366 matches
-
Ștefan. De la urcarea în scaunul Moldovei a lui Ștefan Vodă Mușat trecuseră 12 ani. În acest timp, Măria Sa trudise fără hodină la rânduirea țării, la întărirea hotarelor și la întocmirea oștilor sale. După aproape un sfert de veac de tăieri, pustiiri și pojaruri pe care le săvârșiseră în lupta lor pentru domnie feciorii lui Alexandru cel Bun, pământenii cunoșteau iarăși belșugul și pacea.”". Comisul Manole Păr Negru (Geo Barton), omul de încredere al lui Ștefan cel Mare (Gheorghe Cozorici), și jupâneasa
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
1945 și 1984. Este un edificiu de plan dreptunghiular, cu altarul și pronaosul nedecroșate, poligonale cu trei laturi; în dreptul unicei intrări sudice și-a făcut apariția un pridvor închis de zid. Tradiția îi plasează începuturile în preajma anului 1700, când, datorită pustiirii satului de către turci, întreaga vatră a satului ar fi fost mutată pe locul actual, fiind necesară astfel și ridicarea unei noi biserici;antimisul din anul 1703 si clopotul din 1714 susțin, în acest caz, memoria străbunilor. La sfârșitul secolului al
Biserica de lemn din Sârbi, Hunedoara () [Corola-website/Science/317231_a_318560]
-
scrie pe o placă de marmură amplasată pe clădirea bisericii în anul 1931). În anul 1921 a avut loc un mare incendiu care a ars acoperișul bisericii, casa de oaspeți și chiliile cu întreaga gospodărie, astfel încât mănăstirea era amenințată cu pustiirea. Din îndemnul și stăruința mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei (1909-1934), între anii 1923-1931, mănăstirea a fost refăcută prin munca și osârdia călugărilor, ajutați de popor și de autorități, fiind terminată reconstrucția celor distruse în anul 1931, în timpul stăreției arhimandritului Paisie
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
amenințat siguranța și funcționarea canalului. Pe timp de război digurile ridicate pe Fluviul Galben, uneori, au fost rupte în mod deliberat pentru a inunda avansarea trupelor inamice. Acest lucru a provocat dezastru și greutăți economice prelungite. În ciuda perioadelor temporare de pustiire, Marele Canal a promovat o piață indigenă de creștere economică în centrele urbane din China prin toate perioadele de la dinastia Sui până azi.
Marele Canal, China () [Corola-website/Science/321005_a_322334]
-
folosindu-se prin viclenie de titlul de cavaler al Ordinului, Vlad al II-lea Dracul ordonă deschiderea porților Cetății Caransebeșului care, ascultând porunca, va fi incendiată și jefuită de aceiași turci conduși de Vlad al II-lea Dracul, jaf și pustiire care se va întinde în întregul sud al Transilvaniei, turcii retrăgându-se cu prăzi și robi nenumărați la sud de Dunăre. Porecla "Țepeș" i s-a atribuit de pe urma execuțiilor frecvente prin tragere în țeapă pe care le ordona. Chiar turcii
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
000 de oșteni. Deși Vlad încearcă să-i oprească pe turci la Dunăre, în dreptul cetății Turnu, aceștia, la adăpostul nopții, reușesc să treacă fluviul îndreptându-se direct spre Târgoviște (4 iunie 1462). În aceste condiții Țepeș va aplica tactica hărțuirii: pustiirea pământului - mai ales drumul spre Târgoviște -, otrăvirea fântânilor, atacarea detașamentelor turcești plecate după hrană. În această atmosferă apasătoare în care oștile turcești, flămânde și înfricoșate, înaintau prin țara pustiită, a avut loc marea lovitură a lui Vlad Țepeș, atacul de
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
orașul rămânând singurul port al Moldovei cu rol important în comerțul intern, dar și în cel polono-turc. În 1789, în timpul războiului ruso-turc din 1789 - 1791, Galațiul a fost incendiat de către armatele generalului rus Mihail Kamensky, aceasta fiind una dintre numeroasele pustiiri care au fost îndurate de oraș în războaiele ruso-turce din sec. XVIII și începutul secolului al XIX-lea. În ciuda acestor perioade grele, comerțul și navigația se dezvoltă în așa fel încât Rusia înființează, în anul 1775, primul consulat local, iar
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
cu domnia lui Hangerli (1797 - 1799) în vremea căruia au sporit și s-au înăsprit dările impuse populației. Urmează întâmplările din timpul domniilor lui Alexandru Moruzi (1799 - 1801) și Mihail Șuțu (a treia oară, 1801 - 1802), neuitând să menționeze de pustiirea Bucureștiului de teama pasvangiilor și de cutremurui din același an, 1802. Continuă cu domnia lui Constantin Ipsilanti (1802 - 1806) al cărei început a fost marcată de amintitul seism. Războiul ruso-turc ditre 1806 și 1812 ocupă noi pagini în cronica zilotiană
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
de marmură amplasată pe clădirea bisericii în anul 1931). În anul 1921, în timpul starețului Pancratie Fasolă, a avut loc un mare incendiu care a ars acoperișul bisericii, casa de oaspeți și chiliile cu întreaga gospodărie, astfel încât mănăstirea era amenințată cu pustiirea. Din îndemnul și cu stăruința mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei (1909-1934), mănăstirea a fost refăcută între anii 1923-1931 prin munca și osârdia călugărilor, ajutați de popor și de autorități, fiind terminată reconstrucția celor distruse în anul 1931, în timpul stăreției arhimandritului
