1,426 matches
-
pod și eu să dorm liniștit? Tu nu l-ai văzut, de aceea o faci pe viteaza. Să-l fi avut în fața ochilor, ca mine, și atunci să te fi văzut!” „In ce parte a podului îi ducă-se pe pustii, omule?” a întrebat ea cu jumătate de glas. „Iaca colo așa”...i-am arătat eu locul. „Vai de mine! Chiar deasupra icoanelor!” „Da! Chiar deasupra icoanelor!” am întărit eu. „Uite ce tare ne-o pedepsit Dumnezeu. Nici nu ne putem
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
obrazul să-mi vii cu asemenea istorii care se potrivesc drept ca nuca-n perete! Acuma, în crucea verii, mâzgă și ghețuș, ai? Da' pe cine crezi tu că-mbrobodești? Măi, tu ai fi fost bun de călugărit, măcar să te pustiești într-un cotlon, să nu mai încurci locul și oamenii. Haiti, lipsești din fața mea, și du-te unde-a dus surdul roata și mutul iapa, ca să nu mai aud de numele tău! ANISIA: Da' carul cu boi, bărbate? ISPAS: Lehamite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cei de-o samă cu dânsul! Din ușă, către cei din casă) Florică, scoate-i binișor pe ușa din spate și stați după casă până v-oi chema eu aici. (Zarva din casă se potolește) SMARANDA: Ptiu, bătu-l-ar pustia, că era să mă dărâme! Cată să fac rost de niște păr de lup, să afum plozii, să le treacă de spaimă. DĂNILĂ: Care spaimă? Nu i-ai auzit? SMARANDA: Apoi bine, Dănilă, numai cu dracii n-ai avut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
însoțească. În schimb aș putea controla femeile, cele de peste șaizeci de ani și cele sub șaisprezece ani. Cele mai adulte, mai împlinite, pot să-mi dea un șut să mă lipească de un stâlp de telegraf, și astfel s-ar pustii bunătate de rector de autobuz. Cu cele de peste șaizeci de ani pot să-mi pun ambițiile, pot chiar să le fac zile fripte, acestea nu mi-ar putea rezista, totuși pot duce și eu o plasă de cartofi de cinci
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fu luminat de mirificele felinare fluorescente. * Într-un târziu, bulibașa se duse în cortul său, se cocoloși în așternuturi, dar somnul lui fugise, alerga pe înspumați bidivii undeva, departe de corturi, parcă voind anume să-i alunge grijile ce-i pustiiau sufletul. Abia când soarele începuse a înroși orizontul de răsărit, bulibașa închise pentru câteva clipe ochii, dar se trezi fără să cunoască dulceața ce o aduce cu sine tihna somnului. O dată cu toți ai lui, începea să-și macine neliniștile la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
bucata de mămăligă de a doua zi. Numai bulibașa era treaz. Fuma în fața cortului său și medita. La un moment dat, avu impresia că gândurile lui luaseră chipul unor păsări ale întunericului. Le urmări mental zborul, trimițându-le spre ținuturi pustiite pentru a se pierde în neant. Nu voia cu nici un chip ca acestea să-și facă cuib în șatra sa. Se simțea ca un copac doborât de furtuni nelegiuite și neașteptate. Nu bănuise niciodată că se pot aduna atâtea neliniști
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a-i târî înapoi la rasa umană. Toată lumea greșește, dar trebuie să ne gândim că nu o face numai din răutate, ci și din prostie sau necunoaștere, iar dacă nu am fi iertători și credincioși în Dumnezeu, planeta ar fi pustiită de războaie civile și calamități. Nimeni pe lume nu s-a născut în întregime bun sau rău, în proporții diferite avem în noi binele sau răul. Binele este catalogat un fapt banal, omenesc, totuși uitat repede, care uneori ți se
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
un drapel victorios, scânteindu-mi puternic În privire. 17 Vestea cea neagră a venit a doua zi, Într-un noiembrie friguros, și m-a lovit tunător, până departe, În adâncul ființei mele, dărâmând ordinea cuminte a lucrurilor de-acolo și pustiind totul. Trilă-Pătrățilă a adunat toată suflarea școlii pe platou (Îi plăcea tare mult grăsanului să facă lucrul acesta, să ne adune În curtea școlii și să ne anunțe câte ceva, plin de impozanță) și ne-a comunicat faptul că ieri seară
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un geamăt adânc. Picioarele Îmi sunt ude de lacrimi. Gâtul mă ustură sufocat, ștrangulat de o mână nevăzută. Mă topesc. Trupul mi se Împuținează. Nu sunt altceva decât o materie vâscoasă. Memoria simte migrația apelor ei tulburi, care o Învăluie, pustiind-o. Realitatea cea vie mă părăsește. Lumina scade necontenit. Beznă. Sete. Foame. Frig. Singurătate. Cumplită singurătate. Mă trezesc Într-o baltă de lacrimi. Trupul Îmi este cleios. E aproape Întuneric. O greață cumplită plutește Înăuntru. Ceașca de cafea e răsturnată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
