164 matches
-
vitalismului orgiastic (Panteism), limbaj meditativ, melancolie, purificare prin contemplare, reculegere în fața rotației vieții și a morții (Marile Eleusinii), în care sunt relevate misterele existenței: "Nocturne bolți vor ninge, din slăvi, misterul lor,/ Ți s-o răsfrînge-n suflet tăria-ngândurată", mirajul purismului estetic (Pytagora). Cea de-a doua etapă aduce o schimbare de perspectivă: universul infantil, la confluența concretului cu imaginarul, tragedia melcului "prost, încetinel și blând", "o mogâldeață", care prin "descântec" este chemat la geneza universală (După melci); ambianța semi-fabuloasă, tonul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
intrat, în ciuda unor priviri neîncrezătoare, arun cate inițial aproape direct lui Jerry Hogle, pe un teren intelectual absolut fascinant, complet străin mie pînă în momentul respectiv (fiind încă fidel maiorescianismului clasicizant, asumat în școală, trăiam în cultul unui soi de purism estetic idealist, derivat din vechile clișee ale "artei pentru artă" și literaturii ca "fenomenalitate autonomă"). Aici, arta și societatea, cultura și biografia, textul și existența se îmbinau, straniu însă legitim, pînă la simbioză. Am descoperit, cu surprindere, că Școala de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
secolului XX: modernism, postmodernism, expresionism, cubism, minimalism și artă contemporană. Oricum, încercarea generală a mișcării deconstructiviste este de a realiza progresul arhitecturii înspre o direcție neexplorată pînă la începutul anilor 1980, aceea a ignorării regulilor constrictive anterioare, "funcția determină forma", "purism", "fidelitate față de materialele folosite", și altele similare. Evenimentele importante, care au marcat mișcarea deconstructivistă includ concursul de design arhitectural din anul 1982 din Parc de la Villette (și mai ales lucrările lui Jacques Derrida și Peter Eisenman, respectiv lucrarea câștigătoare a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Nicolae Steinhardt, Alexandru Paleologu etc., întrucât erau considerate "snoabe, mistice, descompuse, dezumanizate, degenerate, morbide, iraționale, retrograde, putrede și mai ales decadente toate creațiile simboliste, ermetice, suprarealiste, naturaliste, expresioniste, dadaiste, moderniste, neomoderniste, șaizeciste etc., precum și tot ce ține de estetism, formalism, purism, experimentalism. Însuși locul în literatură al lui Eminescu e pus sub semnul întrebării, căci poetul nu numai că a împărtășit și propagat o filozofie idealistă și un pesimism contagios, dar a și compus versuri ce poartă semnele periculoase ale formalismului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
reduce personajul trialogic la un orb agent al legii morale, cum s-a întâmplat de nenumărate ori în critica noastră, înseamnă a falsifica profund realitatea operei, înseamnă a o desființa estetic, dintr-o eroare de optică și cu argumentele unui purism inoperant, care tocmai din punct de vedere estetic reprezintă dacă o comparăm cu poetica teatralizării epicului"48. Ni s-a părut important să redăm citatul integral, întrucât îl considerăm un argument bun pentru a demonstra spiritul arhitectural și puterea de
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
marii construcții centrale, care, dincolo de simbolistica luptei de clasă, era un dom de sticlă foarte modern și cât se poate de îndrăzneț, cu o impresionantă structură metalică de susținere a enormei cupole cu diametrul de 96 de metri, de un purism bine temperat, care o înscrie în curentul modernist care anima Europa în acei ani. Vechi simpatizant comunist, Damian demisionează în 1987 din PCR în semn de protest față de mutilarea neavenită a ansamblului prin așa-zisul Arc de Triumf cu motive
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
semnificativ în această privință 1-a constituit trecerea unor intelectuali ardeleni de pe la 1800 la confesiunea greco-catolică, fapt care le-a deschis accesul la studii în Italia. Ei au avut în asemenea măsură revelația latinității, încît au împins-o până la un purism extrem: românii sânt nimic altceva decât romani moderni. Prin aceasta, evident, ei sânt superiori tuturor vecinilor lor, sosiți mult mai tîr-ziu în regiune. în secolul care a urmat s-au adăugat și alte "întîietăți naționale". S-a descoperit că românii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
vedem cu ochii". Distanțarea de Întrupare dă măsura înclinației spre plăcerile vizuale. Această distanțare este minimă în țările catolice și maximă în țările protestante. Astfel, cu cât o cultură se teme mai mult de trup, cu atât îi repugnă figurarea. Purismul geometric, funcționalismul de tip Bauhaus, arta abstractă s-au dezvoltat în țările nordice în prelungirea puritanismului reformat. Peste tot în Occident unde distanța între Dumnezeu și om este mai mare, spaima de impur și de păcatul cărnii pune plastica la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
