306 matches
-
cu statutul de pustă, arondată administrativ satului Sărata . Referitor la acest statut, regăsit în documente în cazul unor așezări din Transilvania, în opinia lui Hodor, care cunoștea bine zona, fiind proprietar de pământ în Panticeu în preajma revoluției de la 1848, prin pustă se înțelege un loc slab locuit. Alte locuri desemnate cu termenul pustă au fost populate ulterior, dar și-au păstrat în denumire termenul (Puzsta Ujfalu, Puzsta Szent Mihály. Sărata. Menționat pentru prima dată într-un document datat în 1320, numele
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
regăsit în documente în cazul unor așezări din Transilvania, în opinia lui Hodor, care cunoștea bine zona, fiind proprietar de pământ în Panticeu în preajma revoluției de la 1848, prin pustă se înțelege un loc slab locuit. Alte locuri desemnate cu termenul pustă au fost populate ulterior, dar și-au păstrat în denumire termenul (Puzsta Ujfalu, Puzsta Szent Mihály. Sărata. Menționat pentru prima dată într-un document datat în 1320, numele satului Sărata, Sotelek (mag. Szotelke) al comunei Panticeu a evoluat în forma
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
toate cazurile, fericit. "Moara cu noroc" s-a născut din complexul de credințe populare despre comori și despre blestemele cu care au fost îngropate și nenorocirea care se abate asupra celor care nu au drept asupra lor. Povestea porcarilor din pusta arădeană și moravurile lor au ceva din grandoarea istoriilor americane din prerii și cu cete de bizoni, iar cârciumarul Ghiță devine victima propriei dorințe de a câștiga bani mulți, dar visul i se năruie aflându-se în mijlocul dintre ordinea juridică
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
perioada de clocit, șoimul călător trebuie să străbată distanțe mari în căutarea hranei. Teritoriul lui de vânătoare este de 40-200 de kilometri pătrați. Vânează rar mamifere, dar uneori prinde și iepuri. Șoimul călător preferă spațiile deschise, libere, cum ar fi: pusta, zonele mlăștinoase și semideșertice, stepa, unde își poate utiliza cel mai eficient vederea excelentă. În Europa Centrală cea mai mare răspândire o are în zonele muntoase, unde crăpăturile dintre stânci oferă locuri excelente de cuibărit. Prădătoarele din vârful lanțului trofic
Șoim călător () [Corola-website/Science/322673_a_324002]
-
Alioș (, , dialect:" Aliuș"; ) este un sat în comuna Mașloc din județul Timiș, Banat, România. Alioș este situat în nordul județului Timiș, la 40 de km de Timișoara, pe drumul către Lipova, Alioșul face trecerea de la pustă la colinele premergătoare dealurilor Lipovei. Comuna este la o distanță de 17 km de la Lipova. Distanța până la Arad este de 24 km, dar pe drumul de țară care traversează mijlocul satului, numit și „Drumul Aradului” se pare că sunt 18
Alioș, Timiș () [Corola-website/Science/298650_a_299979]
-
și Mădăraș. Pe întinderea sa, Homorogul are un pământ arabil mănos, o însemnată pescărie, situată lângă șoseaua națională Oradea-Arad, precum și o porțiune din canalul colector ce leagă râurile Crișul Repede și Crișul Negru. Urmele arheologice atestă o locuire neîntreruptă a pustei satului, Homorogul numărându-se între primele localități atestate documentar în Bihor. Semnificativ este faptul că, de la început, în decursul istoriei, așezarea a fost locuită de către autohtoni, individualizați, în vremea ducatului lui Menumorut și a descendenților săi, drept români, motiv pentru
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Homorog () [Corola-website/Science/319471_a_320800]
-
