245 matches
-
din nou în 218 î.e.n., după al Doilea Război Punic, de către consulul roman . De atunci, Malta a devenit "", titlu care venea împreună cu o scutire de la plata tributului și de impunerea legii romane, și a intrat sub jurisdicția provinciei Sicilia. Influența punică a rămas însă vibrantă în insule, celebrele , artefacte cu rol esențial în descifrarea , fiind realizate în secolul al II-lea î.e.n. Monedele bătute aici în perioada romană, care au dispărut abia în secolul I î.e.n., indică ritmul lent al romanizării
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
în perioada romană, care au dispărut abia în secolul I î.e.n., indică ritmul lent al romanizării insulei, întrucât ultimele monezi bătute aici încă mai purtau pe avers inscripții în greaca veche (cum ar fi „MEΛΙΤΑΙΩ”, adică „al maltezilor”) și motive punice, ceea ce demonsrează rezistența culturilor greacă și punică. În secolul 1 î.e.n., senatorul și oratorul roman Cicero a comentat cu privire la importanța , și pe marginea comportamentului extravagant al guvernatorului roman din Sicilia, . În secolul 1 î.e.n., insula a fost menționată de Pliniu
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
în secolul I î.e.n., indică ritmul lent al romanizării insulei, întrucât ultimele monezi bătute aici încă mai purtau pe avers inscripții în greaca veche (cum ar fi „MEΛΙΤΑΙΩ”, adică „al maltezilor”) și motive punice, ceea ce demonsrează rezistența culturilor greacă și punică. În secolul 1 î.e.n., senatorul și oratorul roman Cicero a comentat cu privire la importanța , și pe marginea comportamentului extravagant al guvernatorului roman din Sicilia, . În secolul 1 î.e.n., insula a fost menționată de Pliniu cel Bătrân și de Diodorus Siculus: acesta
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
mai mari dușmani ai Republicii Romane. , fiul lui Hamilcar Barca (247 î.Hr. - 183 î.Hr.), a fost comandantul militar cartaginez, considerat unul dintre cei mai mari comandanți din istoria militară. Tatăl său, Hamilcar Barca, a comandat forțele cartagineze în Primul Război Punic, iar frații săi erau Mago, Hasdrubal și Hasdrubal cel Cinstit. Hannibal a trăit într-o perioada de maximă tensiune în regiunea Mediteraneană, când Republica Romană și-a stabilit supremația asupra Cartaginei, regatelor elenistice ca Macedonia, Siracuza și Imperiul Seleucid. Una
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
de maximă tensiune în regiunea Mediteraneană, când Republica Romană și-a stabilit supremația asupra Cartaginei, regatelor elenistice ca Macedonia, Siracuza și Imperiul Seleucid. Una dintre cele mai faimoase realizări a lui Hannibal a fost izbucnirea celui de-al doilea Război Punic, când a mărșăluit cu armata, incluzând elefanți, din Iberia, traversând Munții Pirinei și Alpii, spre Italia. Aflat în Italia, a obținut trei victorii importante - Trebia, Trasimene și Cannae, unde s-a remarcat pentru abilitatea sa de-a slăbi punctele forte
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
Barcas era o poreclă care însemna "Fulgerul", având în vedere slăbiciunea lui pentru atacurile rapide). Din anul 237 î. Hr. își însoțește tatăl în Spania; participă alături de acesta, apoi după moartea lui din 183 î.Hr., alături de Hasdrubal, la construirea imperiului colonial punic din Hispania. Potrivit legendei, la vârsta de 9 ani, Hannibal ("Grația lui Baal") este pus de tatăl său, neconsolat de înfrângerea suferită de Cartagina în primul război punic, să jure ură veșnică romanilor. La moartea lui Hasdrubal, forțele cartagineze din
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
