338 matches
-
trebuie să existe un echilibru perfect între pulsiunile inconștientului colectiv și normele valorice cu caracter cenzurat ale Supra-Eului colectiv. În cazul în care „presiunea” exercitată de normele și valorile Supra-Eului colectiv crește, asistăm la o acumulare sau la o încărcare pulsională a inconștientului colectiv manifestată prin acte de „autogresivitate”, conduite de refugiu etc. În cazul în care „presiunea” Supra-Eului colectiv scade sau se reduce considerabil, se produce o „descărcare pulsională” a inconștientului colectiv manifestată prin acte de violență heteroagresivă, delincventă etc.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Supra-Eului colectiv crește, asistăm la o acumulare sau la o încărcare pulsională a inconștientului colectiv manifestată prin acte de „autogresivitate”, conduite de refugiu etc. În cazul în care „presiunea” Supra-Eului colectiv scade sau se reduce considerabil, se produce o „descărcare pulsională” a inconștientului colectiv manifestată prin acte de violență heteroagresivă, delincventă etc. În afara acestor două situații, vizând raportul Supra-Eului colectiv/Inconștient colectiv, pulsiunile inconștientului colectiv se descarcă și prin forme sublimate. Acestea au caracterul unor „conduite colective” acceptate social, cu caracter
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
specifice care produc acest tip de manifestări psihopatologice. Ele sunt manifestările inconștientului colectiv, eliberat de sub acțiunea cenzurat-normativă, cu caracter represiv a Supra-Eului colectiv. Ceea ce caracterizează, din punct de vedere psihologic, grupele social-umane este faptul că acestea sunt dominate de dinamica pulsională a inconștientului colectiv. Această dinamică se manifestă, așa cum am mai spus, prin legea reprezentărilor colective și legea participației. În virtutea primei legi, toți membrii grupului uman împărtășesc aceleași opinii, credințe, model de gândire „preconceput”, de regulă cu caracter irațional sau ilogic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pierderea inițiativei individuale; influențare emoțională reciprocă printr-un proces de inducție sugestivă colectivă; automatizarea sau „robotizarea” membrilor grupului social-uman; reprezentări colective unice care înlocuiesc gândirea logică individuală și pe cea creativă. Față de cele de mai sus asistăm la o eliberare pulsională primară de factură agresivă, sau, dimpotrivă, la o retragere anxioasă de tipul conduitelor de refugiu. Ambele forme de manifestare atitudinală au ca rol compensarea sau chiar anularea efectelor psihotraumatizante ale factorilor etiologici asupra grupului social-uman. 4) Manifestări în plan relațional
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
valorile sunt cele care contribuie la formarea Supra-Eului colectiv prin intermediul căruia sunt normate și controlate conduitele, acțiunile și formele de gândire ale grupurilor umane. Deprecierea valorilor sau pierderea totală a acestora va duce la devalorizarea Supra-Eului colectiv, favorizând „eliberarea” conținutului pulsional primar al inconștientului colectiv. Aceasta este consecința „crizei valorilor”, a stării de anomie socială. Consecințele acesteia sunt extrem de variate. În locul valorilor tradiționale, pe care se întemeiază structurile sufletești ale maselor, apar modele care se succed rapid nepermițând nici stabilitate, nici
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în viitor”, o anticipare a evenimentelor, de regulă reparator-compensatorii ale istoriei psiho-biografice anterioare grupului, așa cum se poate vedea în schema de mai jos. I. II. I) Zona de sublimare psiho-culturală a Supra-Eului colectiv („întoarcerea în trecut”); II) Zona de descărcare pulsională a Inconștientului colectiv („proiecția în viitor”). În raport cu această organizare dinamică a grupelor social-umane, pot fi înțelese și clasificate tipurile de psihoze colective. Din cele două scheme de mai sus, se poate deduce în mod logic faptul că avem de-a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Inconștientul colectiv și se caracterizează printr-o acțiune de proiecție colectivă în viitor a grupelor social-umane. În această categorie sunt incluse următoarele tipuri de psihoze colective: Psihozele de descărcare în raport direct cu Inconștientul colectiv, manifestate prin descărcări ale tensiunilor pulsionale acumulate de masele umane, într-o formă negativă de manifestare a potențialului agresiv. Acestea sunt psihozele de violență. Psihozele expansive sunt manifestări psihopatologice colective dominate de tendințele proiective ale grupelor umane către viitor, ca o negare a prezentului. Ele sunt
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai diferite cum ar fi următoarele: grupurile Hippy, secte religioase sau pseudoreligioase, suicid colectiv, ritualuri sacrificiale sataniste etc. Aceste manifestări au un caracter emoțional. 3) Psihozele de descărcare Această categorie de psihoze colective se află în relație directă cu conținutul pulsional al Inconștientului colectiv al maselor sociale. Pulsiunile reprimate ale maselor, acumulate în timp, dau naștere la o mare încărcătură tensională, care se descarcă exploziv și haotic. Ele sunt considerate, din acest motiv, psihoze de descărcare pulsională. La baza acestui tip
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
