2,212 matches
-
sau nu, le credem sau nu, ne modifică sau nu. Într-un „undeva” indistinct se întîmplă mereu „ceva” care potolește această foame colectivă de informație, de nou, de senzațional. Crime, accidente, violuri, catastrofe, deraieri spectaculoase, descoperiri epocale (care țin cît puful de păpădie), bîrfe etc. sînt înfăptuite de „personaje” indistincte care trăiesc, parcă, pentru a declanșa senzaționalul. Cu cît se vehiculează mai mult acest tip de informație, impersonală, cu atît lumea asta pare caricatura lumii pentru care avem senzația că ne-
Întoarcerea la literatură by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4306_a_5631]
-
aproape străin, / din ce mai puțin străin. / Îl iubesc. Pentru că te iubesc!” Titlul cărți e o metaforă dublă, provenind dintr-o comparație: „Viața ca un fir de păpădie.” (Viața e un fir de păpădie!). În același timp, timpul devine un puf de păpădie: „zilele mele sunt așa cum crezi tu, ușoare precum puful de păpădie”. Dar să nu uităm și o sugestie simbolico-imagistică: asemenea dragostei, sămânța păpădiei pătrunde peste tot. Nu degeaba a fost aleasă ca „stemă vorbitoare” pentru editura Larrousse: „Je
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
iubesc!” Titlul cărți e o metaforă dublă, provenind dintr-o comparație: „Viața ca un fir de păpădie.” (Viața e un fir de păpădie!). În același timp, timpul devine un puf de păpădie: „zilele mele sunt așa cum crezi tu, ușoare precum puful de păpădie”. Dar să nu uităm și o sugestie simbolico-imagistică: asemenea dragostei, sămânța păpădiei pătrunde peste tot. Nu degeaba a fost aleasă ca „stemă vorbitoare” pentru editura Larrousse: „Je sème à tout vent”. Ori tocmai poli-simbolismul induce, prin ambiguitate, prin
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
magie, să te transform, fizic vorbind, să te fac mic, atât de mic, încât să încapi, la propriu, în inimă. În inima mea. Să te port acolo, iar tu să vezi dacă zilele mele sunt așa cum crezi tu, ușoare precum puful de păpădie. Ai păși alături de mine pe drumurile pe care le străbat, ai simți clipele de frământare și faptul că nu e ușor să zâmbești, când de fapt ai lacrimi în colțul ochilor. Mi-aș fi dorit tare mult să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
rea”, să nu avem iar ceartă din cauza lui. De atunci Ionuț nu se mai despărțea de boboc nici noaptea, Îl ținea să doarmă cu el În brațe, să se asigure că nu i se va Întâmpla nimic rău. Îi zicea Puf și era cel mai bun prieten al lui. Lui Îi mărturisea Ionuț toate necazurile lui și cât de mult și-ar fi dorit să poată merge și el la școală În toamnă odată cu ceilalți copii de vârsta lui. Și-ar
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
a făcut posibil să ne mutăm la ferma din satul vecin și tu să poți merge la școală. Ți-ai dorit mult asta și te-ai rugat cu inimă curată, de aceea ai primit. Atunci nu-l mai tăiați pe Puf de Craciun, nu-i așa? Nu-l mai tăiem, stai liniștit. De bucurie băiatul nu mai Închisese un ochi toată noaptea. La câteva zile au Încărcat o parte din lucrurile de care aveau nevoie la fermă și au plecat. Au
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
lor, au devenit mai potolite. La fermă nu mai erau nevoite să fure ceva de mâncare. Aveau tot ce le trebuia, iar mama era tot timpul cu ochii pe ele să nu cumva să facă supărare și noilor vecini. Lui Puf i-au mai adus patru gâște tinere să-i țină de urât. Mama trebăluia din zori În seară pe lângă casă, și-a pregătit grădinița de zarzavat Încă din toamnă ca și vecinii lor. Săndica se ocupa de flori iar Prâslea
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
mai adus patru gâște tinere să-i țină de urât. Mama trebăluia din zori În seară pe lângă casă, și-a pregătit grădinița de zarzavat Încă din toamnă ca și vecinii lor. Săndica se ocupa de flori iar Prâslea sulfa În puful păpădiilor Înflorite a doua oară, minunându-se cum zboară puful. Capul familiei și-a luat munca În serios și În scurt timp știa exact ce are de făcut și unde erau puse cele necesare. Nu trecea o zi În care
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Mama trebăluia din zori În seară pe lângă casă, și-a pregătit grădinița de zarzavat Încă din toamnă ca și vecinii lor. Săndica se ocupa de flori iar Prâslea sulfa În puful păpădiilor Înflorite a doua oară, minunându-se cum zboară puful. Capul familiei și-a luat munca În serios și În scurt timp știa exact ce are de făcut și unde erau puse cele necesare. Nu trecea o zi În care să nu-I trimită Bunului Dumnezeu un gând de mulțumire