Giula. Restul de 21 familii se pare că au plecat, pe masura ce apăreau noi sate în zonă. 1723 - Giula și domeniul fiscal Bichiș-Arad-Csongrad trec în stăpânirea baronului Johann Georgius Harruckern. Maghiarii au repopulat Giula aduși fiind din localitatea Gerla. Gerla, astăzi pusta pe valea Crișului între Giula și Bichiș, cuprindea două sate: Alsó- és Felso-Gerla (Gherla de Jos și Gherla de Sus). Aici guverna familia Abrahamfy, de unde s-a tras și apelațiunea "de Gerla". Avea castel și heleșteu, iar mănăstire s-a
Jula () [Corola-website/Science/297723_a_299052]
-
iulie 2012). 5. Proiectul Situl arheologic „Măgura” Uroiului, jud. Hunedoara - a vizat întocmirea unui studiu complex de arheologia peisajului prin metode de teledetecție, aerofotointerpretare, studiu cartografic, topografie arheologică și prospecție magnetometrică (iulie - decembrie 2008). 6. Proiectul Castrul roman de la Vărădia „Pustă”, jud. Caraș-Severin - a vizat întocmirea unui studiu complex de arheologia peisajului prin metode de teledetecție, aerofotointerpretare, studiu cartografic, topografie arheologică și prospecție magnetometrică (august 2008). 7. Proiectul Situl arheologic neolitic Țaga, jud. Cluj - a vizat întocmirea unui studiu complex de
Liviu Măruia () [Corola-website/Science/328934_a_330263]
-
o buruiană invazivă adventivă de carantină, anuală, monoică, cu frunze penat-sectate, originară din America de Nord. Crește pe marginea drumurilor, pe ogoare, prin culturi de trifoi, ruini și locuri lăsate în paragină (de aici denumirea populară: iarbă de paragină, iarba pârloagelor, floarea pustei). A fost introdusă în Europa cu diferite cereale, fiind semnalată pentru prima dată în 1863 în Germania; în România a fost observată prima dată la Orșova în anul 1910, acum fiind întâlnită mai ales pe Valea Mureșului, în Banat, în
Ambrozie (plantă) () [Corola-website/Science/317042_a_318371]
-
A ars in casa parohiala care a fost incendiată. În Trăznea se aflau și 9 soldați români reîntorși acasă și demobilizați. Aceștia au fost împușcați cu efectele militare pe ei. Învățătorul și soția au încercat să se refugieze în comuna Pusta. Au fost prinși și aduși la sediul jandarmilor maghiari de la Agrij, de unde au fost duși pe un câmp și împușcati. Printre victimele masacrului de la Treznea se numără și familia muzicologului român Octavian Lazăr Cosma, președinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor
Masacrul de la Treznea () [Corola-website/Science/299748_a_301077]
-
în mare măsură inscripția din stânga iconostasului, în care era menționat anul ridicării bisericii. Inscripția din dreapta, mult mai bine păstrată, afirmă următoarele: ""Îngerilor s-au numit ca să păzască tot neamul și sau zidit de iznov ... și strădania bunilor pravoslavnici dintracest sat Pusta Simihaiu în zilele înălț(atului) ... podomnicului împărat Franțis, supt pravoslavnică arhipăstoria măriei sale ... Făgărașului supt c(institul) protopop Vasilie Bota de Vișeu de Mijloc și c(instiților) preoți Andrei ... Hara Grigorie și ctit(ori) ... Ignat, făt Ion Toader, Holț Marți. Și
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
a putut fi dovedit de săpăturile efectuate de-a lungul timpului. Locuitorul Buruian Traian susține că satul de azi a fost întemeiat de circa 200 de ani(in forma în care este acum), iar locuitorii au venit din locul numit Puste din apropierea Văii Agrijului, ca urmare a deselor inundații provocate de acest râu. De-a lungul drumului Cluj-Zalău au fost mai întai șapte case care erau și cârciumi , în grai local fogădauă, fapt pentru care satul a fost cunoscut sub numele
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
Eroi necunoscuți au rămas aici în țărâna hotarului, iar în curtea bisericii de lemn a fost înmormântat eroul Alexandru Todea. Un mărăciniș pe numele de Mânjele. Păduri: Pășuet, (Ptișcuța) Chișcuța?, Muncei. Pajiști și terenuri arabile: Unghiul Mare, Tabăra, Rîtul Brebilor, Pusta, Sorți, Boiște, Valea Păușei, în marginea Sorți. Fântâni: Fântâna Albă, în Ptișcuța era Fântâna Boilor, în Muncei Fântâna cea Bună, în Tabăra, Fântâna Taberei. Denumirea actuală de Poarta Sălajului a fost dată de prefectul județului Sălaj Eugen Chiș în 1946
