234 matches
-
al doilea război punic, bătălie desfășurată între forțele cartagineze conduse de Hannibal și armata Republicii Române condusă de consulul Titus Sempronius Longus, în anul 218 î.Hr. (sau Trebbia), a fost una din marile bătălii ale celui de-al doilea război punic, bătălie desfășurată între forțele cartagineze conduse de Hannibal și armata Republicii Române condusă de consulul Titus Sempronius Longus, în anul 218 î.Hr Hannibal avea o infanterie grea de 20000 de oameni așezați într-o linie subțire, cu gali în
Bătălia de la Trebia () [Corola-website/Science/302063_a_303392]
-
fiecare flanc. Longus ordonat armatei sale de a înainta în mod tradițional român, încet și, în buna ordine. Primul contact între sulițașii celor două armate. Trupele române erau mai puține , probabil obosite, si de o calitate mai slabă decât cele punice, si au fost învinse rapid. . Cavaleria română a suferit într-un mod similar, si, în curând, cavaleria și sulițașii puni au atacat flancurile din armată română. Numai în centrul românii o duceau mai bine. Chiar dacă atacul lui Mago a terminat
Bătălia de la Trebia () [Corola-website/Science/302063_a_303392]
-
au fost contemporani. El se referă la Conon din Samos ca la un prieten, în timp ce pe Eratostene îl citează în două lucrări ("Metoda Teoremelor Mecanicii" și "Problema bovinelor"). Arhimede a murit "c". 212 î.Hr. în timpul celui de Al Doilea Război Punic, când forțele romane conduse de generalul Marcus Claudius Marcellus au capturat orașul Siracuza după doi ani de asediu. Conform cu descrierea dată de Plutarh, Arhimede își contempla o diagramă matematică când orașul a fost capturat. Un soldat roman i-a ordonat
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
scripetele compus, permițând marinarilor să folosească principiul pârghiilor pentru a ridica obiecte care altfel ar fi fost prea grele de mutat. De asemenea i se atribuie creșterea puterii și preciziei catapultei, precum si inventarea odometrului (pentru măsurarea distanțelor) în timpul Primului Război Punic. Odometrul a fost descris ca o căruță cu mecanism de transmisie care lăsa să cadă o bilă după fiecare milă. Cicero (106-43 î.Hr.) îl menționează pe Arhimede pe scurt în dialogul lui "De re publica", în care descrie o conversație
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
mediteraneană veritabilă, de ea depinzând orașe maritime și comerciale. Confruntarea dintre Italia și Cartagina în plină expansiune părea inevitabilă, iar Sicilia era prea bogată și importanța strategic ca să opereze că un tampon dintre cele două mari puteri. "Articolul principal: Războaiele punice" Imediat ce Romă și-a consolidat controlul în peninsula italiană, a trebuit să înfrunte o serioasă confruntare cu Cartagina, într-o serie de trei războaie punice ("punic" este latinul pentru "fenician") (264-241 î.Hr., 218-202 î.Hr. și 149-146 î.Hr.). După aceste conflicte
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
importanța strategic ca să opereze că un tampon dintre cele două mari puteri. "Articolul principal: Războaiele punice" Imediat ce Romă și-a consolidat controlul în peninsula italiană, a trebuit să înfrunte o serioasă confruntare cu Cartagina, într-o serie de trei războaie punice ("punic" este latinul pentru "fenician") (264-241 î.Hr., 218-202 î.Hr. și 149-146 î.Hr.). După aceste conflicte, Romă a devenit indiscutabil cea mai puternică națiune din Europa și spațiul mediteranean, un statut pe care îl va păstra până la divizarea Imperiului Român între
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
strategic ca să opereze că un tampon dintre cele două mari puteri. "Articolul principal: Războaiele punice" Imediat ce Romă și-a consolidat controlul în peninsula italiană, a trebuit să înfrunte o serioasă confruntare cu Cartagina, într-o serie de trei războaie punice ("punic" este latinul pentru "fenician") (264-241 î.Hr., 218-202 î.Hr. și 149-146 î.Hr.). După aceste conflicte, Romă a devenit indiscutabil cea mai puternică națiune din Europa și spațiul mediteranean, un statut pe care îl va păstra până la divizarea Imperiului Român între Imperiul
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
cu greutăți financiare în propriile cetăți. Sprijiniți de siracuziani, în 262 î.Hr., românii au cucerit Arigentium și au vândut locuitorii acestei cetăți că sclavi. În 260 î.Hr., romaii au fabricat o flotă militară, destinată protecției bazelor proprii și blocării bazelor punice.În scopul de a compensa lipsa de experiență , românii au echipat noile nave cu un dispozitiv special de îmbarcare ,"Corvus", prin intermediul căruia, românii intrau la bordurile corăbiilor cartagineze și îi confruntau pe cartaginezi direct. În loc de a manevră cu berbec , care
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