împrejurimi, negustorul emancipat cu ajutorul banilor, relativ tolerant, se simte abilitat să-și exploreze propria țară cu noile aparate de văzut, ca acea camera obscura inventată în secolul precedent. Olandezul bogat și sedentar, la jumătatea drumului între austeritate și ostentativ, între purismul puritan și grandilocvența manieristă, își îndreaptă privirea spre ceea ce este în apropiere. Libertatea conștiinței și atenția la circumstanțe merg împreună. Omul se simte destul de bine în pielea lui, în țara lui și pe pământ ca să nu mai caute dincolo. Vermeer
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prilej cu care, limba slavă fiind barbară, „au luat multe cuvinte grecești și latinești”. Am insistat asupra acestor lucruri întrucât gândirea istorică a Școlii ardelene nu este cunoscută suficient. Se consideră îndeobște că reprezentanții ei sunt aceia care au introdus purismul latinizant în perceperea teoretică a istoriei limbii române, pe când adevărul, după cum am arătat mai sus, este cu totul altul. Prezentăm, simplificat, câteva articole din Lexicon: Abore, m. pl. -rĭ. Aбope: vapor, caligō: gőz, pára: Der Dampf, Dunst. Cósă, f. pl.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu realitatea unei valori mai mult documentare". Explicația atitudinii, sugerată de Eugen Simion: contrastul dintre idealul moral al criticului și transigurarea artistică a realității lipsite de fard a fost conexată de Alexandru George "cu idealul său clasic, cu ideea despre purismul stilului și cu cerința ca arta să ajungă la esențe, nu să se limiteze la observarea și specularea formelor tranzitoriii, istorice". Iar valurile istoriei, în perioada de tranziție pe care o străbăteau, au readus în actualitate lumea lui Caragiale. Conștient
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să-și amintească acest lucru, aproximative. Ele sunt, de altfel, prime Încercări. Cei care Îmi vor continua opera vor oferi noi variante, metafore, nuanțe. Ei vor Îmbogăți, fără Îndoială, modestul meu vocabular de precursor. Vă cer să nu cădeți În purism. Schimbați și transformați.“ Ochiul selectiv Ecoul pe care Îl va trezi În presa aurie un anume război al nervilor purtat cu mare tam-tam de S.A.D.A. (Societatea Argentiniană de Arhitectură) și intensificat de obscurele manevre urzite de directorul tehnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ale memoriei colective românești de către Mihail Kogălniceanu, care publică în 1837, la Berlin, Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdanubiens. Mitul independenței este sădit de către Kogălniceanu în însăși începutul poporului român, care odată cu acesta se desprinde din paradigma purismului latinist al Școlii Ardelene, incluzându-i și pe daci printre strămoși. Kogălniceanu pleacă de la principiul solului (jus soli) în fixarea momentului cronogenetic al istoriei poporului român, în opoziție cu practica curentă a Școlii Ardelene de a privilegia fie principiul sângelui
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Albineț, 1845, p. 1). Chiar și Moldovan, în calitate de legatar al ideilor Școlii Ardelene, își fixează punctul de start în teritoriul dacic, capitolul inaugurativ purtând titlul "Dací'a sî Dacii" (Moldovan, 1866, p. 3). Însă chiar și această abatere de la linia purismul latin al Școlii Ardelene este doar relativă, în condițiile în care își are antecedente în opera lui Ion Budai-Deleanu, De Originibus Populorum Transylvaniae [Despre originile popoarelor din Transilvania]. Această lucrare, a cărei apartenență la paradigma Școlii Ardelene nu poate fi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Volksgeist pe care Herder l-a descoperit ca fiind chintesența identitară a popoarelor. În opoziție cu inclusivismul patriotismului civic cimentat pe cetățenie și binele public, patriotismul etnic este exclusivist. Bărnuțiu protestează în termeni vehemenți împotriva "străinismului", promovând o formă de purism național, un românism purificat de orice fel de interferențe din afară care să altereze instituțiile strămoșești. În doctrina bărnuțiană găsim elementele unei pedagogii a xenofobiei, anti-străinismul pe care îl militează fiind consecința extremă a patriotismului definit pe coordonate etnice. Bărnuțiu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
viața [și să își păstreze naționalitatea în timpul mileniului de năvăliri barbare]" (Xenopol, 1890, p. 57). Două motive sunt invocate pentru a susține această minune românească a permanenței naționale, ambele fiind legate de conștiința unei superiorități spiritual- etnice care a salvgardat purismul românesc de amestecul cu națiile barbare: a) conștiința superiorității spirituale, dată de credința creștină a românilor: "cei mai mulți barbarĭ eraŭ păgânĭ, ceea ce impedeca căsătoriile lor cu Româniĭ"; b) conștiința superiorității etnice, dată de descendența romană: "Românul se credea o natură maĭ
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în doctrina comunistă, aceasta a avut doar un scop tactic, acela de facilitare a scopului ultim societatea comunistă a-națională. Însă nu toți socialiștii au fost dispuși la compromisul tactic, în care vedeau o ireparabilă compromitere doctrinară. Facțiunea rămasă fidelă purismului socialist, conștientă de inconciliabilitatea funciară dintre doctrina socialistă și crezul naționalist, este reprezentată de antipatriotismul predicat cu ostentație de Gustave Hervé. Refuzând cu obstinație orice compromis doctrinar pe care l-ar recomanda tactica concesiilor politice, Hervé a împins raționamentul socialist