relație directă cu conținutul pulsional al Inconștientului colectiv al maselor sociale. Pulsiunile reprimate ale maselor, acumulate în timp, dau naștere la o mare încărcătură tensională, care se descarcă exploziv și haotic. Ele sunt considerate, din acest motiv, psihoze de descărcare pulsională. La baza acestui tip de manifestări stă potențialul agresiv, latent, al maselor sociale. Descărcarea tensiunii psihice va lua aspecte diferite care au drept factor comun de manifestare violența. Din punct de vedere formal și în ceea ce privește conținutul tematic, aceste psihoze colective
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
teroriste etc.); competiții sportive dominate de violență (box, curse de tauri, lupte de cocoși, câini etc.); festivaluri muzicale sau de dans modern, bazate pe ritm care induc exaltarea simțurilor și o stare de extaz fizic prin care este descărcată tensiunea pulsională primară; confruntările dintre bandele rivale agresive etc. 4) Psihozele expansive Această categorie de psihoze colective cuprinde manifestările psihopatologice de masă, caracterizate printr-o proiecție în viitor. Ele constau dintr-un refuz al prezentului, pe care doresc să-l înlocuiască cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
motilității. Afazie: tulburare a limbajului de tip expresiv-motor (afazia Broeaca) sau receptiv-senzorial (afazia Wernike) datorită leziunii cortico-cerebrale a centrilor vorbirii din creier. Agitație: formă de comportament patologic de expresie motorie, mai mult sau mai puțin turbulentă și dezordonată, cu caracter pulsional, adesea ireflexiv, putând duce la acte de violență cu caracter de periculozitate atât pentru bolnav, cât și pentru anturajul acestuia. Agnozie: pierderea capacității de a recunoaște, înțelege și denumi semnificația diferiților stimuli senzoriali în absența unor tulburări de tip senzorial
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
gesturi) cu caracter afectat, lipsită de simplitate și naturalețe. Masochism: perversiune sexuală cu caracter pasiv care asociază plăcerea erotică cu durerea fizică. Este opusul sadismului. Mânie: stare de afect de scurtă durată și de mare intensitate, caracterizată printr-o descărcare pulsională asupra unui obiect sau a unei persoane. Megalomanie: impresia falsă a unor bolnavi deliranți, constând în supraevaluarea calităților personale. Melancolie: tulburare psihopatologică caracterizată prin dispoziție tristă, viziune pesimistă, inactivitate, idei delirante de negație și catastrofice, durere morală, monoideism trist, izolare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavul se consideră victima unor acțiuni ostile îndreptate împotriva sa din exterior. Perseverare: persistența sau repetarea unor atitudini și gesturi, nejustificate și inutile, de către bolnav. Perversitate: anomalie a tendințelor instinctuale, care sunt deviate de la modalitatea lor de utilizare și satisfacerea pulsională normală, producând, prin această „deturnare contra naturii”, satisfacție persoanei respective. Perversiuni sexuale: anomalii sau devianțe ale satisfacerii dorinței sexuale, asupra altui obiect sau persoană, diferite de cele care caracterizează dinamica normală a pulsiunii respective. Piromanie: impulsiunea obsedantă, irezistibilă și subită
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de acceptat dacă ținem seama de diversitatea mecanismelor de apărare. Laplanche și Pontalis (1967) subliniază pe bună dreptate importantele diferențe care există între raționalizare (în care intervin mecanisme intelectuale complexe), întoarcere asupra propriei persoane (care constituie un „destin” al țintei pulsionale), anulare retroactivă (operație compulsivă) și sublimare (în care pulsiunea este deviată către un scop non-sexual, vizând diferite obiecte valorizate social). A. Freud distingea și ea tehnicile (cum sunt izolarea și anularea retroactivă) de adevăratele procese instinctuale, cum ar fi regresiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
întoarcerea către propria persoană 9) transformarea în contrariu 10) sublimarea. A. Freud consacră capitolele 6 și 7 ale cărții sale studiului negării prin fantasmă, respectiv negării prin acte și vorbire. În capitolul 8, ea descrie retracția eului sau inhibiția emoției pulsionale - mecanism inclus în lista prezentată în concluzia lucrării (această listă diferă puțin de prima). Autoarea mai tratează aici identificarea cu agresorul (capitolul 9) și o formă de altruism (capitolul 10). În fine, în capitolul 12, ea menționează ascetismul și intelectualizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
acest caz, relatările subiecților sunt diferite de la bărbați la femei) sau în relație cu situații ce trimit la nevoia de securitate fizică. Prezentarea fiecărei relatări este urmată de patru întrebări cu privire la comportamentul subiectului în situația dată, precum și la răspunsul său pulsional fantasmat, la gândurile și sentimentele sale. Pentru fiecare întrebare sunt propuse cinci răspunsuri alternative, reprezentând tot atâtea grupuri de mecanisme de apărare. Dintre cele cinci răspunsuri diferite, subiectul trebuie să-l indice pe acela pe care presupune că l-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
