441 matches
-
Cornel i-a zîmbit, neștiind ce altceva să facă sau să zică. Radu și-a fumat restul țigării în tăcere. Încerca să-i imite pe cei mari chiar la modul în care ținea țigara sau scruma. Era ceva artificial și pufăia mai degrabă decît trăgea în plămîni. Și-a aruncat mucul încă aprins și i-a urmărit cu interes traseul descendent, aplecat peste balustradă. N-am nimerit, a spus după un timp. Nașpa. Apoi i-a venit o idee: Vrei să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
planurile lui Radu de-a petrece săptămîna cu băieții. Dacă era condus de bătrîn pînă la locul de întîlnire, nu mai avea cum să nu plece în excursia aia. 5 Autocarul s-a oprit brusc, curmîndu-le cîntecul. Ușile n-au pufăit deschizîndu-se, ceea ce însemna că nu ajunseseră la popas. De altfel, nu se vedea nicio clădire, restaurant, mese, mașini parcate, o firmă luminoasă sau poate doar metalică. Nici măcar mașinile de pe contrasens. Doar cîmp. Nu știa nimeni de ce s-au oprit sau
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
mine) toate anotimpurile 8 octombrie 2011 Măceșele din ochi uneori poposesc într-o poiană din mine stau cu mâinile sub ceafă ascult cum îmi vorbește sufletul prin firul ierbii am mers să culeg măceșe cu cerul pe frunte un bătrân pufăia dintr-o lulea mă întreba ce caut roșul din mine (i-am spus) sunt desenat cu roșu și albastru moșule la el în casă se odihnea timpul nu pleca (mi-a spus) se zbate în mine zbaterea ta uite cum
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
iar fruntea lui viguroasă, bronzată și roșie, era întoarsă în sus; în timp ce buzele lui mari rosteau vorbe iar nările scoteau fum, inteligent și plăcut în albastrul cald, intens al lacului Michigan; în timp ce drage cu margini de lemn, date cu gudron, pufăiau și se evaporau în afara perimetrului de apă rezervat mulțimii țipătoare, plescăitoare, întreprinzătoare și multicolore; lângă clădirile și turnurile de pe mal și zgârie-norii ce se ițeau dincolo, într-un vast unghi drept, către cotitura malului care evada spre orizont. Einhorn era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
îmblânzeau imediat. Le mângâiai pe căpșor cu degetul și deveneau afectuase, se suiau pe mânecă, pe umăr, în păr. Noaptea, când luam cina, mă uitam la cele care ședeau lângă luminile aprinse care atrăgeau insecte, la gâtul lor moale care pufăia și la limbile care se presupune că au puterea să audă. Mi-aș fi dorit să le lăsam în pace, gândindu-mă la animalul acela tunător a cărui greutate se proțăpise pe rezervorul de la closet, cu picioarele și ciocul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
vorba de altceva decât de bani. Am vrut să mă feresc din calea acestei răbufniri; mi-au tresărit umerii. A coborât aprigă pe capetele noastre și ne-a fript. Totuși Simon nu părea răscolit, ci doar gânditor, și continua să pufăie din trabuc. N-a răspuns la nici una din provocări. Poate că se gândea că așa cum el însuși își dorise banii, nu o putea condamna pe Renée pentru același păcat, dar prefera să își țină gura. Apoi m-a sunat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Și cînd vine? Mulțumesc! Ce-i ? întrebă Radu, cu palmele căuș la gură, să-și înăbușe un alt semn de oboseală. Pasagerii cursei stau bine mersi la Sălcii. Abia mîine dacă vor porni la drum. *** De cînd stă înzăpezit, trenul pufăie rar, ca un animal ostenit, iar lumina din compartimente a început să scadă. Vîntul, în schimb, s-a întețit, amplificînd senzația de pustiu, și cum nimeni nu se mai mișcă, de teamă să nu risipească puțina căldură adunată în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
al gurii, astfel că dîra de fum, ridicată lent, scursă pe lîngă obraz, face să-și închidă ochiul, dînd întregii fețe o expresie nedefinită. Prinde încet cărțile aruncate de profesor, le adună între vîrful degetelor, le întoarce spre el, mai pufăie o dată din țigară, să nu se stingă și-abia apoi le filează. "Și nu ne du pre noi în ispită" murmură el aruncînd două cărți pe masă. De afară, de peste troianul ce acoperă fereastra, se aude vîntul izbindu-se sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ei. Pe ăsta Îl Împărtășim. N-o pârăsc, dacă nu mă pârăște nici ea. Trase binișor ușa În urma ei, pentru ca fumul să nu se strecoare afară. Nu m-am putut abține să nu zâmbesc larg imaginându-mi-o pe Linda pufăind pe furiș În particular. E Întotdeauna o plăcere să știi că dușmanul are o slăbiciune. Răsfoind orarul, am văzut că următoarea lecție era a lui Rachel, la 16.00. „Exerciții de Yoga pentru mamele Însărcinate.“ Cine dracu’ scrisese porcăria? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