ce limitează expansiunea cartagineza la albia râului Ebru. Din 221 î.Hr., Hasdrubal este înlocuit la porunca Romei, astfel, în 219 î.Hr., Hannibal cucerește Saguntum, aliat al Romei, act care redeschide ostilitățile dintre români și cartaginezi. Cel de-al doilea război punic a fost sângeros și a provocat distrugeri masive, în Italia și pe alte meleaguri ale Europei mediteranene. Romă conta pe un efectiv de 273.000 de cetățeni mobilizați (23.000 de călăreți), cu vârste cuprinse între 17-60 de ani, dar
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
a instalat în Italia meridionala, purtând tratative cu populațiile antiromane. Nu dispunea de forțe suficiente penteru a ataca Romă, unde între timp, comițiile centuriate l-au desemnat pe Quintus Fabius Maximus că dictator. A refuzat confruntarea decisivă cu forțele militare punice și a dus la un război de uzură, de hărțuire și slăbire progresivă a forțelor lui Hannibal. În Hispania, românii îl înving pe Hasdrubal. S-au ivit divergențe între patricienii care se preocupau de salvarea Romei și plebea care milită
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
un imperium proconsular și comandamentul forțelor române din Hispania. Hasdrubal a adus din Hispania întăriri, însă nu a putut face joncțiunea, fiind nimicit de corpul de forțele consulului Livius Salinator în 207 î.Hr. În 206-205 î.Hr., Scipio lichidează orice rezistență punica din Hispania, iar în 204 î.Hr., debarca în Africa în fruntea a 25 000 de soldați, având sprijinul numizilor. În 203 î.Hr., Cartagina l-a obligat pe Mago, care opera în Liguria, să se întoarcă în Africa. Hannibal era uzat
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
victoriei-nu doar Italia și Africa, ci întreg glob pământesc. Hannibal a organizat o linie de bătaie în care se amestecau mercenari italici, o elită formată din cartaginezi și 80 de elefanți. Scipio deviază elefanții spre flancuri, unde destabilizează o cavalerie punica slabă. După o sângeroasă ciocnire dintre cele două infanterii, Scipio atacă pe centru și pe flancuri. În cele din urmă, șarja cavaleriei romano-numide, comandata de Laelius și de Masinissa, a hotărât soarta bătăliei-armata lui Hannibal este măcelărita. În 201 î.Hr.
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
învins armata cartagineza. Însă românii nu l-au lăsat să formeze un puternic stat numido-punic. Tot în același an, Cartagina a plătit ultima livrare de indemnizație de război impusă din 201 î.Hr. S-a trecut la o reînarmare a statului punic. Cartaginezii au atacat Numidia, declanșând un pretext pentru români pentru a declara un război Cartaginei, invocându-se încălcarea legii din 201 î.Hr. Mulți senatori se pronunțau în favoarea unui nou război punic, destinat să lichdeze Cartagina, iar Cato afirmă distrugerea ei
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
î.Hr. S-a trecut la o reînarmare a statului punic. Cartaginezii au atacat Numidia, declanșând un pretext pentru români pentru a declara un război Cartaginei, invocându-se încălcarea legii din 201 î.Hr. Mulți senatori se pronunțau în favoarea unui nou război punic, destinat să lichdeze Cartagina, iar Cato afirmă distrugerea ei. Din 149 până în 147 î.Hr., operațiunile militare au fost comandate de Scipio Aemilianus. Conditile impuse erau dure-capitularea, distrugerea orașului, mutarea populației. Cartaginezii s-au revoltat și rezista asediului român multe luni
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
asediului român multe luni. A urmat lupte de stradă, angajate pentru o singura casă, durând 8 zile. 50000 de locuitori au fost vânduți că sclavi, orașul a fost brutal incendiat, solul sau a fost blestemat. După căderea ei, numeroase orașe punice au trecut de partea Republici. Nimic nu mai putea contesta puterea Romei. Din secolul al III-lea î.Hr., Romă s-a implicat în politica lumii elenistice. Chiar Hannibal încheiase o alianță cu regele Macedoniei, Filip al V-lea, împotriva Romei
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
mult mai ridicate; un guvernator provincial corupt se putea îmbogăți peste orice și-ar fi putut imagina strămoșii săi, iar un comandant militar victorios avea nevoie doar de sprijinul legiunilor sale pentru a putea conduce vaste teritorii. Începând cu războaiele punice, economia română a început să alunece în altă direcție, dovedindu-se mai tarziu auto-distructivă. Familii puternice din Romă și-au însușit teritorii ce odată aparținuseră orașelor italiene la care s-au renunțat în favoarea lui Hannibal în timpul războiului. Această a dat
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
recrutați. Atât timp cât Romă avea o mare populație stabilă de tineri împroprietăriți, acest sistem a funcționat, soldații putându-se întoarce la fermelor lor să muncească când nu erau plecați în campanie. Aproape nesfârșita serie de războaie ce a urmat după cele punice a făcut însă că armata să nu se mai poată relaxa după numai câteva luni; războaiele erau frecvente, departe de casă și, mai important decât orice, ajunseseră la punctul în care fermierii se puteau întoarce acasă doar în interval de