constituie, de fapt, o propunere de semiologie psihopatologică funcțională. Pornind de la unele critici aduse semiologiei psihiatrice clasice - considerată prea închistată și centrată pe simptom -, Ionescu propune cercetarea aspectelor semiologice care pot fi calificate drept funcționale în virtutea scopurilor lor: reducerea tensiunii pulsionale și a angoasei ce rezultă din ea (ca în cazul mecanismelor de apărare) și, respectiv, adaptarea la schimbare, la condițiile externe (ca atunci când avem în vedere mecanismele de degajare și de coping). Această viziune asupra semiologiei pune accent pe aspectul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cere prea mult, ducându-l la revoltă sau la nevroză. Altruismul merită deci o revoltă vehementă, tocmai pentru că este irealizabil, de vreme ce „omul nu e o ființă blândă, care are nevoie de dragoste (...), el numărând pe bună dreptate printre atitudinile sale pulsionale și o parte însemnată de înclinație spre agresiune” (Freud, 1930/1995). Freud nu recunoaște că ar poseda el însuși vreo formă de altruism, afirmând, de altfel, cu franchețe: „În adâncul meu, sunt întru totul convins că dragii mei semeni, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Nu vom mai insista asupra celei de-a treia forme, întrucât aceste două mecanisme vor fi analizate mai pe larg la pp. 195, respectiv 299. Anularea, în cele trei forme ale sale, se poate referi la „un eveniment, o emoție pulsională sau un traumatism” (Nunberg, 1935/1957). Anularea retroactivă se bazează pe ambivalență, noțiune ce deține unloc important în opera lui Freud și pe care o putem defini ca fiind coexistențaa două sentimente extreme și opuse, cel mai adesea iubire și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a apărut. În pasajul de unde sunt preluate aceste rânduri, Freud revine asupra vechii sale teorii a echivalenței refulare - apărare pentru a se desprinde de ea și a recunoaște că noțiunea „apărare” înglobează toate procesele ce vizează protejarea eului împotriva tendințelor pulsionale, refularea nefiind decât un caz particular. Semnificația pentru patologietc " Semnificația pentru patologie" Anularea retroactivă trebuie delimitată clar de regret, remușcare și dorință de ispășire care, atunci când sunt justificate, nu au nimic patologic. Freud (1926/1995) semnalează eroarea pe care ar
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
reprezintă niște tentative de contra-vrăjitorie, destinate să îndepărteze nenorocirile. Ascetismul adolescentuluitc "Ascetismul adolescentului" Definițietc "Definiție" Refuzarea de către adolescent a oricăror plăceri corporale, chiar și a celor mai inocente. Acest mecanism de apărare este destinat să protejeze eul împotriva noilor nevoi pulsionale, care sunt o sursă de angoasă. Istorictc "Istoric" Ascetismul adolescentului nu este menționat ca mecanism de apărare în opera lui Freud, care, în studiul intitulat „Pentru o introducere în narcisism” (1914/1985), vorbește într-un mod mai curând pozitiv despre
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o imobilizare parțială”. Este însă de la sine înțeles că, dacă aceste fenomene se intensifică și durează în timp, se poate instala o stare patologică: „De fiecare dată când prevalează o puternică tendință masochistă, există pericolul unei fixări pe această modalitate pulsională” (Blos, 1962/1967). Într-o asemenea situație, nu mai putem vorbi despre ascetismul adolescentului, întrucât acest mecanism își pierde rațiunea de a fi o dată ce criza a trecut. Pentru Blos, extravaganțele emoționale legate de vârsta juvenilă sunt niște manevre de așteptare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pe care îl va comenta și în Compendiu de psihanaliză (1940/1967). În textul intitulat „Clivajul eului în procesul de apărare” (1938/1987), Freud subliniază producerea clivajului sub influența unui traumatism psihic, atunci când eul copilului este amenințat de o revendicare pulsională prea puternică, îndeosebi la apogeul atins de angoasele de castrare. Cele două reacții contradictorii care sunt, pe de o parte, realizarea dorinței de masturbare și, pe de altă parte, recunoașterea unei amenințări „se mențin ca nucleu al unui clivaj al
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
prima ține cont de realitate, iar cealaltă, sub influența pulsiunilor, „desprinde eul de realitate” (Freud, 1938/1987). În concluzie, există două persoane în una singură, persoane care se ignoră reciproc: cea care trece la act, în cea mai brutală realizare pulsională a sa, și cea care, ținând cont de realitate, trăiește „ca toată lumea” și, hăituită în vis de imaginea victimelor sale, se prezintă la organele de poliție. Cu prilejul proceselor sau expertizelor judiciare, mulți subiecți mărturisesc că nu se recunosc în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care se dedică unor asemenea practici în mod necumpătat sau exclusiv (să ne gândim, de pildă, la maratoniști), primatul senzorialului, mai ales în adolescență, servește la a contrainvesti lumea internă a emoțiilor și fantasmelor trăite ca inconștient periculoase, din cauza forței pulsionale ce le însoțește. Contrainvestirea s-a conjugat aici cu mecanismul deplasării. În genere, orice contrainvestire este de fapt o deplasare a investirii. Să subliniem, de asemenea, înrudirea dintre contrainvestire și transformarea în contrariu. Într-adevăr, pentru a se putea opune
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]