patronul și mentorul matale! "In persecutione extrema Sacrae Romanae Ecclesia sedebit Petrus Romanus qui pascet oves in multis tribulationibus; quibus transactis, civitas septicollis diruetur; et Judex tremendus judicabit populum!" Dar, informația preventiv stocată? Semnele? Interpretarea semnelor? Ce e cu ele? pufăie Bursucul. Păi, să le luăm băbește: Cel de-al Treilea Templu Solomonic, nu s-a înălțat. Vițelul roșu nu s-a născut, încă. Din Castelul Sant'Angelo, din Castelul Gandolfo și din Basilică, Sanctitatea Sa, Primul Episcop, Papa, păstorește Roma. Urbi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ultima vreme? Nu, copiii noștri sunt încă bombardați cu imaginile de pe panourile publicitare și din reviste. Se presupune că reclama pentru țigări e interzisă astăzi la televiziune și totuși în orele de maximă audiență vezi mai tot timpul mari vedete pufăind din țigară. Multe programe TV sunt sponsorizate de giganții industriei tutunului și cea mai sinistră tendință din publicitatea de astăzi e corelația dintre țigări și marile evenimente sportive. Stadioane cu afișele mărcilor de țigări, curse de mașini purtând numele acelorași
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
N-o să-ți vină să crezi! l-am oferit fiului meu o mie de lire dacă până la douăzeci și unul de ani nu se apucă de fumat. Și i-am dat banii. Are acum douăzeci și doi de ani și pufăie ca o locomotivă. Cum poate fi așa tâmpit?". l-am zis: „Nu înțeleg de ce îl faci tâmpit. Cel puțin s-a ferit de capcană douăzeci și doi de ani și nu știe în ce mizerie s-a băgat. Dumneata ai
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
fumezi prea mult începi să ai amețeli și apoi să-ți fie greață. Nu vrei decât să fugi de lângă ceilalți băieți și să arunci naibii porcăriile alea. Scopul fetelor este să devină niște tinere doamne sofisticate. Le-am văzut cu toții pufăind ușor din țigară și arătând absolut ridicol. Când băieții învață în sfârșit stilul dur, iar fetele pe cel sofisticat și unii și celelalte și-ar dori să nu se fi apucat niciodată de fumat. Mă întreb dacă femeile au vreodată
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
asalt foarte curând. Câți primari sau activiști mai au, după fețuiala recentă ? Cred că se vor situa pe locul II cu vreo 20% pentru că Primăvara Rămân Muncitori iar toamna bichineștenii numără bobocii. PNL adică Pufuleț Năruie Libertatea în partid. Pufuleț pufăie poruncitor preferând potârnichile plimbându-se prin praful pornit de prepelicari sau de prăpădiții puși pe pradă. Profunzimea conceptuală demnă de fostul președinte "universitar", fără liceu, cu ciraci fără nume dar cu avere și poziții, cu "gânduri curate" care-și recită
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
replici neglijente și aranjamente pentru a doua zi se aude vocea Alicei pronunțând încă odată frază batjocoritoare la adresa lui Falstaff: E îl viso mio șu lui risplenderà care se încheie cu o explozie de râs. Finalul actului, cu femeile râzând și pufăind în timp ce îl caricaterizeaza pe Falstaff, anticipează deja victoria lor finală. Desigur că partitura abundă de exemple privind modul în care Verdi utilizează timbrul și registrele instrumentelor. La începutul actului ÎI, Msr. Quickly își cântă salutul ei Revernza pe un scurt
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
smiorcăie, fie să mănânc niște plăcinte, fie să mă uit la televizor); la etajul cinci locuia Danuta, aghiotanta mea, cu care mă plimbam până pe la zece seara pe malul Someșului, iar la miezul nopții ieșeam la fereastră, unde prelungeam discuțiile pufăind câte o țigară improvizată aiurea din paie - mă mai duceam la ea și ca să ronțăi castraveciori pipărați, făcuți după o rețetă specială; la etajul nouă locuia Henrieta, care avea o păpușă uriașă, de un metru înălțime, păpușă care mergea de
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