după moartea lui din 183 î.Hr., alături de Hasdrubal, la construirea imperiului colonial punic din Hispania. Potrivit legendei, la vârsta de 9 ani, Hannibal ("Grația lui Baal") este pus de tatăl său, neconsolat de înfrângerea suferită de Cartagina în primul război punic, să jure ură veșnică romanilor. La moartea lui Hasdrubal, forțele cartagineze din Spania îl aleg, în 224 î.Hr., pe Hannibal în calitate de comandant suprem. A perfecționat sistemul de cooperare în luptă între cavalerie și infanterie, a dovedit în practică importanța unui
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
de 8 luni, a orașului iberic Saguntum, în pofida protestelor Romei, și traversarea fluviului Ebru, în vederea supunerii întregii peninsule, au ca urmare declarația de război romană adresată Cartaginei. Această declarație de război a dus la izbucnirea celui de-al doilea război punic. Hannibal a plecat din Nova Cartagina la sfârșitul primăverii, anul 218 î.Hr. Pe drum, a luptat cu triburile nordice la poalele Pirineilor. A supus triburile prin tactici inteligente aplicate în zone muntoase și s-a luptat încăpățânat. A lăsat un
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
viziunii sale a dat naștere la strategia sa măreață de a cuceri Roma, prin deschiderea unui front de nord și de-a supune orașelor-state aliate de pe peninsula, mai degrabă decât de a ataca Roma direct. Înfrângerea Cartaginei în timpul Primului Război Punic în Marea Mediteraneană l-a determinat pe Hannibal să planifice invazia Italiei de peste Alpi. Sarcina a fost descurajatoare pentru. Aceasta a implicat mobilizarea între 60.000 și 100.000 de trupe și formarea unui corp de război de elefanți, plus
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
V-lea să se consacre, în excusivitate, operațiunilor militare din Grecia. În anul 210 î.Hr., un nou general roman, în vârstă de numai 25 de ani, este numit comandant suprem al forțelor din Spania, eliminând până în 206 î.Hr. orice rezistență punică în Peninsulă. Istoriografia romană a făcut din Scipio Africanul contraponderea ideală a comandantului cartaginez. Tot mai izolat pe pământul italic, Hannibal apelează la ajutorul fratelui său Hasdrubal. Acesta, cu ultima mare oaste punică din Hispania, reface drumul lui Hannibal dar
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
Spania, eliminând până în 206 î.Hr. orice rezistență punică în Peninsulă. Istoriografia romană a făcut din Scipio Africanul contraponderea ideală a comandantului cartaginez. Tot mai izolat pe pământul italic, Hannibal apelează la ajutorul fratelui său Hasdrubal. Acesta, cu ultima mare oaste punică din Hispania, reface drumul lui Hannibal dar, ajuns în Italia centrală, este surprins de forțele celor doi consuli - Marcus Livius Salinator și Gaius Claudius Nero - la râul Metaurus, pierzând în bătălie întreaga armată și propria-i viață (207 î.Hr.). Redus
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
este rechemat în 203 î.Hr. în Africa, după victoriile repurtate aici de Scipio Africanul. La capătul a 16 ani de lupte, Hannibal părăsește neînfrânt pământul Italiei. La Zama însă, în Tunisia, în ultima bătălie a celui de-al doilea război punic (202 î.Hr.) Hannibal este înfrânt de Scipio, Cartagina semnând, în anul următor, tratatul de pace. Hannibal schițează un program de reforme economice, fiscale, constituționale, vizând refacerea puterii cartagineze, dar animozitatea oligarhiei și presiunile Romei îl obligă în 195 î.Hr. să
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
expansiune economică și de puternice schimbări sociale. A fost construite clădiri, drumuri publice, apeducte. S-au micșorat taxele. Clasa mijlocie s-a dezvoltat. Au fost imprimate monede. Crește ponderea muncii bazate pe sclavi. Roma se află în plin avânt. Războaiele Punice, cunoscute și ca Războaiele Feniciene, au fost cele trei bătălii dintre Roma și Cartagina, cetate situată în nordul Africii. Primul a izbucnit în 246 î.Hr. în Sicilia, când Cartagina lupta să se protejeze împotriva expansiunii romane. Lupta decisivă a fost