era indiferentvor păși și în fața altarului, pentru a fi împodobiți cu pirostriile regești ale cununiei. Când veni acasă și-i împărtăși mamei sale vestea cea mare, aceasta plânse îndelung, Olga fiind singurul ei sprijin în cazuri extreme. Inima îi era pustiită de plecarea fiicei ei dragi. Domnul Victor Stamate ținu ca tot ceremonialul căsătoriei să se desfășoare la Pitești și ca mama Olgăi să fie invitată ca oaspete de onoare. El urma să se ocupe de tot ce incumbă pregătirea și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
munca asta ridicolă, decoratul învelitorilor pentru truse de scris, ca să mă amăgesc și să-mi omor timpul. Din fericire, locuința mea e situată în afara orașului, într-un colț tăcut și liniștit, departe de viața tumultuoasă a oamenilor. Împrejurimile sunt absolut pustii; de jur-împrejur, ruine. Numai dincolo de râpă se văd case de lut turtite, îndesate; de acolo începe orașul. Mă întreb care nebun, ce persoană excentrică a construit cocioaba asta care datează cel puțin de pe vremea Potopului. Chiar cu ochii închiși, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
jumătatea condiției de bipezi, acuma eram acolo înăuntru, de gît cu securiștii, strîngîndu-l de boașe pe Pitic, dar nu s-a putut, așa că ne-am zis nu-i nimic, o să ne întoarcem, și mîine e o zi, străzile erau deja pustii, poate o să vină și Roja dacă o să reușească să scape din cazarmă, și Curistul, și Părințelul, și o să facem echipă, trebuia doar să mai rezistăm o noapte. M-a dat de gol, spune Tîrnăcop, puteai să taci Gulie, nu trebuie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu penele Sale și sub aripile Sale te vei adăposti; adevărul Său este scut și pavăză. Nu te vei teme de groaza nopții, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă În Întuneric, nici de pieirea care pustiește În plină zi pentru că zici: ,, Domnul este adăpostul meu,, și faci din Cel Preaânalt locuința ta, nici un rău nu ți se va Întâmpla și nici o rană nu se va apropia de cortul tău. Pentru că El va porunci Îngerilor Săi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Yom Kipur, denumit Jertfa împăcării, presupune doi țapi: primul este ucis, adus jertfă lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor. Al doilea, țapul ispășitor, nu este omorât, ci trimis ca un soi de vidanjă morală să deverseze nelegiuirile fiilor lui Israel în pustia demonică. Iisus face o încrucișare nepermisă, după părerea mea, între cei doi țapi: se duce la Dumnezeu cu păcatele destinate Diavolului. El legitimează astfel ideea extrem de periculoasă a răspunderii morale cumulativ-transferabile. Ce altceva decât țapi ispășitori au fost evreii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cele din urmă în propria-i minte. În acest tărâm supraluminat dominat de violență și tehnologie, el conducea acum pentru totdeauna cu o sută șaizeci de kilometri la oră de-a lungul unei autostrăzi goale, trecând pe lângă stații de alimentare pustii de la marginea câmpiilor întinse, așteptând venirea unei singure mașini din sens opus. În mintea sa, Vaughan vedea întreaga lume cum moare într-un dezastru automobilistic simultan, milioane de vehicule azvârlite laolaltă într-o reuniune finală de vintre țâșnitoare și freon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
se ascunde... Dar dintr-o scrisoare precedentă, din New York, originea ineditelor oferite de Marana pare să fie cu totul alta: „Sediul OEPHLW, cum puteți vedea din hârtia cu antet, e situat în vechiul cartier Wall Street. De când lumea afacerilor a pustiit aceste edificii solemne, aspectul lor bisericesc, derivat de la băncile englezești, a devenit mai sinistru. Sunt la un citofon. Sunt Ermes. Vă aduc începutul romanului lui Flannery. Mă așteptau de o bucată de vreme, de când telegrafiasem din Elveția că reușisem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pentru așa ceva. Încetul cu încetul și lămpile au început să fie stinse cam pe la ora nouă, prea puțini fiind aceia care să întindă veghea mai tîrziu. Se introdusese o gardă civică de noapte care din lipsă de ocupație, străzile erau pustii și nimic nu se putea întîmpla în Vladia dormitîndă, băteau în ușă