KorAP: Find »[drukola/base=pufni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...51 >

1,270 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

știi, copac ofilit, frunză veștejită, că această măreață Uniune Europeană va fi ca o mamă pentru noi. Își va descheia bluza și ne va da să sugem lapte de la țâța ei rotofeie.,, Antoniu dă din mână a lehamite, după care pufnește din nou În râs cu gândul la mâncare. Bâjbâie după un capăt de lumânare pe care-l aprinde lipindu-l de fundul unei cești ciobite. Ce faci Kawabata? Somnolezi ca nesimțitul? Domnul ți-a trimis toate bunătățile astea și tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
sau furișându-se. Dar apropo, ar fi bine să-ți aduci ca și Ben, o femeie lângă tine. Cine știe, poate israelienii vor da la schimb locuințe. Cel mai bine ar fi să câștigi niște bani, publicând o carte....,, Antoniu pufnește În râs, pentru prima oară după mult timp. I se pare de-a dreptul hilar, ca cineva să-i plătească o eventuală carte publicată. -Kawabata, păun jumulit, când am hotărât să duc viața de vagabond, am Înlăturat din ea două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

Himmel, vă vine să credeți ce trebuie să Îndur? Întinse un bol cu un conținut greu de identificat. De când Rosa s-a angajat la fabrica aia de bere, nimic nu mai e cum a fost. Asta e așa-numita „emancipare“? Pufnind, Else roti brațele, apoi ne-am reluat drumul anevoios, spre Otto. Amintindu-mi de ceapa prăjită, am admis că, până la urmă, nu m-ar fi deranjat să Îmbuc ceva. După care mi-am luat inima-n dinți și, cu ultimele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

Hannah a fost fugărită de la școală până acasă de-o gașcă de derbedei bănuiți a fi huligani antisemiți. Părinții mei erau înnebuniți de spaimă. Când unchiului Hymie i-au ajuns însă la urechi aceste întâmplări, mai că nu l-a pufnit râsul: — Vă mai mirați de chestiile astea? Trăiți înconjurați din toate părțile de goimi și încă vă mai mirați? Singurul loc unde ar trebui să trăiască un evreu este între evrei, mai ales, zicea el apăsat și sensul sublinierii lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
rasa asta umană atât de superficială și găunoasă, care nu știe decât să bea, să divorțeze și să se bată cu pumnii. Imbecilii ăștia mâncători de spurcăciuni nu știu decât să se bată cu pumnul în piept, să insulte, să pufnească din nas disprețuitori și, mai devreme sau mai târziu, să lovească. Ah, și mai știu, geniile astea, să iasă la pădure înarmați cu o pușcă, să răpună căprioarele nevinovate, căprioarele care noșn3 liniștite cu poame și cu iarbă, iar apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
împrietenesc cu o tânără cu ochii verzi și pielea smeadă, care-i locotenentă în armata israeliană. Locotenenta mă duce la un bar de noapte din zona portului. Clienții, îmi explică ea, sunt în marea lor majoritate docheri. Docheri evrei? Da. Pufnesc în râs și ea mă întreabă ce mi se pare așa de nostim. Mă excită silueta ei minionă, voluptoasă, cu mijlocul ferm încins de centura lată, kaki. Dar ce fătucă hotărâtă, stăpână pe sine și lipsită de simțul umorului! Nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Nici nu știu dacă mi-ar îngădui să comand și pentru ea, chiar dacă i-aș vorbi limba. Ce preferi, mă întreabă ea după ce amândoi am dat pe gât câte o sticlă de bere evreiască, tractoarele, buldozerele sau tancurile? și iar pufnesc în râs. O invit la mine la hotel. Ajunși în cameră, o dăm pe mozoleală, pipăială, începem să ne dezbrăcăm și, prompt, îmi dispare erecția. — Vezi, îmi spune locotenenta, confirmându-și parcă bănuielile, nu mă placi. Deloc. — O, ba da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

mărunțel, Încruntat și prost dispus, gâfâind lângă el. Du-te imediat la maiorul Petkovici. E chemat la telefon. Cei de la postul de gardă nu răspund. — Telefonul s-a defectat noaptea trecută, explică Ninici, când a nins așa de mult. — Incompetență, pufni funcționarul. — Vine astăzi cineva din oraș să-l repare. Ezită puțin, apoi spuse: — Maiorul n-o să iasă În zăpadă. Are la el În Încăpere un foc uite-atât de mare. — Prostule! Imbecilule! spuse funcționarul. La telefon e șeful poliției din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