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
și elefanți, iar pierderile de partea Romei sunt semnificative. Roma contraatacă și, în 204 î.Hr., generalul roman Scipio Africanul invadează nordul Africii obținând o victorie la Zama. Cartagina este supusă unor severe condiții de pace. Al treilea și ultimul Război Punic debutează în 149 î.Hr.. Din nou romanii obțin victoria iar Cartagina este complet distrusă în 146 î.Hr.. După încă trei ani, Macedonia devine provincie. Spania este subjugată, iar romanii preiau controlul asupra nordului Africii și Siriei. Dobândește și Galia în
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
luptelor lor cu grecii pentru controlul asupra Mediteranei Occidentale. Cea mai importantă colonie a lor era Carthago Nova (numele latin al Cartagenei de astăzi). În 219 î.Hr., primele trupe romane au invadat peninsula Iberică în timpul celui de-al doilea război punic împotriva cartaginezilor, și au anexat-o sub Augustus, după două secole de război cu triburile celte și ibere, și cu coloniile grecești, feniciene și cartagineze, devenind provincia Hispania. A fost împărțită în Hispania Ulterior și Hispania Citerior către sfârșitul Republicii
Peninsula Iberică () [Corola-website/Science/303648_a_304977]
-
au învățat de un profesor ("discens armaturarum"), titluri care reflectează că acesta disciplina este considerată ca o competență tehnică de specialitate. Pregătirea soldaților este similar celui descris pentru gladiatorii. Începând cu adoptarea gladius-ului, împrumutat de celtiberii (spaniolii) în Primul Război Punic (264-241 î.Hr.) sau în cel de-al Doilea (218-202 î.Hr.), lovitura de împungere este preferată celei de tăiș, mai puțin letală: datorita unei lame scurte, late și solide, legionarul pot lovi puternic adversarul. Contrar percepției comune, scrima medievală nu este
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
un proces care se va fi finalizat în secolul al IV-lea î.Hr. Ibericii au venit sub conducerea diverselor grupuri invadatoare, începând cu fenicienii și cartaginezii, care au întemeiat colonii de-a lungul coastei, inclusiv Barcino (astăzi Barcelona). În urma Răboaielor Punice, în locul cartaginezilor au venit romanii ca putere dominantă în Catalonia în anul 206 î.Hr. Roma a stabilit latina ca limba oficială și a împărtășit o cultură romană distinctă asupra populației locale, care a fuzionat cu coloniștii romani din Peninsula Italică
Catalani () [Corola-website/Science/315290_a_316619]
-
sub numele de Hadrumète (sau Hadrim așa cum afirmă istoricul Mohamed Hassim Fantar). Acest oraș timp de câteva secole reușește să își păstrează independența, dar în secolul al VI-lea î.Hr. ajunge sub dominația Cartaginei, implicându-se în al doilea război punic atunci când Hannibal il folosește ca bază militară. Hadrumète (Sousse) va stabili relații economice și diplomatice cu Roma, dar apoi în timpul celui de al treilea război punic el va fi cucerit de romani și va primi numele de Hadrumetum devenind colonie
Sousse () [Corola-website/Science/308561_a_309890]
-
al VI-lea î.Hr. ajunge sub dominația Cartaginei, implicându-se în al doilea război punic atunci când Hannibal il folosește ca bază militară. Hadrumète (Sousse) va stabili relații economice și diplomatice cu Roma, dar apoi în timpul celui de al treilea război punic el va fi cucerit de romani și va primi numele de Hadrumetum devenind colonie romană și având anumite privilegii. Hadrumetum devine astfel prima cetate africană ce are statutul de colonie de onoare, acest statut fiind dat de împaratul Traian. În
