1,471 matches
-
Kusturica despre Maradona - un film recomandat, de altfel, cu mult și iresponsabil entuziasm de comentatori de la televiziunea publică - pentru că el conține tot ce poate fi mai rău în lumea de azi: cultul grețos înălțat unui monstru imoral, exaltarea insuportabilă a pulsiunilor naționaliste și ura viscerală față de formele noncomuniste de existență politică. Prietenia deloc inocentă a lui Maradona cu lideri extremiști din America de Sud și Centrală, afacerile la scară continentală, încurajarea revanșismului contra celor bogați tocmai de către îmbogățiții lumii, vulgaritatea comportamentală și promiscuitatea
Anul vuvuzelei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6194_a_7519]
-
lua hotărîri elementare. Unde emoțiile lipsesc, voința se atrofiază. Că există trei categorii de emoții și o gamă întinsă de sentimente are mai puțină însemnătate pentru logica discuției de față, în schimb important este că un mecanism nu poate avea pulsiuni instinctuale, pofte sau dorințe, detaliu care nu pare să-l stînjenească pe Damasio. Și astfel se ivește criza neurologiei, care constă în amănuntul delicat că specialiștii, vrînd să renunțe la jargonul umanist, încărcat cu termeni impreciși de sorginte spirituală, nu
Secreția creierului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6120_a_7445]
-
ale infernului pe care le parcurg acești doi orfani despărțiți de oribilul accident mortal al părinților lor care se fixează traumatic în subconștientul lui Oscar și regăsiți în decorul luxuriant al metropolei. Un întreg complex oedipian marchează acest cuplu soră-frate, pulsiunile incestuoase revin luminescent pentru că nu există atingere în filmul lui Gaspar Noe care să nu doară într-un fel, care să nu excite într-un fel. Universul său este profund erotizat, tulburătoare sunt scenele de abandon, în care corpul se
Plonjând în abis by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6127_a_7452]
-
totul și care recompune granula de viață imprimându-i impulsul vital. Cei doi orfani trăiesc într-o somnolență vegetativă, undeva există fragmente dintr-un menaj sordid, însă totul este nevertebrat într-o existență descentrată, vidată de orice perspectivă, larvară, urmând pulsiunile orașului, mișcările lui peristaltice. Oscar pare să străbată subcutanat orașul, devine o piele a lui, o membrană care rezonează cu frecvențele înnebunitoare ale metropolei noaptea pentru că nu există zi în filmul lui Gaspar Noe, așa cum nu există nici timp, iar
Plonjând în abis by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6127_a_7452]
-
anchetă referitoare la anchete. Foarte discutabilul studiu face din personajul lui Conan Doyle un revelator pentru raporturile dintre Statul represiv și individ. Nu-mi surâde ideea de a-l lega pe Sherlock de statul liberal englez și pe Maigret de pulsiunile autoritare de tip Vichy ale statului francez. Culmea inocenței ideologice, emulul mai degrabă al lui Lucien Goldman decât al lui Bourdieu, măcar în pasajul care urmează, o atinge când explică felul în care romanul polițist își întinde picioarele în patul
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4885_a_6210]
-
la lumină aspecte necunoscute, culori nebănuite, inițiative neprevăzute. R.P.: Într-adevăr. Aș spune că atunci piesele m-au ales pe mine, căci trăiam timpul responsabilității și el îmi comanda. G.B.: Meritul tău e de a fi fost sensibil la această pulsiune utopică. R.P.: Spiritul timpului mi-a determinat alegerile, uneori chiar și soluțiile. Am reacționat ca un seismograf al epocii. Cîțiva prieteni au înțeles și-i mulțumesc și acum lui Liviu Ciulei care a adus piesa lui Rolf Hochuth Vicarul și
Radu Penciulescu în dialog cu George Banu - Pentru un teatru la înălțimea omului – mărturisiri și convingeri – () [Corola-journal/Journalistic/5321_a_6646]
-
a puterii, voința medicală e un paradox. Dar este așa numai dacă ne gândim la puterea masculină. Am auzit odată o fetiță spunând bunicii ei: Îmi place să îngrijesc». Atunci m-am gândit că dorința de-a îngriji este o pulsiune primară, tot atât de primitivă și de bazală cum este și cea de-a încorpora sau de-a distruge. Poate că a fost numai o întâmplare că am auzit această dorință exprimată de o fetiță. Dar a fost una din acele întâmplări
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
servește drept mizanscenă întregului mister al convertirii întru violență a lui Leiba și degradarea unei ordini aulice la marginea imperiului imprimă atmosfera stațiilor de pe limes în care vocile autorității și rațiunii se dizolvă așa cum umanitatea se pierde devorată de ancestrale pulsiuni. Chiar dacă plasarea localizarea întregii povești rămâne incertă, progromurile din Galiția și Rusia stăruie în mintea lui Leiba configurând de fapt un spațiu interstițial, liminal. Spre deosebire de nuvela lui Caragiale, Leiba trăiește în două lumi, a cârciumii unde domnesc latențele vindicative ale
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
multă bucurie la cîțiva metri de noi. Mă gîndeam cît poate să reziste prospețimea lor, tenacitatea de a face lucruri atît de serios, de asumat, cu atîta devoțiune într-un loc aflat departe de lumea zgomotoasă, dar departe și de pulsiunile teatrului.