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
războiul civil, războiul de clasă în care Hervé își proiectează speranțele politice pentru succesul revoluției socialiste. Refuzul total al militarismului decurge ca atitudine necesară din această denunțare a războiului între națiuni ca lezând interesele obiective ale proletarilor. De neînduplecat în purismul său doctrinar, Hervé îi înfierează pe socialiștii patrioți care, păstrând o loialitate primară față de națiunile lor de apartenență în caz de război, trădează irecuzabil crezul socialist. "Internaționalismul patriot", la care subscriu socialiștii care declară că în caz război sunt gata
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care să înfăptuiască revoluția socială (ibidem, p. 142). Patria proletară transnațională la care visează socialiștii este prefigurată în sindicalismul antipatriot, întemeiat pe loialitatea clasială triumfătoare chiar și atunci când aceasta se împotrivește intereselor naționale. Hervéismul, cu al său ax ideologic predicând purismul antipatriotic al socialismului, a reprezentat doar un curent intelectual care a trecut fără să lase aluviuni politice concrete. Cu totul altfel au stat lucrurile în Uniunea sovietică, în care linia concesionistă recomandată de formula "național în formă, socialist în conținut
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
deja trasată de criticismul interbelic, se afirmă fără rețineri că Dacia a fost colonizată "cu elemente aduse ex toto Orbe Romano", cu oameni veniți din "Tracia, Pannonia, Gallia, Asia Mică, Nordul Africei etc.", "fie romanizați, fie neromanizați". Distrugând iremediabil teza purismul etnogenetic (fie și daco-romanic), atât de scump naționaliștilor români, manualul rollerian afirmă că în urma colonizării s-a format "un adevărat mozaic de neamuri" (Roller, 1952, p. 41). Poporul român avea să rezulte din acest amalgam doar după ce slavii își vor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
poate fi decisivă. Principiul biologic și darwinismul social pot servi unui proiect național, fie el etnic sau nu. Etnicismul totalitar al Germaniei naziste instaura o ierarhie a popoarelor, profesând lupta fără cruțare Împotriva unui alt „popor ales”. Și totuși, acest purism etnic utopic era Într-un fel atât pretext, cât și scop pentru o voință politică modernă de putere fără limite. Acest obiectiv imperial nu fusese epuizat prin rasism (Delannoi, 1999). Distincția dintre moștenire și inovație este și mai neclară după
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ale memoriei colective românești de către Mihail Kogălniceanu, care publică în 1837, la Berlin, Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdanubiens. Mitul independenței este sădit de către Kogălniceanu în însăși începutul poporului român, care odată cu acesta se desprinde din paradigma purismului latinist al Școlii Ardelene, incluzându-i și pe daci printre strămoși. Kogălniceanu pleacă de la principiul solului (jus soli) în fixarea momentului cronogenetic al istoriei poporului român, în opoziție cu practica curentă a Școlii Ardelene de a privilegia fie principiul sângelui
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Albineț, 1845, p. 1). Chiar și Moldovan, în calitate de legatar al ideilor Școlii Ardelene, își fixează punctul de start în teritoriul dacic, capitolul inaugurativ purtând titlul "Dací'a sî Dacii" (Moldovan, 1866, p. 3). Însă chiar și această abatere de la linia purismul latin al Școlii Ardelene este doar relativă, în condițiile în care își are antecedente în opera lui Ion Budai-Deleanu, De Originibus Populorum Transylvaniae [Despre originile popoarelor din Transilvania]. Această lucrare, a cărei apartenență la paradigma Școlii Ardelene nu poate fi
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Volksgeist pe care Herder l-a descoperit ca fiind chintesența identitară a popoarelor. În opoziție cu inclusivismul patriotismului civic cimentat pe cetățenie și binele public, patriotismul etnic este exclusivist. Bărnuțiu protestează în termeni vehemenți împotriva "străinismului", promovând o formă de purism național, un românism purificat de orice fel de interferențe din afară care să altereze instituțiile strămoșești. În doctrina bărnuțiană găsim elementele unei pedagogii a xenofobiei, anti-străinismul pe care îl militează fiind consecința extremă a patriotismului definit pe coordonate etnice. Bărnuțiu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
viața [și să își păstreze naționalitatea în timpul mileniului de năvăliri barbare]" (Xenopol, 1890, p. 57). Două motive sunt invocate pentru a susține această minune românească a permanenței naționale, ambele fiind legate de conștiința unei superiorități spiritual- etnice care a salvgardat purismul românesc de amestecul cu națiile barbare: a) conștiința superiorității spirituale, dată de credința creștină a românilor: "cei mai mulți barbarĭ eraŭ păgânĭ, ceea ce impedeca căsătoriile lor cu Româniĭ"; b) conștiința superiorității etnice, dată de descendența romană: "Românul se credea o natură maĭ
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]