sau în geam acolo unde mai vedeau lumină, întrebînd destul de insistent: "de ce nu doarme lumea, are gînduri, pune ceva la cale?" De două ori pe săptămînă toată suflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și pizmei. În locul libertății propovăduiește robia, În locul revoltei, supușenia, În locul desfătării, schimnicia, În locul cunoașterii, dogma... Oh, popor samarinean, oare nu pizmașul acesta ți‑a distrus casele? Oare nu el a trimis pe ogoare seceta și lăcustele? Oare nu el a pustiit casele de ciuma năprasnică? Și‑atunci, ce fel de Dumnezeu este ăsta, ce fel de preacinstit, așa cum glăsuiesc apostolii, dacă e În stare să se răzbune pe voi pentru cine știe ce păcate săvârșite de strămoșii voștri? Despre ce fel de iubitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
când măslinii‑s taman buni de cules, vă trimite o vijelie care să le Încovoaie crengile și grindină care să chiftească măslinele În noroi; când stau să vă fete oile, dă peste ele ciuma, asmute lupii sau tigrii să vă pustiască turmele. Când vi se naște un prunc, Îl zvârcolește, doar s‑o prăpădi. Ce Dumnezeu mai e și ăsta? Nu, ăsta nu este Dumnezeu din ceruri, nu este Elohim. E un altul. Căci Elohim, creatorul, creatorul cerului și al pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
eșuase la apă mică. „Fii fără grijă“, Îngăima Bandura, „nici o altă curvă din lume n‑o să fie mai duios jelită ca tine... Și nici o alta n‑o să aibă o Înmormântare mai cu pompă ca tine...“ Pentru Înmormântarea Marietei au fost pustiite nu știu câte sere de flori și devastate grădinile mahalalelor, că toată noaptea lătraseră câinii, tot chemându‑se Între ei dobermani cu câini‑lupi, Îndârjiți În zgardele lor aidoma unor coroane de spini; lunecau verigile grele ale lanțului pe sârma de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
te vei întoarce la mine, Luana. Ai jurat în fața Domnului. Nu te va lăsa să faci altfel. Ea coborî împovărată scările și o dată ajunsă în stradă izbucni în plâns. Lacrimi amare, puhoaie devastatoare gata să inunde pământul, arzându-i obrajii, pustiindu-i sufletul, perdea opacă și dureroasă prin care nu reușea să vadă drumul pe care trebuia să apuce. CAPITOLUL V Lumina ochilor mei Divorțul s-a pronunțat într-o zi de august. În momentul în care căsătoria a fost declarată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să fie serviți, se priveau cu aviditate, lăsându-și ochii să se îmbete cu armonia trupului după care tânjeau de prea multă vreme. Luana coborî pleoapele, de teamă ca imaginea lui să nu-i ardă sufletul și să-l lase pustiit pentru vecie. Întrebă: Ce-ai mai făcut? El surâse amar: Mă lupt să supraviețuiesc. Nu financiar, desigur. Acum banii nu mai au nici o importanță, nici un scop. Mă epuizez într-o activitate intensă doar să uit. Fără tine... Tăcu și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de nerostite înțelesuri, Luana gândi fără oprire, cu o disperare smintită: Îl invit sus. Dacă nu-l sărut în noaptea asta, mor." S-au despărțit cuminte și ea s-a trezit a nimănui în casa goală și rece, obsedată și pustiită de o singură dorință: "Îl vreau!" O dată cu plecarea lui Zereghia, Nuța Cordel umplu biroul directorului Liga cu rugăminți și bocete, susținând sus și tare că ea merită, după atâția ani de muncă în fabrică, să fie numită șefă la registratură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să rătăcească, sperând că În acea noapte viața de dinainte va străbate În sfârșit prin crăpături și Îi va umple visele ca un torent fierbinte și Învolburat, Încărcat de amintiri. Aceasta nu se Întâmplă Însă niciodată, așa că nopțile Îi sunt pustii și fără vise. Uneori, arareori, Întrezărește frânturi dintr-o imagine, una singură, ceva care abia pâlpâie, pentru a dispărea imediat: mucegaiul negru de pe un perete de beton, lemnul zgâriat al picioarelor unei bănci de școlar, tavanul unei Încăperi lungi și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să scoată un sunet. Nu suspina, era un fel de oftat ciudat, apoi a căzut pe podea de parcă nu-l mai țineau picioarele, iar eu am Încercat să-l ridic, Însă lui i se goliseră ochii de orice expresie, erau pustii, negri și pustii, și m-am speriat. L-am strigat pe nume de mai multe ori, dar nu se potolea și, cu cât puneau mâna pe el, cu atât Îi era mai rău. M-am repezit să-l iau În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]