Apropo de violoncel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6082_a_7407]
-
sau Villon, trecând prin Baudelaire și Arghezi și continuând cu, să zicem, Henry Miller ori Octavian Soviany. Pudibonzii, domnișoarele și o samă de prelați se vor fi uitat cu rezerve la asemenea focalizări pe vieți soioase, îmbâcsite în crime și pulsiuni animalice. Radu Aldulescu ne-a obișnuit cu descinderile sale narative, cu o concretețe de antropolog sui generis, prin cotloanele sufletului de lumpen, de vicios sau de bătut de soartă pur și simplu. Problemele cotidiene legate eminamente de subzistență, măcinările generate
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
azi că nu merită să joci nici un joc dacă nu ai voința de a câștiga.” Este atitudinea normală a unui om aflat în relație bună cu natura și bine înzestrat. Fac această distincție întrucât prin natură înțeleg un fond de pulsiuni, iar prin înzestrare capacitatea de a transforma natura proprie în ceva care, fără s-o nege, o transcende. Cred însă că mai există o atitudine posibilă: a intra în joc din plăcerea de a-l juca. Adică una animată de
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4676_a_6001]
-
despre juriul Premiului Nobel, dacă tot a ținut să onoreze acest tip de roman după ce decedase, ar fi trebuit să i-l dea ei, nu lui Claude Simon). Simplificând: ceea ce se ascunde dincolo de aparențele atrăgătoare este o colcăială repulsivă de pulsiuni. Un singur personaj pare să fie diferit: Martereau. În cele din urmă, se dovedește a fi fost și la el tot numai o aparență. Întrebarea rămâne deschisă: e posibil ca, având calitățile necesare pentru victorie, să joci numai din plăcerea
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4676_a_6001]
-
decât narațiune: facultate, cămin, fracturism, înregistrări audio, relații pasagere, cursuri, călătorii în interes de serviciu, discuții, amintiri. Să trecem o clipă dincolo de inventarul de cuvinte necunoscute de aici (necunoscute, spun, de vreme ce nici DEX-ul nu le consemnează). Ce descoperim? O pulsiune domestică de toată frumusețea, aproape ingenuă. Durul care dă lecții de machism în timp ce șofează e gata să seaș eze la casa lui, să pună punct rătăcirilor senzualiste. Se descoperă, chiar, ca un sentimental. În definitiv, intenția e de un convenționalism
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
Franța, cu observația că elementul „stabilizator” l-a reprezentat cea din urmă, ca și cultura franceză, pe cînd celelate au reprezentat tot atîtea ispite efemere...). Aproape impecabile sunt capitolele în care e analizată chirurgical - printr-o chirurgie invazivă a interpretării! - pulsiunile regresive ale lui Cioran, manifestate din copilărie pînă la moarte. Chiar Alzheimer-ul final este înțeles ca „întoarcere acasă” din „exilul” existenței, în „paradisul pierdut” al indistincției prenatale... Spun „aproape impecabile” pentru că la întrebarea „de ce nu s-a sinucis Cioran” n-
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
face apel mai mult la partea emoțională decât la gândire. Este o tehnică clasică pentru a opri analiza rațională și, deci, simțul critic al oamenilor. Ïn plus, folosirea emoționalului deschide accesul la subconștient, pentru împlântarea unor anumite idei, dorințe, spaime, pulsiuni sau comportamente. Traian Băsescu este expert în astfel de diversiuni. Începând cu episodul Stolojan din 2004 și terminând cu episodul în care lovește un copil, președintele a exploatat din plin latura emoțională a publicului. 7. Menținerea poporului în neștiința și
Cum aplică regimul Băsescu cele 10 tehnici de manipulare ale lui Chomsky () [Corola-journal/Journalistic/45713_a_47038]
-
1995) al lui David Fincher. Și cu toate acestea, flacăra nebuniei luminează nu atât chipul cât discursul lui Viorel. Violență mustește, fiecare cuvânt se transformă într-o schija incandescenta, chestionarea resorturilor unor întrebări banale revendică o vaticinare a ipocriziei sociale. Pulsiunea care subîntinde aceste dialoguri eratice este una anihilanta, este un paroxism rece, o ardere înghețată. N-am mai văzut un personaj atât de complex în cinematografia românească de mult timp și pot înțelege investiția regizorului în acest rol. Miza este
Străinul din Aurora by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5688_a_7013]
-
cealaltă personalitate pe care regizorul dorește s-o trezescă. Nu tehnica îi lipsește Ninei, ci o pasiune care să-i redea tensiunea lăuntrică, iar regizorul nu ezită să o provoace, să apeleze la metode neconvenționale pentru a stârni în Nina pulsiunile sexuale, ceea ce o opune pe Lebăda neagră Ingenuei. Stresul generat de eveniment este amplificat de presiunea suplimentară pe care o induce această treptată pierdere de sine care anunță explozia finală: spectacolul. Nina trebuie să scoată din psihismul ei abisal Umbra
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
