1,506 matches
-
Însuși Pizarro. S-ar fi spus că acel lung lanț de sînge, morți și violență marcase În chip tragic orașul Quito și familia Ibarra, căci fratele mai mare al lui Niña Carmen, Alejandro, se prăbușise, cu pieptul străpuns de un pumnal, Într-un duel stupid, iar unchiul Juan căzuse În mîinile unor tîlhari. Și mai era și faptul că se spunea răspicat că, dinspre partea bunicii materne, Carmen de Ibarra - Niña Carmen pentru cunoscuți - avea În vine ceva mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ca oamenii mei să fie apărați de nenorocirile care pîndesc întotdeauna pe cei care lucrează în branșa asta, nu mi-au trebuit decît inși inteligenți, deștepți, corecți, morali, devotați. N-am avut nevoie nici de maeștri ai pistolului ori ai pumnalului, nu mi-au trebuit luptători, aventurieri, oameni de curaj ieșiți din comun. Am crezut pînă acum că nimeni dintre funcționarii Serviciului nostru nu va trebui să repete experiențele primejdioase ale tinereții mele, mi-am spus că voi reuși să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Priviți cu oarecare îngăduință și mai ales fără prea multă profesionalitate ce puteau însemna 300 de caraghioși care se jucau de-a conspirația, de-a hoții și vardiștii. Purtau uniforme, scriau proclamații, își agățau în piept insigne și la șold pumnale, se strîngeau seara în Cișmigiu sau la Șosea, cam în jurul Bufetului, mai trăgeau cîte o bere ori un țoi de mastică, făceau politică pe marginea drumului, toată lumea făcea!, ce puteau însemna toți ăștia, niște amărîți de maiștri militari, civili, doi-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spus că totul a început în casa lui Basarab Cantacuzino, că e o afacere de stat, un complot militar, deși după toate aparențele e mai mult un fel de carnaval, băieții se joacă de-a societatea secretă, cu jurăminte și pumnale, ce mai, ca în vremea lui Mitiță Filipescu, cînd cu cărvunarii. Dacă îmi aduc bine aminte, Bîlbîie a pomenit ceva și despre Balbo, dar eu cu toată convingerea cred că este vorba de o coincidență adevărată. Știți, domnule Mihail, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de orice prejudecată, aplecat fiind spre „pozitivism“. „Scena era cumplită“ (spunea domnul Benedek În Aradi Napló). Doar din considerație pentru cititor, ne vom abține să expunem starea deplorabilă În care se găseau victimele. Domnul Brener era literalmente decapitat, cu un pumnal sau satâr, iar fetițele... Se făcea o aluzie prudentă la faptul că fetițele fuseseră violate de doi bărbați, apoi Îngrozitor mutilate. Făptuitorii Îngrozitorului masacru (relatăm cele publicate În Aradi Napló) nu fură greu de depistat, Întrucât fetița Îi văzuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
alături de o mireasă tânără și subțire, triunghiulară datorită fustei așezată pe jupoane, cea de-a treia soție a lui, ce nu putea fi decât străbunica. Oglinzile. Femeile S-a sculat greoi, cu acea durere imposibilă scormonindu-i spatele ca un pumnal, și s-a îndreptat către baie. S-a oprit în fața oglinzii de pe hol. S-a privit îndelung din față, apoi din profil, apoi iar din față, ca și cum o figură cunoscută i-ar fi aținut calea, și s-a angajat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de apă, propulsată de rechinii ce înotau lipiți de ea, era inimaginabilă pentru o ființă umană. Ea aluneca, parcă, pe suprafața apei, escortată de armata de rechini către mal, și ei o scrutau intens cu ochiul lor sfredelitor. Ca niște pumnale, dinții lor ascuțiți încrețeau apa în jurul ei, dar niciunul n-a schițat vreun gest de atac. Sfârșitul amintirii. "Persona" După ce a ieșit din apă, s-a întins pe mal, pe nisipul fierbinte unde a zăcut o vreme. De data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
întreagă. Parcă vedea orașul pentru prima oară. Așa de mult îl iubea, cu forma veche a caselor alături de arhitectura modernă a blocurilor, cu foșnetul ploii, cu torsul fluviului, cu rochia ei de mireasă strălucind sub lumina lăptoasă a neoanelor. Un pumnal i se înfipse în plexul solar în clipa în care șopti Mitică, singurul lucru real, aceste trei silabe care întruchipau esența existenței ei în raport cu tot ce lăsase în urmă: jurnalul, Autorul confident, Mama, efecte ale unui vis delirant. Imaginile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și arme albe, zice Tîrnăcop. — Mai știu eu pe unul care în 21 dimineața umbla ca un apucat pe holurile Bibliotecii Universitare încercînd să facă rost de o cărticică pusă la index. Poți fi mesteacăn, fag, smochin, cocoș, oaie, șobolan, pumnal sau chiar toporișcă, continuă Tîrnăcop, tușind din cauza norului de praf făcut de ultima zvîcnire a foii de cort pe care Roja o eliberează din ultimele ancore. — O să ne mai putem măcar uita încă o dată înăuntru? întreabă Dendé, scuipînd printre dinți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
