116 matches
-
Paul Lambrino, prezumtiv aspirant la tron, presupusul agent al acestei combinații ar merita, totuși, câteva comentarii. Progenitură a unui bastard regal (m-au amuzat copios reproșurile primite de la diverși patrioți cu epoleți, obișnuiți, de regulă, cu sudalma groasă, dar extrem de pudibonzi la acest subiect, care îmi semnalau sensibilitatea chestiunii!), domnul Paul Philippe "de România" este, neîndoielnic, moștenitorul fratelui vitreg al Regelui Mihai. Nu încape deci nicio îndoială că, în conformitate cu prevederile Codului Civil, este perfect îndreptățit la o parte din moștenirea lăsată
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
solidificată, cu care îți accentuai până la halucinație sprâncenele zmulse viclean cu penseta, folosind creioane lunguiețe, senzual-dermatografice, apropiindu-ți mult fața infantil-muierească de cea geamănă, virtuală, îndoindu-te viclean, scoțând caraghioasă (mă pândeai să observi dacă mă uit!)... reliefând în aerul pudibond al încăperii fundul tău orgolios, futut și răsfutut... suprafețe tulburi reflectând victorios ochii enormi, negri ca antracitul, cu sclerele opace, albe, bombate... Căutam în dulapurile rămase rufăria ta intim-somptuoasă... sau minuscul-deocheată... pătată de urină, de secrețiile zemoase, mirosind îmbătător, lenjeria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
mort bătut de viu“, „Cruzia unui hoț“, „Un copil mâncat de guzgani“. Am înșirat o parte din titlurile întâlnite în „Albina românească“ (potrivit indicelui bibliografic realizat de Biblioteca Universitară din Iași) care - am putea spune astăzi - agresau publicul neinițiat și pudibond al primei jumătăți de secol XIX. Unele descriu evenimentul cu lux de amănunte, încercând să creeze întocmai atmosfera întâmplării. Într-unul din primle numere ale „Albinei românești“ din 1834, de pildă, este alocată aproape o pagină întreagă, la capitolul „Varietăți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
de uimire pe călătorul francez al perioadei respective. Chiar și noi putem fi surprinși astăzi, având în vedere că ele sunt contrare unora dintre concepțiile noastre apriorice: noi, latinii, îi percepem adesea pe anglo-saxoni ca fiind pudici, dacă nu chiar pudibonzi. Nu trebuie totuși să ne lăsăm înșelați: dacă anglo-saxonii admiteau flirtul, era tocmai pentru că erau puritani. În Franța și în țările anglo-saxone, scopul ultim al educației era identic în secolul al XIX-lea: ferirea tinerei fete de "viciile și primejdiile
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
R.P. O, Doamne, sunt lucruri pe care toți cei care vor citi cartea aceasta le cunosc foarte bine. Le-au auzit de zeci de ori în jur, inclusiv adolescentele care înjură de ce n-au. Nu suntem o nație de mimoze pudibonde. A.R. Ar fi prea anost. R.P. Aș reveni acum, pentru ca liniștea să fie de scurtă durată, la perioada tenebroasă din viața dumneavoastră. Și v-aș întreba care au fost cele mai mari spaime de care ați avut parte. V-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
țugu iau buzele și ne trimiteau bezele? În mod evident, pornografie era și deo parte, și de alta a baricadei, chiar dacă una se lega în mod vădit de ideea de sexualitate și cealaltă tocmai împotriva acesteia se pronunța. CNAul sau pudibonzii de meserie se arată indignați de apariția unui trup dezgolit pe micile noastre ecrane, dar nu au nici o tresărire când pornografia nonsexuală se lăfăie în fiecare zi la televizor. Imaginile cu demonstrațiile naturiștilor dezbrăcați care militează în nu știu ce capitale europene
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
personajele într-un film nu e nimic mai mult decât un mijloc de a le caracteriza. Ele reușesc să devină vii în măsura în care vorbesc și acționează firesc. E foarte important pentru un film care se dorește realist să aibă personaje credibile. Pudibonzii care nu pot auzi decât înjurăturile din film, dar și categoria de spectatori care vin la cinema atrași tocmai de acest limbaj suburban nu intră în publicul meu țintă (după atâtea reclame, am început să vorbesc în termeni de publicitate
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
