632 matches
-
Îl ridică și privi globul soarelui prin bucata de sticlă și se arătă nespus de Încântat. Apoi, sărind de pe un picior pe altul, traversă un pod scârțâitor, construit din scândurele și sfori, În apa căruia Își adânci chipul cu maimuțăreli puerile, amuzându-se teribil de chipurile născocite În joacă. Doi pescari cu nailoanele undițelor Întinse Îi făcură cu mâna, iar el le răspunse zglobiu, agitându-și brațele pe deasupra. După care, se repezi cu pieptul Înainte, se roti de câteva ori În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mare sărbătoare a vieții lor, ziua nunții. Le privi absentă. Nu era ceea ce ar fi vrut ea. Și de altfel, ce rost mai aveau acum astfel de gânduri? Își amintea cele câteva motivații ale lui Alex, pe care le găsi puerile: Nu tu ești femeia cu care să împart ceea ce am mai de preț: viața, crezurile mele, nădejdile... Poate ar fi rătăcit multă vreme pe străzi, o dată cu neliniștile ei, dacă un vânt, ca un câine scăpat din lanț n-ar fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dorințele, obiceiurile atavice, cărora unele alegorii le servesc drept vehicule de-a lungul generațiilor, reprezintă factori atât de indispensabili ai existenței noastre. Mii de ani s-au pronunțat aceleași cuvinte, s-au practicat aceleași împerecheri, s-au încercat aceleași nenorociri puerile, viața, de la un capăt la altul, este altceva decât o poveste de adormit de-a-n-picioarelea? Ceea ce scriu nu e propria mea poveste? Poveștile sunt o cale de retragere, deschisă bietelor dorințe pe care fiecare narator le-a conceput în îngustimea mentalității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Dumnezeu există cu adevărat sau dacă e creația propriei imagini a stăpânilor pământului, neliniștiți să-și confirme prerogativele sacre, ca să-și jefuiască mai ușor supușii - proiecție în ceruri a unei stări de lucruri terestre. Simțeam atunci ce lucruri fragile și puerile sunt, în fața morții, religia, credința, convingerile; atâtea nimicuri la discreția celor fericiți și sănătoși. Față de teribila realitate a morții și a chinurilor pe care le traversam, ceea ce mă învățaseră despre răsplata rezervată sufletului pe lumea cealaltă și despre ziua Judecății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
copil. Într-adevăr, fața și ochii ei mă făceau să mă rușinez. O femeie care își dăruise trupul tuturor, cu excepția mea, în timp ce eu trebuia să mă mulțumesc cu vaga evocare a copilăriei sale, a acelei epoci în care trăsăturile sale puerile îi împrumutau un aer nesigur și fugitiv și când fața ei nu purta încă semnul dinților bătrânului negustor de mărunțișuri. Nu, nu mai era aceeași ființă. Mă întrebă, cu un ton sarcastic: „Ce mai faci?“ I-am răspuns: „Nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
măcar ei vor să joace teatru”(p.206). Dar, contradictoriu ca de obicei, artistul zice, trei pagini mai Încolo :”Paradoxal, descopăr uneori că pot să am mai multe libertăți În operă”(p.209). Dar nu trec cinci pagini și clamează, pueril, „Ce bine e să lucrezi cu ...corul!”(214). Apoi, pare autocritic :” Invazia regiei de teatru pe scena lirică a avut, ca orice invazie, și consecințe nefaste”(216). Sau face observații de bun simț :” Muzica operelor cu-adevărat mari te Înalță
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
e incorect și cînd te instalează! Și nu cu mult timp În urmă, un director din Ardeal, care e contestat la fiecare final de stagiune, clama :”N-o să plec cînd vor ei, o să plec cînd vreau eu!”. Dar afirmația este puerilă, fiindcă omul ...nu va dori niciodată să plece!... Despre unii actori, aud des, observația „parcă nu știe românește!”. Pentru ei ar fi, desigur, o consolare, speculația lui Andrei Pleșu „ nimeni nu știe cu adevărat românește. Trebuie să-ți Înveți, necontenit
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Cișmigiu sau în plină stradă? Răspunsul meu, doar terestru, era unul singur: totul e invers; umerii aceia, cu siguranță, nu erau alții decât ai zeiței, concretizați în diferite ipostaze. Sau erau și nu erau ai zeiței. Ardeam de nerăbdarea, parcă puerilă, de a lipi numaidecât și celelalte două fragmente: gâtul și capul care încă zăceau răsturnate pe marginea mesei unde mi se părea că se înfiripa a enșpea oară, Creația. Masa mea din bucătărie devenise locul unde Creația putea fi deci