au evocat-o în cuvinte simple și tulburătoare, Augustin Popescu scrie bombastic: „Te-agăți de dorul meu ca o tirană. / Îl acostezi și-l strângi până suspină / La pieptul tău. Biet lujer! Se înclină / Pios, pe spata ta rănit,-arcană. Pumnalul vârstei, nemilos, mă-ncearcă, / Mi-aud statura cum mi se prăvale... / Fântâna mea! cu plânset de chimvale, / Te-o străjui, în lipsa mea, o Parcă?“ (Fântâna) Poemul despre moară este și el asurzitor-imnic (și, bineînțeles, plin de o simbolistică obscură): „Mișcarea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-i plăceau mult femeile, August, primul rege al Poloniei, care împărțea femeile cu supușii lui, toți acești suverani n-au fost urîți din cauza amorurilor lor. Și dacă Cezar a fost asasinat, dacă libertatea romană a făcut să se înfigă atîtea pumnale în trupul său a fost pentru că Cezar era un uzurpator, iar nu pentru că era galant. Voi fi contrazis, poate, amintindu-mi-se expulzarea regilor din Roma din pricina atentatului la pudoarea Lucreției, aceasta pentru a susține părerea lui Machiavelli; eu răspund
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ne spune textul, „el văzu toate câte se petrec în lume, bune și rele” (cap. X). Din această ultimă formulă încolțesc trei scene „de exemplificare”. La un moment dat, ochii lui Abraham cad peste un grup de oameni înarmați cu „pumnale ascuțite”. Arhanghelul (interpretul) îi spune că oamenii aceia sunt bandiți puși pe pradă. Atunci Abraham, fără să stea o secundă pe gânduri, îl roagă pe arhanghel să facă în așa fel încât bandiții să fie înghițiți de fiarele pădurii din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Ce părere aveți?”... - am Întrebat eu. Aici, povestitorul a făcut o pauză, pentru o gură de vin. Gestul lui a fost urmat de toți cei de față. „Petrică și cu Păpădie, veniți cu mine! Automatele armate! Nu uitați unde aveți pumnalul” - a ordonat Toader, fără nici o secundă de gândire În plus... După ce am făcut tot ce trebuia, În clipa următoare Toader a pornit Înainte, pipăind drumul cu piciorul, precum câinele cu nasul... Când am ajuns aproape de pod, ne-am oprit. În fața
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
numai de frica țevii automatelor proptite În ceafa lor... „Care dintre voi e mai mare În grad?” „Eu” - a răspuns tocmai cel cu pantalonii În vine. „Unde-i comandamentul vostru?” Individul a stat puțin pe gânduri, dar, simțind răceala oțelului pumnalului la gât, a spus că acesta se găsește În sediul colhozului din satul ce se află dincolo de gară. Până aici părea că suntem pe cai. Dar... ce facem cu cei doi inamici? „Îi luăm cu noi până aproape de gară. Mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să guițe, că Îi trimitem la Sfântul Petru cu primul tren!”... În acest moment, tata Toader a Întrebat: ― Îți amintești, Petrică, cum tremurau de frică? Eu și amu’ parcă-i văd. ― Prizonierii, văzându-se „rugați” atât de insistent și simțind pumnalul la beregată, au răspuns că vor spune tot ce știu și ne interesează. Soarele și-a arătat fața În scurtă vreme. Toader a scos o hârtie și un creion. Le-a Înmânat rusului care s-a dat drept șef. Să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În punctul unde am fost eu dimineață, pentru a ne asigura retragerea, În caz de nevoie... Am rămas scurtă vreme În loc, pentru a ne da seama dacă activitatea la magazii și În gară a Încetat. Încetase. „Voi, care plecați, țineți pumnalele la Îndemână În orice clipă” - a ordonat Toader. ― Da’ știu că era exigent, tata Toader - nu s-a abținut Gruia să puncteze povestirea. ― Dar și comandant - a completat Petrică lauda. Mergeam În fața șirului, cu atenție deosebită. Undiță Îmi călca pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Când, să sperăm, calea va fi <liberăă, ne veți ghici siluetele pe platforma peronului. Atunci veniți ca să faceți ce trebuie” - m-am adresat celor de la divizie... „Undiță, hai să vedem cum stau lucrurile”... Cu automatul Într-o mână și cu pumnalul În cealaltă, urmam tranșeul. Când am ajuns Într-un punct de unde, pe cerul senin, cu o lună cât o secere, am ghicit silueta santinelei de la magazii, ne-am oprit. „Ce zici, băiete? Îl putem Întreba de sănătate, fără să ne
