211 matches
-
a apărut în anii 30, în România și care a avut o viață scurtă, dar care a făcut furori la acea vreme. Se numea ”Pulă” și din cauza acestui nume, autorii au ajuns în spatele gratiilor. Potrivit Wikipedia, ”Pulă”, subintitulată ”Revistă de Pulă Modernă” sau ”Organ Universal”, este o revistă avangardistă românească scoasă de Aurel Baranga, Gherasim Luca, Paul Păun și Jules Perahim, anterior redactori ai revistei ”Alge”. A apărut într-un singur număr, pe data de 1 octombrie 1931. Conform lui Sașa
Jurnaliști români băgați la închisoare din cauza numelui revistei () [Corola-journal/Journalistic/81347_a_82672]
-
Conform lui Sașa Pană, 20 de exemplare au fost imprimate, dintre care doar 7 exemplare au fost distribuite. În interiorul revistei se află o fotografie cu doi dintre autori, în pielea goală, sub care se află precizarea: „Redactorii șefi ai revistei Pulă la lucru“. Dintre cele 13 exemplare, unul a ajuns la Sașa Pană, directorul revistei unu, iar altul i-a fost trimis profesorului lor, Nicolae Iorga, cu dedicația "Tu ai? N-ai!". Iorga s-a enervat și i-a reclamat pentru
Jurnaliști români băgați la închisoare din cauza numelui revistei () [Corola-journal/Journalistic/81347_a_82672]
-
Moga Olivia, 67 ani l Bozdorog Dumitru, 53 ani l Baier Ileana, 69 ani l Bosneag Alexandru, 75 ani l Teleagă Maria, 81 ani l Stamate Gheorghe, 74 ani l Turtureanu Irma, 89 ani l Bartolf Maria, 94 ani l Pule Roza, 82 ani l Fanu Robert-Cristian, 31 ani l Bireu Ilona, 77 ani l Sandu Gheorghe, 68 ani l Miculaș Vasile, 43 ani l Ardelean Ana, 85 ani l Petrovic Anca, 30 ani.
Agenda2004-18-04-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/282374_a_283703]
-
priviți cu simpatie, dar și cu un soi de melancolie dureroasă. Chiar dacă uneori cuvintele pot să șocheze, mesajul poemului este unul cât se poate de diafan: "Elevi cu unghiile murdare/ Și cu dezordini grave-n inemi,/ Ce desenați pe garduri pule/ Și pizde, ne'nțeleși de nimeni,// Voi, fumătorii din closete,/ Veșnic căzuți la matematici,/ Cu visurile -n debandadă/ Pe globii ochilor extatici,/ Înzăpeziți de vreo femeie/ În sâni rotunzi ca Polul Nord,/ Sarcastic rași în cap cu briciul,/ Cu absolut nimic
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
de pui. Le-am întrebat: — Fetelor, voi faceți treburile alea așa și pe dincolo? Au pufnit după legea lor, moment în care au apărut trei matahale, humanoizii lor, din care unul tatuat, cu șlapi Adidas, care mi-a răcnit: „Băi, pulă, ce te bagi?“ M-am uitat fix în ochii masculului alfa și l-am informat că mă bag pentru că așa vrea mușchiul meu. M-a examinat rapid, dar bovin, și mi-a urlat sacadat: — Bă, tu ai sânge în instalație
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
meu. M-a examinat rapid, dar bovin, și mi-a urlat sacadat: — Bă, tu ai sânge în instalație? I-am răspuns prompt, umflându-mi pieptul Îcăci așa se face la primate, știu din lecturile de antropologie): — Da, băi, hambârlaie. — Bă, pulă, a răcnit iar, repetându-se dizgrațios - și mi-a trimis un pumn în figură cum nu mai primisem din adolescență, un pumn din ăla care te umflă de panică animalică, pentru că bun, bine, știi că vei avea o arcadă spartă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
se vedea că e muncitoare și cinstită. — Mi-am uitat pachetul de cărți de tarot, i-am zis. — Poftiți, mi l-a întins. — Permiteți-mi să vă vuvuiesc și eu. A tăcut timidă, cu șarm avar. Mi-au răcnit „bă, pulă“, m-am plâns, sorbind din tr-un mojito prost, dar în care frunzele de mentă fuseseră pocnite de mâinile ei mari. Ce oameni dizgra țioși. — Puteau să vă răcnească „bă, puță“, mi-a zis. De fapt, spunându-vă „bă, pulă“ v-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
bă, pulă“, m-am plâns, sorbind din tr-un mojito prost, dar în care frunzele de mentă fuseseră pocnite de mâinile ei mari. Ce oameni dizgra țioși. — Puteau să vă răcnească „bă, puță“, mi-a zis. De fapt, spunându-vă „bă, pulă“ v-au arătat foarte mult respect. Când dai de așa o fată cinstită și muncitoare, știi că e filonul magnific pe care nu-l vei exploata. Oamenii se plictisesc cu fetele muncitoare și cinstite. Am plecat. îndrăgostit de ea, nici măcar