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
zeului Baal (Marduk) asupra lui Tiamat. Timaios din Sicilia (c. 345-250 î.e.n.), care a studiat la Atena, a scris "Istorii" - o colecție de 40 cărți în care tratează istoria Italiei, Greciei, Siciliei din cele mai vechi timpuri până la primul război punic (264 î. Hr.). Este primul care scrie Istorie literară. Polybius (cca 201 - cca 120 î.e.n.), om politic, general și istoric grec, a fost contemporan cu cucerirea Mediteranei de către romani. A fost unul din cei 1000 de lideri aheeni luați ostatici în
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
lui Publius Cornelius Scipios Aemilianus, cel care va cuceri și distruge Cartagina, în 146, bătălie la care va participa și Polybius, care se împrietenise cu Scipio. A scris "Istorii" - o colecție ce cuprinde 40 de cărți (în care descrie războaiele punice și războaiele macedonene din intervalul 264-146 î. Hr.), din care s-au păstrat primele 5 cărți și fragmente disparate din celelalte cărți. Considera că pentru a fi un adevărat istoric era nevoie de 3 lucruri: 1. studiul și critica izvoarelor; 2
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Alături de teatru și poezia lirică, o deosebită prețuire a fost acordată epopeii. Romanii au fost influențați de Homer, dar poemele lor au avut un evident caracter național și se baza pe fapte istorice. Naevius (care a participat la primul război punic) a scris epopeea "Bellum Punicum". Urmașul și rivalul său artistic, Ennius, și-a intitulat principala operă "Annales", urmărind să îmbine “forța artistică a poeziei cu forța faptelor istorice consemnate”. Poemul său expunea faptele de la începuturile Romei până în primele decenii ale
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
decenii ale secolului al II-lea î.Hr. Ca și Naevius, Ennius a utilizat atât legendele, cât și izvoare istorice. Poemele lor au influențat pe Vergiliu, în Eneida, dar au fost utilizate și de istorici. Istoriografia romană începe în vremea războaielor punice, la sfârșitul secolului III î. Hr., și capătă originalitate în secolul I î. Hr. Istoricii romani au pus accentul pe frumusețea redactării, spre deosebire de cei greci, care puneau accent pe cauzalitate și analiza evenimentelor. Fabius Pictor (254-?? î. e.n.), care era ofițer roman, și-
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Sicilia era numele dat primei provincii obținute de Republică Română, organizată în 241 î.Hr. că un teritoriu proconsular, în urma primului război punic cu Cartagina. În următoarele șase secole, Sicila a fost o provincie a Republicii Române și a Imperiului Român. Era o provincie proeminent agrara, fiind principala sursă de aprovizionare cu grâne a orașului Romă. Imperiul nu a depus eforturi semnificative pentru
Sicilia (provincie romană) () [Corola-website/Science/303605_a_304934]
-
feniciene de pe coastă, pe ai căror locuitori puni Ptolemeu îi numea "bastuli." Orașul fenician Gadira (Cadiz) se afla pe o insulă pe coasta Hispaniei Baetica. Alți iberi importanți erau bastetanii, care ocupau regiunile Almería și Granada muntoasă. Către sud-est, influența punică s-a răspândit de la orașele cartagineze de pe coastă: Noua Cartagină (în epoca romană "Cartago Nova," astăzi Cartagena), Abdera și Malaca (Málaga). Unele orașe iberice și-au păstrat numele preindoeuropene chiar în perioada romană în Baetica. Granada era numită tot "Eliberri
Hispania Baetica () [Corola-website/Science/303611_a_304940]
-
vinuri, ulei de măsline și sosul de pește fermentant numit "garum" care erau produse de bază ale economiei mediteraneene, produsele acesteia făcând parte din economia Mediteranei occidentale înainte de cucerirea romană din 206 î.Hr.. După înfrângerea Cartaginei în al doilea război punic care și-a găsit "casus belli" pe coasta Baeticii la Saguntum, Hispania a fost puternic romanizată în timpul secolului al II-lea î.Hr., după revoltele pornite de turdetani în 197. Celtiberii din partea centrală și nord-estică au urmat în curând. În cele
Hispania Baetica () [Corola-website/Science/303611_a_304940]
-
luptelor lor cu grecii pentru controlul asupra Mediteranei Occidentale. Cea mai importantă colonie a lor era Carthago Nova (numele latin al Cartagenei de astăzi). În 219 î.Hr., primele trupe romane au invadat peninsula Iberică în timpul celui de-al doilea război punic împotriva cartaginezilor, și au anexat-o sub Augustus, după două secole de război cu triburile celte și ibere, și cu coloniile grecești, feniciene și cartagineze, devenind provincia Hispania. A fost împărțită în Hispania Ulterior și Hispania Citerior către sfârșitul Republicii
Peninsula Iberică () [Corola-website/Science/303648_a_304977]