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fi uitat cevașilea”- i-a luat În primire Toader. ― Măi că strașnic mai erai - a Îndrăznit să spună mama Maranda. ― Trebuie să vă spun, dragilor, că meticulos - chiar chițibușar - ca Toader puțini oameni am Întâlnit În viața mea... Numai dacă pumnalul nu ședea cum trebuie Îți și făcea observație... „Da’ aista di ci șădi așă Într-o rânî?” Și bine făcea, fiindcă atunci, În toiul misiunii, mâna mergea automat spre locul unde trebuia să se afle arma de care aveai nevoie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fiindcă rom am mai gustat noi când simțeam că ne pătrunde frigul În oase... În acest loc al povestirii, Petrică s-a oprit. A dus ulcica la gură și după ce și-a ostoit setea a continuat: ―„Îmi pare rău după pumnalul meu” - l-am auzit vorbind pe Păpădie. „Da’ ce s-a Întâmplat cu el?” - l-am Întrebat. „Păi, mai săreau <comandiriiă În aer dacă nu priponeam Încărcătura cu pumnalul În firul șoselei? Nu prea cred” - a răspuns el. ― Mare meșter
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
după ce și-a ostoit setea a continuat: ―„Îmi pare rău după pumnalul meu” - l-am auzit vorbind pe Păpădie. „Da’ ce s-a Întâmplat cu el?” - l-am Întrebat. „Păi, mai săreau <comandiriiă În aer dacă nu priponeam Încărcătura cu pumnalul În firul șoselei? Nu prea cred” - a răspuns el. ― Mare meșter și acest Păpădie - a apreciat Nicu. ― Când am simțit că putem să ne continuăm drumul, am pornit să căutăm râpa prin care am venit. Se ghiceau zorile deja și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cap... Aveam nevoie de informații imediate. Rusul, grijuliu auzindu-mi tusea, m-a Întrebat: „A șto? TÎ balnoi?”... ― Om grijuliu, ce mai Încolo și-ncoace - a apreciat momentul Elena. ― Nici nu mi-am dat seama când Păpădie i-a pus pumnalul la beregată și automatul În coaste. „Vaniaaa...” a mai reușit să rostească rusul, ca și cum ar fi fost ștrangulat. „Unde-s cei trei ostași?” - l-a Întrebat Păpădie În șoaptă. „Vot tam!” - a răspuns individul, arătând cu capul În stânga lui. Am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cuvântului. Din lemnul care constituia materia primă, zona fiind bogată în păduri de fag, stejar, mesteacăn, carpen, plop și tei, făureau obiecte de folosință de pe lângă gospodăria omului cum ar fi: coveți, căușe, știubee, dimerlii, linguri, ciubere, poloboace, arme: bâte țintuite, pumnale și paloșe, diferite dotări pentru agricultură, cum ar fi; care, sănii, pluguri, grape, precum și multe alte obiecte mărunte. Din pământul galben care se putea găsi ușor pe malurile râului Bașiu făureau oale și străchini. Populația urilor, era formată din oameni
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Pădur. -Să ne tragem sufletele înainte de marea vărsare de sânge și să ne asigurăm că nu mai avem altceva de făcut decât să-i așteptăm pe barbari, viteazule Bursu . -Fiecare urieș a primit mască, este echipat cu bâtă țintuită și pumnal. Ciuberele cu urină fiartă sunt încărcate. Canalele s-au săpat. Toți luptătorii au primit primul palici de samahoancă și amu stau ascunși la locul de atac. La rândul lui, Pădur l-a informat pe Amar că luptătorii lui sunt echipați
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în umărul drept. De această dată barbarului i-a dispărut zâmbetul, și fiind tăiat la umăr, a schimbat paloșul în mâna cealaltă. Când se pregătea cu o lovitură asupra Veronei, aceasta a repetat săritura peste barbar și i-a înfipt pumnalul în spate. Zedon a căzut în genunchi, apoi n-a mai mișcat și a rămas locului. Din locul unde era, Adela a strigat: -Verona, oprește-te, lasă-l în grija mea. Adela a dat și ea masca jos de pe față
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care urmează să-l omori trebuie să-ți vadă fața înainte de a muri, fie și barbar. -Nu meriți, zdrențărosule, și se învârteau amândouă în jurul lui cu mișcări încete, dar ochii pe barbar, neștiind cât de adâncă este rana, făcută de pumnal. -Spune odată, prințeso, ce vrei să faci cu el? strigă Verona. Fii atentă că acesta nu-i om, este fiară. Adela se înclină la urechea Veronei să-i zică ce vrea să facă, atunci Zedon se avântă înspre ele, cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]