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mari nu poate fi atacată oricum... Argumentul? - ridic eu destul de incisiv și în același timp fără aroganță, sprâncenele. Principele dorește, până una alta, să se termine odată cu dinastia Bethlen. Cine-i Principele? - îmi afișez încă o dată, naivitatea. Șttt! Ce întrebare puerilă! Nu mă așteptam la așa o întrebare. Cum? Nu știi cine e Principele Transilvaniei? Fără el, oare puteai d-ta să fii angajat la Mănăstirea Dominicană în calitate de castelan? Fără el aveai ocazia să devii castelan și cancelar și să lupți
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
unele polițe, simțea nevoia unei revanșe, fără să știe cum și-ar putea-o lua. Îi venea să deschidă fereastra și să urle către lumea Întreagă tot ce avea pe suflet, adică: TÎMPIȚILOR, MI-AȚI DISTRUS VIAȚA! Un gest desigur pueril. Or, tocmai despre asta nu se spunea nimic În demisia sa, ceea ce-i procura un sentiment de amară frustrare. Stilul ei cursiv, reținut, politicos, fără nici o nuanță de patetism Îi făcuse mai Întîi o bună impresie despre sine. Dacă ar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
peronul gării, cum vin și pleacă trenurile. Îi trezea din somn obligându-i să-i asculte ultima lucrare de literatură notată cu maximum. Aceste accese de ,,personalitate,, , cum le numeau părinții, nu făceau decât să atragă atenția asupra unui histriotism pueril, fabricat În parte de părinții care-l adorau, În parte de natura lui exaltată și pasională. S-a masturbat moderat, s-a Îndrăgostit fără să se piardă cu firea, a plâns de foarte puține ori și atunci numai de ciudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tînărul student, sclipitor în păreri, scrisese aceasta, la numai o zi după o contrazicere în plin amfiteatru, la ora de curs. "O găselniță, de care m-am legat cu frenezie gîndește profesorul. Alți studenți, în alte centre universitare, făcuseră greșeli, puerile e drept, dar eu, în Iași, trebuia voiam! să ies în evidență, să... Trebuia să abat și bănuiala că..., să atîrne mai greu articolul cu metafora decît declarația ăluia cu pocherul..." Știi, Lazăre... întoarce el privirea spre tînărul ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
momentele încărcate de mustrările conștiinței. Chinuindu-se să se detașeze de ea însăși, se întreba, uluită, cum de fusese în stare o femeie cu educație sănătoasă, crescută în spiritul credinței, să dea dovadă de atâta slăbiciune și desfrânare, ce sentimente puerile și înșelătoare o determinaseră să cadă în brațele unui bărbat care nu făcuse vreodată altceva decât s-o dezamăgească. Se învârtea prin cameră, cu degetele înfipte în părul încâlcit, întrebându-se continuu, fără putința de-a se opri: "Cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
jignirile, cu vârf și îndesat. Scoasă din fire, Luana i-o trânti de la obraz: Uite ce e, nene Gicuță, am mai trecut prin asta într-un moment al vieții când nu eram decât o fetiță prostuță și plină de sentimente puerile. Acum nu mai am nici un chef să suport mojiciile unor creaturi nenorocite ca dumneata. La prima jignire pe care mi-o mai aduci, te dau cu fundul de pământ de-ți sar ochii din cap. E clar? Era greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
când prezența părinților, îngrijorarea lor, neputința și somnul s-o târască de-a lungul mai multor zile. Deja își simțea coloana vertebrală scuturată de frisoane. Să fie febra? Febra comandată, dorită de creier? Nu, astea sunt simple impresii sunt subterfugii puerile și ea nu trebuia să recurgă la ele. Se întoarse din drum și plecă la Elena. Fusese o decizie spontană, nu se mai gândise de multă vreme la Elena. Ajunsă la ea acasă, îi privi pistruii lățiți pe fața umflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Canciu, Manciu, / Simache, Râpeanu și Milica - / deschiseseră, o dată cu catalogul, / încă un arc de cerc / al limbii române, / porțile către stele / și ferestre către adâncul din noi, / după care s-au retras / în cancelaria uitării.“ Alte evocări sunt pur și simplu puerile: „Într un cerc restrâns de fete / și-ale tale două surori, / una și-a făcut de vorbă, / că te plăcea pân’ la nori. // Și... știindu-te că umbli / pe la versuri cu stiloul, / a-ntrebat, să «afle» fata, / cum e-n poezie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
scriitorul enunță tot felul de „adevăruri“, de o banalitate dezolantă. N-ar fi exclus ca în viitor să fie glorificat, printr-o carte de aceeași factură, Sabin Bodea însuși, pentru meritul de a-l fi glorificat pe Florin Bădescu... Umor pueril Doi autori - Zoița Bogdan-Tripa și Miron țic - și-au unit forțele pentru a scrie o piesă de teatru simplistă, fals-jucăușă, de un prozaism pe care nu-l poate ascunde aducerea în scenă, printre oameni ai zilelor noastre, a unor personaje
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