nou. Fără analiza acestei umanități construite în laboratorul ideologic al inginerilor de suflete nici comunismul, nici nazismul nu pot fi înțelese pe deplin. Un film precum Casa rea (2009) al lui Wojtech Smarzowski ne oferă perspectiva acestei umanități abandonate propriilor pulsiuni, consumată de mizeria lăuntrică, prăbușită în fața propriei umbre diminuate. Corupția generalizată nu reprezintă decât un ecou al corupției interioare, acolo unde niciun gest firesc nu mai poate fi ancorat deplin. Un alt film precum A fost sau n-a fost
Caravana cinematografică – 2011. O perspectivă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5563_a_6888]
-
de ultima întâlnire cu timpul: „O sferă/ de lacrimă/ se rostogolește/ pe obrazul timpului / omul pieton/ traversează orb/ strada/ care se cheamă/ Akeron”. Trecerea în lumea de dincolo acutizează senzațiile, apropierea „pragului” determină trăirea frenetică a ultimei șanse și radicalizează pulsiunile inspirației. Poetul recuperează o întreagă tradiție în „diatele” sale („îți las ție moștenire această magie/ a transformării cuvintelor/ în ființe dragi/ în animăluțe de companie”) și în poemele de învățătură către neștiutul urmaș („Îți scriu neștiutule/ această misivă/ poate o
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
să se oprească asupra poveștii Șeherezadei? Ne-o spune chiar el, în eseul Depănând povești, ce precedă, în ediția românească, textul piesei: „cu harul ei de povestitoare desăvârșită, Șeherezada reușește să-l umanizeze pe barbarul care era doar instinct și pulsiune înainte de a-i deveni soț, revelându- i tainice virtuți omenești. Trăind și tânjind după vieți imaginare, îl îmbie pe calea civilizației.// În istoria literaturii nu există o parabolă mai simplă și mai luminoasă decât aceea a Șeherezadei și a lui
Vargas Llosa, dramaturgul, actorul by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3303_a_4628]
-
și mimează forme de atașament, devenind experți în psihologia amăgirii. Speranța lor e unidirecțională, spre părinții absenți. Totul seamănă izbitor cu psihologia copiilor întorși din lagăre, ce se trezesc într-o lume de bunici la fel de neputincioși. Lipsesc din genocidul economic pulsiunile morții. Citim monologul nubilei pregătite să fie matură înainte de vreme („Sunt un om împlinit și o fată aproape mare”), pentru a se substitui părinților absenți. Șocul ce definește rapid o nouă identitate e efectul preferat al scriitoarei. Sonia din Un
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
regizorală, Alma Reville, rol realizat cu subtilitate și finețe de către Helen Mirren, dar și personajele feminine ale căror fantasme îi populează și uneori poluează inconștientul. Filmul, crede Sacha Gervasi, devine teatrul de umbre și măști, oglinda unui fond obscur de pulsiuni și terifiante întruchipări pe care inconștientul artistului le scoate la suprafață în procesul de creație. Avem aici o marcă înregistrată a tuturor acelor interpretări care fac din artist un monstru domesticit prin procesul de creație care devine un fel de
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
punct încolo, gestul său se arată cu adevărat insidios: agresorul e o marionetă pe care Cezar o dirijează cum dorește. Însăși răpirea pare a fi fost înscenată de acesta, în virtutea unor complexe personale și, cum e limpede deja, a unor pulsiuni sexuale. De altfel, chiar descinderea torționarului în magazinul cu vechituri de preț are aparența unei capcane de o infinită senzualitate. Nu e prima oară când Braia se pretează unor asemenea regii. Lungul său monolog interior (un soi de autobiografie excesiv de
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
mai mult spațiu, vezi cazul poetului George Rât - îndrăgostit iremediabil de o femeie cu 45 de ani mai mare. Sunt, însă, aspecte minore. Urma este un roman poetic despre posibilitățile evaziunii, într-o lume nelume montată în flashuri cinematografice și pulsiuni de realism magic. Captivant prin dimensiunea contrafactuală, terifiant prin refacerea unui experiment uman din bolgiile concentraționare, Urma aparține microromanelor de impact din categoria celor semnate de Horia Bădescu, O noapte cât o mie de nopți și Gabriel Chifu, Visul copilului
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
de inteligent și de autoironic ca să nu ajungă vreodată la excesele lui Ceaușescu. Alternativa Preoteasa, curmată tragic în noiembrie 1957, nu ținea de un alt proiect politic, ci de un alt stil. Comunist convins, asemeni unui Pătrășcanu, el nu avea pulsiuni paranoidale, nu era resentimentar și nu savura dogmatismul ruinător al stalinismului dezlănțuit. Distincții aparent minore, dar care, în istoria politică a comunismului, s-au dovedit adeseori esențiale" (p. 174). O revelație importantă pe care o aduce cartea lui Vladimir Tismăneanu
Spectacolul democrației by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/15003_a_16328]