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
iarbă, cu jocuri de săgeți și de cuvinte spuse de mire; cu salturi și voci amatoare de bătrâni erau cântece străine-n rostire. Încerc pereții camerei cu tapetul de mătase violet, afrodisiac înflăcărat, ca părul viu, șerpuind peste perna de puf. Eroare, pereții s-au măcinat; am ascultat cum vâjâie la colțuri dezordinea vântului, sau respirația mea cu obrazul ciupit de vărsat, destramă zbârcit, cenușiu brâul care a fost cândva colorat și viu. Spori microscopici dansează pe zid, un miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
spus mamei tale că mergem acolo? Ei, i-am spus, strîmbă Ilinca buzele, cum era să-i spun așa ceva?... Dar am întrebat-o dac-a auzit vreodată de Peștera Liliecilor. Și ce-a răspuns? întrebă Virgil luîndu-i din păr un puf de păpădie. A zis că a auzit de la bunicul ei, dar căă... C-c-c-că ce? deveni și Nuțu curios. Că... acolo nu se duce nimeni... Și mi-a spus un fel de poveste, ori legendă, nu știu ce-i, da-i grozav de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mare: un cap, un chip nemaivăzut; o față extrem de netedă, de culoare gri, doi ochi mari de culoarea chihlimbarului și sprincene ca de sidef, o gură normală, cu un nas potrivit. O frunte înaltă de la care pleacă un fel de puf capilar argintiu care se termina la spate cu mai multe șuvițe de păr lung de o culoare alb-argintie. In rest două măini, două picioare la un corp de o înălțime de 1,80 m. Profesorul (rupe suspansul): Bucuroși de oaspeți
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
atunci. Ca atunci când erau tineri și venea la ea, câteodată, dimineața, cu gleznele încă umezite de rouă și reci ca de gheață. Pleacă de-aici, râdea ea, cu picioarele astea reptiliene! Rusul se strecura însă fără cuvinte sub plapuma din puf de gâscă. „Pleacă de-aici“, murmurase în gând Dominique cea de-acum, fără râs și cu ochelari ordonat așezați pe noptieră, în linie cu muchia vișinie a cărții. Gleznele se opriseră, umede, în iarba încă acoperită de brumă. Pleoapele se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
încă, de noapte. Clanța grăise din nou pe limba ei dogită și supărătoare, ca un bisturiu modern, decupând trecutul de prezent, caute rizând rana, despărțind, pe vecie, vasele de sânge, clocotele de rouă, pe Dominique cea tânără, de sub plapuma din puf de gâscă, de rusul gârbov care-și legase șireturile în capul gră dinii, acolo unde fusese odată lavandă și acum nu mai era. 37. În vis Blond. Ca ea. Așa creștea Leovigildo. Blond ca mama lui imaginară. Imaginată. Aievea numai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
roșie a căminului aprinde spațiul reflectându-se în burduf, în clești; Clarita în fața flăcărilor care dansează se dezbracă pentru a se încălzi și-și întinde picioarele mici; lumina îi aprinde fața și alunecă pe ea, pe tenul său al cărei puf de caisă, de dulce caisă cu puf, culege și cerne lumina. Și ochii, acești ochi atât de singuri, sunt făcuți pentru a privi liniștiți. Ah, ce animal! Ce animal domestic grațios această fată! O pisicuță leneșă, atrăgătoare, silențioasă... Și când
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
în burduf, în clești; Clarita în fața flăcărilor care dansează se dezbracă pentru a se încălzi și-și întinde picioarele mici; lumina îi aprinde fața și alunecă pe ea, pe tenul său al cărei puf de caisă, de dulce caisă cu puf, culege și cerne lumina. Și ochii, acești ochi atât de singuri, sunt făcuți pentru a privi liniștiți. Ah, ce animal! Ce animal domestic grațios această fată! O pisicuță leneșă, atrăgătoare, silențioasă... Și când vorbește? Ce frumoase simplități spune! În special
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