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cum îl chema cu adevărat." De ce să nu-i zic Flocică, mamă?", întrebase, dar mama lui se enervase și mai tare: "Fiindcă nu-ți dau eu voie, e bine?" Mircea ajunsese totuși să știe că anumite cuvinte erau mereu porcarii. Pulă, pizdă, fut erau cuvinte ce nu trebuiau spuse niciodată în prezența oamenilor mari. Ceva mai puțin grave erau căcat (și chiar rahat, deși până și ai lui mai ziceau așa) și dracul, în locul căruia trebuia să spui mereu naiba. Totuși
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
data asta aude un birjar că zice "Futu-i mama lui!" Fuge iar la taică-su: "Tată, ce-nseamnă futu-i mama lui?" Păi, ce să-nsemne? Scaunu-ăsta pe care-mi bărbieresc clienții." Bun. Iese iar copilul și aude cu-vîntul "pulă". "Ce-nseamnă pulă, tată?" "Briciul meu, asta înseamnă". Și ultima dată iese copilul afară și aude "să fute". Iar se duce la taică-su: "Tată, ce-nseamnă să fute?" "Adică să bărbierească". Dup-aia frizerul pleacă undeva cu o treabă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un birjar că zice "Futu-i mama lui!" Fuge iar la taică-su: "Tată, ce-nseamnă futu-i mama lui?" Păi, ce să-nsemne? Scaunu-ăsta pe care-mi bărbieresc clienții." Bun. Iese iar copilul și aude cu-vîntul "pulă". "Ce-nseamnă pulă, tată?" "Briciul meu, asta înseamnă". Și ultima dată iese copilul afară și aude "să fute". Iar se duce la taică-su: "Tată, ce-nseamnă să fute?" "Adică să bărbierească". Dup-aia frizerul pleacă undeva cu o treabă și-l lasă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Replica ei favorită din întreaga proză engleză este o capodoperă: — Fute-mă-n pizdă, Futangiule, până leșin. Când mă bășesc în cadă, ea îngenunchează goală pe dușumeaua de gresie, se apleacă și sărută bulele de pârț. Îmi stă înfiptă-n pulă în timp ce mă cac, vârându-mi în gură un sfârc cât o pricomigdală, gângurindu-mi între timp la ureche cele mai cumplite măscări pe care le-a învățat la viața ei. Își umple gura cu cuburi de gheață până îi îngheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în spatele unui panou publicitar în drum spre bar-mițva. Ei bine, vreau să mărturisesc totul până la capăt, Sfinția Ta. Că aia - ăla - nu era primul pe care l-am avut. Pe primul l-am avut în intimitatea locuinței noastre, înfășurat pe pulă, în baie, la trei și jumătate - iar apoi, încă o dată, în dinții furculiței, la cinci și jumătate, laolaltă cu ceilalți membri ai nevinovatei mele familii. Bun. Acum știi care-i lucrul cel mai urât pe care l-am făcut vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cele din urmă, cea care ne pune în mișcare e Maimuța. Se apropie de Lina, se înalță deasupra ei (of, Doamne, nu mi-e ea de-ajuns? nu mi-o fi ajungând cu vârf și îndesat pentru nevoile mele? câte pule am?) și își băgă mâna între picioarele fufei. Ne-am imaginat scena asta dinainte, în fel și chip, am visat-o cu glas tare timp de luni de zile și, cu toate astea, rămân ca lovit cu leuca văzând cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Te rog, nu mă umili! N-aș putea răbda una ca asta! Căci tu ești cel mai bun bărbat, femeie sau copil pe care l-am cunoscut vreodată! Din tot regnul animal! Ah, Păsuleț, ai o minte mare și-o pulă mare, și te iubesc! Și-apoi, pe banca aflată la nu mai mult de șaizeci de metri de vila familiei Lindsay, și-a îngropat peruca în poala mea și mi-a luat-o la muie. — Maimuțo, nu, am implorat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de lături, Mirelo, darul și pomana. Chiar îi lipsea, dar e tot atât de adevărat că nici de prietene nu s-ar fi lipsit, oricât ar fi scos-o din sărite bârfele lor, păi, curva aia de Mirela ar mânca-o pă pulă, și uită-te la ea că-i de Doamne ferește, și mai zice de altele, păi, n-ar fi avut decât să le dea dreptate în sinea ei, păi, lipsa asta, păi, darul și pomana, răul obicei, dobândit în pripă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Mirelei, un castron cu cârnați prăjiți și farfurioare cu tobă, șorici, șuncă și castraveciori murați. Moldovenii ei de la țară tăiaseră porcul și-i trimiseseră pachet, finuțo, la mulți ani, ia de bagă-n fizic, avem di toate, sărbători fericite și pule belite, până vine Roberto