înseamnă „dialogul textului“? De ce se precizează că starea emoțională este lăuntrică? Există și stări emoționale nelăuntrice? Dincolo însă de aceste posibile întrebări, rămâne principala întrebare: cum poate fi considerată „teatru autentic“ o piesă strident-naivă, cu „dialogul textului“ de un umor pueril? Iată un eșantion: „Dodo (apare de la bucătărie și se repede la bunica tocmai când vrea să plece): Unde pleci? Vreau cu tine! Bunica: Bunii [sic!] merge la coafor și, dacă ești cuminte, ți-aduc o ciocolățică. Dodo: Nu vreau ciocolățică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a îmbătrânit cu o manvatara[ă?]. Și aceasta fără să ajung să am o conștiență de tip serafimic. Cu verigheta pe degetul corespunzator... Romanul Îndrăgostit din interes de serviciu de Constantin Buligoanea (TipoRadical, Drobeta Turnu Severin, 2005) are un subiect pueril original. Este vorba despre un tânăr arhivar de la Institutul de Studii și Cercetări Juridice din București care își propune să revoluționeze activitatea de reeducare a minorilor infractori, ca un Makarenko al timpurilor noastre. Lucrarea sa de diplomă, Interferența emoțiilor pozitive
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de amatorism. Cea mai recentă dintre ele este un roman memorialistic: La umbra subțire a salcâmilor, Fundația Națională „Niște țărani“, București, 2000. În cuprinsul lui, George Burlacu imită stângaci și neconvingător comportamentul stilistic al unui profesionist al scrisului. Evocările sunt puerile și nu au nici o semnificație literară: „Noii noștri colegi din clasa a II-a A ne-au primit pe mine, pe Costică Cristian și pe un alt coleg, Pârjol, clasificat cu premiul III, cam de sus. Adică cum s-ar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
plină de expresii licențioase. Folosirea unor cuvinte dintre acelea care ne fac să roșim când le auzim rostite în public nu este interzisă în literatură. Trebuie ‹ însă ca ele să aibă o funcție estetică, nu să reprezinte doar dovada plăcerii puerile a scriitorului de a încălca o interdicție. În ultimii ani s-a ajuns la o adevărată manie a utilizării obscenităților fără o funcție estetică în cărți în general lipsite de valoare (cum sunt cele publicate de prozatorul Dumitru Ungureanu sau
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
zi, un om agreabil, care merită privit cu simpatie. Ca autor însă nu convinge. „Romanul“ său este în întregime, la figurat vorbind, cacofonic. Nici 1 000 de N nu l-ar putea salva. Parodie dupa o parodie Autorul unor romane puerile și fanteziste despre activitatea Securității, Pavel Coruț, a avut un imens - și regretabil - succes de public. A apărut acum și un autor care îl maimuțărește pe Pavel Coruț, semnând Pavel Căruț. Pavel Căruț își închipuie că volumul său de proză
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
alții cântă în baie. S-a demonstrat, de multă vreme, că personificarea este una dintre figurile de stil căzute în desuetudine. Ionel Câmpeanu tocmai personificarea o cultivă cu insistență, ceea ce face ca versurile sale să aibă deopotrivă ceva vetust și pueril: „Vânturile cu buze de muguri / Suflă în fluierele codrului“; „Mi-a povestit poiana, / Stejarii mi-au cântat“; „Tot mai zbuciumate vânturi / Se luptă-ntre ele“, „Timp veșnic senin /... Creator de genii / De perfecțiune și urâțenie, / Cu mâna ta de aur
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a limbii române. ‹ Scris la persoana întâi, din perspectiva unui bărbat bogat și aventuros, romanul recent apărut este o poveste de dragoste plină de agramatisme ca o stradă (din România) de gropi. Chiar dacă treci cu vederea romantismul, nu naiv, ci pueril al istorisirii, chiar dacă te străduiești să privești cu simpatie sau măcar cu înțelegere modul kitsch în care este reprezentată ideea de dragoste, tot nu poți să înaintezi cu lectura pentru că te poticnești la tot pasul în greșeli de exprimare. Iată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a reîncarnat spiritul lui Ion Creangă. Nu este prima carte în care Aurel Constantinescu-Severin include asemenea elucubrații. El a mai publicat, în ultimii ani, volumele Întâlniri miraculoase cu Eminescu (experiențe paranormale) și Revelații din lumea de dincolo, pline de fantezii puerile cu pretenții de știință. Scrierea de acum este un roman autobiografic, Următoarea viață - prin reîncarnare - a lui Ion Creangă, în care autorul amestecă planul existenței prozaice (probleme de serviciu, aventuri extraconjugale, excursii în străinătate etc.) cu unul ezoterico-fantasmagoric. Încă de la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]