Sousse () [Corola-website/Science/308561_a_309890]
-
care apropie guanșa de berbera tamașekă sau sahariană. Dar astfel de inscripții originale se găsesc numai în insulele El Hierro și Gran Canaria, astfel că majoritatea etnologilor consideră că guanșii propriu-ziși nu aveau scriere, inscripțiile respective fiind lăsate de „vizitatori” punici sau numizi veniți de pe continentul african. În schimb, guanșii practicau curent "limba fluierată", de la mari distanțe, denumită astăzi "El Silbo", încă vie în insula La Gomera. Pentru câteva detalii v. articolul despre La Gomera. Societatea guanșă nu era omogenă în
Guanși () [Corola-website/Science/320059_a_321388]
-
numite „linii interioare”. Unul dintre cele mai vechi exemple ale luptei pe două fronturi este acele al conflictului armat din secolul al III-lea î.Hr., când Republica Romană a luptat simultan în Primul Război Macedonean și în Al doilea Război Punic împotriva Cartaginei. După consolidarea puterii Imperiului Roman în timpul lui Augustus, forțele imperiale au trebuit să lupte cu numeroșii inamici de la frontiere - pe Rin, pe Dunăre și în Mesopotamia. Mai mulți împărați - Septimius Severus sau Aurelian, de exemplu - au condus armatele
Război pe două fronturi () [Corola-website/Science/333712_a_335041]
-
separat de lungmetraje și de scurtmetraje, și competiția de filme documentare. Pentru fiecare din aceste categorii se acordă premiul "Tanit", care poate fi de de aur, de argint sau de bronz, în funcție de poziția ocupată. Denumirea premiului vine de la numele zeiței punice „Tanit” a vechii Cartagine. Însăși cupa are forma simbolului zeiței, și anume un triunghi în vârful căruia se află un cerc, figurile fiind despărțite printr-o linie orizontală. Cel mai generos premiu este „Tanit d'or” pentru secțiunea de lungmetraje
Zilele de film ale Cartaginei () [Corola-website/Science/330894_a_332223]
-
, 2 august, 216 î.Hr., a avut loc aproape de orașul Cannae în Apulia (sud-estul Italiei) și a fost o bătălie semnificativă a celui de-al doilea război punic. Armata cartagineană condusă de Hannibal a distrus armata romană, superioară numeric, condusă de doi consuli: Lucius Aemilius Paullus și Gaius Terentius Varro. Astăzi este privită ca una dintre cele mai mari bătălii tactice din istoria militară. La începutul celui de-
Bătălia de la Cannae () [Corola-website/Science/301557_a_302886]
-
de Hannibal a distrus armata romană, superioară numeric, condusă de doi consuli: Lucius Aemilius Paullus și Gaius Terentius Varro. Astăzi este privită ca una dintre cele mai mari bătălii tactice din istoria militară. La începutul celui de-al doilea război punic, generalul cartaginez Hannibal a traversat foarte repede Alpii în timpul iernii și a obținut două victorii decisive asupra romanilor (bătălia de la Trebia și bătălia de la Lacul Trasimene). După aceste pierderi, romanii sunt conduși de dictatorul Fabius Maximus care devine celebru pentru
Bătălia de la Cannae () [Corola-website/Science/301557_a_302886]
-
ale anului în doi ani consecutivi. Dacă era gestionat corect, acest sistem ar fi permis anului roman să rămână în medie aproximativ aliniat anului tropical. Atunci când au fost omise prea multe intercalări, așa cum s-a întâmplat după al doilea război punic și în timpul războaielor civile, calendarul s-a îndepărtat foarte mult de alinierea cu anul tropical. Mai mult, cum intercalările erau făcute relativ târziu, cetățenii romani obișnuiți nu cunoșteau de cele mai multe ori data oficială, în mod special dacă se aflau mai
Calendarul iulian () [Corola-website/Science/297121_a_298450]