am terminat și porcu’... Cum de pusese italianu’ ochii pe așa ceva? Mirela înfuleca de zor la cârnați, socotind că nu s-ar fi dat pe una ca Geta, cât de friptă de foame o fi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de unde, nășico, a-nghețat balta, hi-hi-hi, să vedem, oi muri cu pâine și margarină și marmeladă, fiertură de orez și cartofi?... Mi-e că nici mult n-ai mai fi avut până să mori. Ți-a dat Velicu sărbători fericite și pule belite, Mirelo, uită-te la tine, c-ai ajuns ca o scoabă. Pune mâna să mănânci, că nu-i de glumă, și nu te mai văita ca idioata - nu mai pune la inimă toate răhățișurile, că cine m-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sârma. Se întoarse spre Rafael: ca mâine te văz și pe tine-așa. Știi... parcă te-aș ști din vedere. Te-am întrebat de unde ești că m-am mirat că nu-l știi pe Zizi. Mărgărite, mânca-ne-ai dă pulă, restu’ nu mi-l dai? Care rest, nea Ghețule? — Ce să zic, tată, face Răzvănel. Mare vedetă și Zizi ăsta, ca să-l știe toată lumea ca pe președintele Iliescu. — Restu’ dă la bere, bă, iar faci pă prostu’ cu mine? — Degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
unde boxerii noștri au blocat soarele, se uită la urmele albe pe care bikinii lui Jamie le-au lăsat în spate, paloarea aproape strălucind în semiântunericul băii, apa curgând puternic din capul masiv de duș din crom peste noi și pulile noastre se ridică în unghiuri ascuțite și Bobby se trage de ștoi, țeapăn și gros, coaiele îi atârnă strâmte dedesubt, mușchii umerilor încordându-i-se când și-o freacă și se uită la mine, privirile ni se întâlnesc și mârâie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
a simțit că se născuse Într-un corp nepotrivit. Într-o zi, când eram În vestiar, mi-a spus cu vocea ei din sudul Bronxului: ― Era așa, de parcă... hopa! Cine mi-a pus pula asta? Eu n-am cerut nici o pulă! Totuși deocamdată tot acolo era. Și asta veneau bărbații să vadă. Zora, care gândea analitic, era de părere că admiratorii lui Carmen erau motivați de homosexualitatea lor latentă. Dar Carmen se Împotrivea ideii. ― Prietenii mei sunt hetero. Vor o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fete, de asemenea liceene. Dumnezeule, ce era la gura lor! E probabil stupid, dar încă sânt șocat de fetele care vorbesc la fel de porcos ca și colegii lor. "Tu vorbești - îi spunea una celeilalte - care nici nu știi ce-i aia pulă? Să vorbești după ce o să te fuți și tu!" Cine erau inșii ăștia? în mod sigur nu erau generația Humanitas, dar nu erau nici măcar generația Pro... Și totuși, merg zilnic la o școală cu pretenție de universalitate a cunoștințelor, au acasă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
viața ei, că fără foc e știut că nu iese fum, și altfel la ce-ar mai vorbi-o nebuna de Cristidoaia, care și ea de la soacră-sa știe ? Da nu-i plăcea lu madam Ioaniu să povestească pân câte pule trecuse. Ea tot cu ale ei îi da-nainte, cum îi cumpăra Ioaniu coșuri de flori, și parfumuri, și pudre franțuzești, și blănuri, și toalete de la Paris, și ce gelos era când o ducea la baluri, la Cercu Militar... Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
socotise treizeci de zile la fiecare lună, așa că era, practic, inutil. Altul scrisese versuri: Cinci ani singuri o să mă plimb În celuă, și-aș dori să fiu cu soțioara-mi de mînă - iar cineva scrisese dedesubt: N-o să fie, băi pulă, o aranjează amicu’ ăl mai bun, ha ha. Duncan Închise ochii. Cine oare mai era treaz, se gîndi el, În toată clădirea? Poate că doar ofițerii. Îi auzeai cum treceau: Înainte și Înapoi la fiecare oră, ca figurinele dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
prin cadrul paturilor etajate. CÎnd se trînti cu toată greutatea, paturile se clătinară dintr-o parte În alta, trosniră și scîrțîiră ușor, ca priciurile de pe un vapor. Am putea fi marinari, se gîndi Duncan. — Îmi ești dator juma de dolar, pulă! — Dumnezeule! zise Fraser, ridicîndu-se din nou și dînd cu pumnii În saltea și mai violent. De ce nu pot sta liniștiți? Tacă-vă gura! strigă el, izbind peretele. — N-are rost, spuse Duncan căscînd. Nu te pot auzi. Acum o caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]