râului; din albii plopi ning semințe înaripate, fulgi de viață. Și vede cum se îmbulzesc oamenii să vadă ceva. Vede plutind pe ape, adus de curent, un mort. Pare că doarme, legănat de valuri suave. Merge să se odihnească în puful de semințe al plopilor. "Omul viu se duce la fund, mortul plutește gândește Apolodor și începe să se agite în el sângele patern, principiul lui Arhimede cântărește acum mai puțin decât apa... greutatea specifică mai mică decât zero14; viu cântărea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cu frișcă.Am ciocnit o cupă cu șampanie.Lecțiile de dans au debutat pe cele mai frumoase melodii.Pașii mei erau nesiguri.Plictisită de lipsa mea de talent coregrafic s-a prăbușit în fotoliu.Bosumflată nu-mi mai acorda atenție.Puful blond al feței m-a ispitit s-o mângâi pe obraz.Mi-a prins mâna,m-a tras spre ea .I-am simțit parfumul.Buclele ei roșcate s-au revărsat pe fața mea în evantai. Am uzitat de manevra lui
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
sosind din ce în ce mai multe legiuni de mumii bronzate pentru cure cu Gerovital, le-a mai trebuit cineva ca mine, și până la urmă au adus-o, de nu știu unde, pe Imola. Când am văzut-o prima oară, am înmărmurit... zâmbet nemilos însoțit de puf mitologic pe antebrațe și pâlpâit virginal din pleoape umbrite cu albastru. Nu doar că arăta ca Afrodita coborâtă impertinent pe pământ și avea haine ca în revistele de design avangardist, dar mai și vorbea impecabil toate limbile, în special engleza
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
schelăriei eterate. Când veți fi lepădați, veți ști măcar că lăsați în urmă o reputație de profesionist. Tatuata arogantă, spuneam, după ce și-a exhibat suficient glezna spre folosul meu, rotind-o și arătând convingător că are deasupra ei exact cantitatea de puf care o face sensibilă la respirație Îchiar și a ei în anumite momente de contorsiune), i-a declarat băiatului așezat șovăielnic în fața ei Îbăiat atât de insignifiant, încât a trebuit să ies și să reintru de câteva ori pe terasă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
nu avea să ne spioneze nimeni de acolo. După ce mă golisem în ea, se ridicase și se apucase să se îmbrace, gânditoare. — Nu te speli un pic? am întrebat-o. Abia se ștersese de transpirație pe față și brațe, dar puful burții îi lucea năclăit. M-a privit cu reproș. — Dar ce am? S-a verificat în oglindă, nedumerită. — Cum ce ai?! Scrie stupru pe fruntea ta. Ești radioac tivă. Emani luxură ilicită. S-a întors spre mine, mirată. Da, i-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
poate din dorința nerostită de a se trezi, la un moment dat, cu o burtă de baron Münchausen. Ei, da, Amalia era înciudată atunci, strângea buzele dezaprobator, țuguindu-le aproape indecent, bătea tactul din piciorul stâng, încălțat în papuc cu puf albastru și ochi de Mickey Mouse (privirea era crucișă), și ofta resemnată, ridicând ochii către lustra din tavan, parcă implorând mila divină sau intervenția bruscă a vecinilor de deasupra, cei care loveau cu un băț în podea de fiecare dată
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ochi mult prea mari, ca și cum sculptorul anonim ar fi ținut cu tot dinadinsul ca personajul său să dea senzația că este prizonierul etern al unei priviri holbate, inexplicabile. Picioarele bătrânei, introduse în papuci moi, confortabili, călduroși, cu o sferă de puf albă plasată la o treime de vârf, se odihnesc de minute bune pe covorul gros (aveți grijă la culoarea covorului, ar fi păcat să nu existe o oarecare simbioză cromatică între acesta și draperii), unul în care sunetul pașilor se
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Alice și cele două prietene îl luaseră în primire pe Paul, colegul lui Radu și se pare că aveau să înceapă un joc de cărți. Petre rămăsese cu Beatrice. Ea era îmbrăcată într-o salopetă neagră, ce părea căptușită cu puf. Costumul îi venea foarte bine. Își strânsese frumusețea aceea de păr, îl înghesuise într-o glugă mare, în jurul feței. Avea mănușile prinse copilărește, pe după gât, cu un șnur și o agrafă mare, interesantă și ghetuțe cu talpa foarte groasă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
oasele: Sărăcia noastră, aiureala asta după cine știe ce nemurire, gîdiliciul, un rîs deșirat o viață întreagă orientat spre sfîrșit un rîs deșirat, ridicol. Drept mulțumire pentru lapte pisica ne aduce doi pui morți de rîndunică. Șlițuri albe, lipite în măști de puf. Deasupra greu copăcelul de soc cu ciorchinii lui negri. De cîtă vreme stă aici asfințitul! O pală de vînt vine și se înfoaie în stejarii neclintiți. Ne lipim trupurile de foșnetele nopții, siluete de grafit negre, frăgezite. Vîntul lovește. O
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]