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
posidere omnibus notum sit” ceea ce se tâlcuiește: ,în ceea ce privește ocuparea forțată din partea mea a pământului Mânăstirii din Berindu, nu corespunde adevărului, ba chiar e cunoscut de toți că nu posed nimic din acel teritoriu”. Până când satul a fost situat în locul numit Pustă, mânăstirea aceasta din poiana Vad, dintre pădurile apropiate de sat, a servit și ca biserică parohială, căci averea mânăstirii era aceeași cu a parohiei de pe vremea lui Klein. În 1762 a trebuit să fie mutat satul în locul unde este acum
Biserica de lemn din Berindu Deal () [Corola-website/Science/312950_a_314279]
-
1720-1724. Bătrânii satului afirmă că la o dată pe care nu o pot exact preciza, dar știu din spusele strămoșilor lor că așa este, biserica de lemn a fost mutată din locul unde se construise inițial, loc ce se cheamă „La pustă”, situat la circa 1 km de centrul vetrei actuale a satului. Mutarea ei ar fi fost determinată de viiturile de primăvară ale Crișului Repede, care surpau pământul unde era așezată. Pe de altă parte, inundațiile râului îngreunau accesul la biserică
Biserica de lemn din Botean () [Corola-website/Science/318596_a_319925]
-
locală, "Fântâna Haiducului Pintea/Fântâna Pintii", "Foișorul-Tarnița/La Ciupercă", "Valea Lupului", etc.) și/sau pe dealurile care îl compun, dealurile piemontane Codrului și/sau la "Poalele Codrului" (spre exemplu, în denumirea locală, astfel de locații sunt "Câmpu Mare", "Făgașul Satului", "Pusta", "Ungurelul", "Dealul Secăturii", "Tarnița", "Dealul lui Bran", "Dealul Piști"). Culmea masivului Codru se întinde pe aproximativ 22 de kilometri (cu înălțimea maximă de aproximativ 575 de metri în vârful Lespezi) și se numește Culmea Făgetului ("Vârful Codrului" sau "Culmea Codrului
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
România. Localitatea este situată pe malul drept al Văii Zalăului. Localitatea Sălăjeni a fost atestată documentar în jurul anului 1430, sub denumirea de "Curitau" ("Equriteu"). Înaintea anului 1895, localitatea avea hotarele sub următoarele denumiri care se mai păstrează și azi: "Sub Puste, între Coaste, Cornet, la Puturoasa, Dupa Fogedeu, La Punți, La Poiăți, la Aric, La Răstoacă, Preste Vale, Dimburele, Pădurici, la Hotare, Pe Vălcea, Sub Pruni, Pădurea Rară, Pădurea Deasă, Puste, Hediuț, Între Părae, Făntăna Satului,Tisieu", etc... Biserica de lemn
Sălăjeni, Sălaj () [Corola-website/Science/301829_a_303158]
-
sub următoarele denumiri care se mai păstrează și azi: "Sub Puste, între Coaste, Cornet, la Puturoasa, Dupa Fogedeu, La Punți, La Poiăți, la Aric, La Răstoacă, Preste Vale, Dimburele, Pădurici, la Hotare, Pe Vălcea, Sub Pruni, Pădurea Rară, Pădurea Deasă, Puste, Hediuț, Între Părae, Făntăna Satului,Tisieu", etc... Biserica de lemn din Sighetu Silvaniei se află în localitatea omonimă. După istoricului Petri Mór biserica ar data din 1632 și conform tradiției ar fi adusă din satul Sălăjeni. Biserica se află pe
Sălăjeni, Sălaj () [Corola-website/Science/301829_a_303158]
-
să existe că așezare locuită, până după cucerirea Banatului de austrieci. În 1738, în Ofcea bântuie o epidemie de ciumă care decimează populația. Numărul locuitorilor descrește într-atât încât să devină complet depopulata în 1746, când este și transformată în pusta. În a adoua jumătate a secolului XVIII, la Ofcea se stabilesc români provenind din Transilvania și Crișana. În anul 1786, după înnăbușirea răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan, autoritățile habsburgice încep să-i deporteze pe răsculați în Banat. Cu această