da, literare, căci despre literatură și muzică, despre moarte și Dumnezeu discutam noi acolo), a rostit, adresându-i-se lui Marcel Mihalaș, pentru care nutrea o afecțiune specială, această frază absolut genială (o reproduc, cu riscul de a supăra sensibilitățile pudibonde): „Când o să-mi pun dinți noi, o să te pup în c...”. Cu alte cuvinte, numai după ce își va repara dantura, își va lua îngăduința să...! Niciodată, cred, gentilețea n-a fost mai subtilă, smerenia laică mai plină de harul micșorării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cărturar”. Pretexte se găsesc, firește, În toate vârstele marilor și micilor dispăruți, doar oameni sunt, nu sfinți, cum Îi vrea memoria națională, ar fi nevoie doar de persoane ordinare, dispuse să se ocupe de ceea ce Mircea Zaciu numește, codificat sau pudibond, „anumite simpatii politice Într-un anumit moment”. Ca să clarifice eventuale confuzii, profesorul afirmă că „mișcarea” cu care Eliade a simpatizat „la origini” ar fi evoluat ulterior „Într-un sens negativ”, ceea ce ar fi dus la despărțirea dintre simpatizant și simpatizată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
se citește și ceea ce se studiază este, desigur, subiectul unei alte discuții. Universitatea franceză, conservatoare ca Întotdeauna, promovează curentele literaturii contemporane fidele tradiției modernității, mai ales minimalismul, care continuă Noul Roman, pe de o parte, dar și stilul clasic, pur, pudibond, elegant, care a făcut gloria culturii franceze În urmă cu 350 de ani. Dar literatura franceză de succes nu este aceasta, ci una care, dincolo de influențele istorice, cele venite din receptarea crizei societății franceze de după perioada celor 30 de ani
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
masca onorabilității, au avut o certă intenționalitate ideologizantă, partinică, festivistă. Autorii acestei recuperări își propun să contracareze operația de „ștergere a urmelor”, pe care unii dintre autorii sau comentatorii acestor opere o încearcă astăzi, prin minimalizarea efectului sau expedierea lor pudibondă undeva la periferie. În realitate, ni se dovedește, aceste producții „infestate propagandistic” au exercitat un rol major în procesul de impregnare a contextului social și ideologic, în „făurirea” (folosesc intenționat un cuvânt mult uzitat în discursul agitatoric) unei gândiri sociale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
la suava ironie din Probabil Lorelei de Leo Butnaru (p. 166-168) și la scenariul abstract din Adam și Eva sau dialectica singurătății de Teo Chiriac (p. 205-209). Senzualitatea îndrăzneață se asociază cu reflecția autoironică în postmodernismul de un erotism livresc, pudibond, al lui Ștefan Baștovoi, Iulian Fruntașu și al Margaretei Curtescu, dinspre finalul antologiei (p. 257-260). E un itinerariu care procură satisfacții estetice cititorului... îndrăgostit. Descifrarea semnificațiilor parabolice (politice sau morale) poate fi un alt sens explorator în această antologie. Imaginea
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
dau nume), când zilnic se înjură, Din zorii dimineții și hăt peste amurg. Da, fraților, acestor "bărbați de rang" așa li-i Viața de "onestă", încât aș fa' pariu Precum că și-ar petrece-o-n vârtej de lupercalii Prin... pudibondul secol de-acuma (și candriu). Și încă da, priviți-I, au retractile gheare (Au gâtlegăuri faine, de peste țări și mări); Au roți pe sub pingele, grăbiți, care de care, Câmpii să hăcuiască și codri acătării. Până și graiul țării le pare
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-website/Imaginative/7174_a_8499]
-
-am tot făcut butoară: Știindu-mi sorții-n cofetura aia, Pân' la pupicul cel dintâia oară, Că p'ormă ne-am jucat de-a puia-gaia. Țin-minte-țin că o chema Rachela Și n-a purces la mâni-sa cu pâră Când, pudibond fiind în timpu-acela, Doar calțaveta i-o palpam o țâră. Avea pistrui cu ghiotura și, mie, Plăcea-mi să-i ling: în tufă pastorală. (Pistruii mi-i dădea pe veresie; Gheșeftul și-l făcea doar la trânteală.) Ooo! vremile de
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-website/Imaginative/8091_a_9416]
-
plin regres financiar, părinții lui Joyce nu mai reușeau să plătească taxa de școlarizare, deși un alt motiv a fost probabil și sănătatea slăbită a copilului. Implicat într-un scandal de adulter și ostracizat de Biserica Catolică și de societatea pudibondă a Irlandei, Charles Stewart Parnell se stinge la 6 octombrie 1891. Puțin timp după aceea, James Joyce, în vârstă de doar nouă ani, compune un poem intitulat "Et Tu, Healy" în care îl denunță pe Timothy Healy, un trădător al
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
sau din mitologia națională, fie în scene alegorice. În general, trupul este “cosmetizat”, în special prin lipsa pilozităților, culoarea rozalie și luciul pielii, care dau un trup inexistent în lumea reală. S-a aplicat și ascunderea organelor sexuale ca gest pudibond al unui erotism convențional. În principal, pictorii au redat nudul feminin, dar unii mari pictori, ca Leonardo da Vinci, Michelangelo, Caravaggio, precum și mulți alții, din motive cunoscute lor (uneori și nouă) l-au preferat pe cel masculin. După ce arta românească
Nud (pictură) () [Corola-website/Science/319973_a_321302]