Pot să Îi găsesc, spuse ea, numai că, Sanford, nu se știe dacă proprietarul Îi va vinde. Tu ai putea convinge un bărbat să-ți dea Întregul portofoliu pe care-l deține numai făcându-i cu ochiul, flirtă Sanford. Lauren pufni În râs. —O să fac tot ce pot, răspunse. Îți mulțumesc, draga mea, zise Sanford. O sărută pe obraz și se ridică, Împleticindu-se nesigur de pe taburet ca să plece. —Trebuie să plec, dar să mă ții la curent, OK? Lauren dădu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
posomorâtă. Am bătut-o pe umăr: —Bună, Phoebe! Phoebe s-a Întors și s-a uitat la mine. S-a chiorât la căruciorul meu care dădea pe dinafară. Nu dădu nici măcar un semn cum că m-ar fi recunoscut. Brusc, pufni: —Sylvie! Tu erai? Pentru o clipă, nu te-am recunoscut. Cu toate alea de curățat după tine. Nu era de mirare că eram de nerecunoscut. Nu mai făceam nici pe departe la fel de mult sex ca Înainte. Eu și Hunter obișnuiam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Partea proastă era că nici una dintre noi nu putea să vadă pe nici unul dintre ei, căci restaurantul era atât de aglomerat, Încât era imposibil să vezi unde era cineva. Asta este aproape mai bine decât balul meu de Anul Nou, pufni Alixe, pe când cerceta mulțimea cu privirea. Dacă nu ar fi o Înmormântare, m-aș distra de minune. Ia uite, e și Margarita Missoni. Privi spre o fată zveltă, Îmbrăcată Într-o rochie neagră, tricotată, lungă până la pământ, cu frunze argintii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
că, dacă Îmi cumpăr un colier, trebuie să Îmi iau și inelul, și brățara, și cerceii. Nu sunt În stare niciodată să-mi iau doar colierul. Nici nu vă puteți imagina ce necazuri am cu mine Însămi pe tema asta, pufni ea. Ador rochia ta. — Voiam să stau pur și simplu sub plapumă În seara asta, așa că asta e cămașa mea de noapte, replică Valerie. Această remarcă a lui Valerie fu puțin inspirată. Era Îmbrăcată cu o rochie de cocktail neagră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

în armonie cu toată această splendoare a naturii. Ca să înțeleg ce simte Mona, îmi lipesc fruntea de geam. Aerul condiționat merge, dar sticla frige ca focul. Ciudată coincidență: în atlas, toată California apare în aceeași culoare galben aprins. Și Stridie pufnește pe nas, cu o mișcare rapidă care-i dă capul pe spate. Se uită lung la Mona și zice: — Nici un indian n-a avut vreodată parte de așa ceva. Pe vremea cowboy-lor nu existau ciulini călători, zice. Semințele de ciulini au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