Ofcea, Belgrad () [Corola-website/Science/305856_a_307185]
-
sfârșitul secolului al IX-lea au migrat refugiindu-se de frica pecenegilor spre vest, trecând prin trecătoarea nord-carpatică Verețke, de pe valea Nistrului spre valea Tisei, în Bazinul Panonic (pe Dunărea de Mijloc). Triburile maghiare au ocupat partea estică a marii "Puste Maghiare", începând cu partea de nord-est, Bihor, Ținutul Zărandului (regiunea păstrează numele ducelui "Zerind" din dinastia arpadiană), Arad și Timiș până la Dunăre. Prezența maghiarilor aici în nord-estul Bazinului Panonic a fost dovedită de săpăturile arheologice care au descoperit cimitire cu
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
astfel că intrarea în “Crișul Mort” este închisă în partea superioară și nu primește apă decât din cursurile de apă din Tinca și din aval, cu ocazia inundațiilor. Afluenții mai importanți ai Crișului Negru, pe teritoriul comunei sunt următorii: "Valea Pustei", care trece prin satul Râpa, "Valea Nouă", care trece prin satul Gurbediu, ambele în partea dreaptă a Crișului Negru, iar în partea stângă "“Rătășelu”" care străbate satele Belfir (aici se numește "Asău") și Girișu-Negru. Aceste cursuri de apă au un
Comuna Tinca, Bihor () [Corola-website/Science/310211_a_311540]
-
linia întâi; Divizia 1 Vânători, în linia a doua; Divizia 18 ardelenească, în linia a treia, ca rezervă generală (această unitate fiind dislocată în zona Cluj-Alba Iulia) În urma bătăliei de pe Tisa (20-26 iulie 1919), armata română, victorioasă, înaintează rapid, prin pusta maghiară, spre capitala Ungariei, Ungaria, în care intră triumfal la 4 august 1919, sub comanda generalului Gheorghe Mărdărescu, însoțit de ceilalți camarazi de front, generalii Traian Moșoiu, Demetrescu, Ștefan Holban, Davidoglu, Olteanu. Astfel, Republica Sovietică Ungară și-a încetat existența
Gheorghe Mărdărescu () [Corola-website/Science/302701_a_304030]
-
ctitori, mari bărbați, Eroii noștri legendari, Semeți, viteji, cu brațe tari, Încununați Cu creste de Carpați! Spre Basarabia zburați și duh de țară respirați Din duhul jertfei de martiri Pe altarele Marii Uniri! Spre Vlahi din Tatra În Timoc, În pustă și În orice loc Aceeași limbă ei vorbind Până la aromâni În Pind. și să rămânem veșnic frați Bând apa vie din Carpați Aici, la Sfinxul din Bucegi Unde-am avut preoți și regi. și o Credință am avut Din veac
Editura Destine Literare by Elena Trifan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_398]
-
sărit scântei și s-a creat o explozie urmată de flăcări. Unele persoane au putut fi salvate cu arsuri, opt persoane au murit. S-a creat un haos și datorită faptului că muniția de mitralieră de la bordul aeronavelor începea să puste. Elicopterele pe partea de nord a șoselei au fost abandonate în panică, inclusiv material secret, partial încă cu turbinele aprinse. Elicopterele doi și șapte erau la distanță sigură pe partea sudică a șoselei, și ele s-au întors la "USS
Operația Eagle Claw () [Corola-website/Science/315025_a_316354]
-
lui Przewalski se desfășoară la rezervația Askania-Nova din Ucraina. Câteva zeci de cai au fost eliberați și în zona evacuată după accidentul de la Cernobîl, care este acum o rezervație naturală de facto. O populație puternic monitorizată a fost eliberată în pusta Hortobágy din Ungaria; informațiile colectate aici despre structură, comportament și boli sunt folosite pentru a îmbunătăți programul de conservare din Mongolia. În pădurea Clocaenog din North Wales, Marea Britanie, trei cai Przewalski trăiesc într-un padoc de 5 hectare, pe situl
Calul lui Przewalski () [Corola-website/Science/313038_a_314367]