceput că nu mai era loc de întors. Știam că-mi risc titlurile de depravat, de pușlama și multe altele, dar nu vedeam niciun colac de salvare. Apoi am mai dormit vreo două zile și nopți fără să mă mai deranjeze vreun leu... Dar am auzit mereu chemarea muzicii: "La crâșma din Ferentari / Cu un vin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
bani gata și vor să-mi viziteze seiful. Întorc meticulos buzunarele pe dos, dar nu dau de înțeles că inima stă să sară din pieptu-mi brav. Joc tare. La urma-urmei, deocamdată nu m-a detronat nimeni: sunt încă depravatul și pușlamaua cartierului meu. Băieții admiră sărăcia cu un "e de-al nostru, dar are o problemă cu etajul sau joacă tare" și continuă: "Atunci ce e? Kaft"... Mă hotărăsc să părăsesc orizontul ambiguității: "Nu"... Bă, zice unu, nu cumva e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dar cu ochii de drăcoaică. Mersesem prea departe... OK, zic. Rămâi șefă, dar am o întrebare: ce materie am avut ora trecută, cu profa aia?... Asta a fost lovitura de grație. Cel puțin pentru un timp, titlurile de depravat și pușlama nu erau în pericol. La finalul cursurilor, Marele Bronz, cum aveam să-l botez pe bronzat, s-a apropiat de mine cu respect: "Din ce mafie ești?..." Nu zâmbisem, nu scosesem un cuvânt toată ziua, de la discuția înfiripată cu șefa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tinicheaua aceea de coadă. Eu nu mă împrietenisem nici măcar la purtare ha, ha, ha, nici chiar la purtare? cu-n zece. Nota asta era pentru mine un pericol public. Putea fi începutul sfârșitului pentru statutul de depravat, pentru calitatea de pușlama. Când i-am spus Ninetei despre nenorocirea care mă paște, a rămas mască: "Dar de când dracul bați tu la dobe? Ai mai făcut-o vreodată? Nu? Și cum de?..." Habar n-am, i-am răspuns. Știu doar că mă chemau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mine. A doua zi, Marele Bronz m-a întrebat: "Hai, pe bune! Ești muzician și mafiot. Cum poți face față pe două fronturi atât de grele?" Atunci am simțit că, în Ferentari, prin Marele Bronz, pe lângă titlurile de depravat și pușlama, urma să mai fiu împovărat de încă unul: eram muzician. Măcar muzician de Ferentari, ceea ce nu-i de ici-colo... Și n-a fost durere mai mare pentru mine când, surprinzător, Marele Bronz n-a mai venit la școală. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mereu tuna și fulgera, de parcă era trimisul pe Pământ al lui Gebeleizis, zeul tunetelor și al fulgerelor, din câte ne-a spus proful de istorie, îi dădea cu flit lui Burtă Multă, marelui Burtă Multă... Așa carevasăzică, te dai cu pușlamalele, nu sprijini autoritățile... Furiosul se înroșise în așa hal, încât am crezut că o să-i ia osânza foc, dintr-o clipă în alta. Văzusem câteva incendii, oameni pârjoliți de flăcări, dar cred că pentru Burtă Mare nu era mai confortabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nesiguranță și ceva în privința asta mă făcu să mă simt puțin mai în largul meu în prezența bătrânului și, în general, în relație cu toată nebunia lucrurilor. — O, mda, am zis, uitându-mă în jos la pisoiul furios. E-o pușlama haioasă. Fidorous mă conduse în micuța cabină de sub puntea superioară, ca să-mi găsesc ceva uscat de îmbrăcat. Hainele din rucsacul meu erau atât de roase, că nu le mai puteam purta. Doctorul îmi arătă în colț un scrin mic, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scrie versuri publicabile. Face parte din soiul de poeți care nu merită să trăiască decît după ceau murit. - Bravo lui dacă refuză arta mîrlănească. Cînd scrii, faci meserie. Meserie e și cînd văcsuiești ciubote. La închisoare am pupat mîna unei pușlamale care mă plesnise: strașnic își mai știa meseria. - E important conținutul, continuă Ovidiu. - Ce-i aia!? - Trăim în era poeziei proletare. - Nu-mi umbla mie cu clasa asta de declasați. E masă de manevră pentru politicieni. Dă-le haleală, nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Toader se apropie de el și-l trage de urechi alungându l. Ghiță plecă acasă, plângând și trântindu-se cu fundul de pământ că el nu se mai duce cu animalele la pășunat că-l bate Toader Rotaru. Celelate două pușlamale, Dumitru și Costache Cristescu, fratele mai mare a lui Ghiță, i-au și pus gând rău lui Toader. L-au pândit până într-o zi, când Toader se afla la ogor și dormea în car. Ucigașii s-au năpustit cu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
-o spiridușii. PĂdurarul trimis de stat se trezise cînd Îi auzise vorbind și acum intră-n bucătĂrie. Ce mai faceți, cum vă simțiți? Îl Întrebă fata. PĂdurarul o ignoră și-l Întrebă pe celălalt: — Evans, ce s-a-ntîmplat? — A trecut aseară pușlamaua aia pe-aici și-a luat tot ce era de mîncare. — Tu să nu-njuri În bucătĂria mea, se băgĂ fata. — Hai să ieșim, spuse cel trimis de stat. Ieșiră amîndoi pe verandă și Închiseră ușa de la bucătĂrie. — Cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dau nimic, iau cu ele ketchup, săpun lichid și ulei. Dar oamenii din sat nu știu despre Hallowen, așa că la prima ușă la care strigă „ne dați ori nu ne dați” se aude o voce groasă, nervoasă: − Plecați de aici, pușlamalelor, că pun bățul pe voi! Fetele pleacă speriate, dar au timp să stropească ușa cu ketchup. La casa următoare se aude vocea unei femei: − Săriți, hoții! Șo pe ei, Grivei! Fug și de aici, vărsând ulei pe prag. La a
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]