un bărbat îmbrăcat într-o haină de blană, cu o geantă de voiaj agățată de umărul stîng. Am reținut un loc telefonic, dar stau la rînd. Ia mai taci! îi aruncă șoferul o privire trecînd pe lîngă el. Ești obraznic pufnește bărbatul în haină de blană. Prost crescut vociferează o femeie. Dacă eram eu bărbat, îl luam de umăr și... Discuția se încinge. Bărbatul în haină de blană ajunge la ghișeu, își ia biletul, îl pune în portmoneu și, cu actele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ceașca pusă lîngă telefon -, vine cu cursa rapidă. Cred că abia aștepți rîde sonor Paula, întinzîndu-se după țigări. Am auzit cum îți dădea sfaturi profesorul; ar fi trebuit să nu te primesc azi la mine... Ca să-ți tihnească telefoanele inginerului? pufnește ironic Radu. Proastă cafea! Mai bine făceai nes decît amestec. Un puști obraznic, zău! face un gest evaziv Paula, aprinzîndu-și țigara ținută între dinți. Am călătorit odată cu trenul împreună..., a aflat cum mă cheamă... Prin fumul țigării, în semiîntunericul camerei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
acoperă orice zgomot. Reîntoarsă din pauză cu forțe noi, studenta atacă mai departe foaia albă, confruntînd, din cînd în cînd, cele calculate de ea cu ceea ce are în caietul de curs. Actorul întoarce pagina revistei, se încruntă, apoi, ca sugrumat, pufnește un "extraordinar!", lovind cu dosul palmei pagina, închizînd revista, lăsînd-o pe brațe, să se poată ocupa de ziare. Vecina aruncă spre el un colț de privire dojenitoare, clintindu-și puțin capul în interiorul albului polar ce-i dă un aer de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mișcare, țăranul trage furca din coșul căruței, de sub fîn și se aține cu ea lîngă oblonul ridicat, iscodind cu privirea interiorul. Colo, între geamantan și coșul acela de nuiele arată șoferul. Un cîne de odaie, o fi ieșit din coș pufnește dezumflat bătrînul Neculai Vlădeanu, ducînd furca la căruță, luînd apoi un mănunchi de fîn cu care începe să șteargă spinările cailor. Șoferul urcă furios în mașină și aprinde lumina, să poată fi văzut mai bine: Cine-i cu cîinele de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dom'le, dă-i drumul naibii, faceți teorie?! strigă unul din spate. Dă-l dracului de cîine! Nu plec pînă nu coboară cîinele! Dă geamantanele înapoi arată profesorul spre căruța care întoarce în față, în mijlocul șoselei și mai vorbim. Extraordinar! pufnește actorul, renunțînd la ziar. Ce-i aici, de ce ne-am oprit? întreabă spre vecina retrasă în interiorul gulerului alb, învinsă de atitudinea profesorului. Faceți cumva alergie la prezența javrelor? o întreabă. Păcat! spune, după o clipă, văzînd că nu obține nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
decît în roz. Ți-o închipui stînd la coadă undeva, ori lovindu-se de greutăți? Mi-o închipui goală, pe marginea patului meu, înainte de-a se răsturna a răspuns Mihai cu ciudă, amețit de vodca băută deja. Hm! a pufnit secretarul literar peste zece ani, cînd o să ai vîrsta mea, să-ți lași mustață, să ai pe sub ce rîde. Ca și hîrtia albă din fața scriitorilor de talent, paturile lor ar trebui să se răzvrătească, să nu suporte orice, nici ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sprijinindu-și coatele pe genunchii goi, iar studenta, nemulțumită că șoferul nu aprinde măcar un bec, să mai poată învăța, și-a băgat caietele în trăistuță, încercînd să moțăie și ea, stînjenită de Lazăr, singurul care se agită tot timpul, pufnind nervos. Nu te supăra, ce ai? îl întreabă. Draci, nu se vede? Ba da, dar de ce? De plăcere. Că numai drumul ăsta îmi lipsea mie azi. Cum rămîne cu Universul? Finit, au ba? N-am ajuns la cursul acela. Cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și-i prinde brațul: Poate-mi spui, totuși. Vezi că-mi rupi capotul. Îți iau altul! Zău?! Și cu asta crezi c-ai rezolvat-o? Ce-ai face dacă n-ai avea atîția bani? M-aș simți iubit mai puțin pufnește Radu, eliberînd-o, întorcîndu-se în cameră. Peste vreun sfert de oră, cînd se reîntoarce și ea, Paula îl găsește stînd la fereastră, în întuneric, privind afară, pe lîngă draperia ferită puțin. Degeaba te-ai supărat, Radule. La mine de ce nu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu zgomot lampa de control pe bord, îndreptată spre înainte, și se prăbușește în scaun, oftînd prelung, dezumflat. Pînă aici i-a fost murmură, aprinzînd lumina de interior. Dă lopata! spune țăranul, apropiindu-se cu mîna întinsă. La ce bun?! pufnește șoferul, arătînd cu capul înainte. Doar n-o să stăm aici! se miră, dezorientat, profesorul. Sînt așteptat. La șapte jumătate... Toți sîntem așteptați i-o întoarce sec șoferul. Și-atunci, stăm și ne lamentăm?! Nu stăm. O să ne întoarcem. Poate reușim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Pe cînd vinul bun, cu aromă, băut pe îndelete, aici, acasă, în tihnă... spune el sacadat, cu privirea pierdută, aruncînd mereu buza de jos înainte. Da, precizează prompt, continuînd dialogul imaginar cu condiția să ai vinul bun, cu aromă apoi, pufnind trist: că dacă ai acasă doar vin de surcele, ambalat ca pentru expoziție... Auzi, să faci cum ți-am zis: aduci părinții să doarmă la mine; o să-mi facă plăcere să-i revăd. Cu tat-tu am eu o răfuială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
eram mai bărbat dacă-i rupeam două-trei coaste?! Insinuezi că mă-nșeală pentru că nu-s bărbat?... Dom' Muraru... îngînă Mihai, vrînd să-l tempereze, îngrozit de gîndul că, puțin dacă mai ridică vocea Muraru, vor fi în centrul atenției. Hm! pufnește Muraru pe nări ca un bivol ce vede roșu vrei să zici că are îndoieli în privința tatălui, de-aceea nu lasă copilul?! Asta vrei să zici?! Asta gîndiți dumneavoastră! i-o taie Mihai, la fel de încet, printre dinți. Îndrăznești să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cumnată-miu. La unitățile de alimentație publică pe care le controlează se mai aduc țigări străine și, cîteodată, băuturi... Ei, rîde Ion cum ți se pare marele Theodor Săteanu? I-a trimis lui taică-su vițel, sau nu? Ce vițel?! pufnește în rîs Mihai, căscînd prelung, a somn. Ion își aprinde o țigară, pe care o fumează încet, savurînd-o. Nu-i răspunde lui Mihai, preocupat să răsfoiască o revistă literară găsită pe birou, printre cele de specialitate. E rentabil să faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]