dragoste pentru a-i săruta pieptul ? Doar se va roade și se va toci, stând cu mâinile la birou, peste notele care deja încep să arate a matematică, în loc de muzică. Și-a făcut o țigară și-a-nceput s-o pufăie. — Bibi ? Bibi, ești ? s-a auzit o voce din spatele ușii, după câteva ciocăneli care l-au făcut să tresară. Cristi a paralizat. Nu și-a mai auzit această poreclă parcă de-un veac. Să fie chiar Virgiliu ? s-a întrebat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
albaștri ca un vis, Cufundă-te-n uitare Și lasă gândului cărare de abis. În fumul de țigare Durerilor găsește tainicul liman Găsește-o nouă zare Și dorului alean În fumul de țigare, Ce se pierde în van. Iar Cristi pufăia dintr-o țigară lungă și dansa în jurul fumului pe care-l scotea din plămânii săi încinși, ca în jurul unei muze : „Înfrățește-te cu fumul din țigare/ Și te-avântă pe aripa-i de mister/ În regatul fără nume și hotare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
cu totul neașteptat.. A fost ceva cu totul copleșitor. Și, toți cei din vagon și-au unit cu ei glasurile într-unul singur... în două cu lacrimi... „De-ar fi Moldova în...”. Dar, nu se mai auzi nimic, că locomotiva pufăind aruncă încă un nor imens de aburi, înecând pentru câteva clipe gara cu toată mulțimea. Apoi, ca într-un număr de magie, totul se limpezi și din nou mica gară răsări cu tot cu mulțime.. și, încet, încet, trenul porni îndepărtându-se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și păzite de militari înarmați cu pistoale-mitralieră se opuneau, refuzau mental să urmeze locomotiva. Era o grevă a materiei cenușii, a rațiunii care nu putea accepta acte ilogice și absurde. Erau fapte refuzate de normele gândirii umane. Era un nonsens. Pufăind și zvâcnind tot mai puternic, locomotiva îi târa pe nefericiții locatari ai vagoanelor tot mai repede și mai repede spre o destinație numai de ea știută. Din această încleștare mută și imaginară au învins îngerii lui Lucifer, rugile noastre n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
italian este greu de înțeles. Vînzătorul de fructe rîde și îmi întinde o piersică zemoasă. Văzînd că nu înțeleg, mi-o strecoară în palmă: ia-o! Mulțumesc și mușc cu sete ultimul fruct de pe pămîntul italian. Un tren se apropie pufăind și întreb impiegatul dacă se îndreaptă spre Geneva. Niciodată, în Italia, nu am putut obține o informație precisă asupra mersului trenurilor. Nici măcar cu un indicator de trenuri în mînă nu puteam fi sigură. Trebuia să fie totdeauna măcar un vagon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
fular, pe sub care Îi scăpau șuvițe blonde și argintii. Câți ani o avea? O fi bătând spre cincizeci, s-o ia dracu’, ea-i cea mai mică dintre câte-au mai rămas și uite-o legănându-se În scaunul-balansoar și pufăind ca o locomotivă din țigaretul ăsta dichisit de fildeș pe care-l Încarcă din cinci În cinci minute cu altă mărășească. Încă ai zice că a fost cândva ceva de capu’ ei, nu i s-au chircit trăsăturile, ci doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
văru' Laur. N-am ce-i face dacă s-a săturat de mută și de fiertură. Altceva n-am ce să-i dau. Lasă-l să se-nvârtească Încolo și-ncoace și să se sufle-n pene. Uite-l cum pufăie din țigara aia și zburătăcește fumul dând din mâini. Cu cine dracu’ se bate? Eh, s-ar bate el cu toată lumea, dar are Încă destule de văzut și de tras, mai are până să i se aplece. Văd că n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu mine. - Aici e! a zis căpitanul. Gaborul cel bătrîn a oprit mașina și a claxonat. Un bărbat cu o pipă a ieșit din casă și s-a așezat În spate. S-a uitat la mine și apoi a-ntors capul, pufăind din pipă. Pe-ntuneric, bărbatul arăta tînăr, dar cînd am trecut pe sub un felinar, am văzut că avea fața ridată și cearcăne negre sub ochi. Era o față clar conturată, de băiat american, o față care Îmbătrînise, dar nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dealuri și pe văi. Tata-și doarme somnișorul Sub căruță lângă boi Numai piciul stă-n răzorul Lanului de popușoi Și ferit mai într-o parte, Din mătase de cocean, Crăcănat, adus de spate Încruntat și serios, Cu sprâcenele-aplecate, Piciul pufăie vârtos Și cu mucul de țigară Între degete teșit Victor Ion Popa, dramaturg talentat, Printre dinți, ca omul mare, regizor, dar și un poet al gingășiilor. Scuipă foarte mulțumit. Și-ntr-o filă dintr-o carte O țigară și strânge
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]