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
lui 1330 curtea argeșeană a suferit un incendiu devastator. Arta militară românească din acele vremuri este reliefată în special în timpul bătăliei din 1330. Pus în fața unei armate ungurești superioare numericește, Basarab adoptă o tactică având patru elemente: retragerea din fața dușmanului, pustiirea terenului și otrăvirea fântânilor din calea inamicului, hărțuirea permanentă a oastei ungurești și alegerea unui loc de confruntare cât mai convenabil. În momentul confruntării armate, oastea lui Basarab era împărțită în patru corpuri: două acționau de pe buza râpelor iar celelalte
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
dintre acestea este intrinsecă. Mai înainte de a fi curvie trupească sau de a se exterioriza, ea este curvie interioară cu gândul. La rădăcina declanșării acestor energii pe care le solicită și epuizează actul fizic al curviei, stă distrugerea, răvășirea și pustiirea sufletului.151 Mântuitorul Iisus Hristos, fiind și bun psiholog și cunoscând pericolul pe care-l reprezintă păcatul cu gândul, mai ales cel al desfrânării, avertizează: Ați auzit că s-a zis celor de demult: Să nu săvârșești adulter. Eu însă
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
înroșită - de un roșu închis - în timp ce soarele cobora spre asfințit. Marea bătălie din acea zi începuse în preajma zorilor și luase sfârșit spre seară. Nici un cal nu necheza; nu striga nici un soldat. Câmpia întinsă se cufunda rapid în întunecime, într-o pustiire desăvârșită. Roua nopții se depuse înainte ca morții să fi putut fi luați de-acolo. Se spunea că numai cadavrele din clanul Takeda numărau peste zece mii de oameni.<$ F - Secvența bătăliei de la Nagashino încheie filmul <MI>Kagemusha,<D> despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
repetă și continuă tot textul. În acest timp, prudent, mă așezai la birou și îmi ascunsei fața între brațe. Nu fiindcă m-ași fi temut să fiu văzut plângând, ci pentru că presimteam o rupere catastrofică de zăgaz, urmată de o pustiire... Când sîntem singuri, cum eram eu în acele nopți de carcere, înecul ființei noastre lăuntrice are drept martor divinitatea, marele cosmos căruia i ne încredințăm, dar când îl invoci în fața iubitei (și cine se poate înșela asupra disperării de care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se vor amesteca, iar familia însăși nu va mai exista?". E de ajuns să privim în jur ca să ne convingem că aceasta e, într-adevăr, starea lumii actuale și să constatăm pretutindeni profunda decădere pe care Evanghelia o numește "urâciunea pustiirii". Nu trebuie să ne ascundem nouă înșine gravitatea situației, ci se cuvine s-o privim așa cum este, fără nici un fel de "optimism", dar și fără nici un fel de "pesimism" pentru că, după cum spuneam mai înainte, sfârșitul vechii lumi va fi totodată
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cu năravurile cele rele, adică greci; cari, după ce nu se îndurară nici se leneviră a pune jos obiceiurile cele bune, bătrâne ale țării, pentru care stricăciune a obiceiurilor curând le fu a aduce și țara la risipire desăvârșită și la pustiire... De care lucru bine venise vremea cuvântului lui David, sfânt prooroc și împărat, a-l zicere și noi cu puținel mai schimbîndu-l: Doamne, veniră străinii în moșia noastră și-și spurcară mâinile lor cu mite și îndrăzniră a vinde și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
străini nouă, nu cu legea, ci cu neamul și năravurile cele rele, adică greci, cari nu se îndurară a pune jos obiceiurile cele bune, bătrâne al țării, pentru care curând le fu a aduce țara, la risipire desăvârșită și la pustiire. {EminescuOpXII 277} Acestea le spune la 1639 Matei Vodă. La 1669 Radu Vodă (Leon) zice: și atuncea grecii iară ne-au fost împresurat cu vânzările și cu camețele ca și acum, până ce i-au fost scos țara și părintele Domnie
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ani de domnie fanariotă, când în atâți ani orașele șesului s-a umplut cu asemenea oameni cari "nu se îndurară a pune jos obiceiurile bune, bătrâne ale țării pentru care curând le fu a o aduce la risipă și la pustiire? " Și oare nu se văd efectele acestei dominațiuni? Niciodată țăranul n-a fost mai mizer decât azi, niciodată sarcinile ce i s-a impus mai grele, niciodată regimul alimentar mai rău, niciodată munca mai multă, niciodată clasele curat consumatoare cari
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
dentîi, voind a lovi negoțul de esport al Rusiei, au dat cazului, îndealtmintrelea adevărat, din satul Vetlianca, o însemnătate atât de generală încît la moment toate granițele se închiseră pentru Rusia. Profesorii de istorie suflau colbul de pe documente și arătau pustiirile făcute de ciuma neagră în secolii trecuți, medicii arătau imposibilitatea de-a o întîmpina cu arta vindecării, presa făcea un zgomot amețitor și centrele mari ale Europei tremurau de spaimă. În diplomație acela e mai abil care alege pretextul cel
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
au trecut în iulie, 1458, hotarele Prusiei. Angajată în nord, hotarul de sud al regatului nu putea fi apărat cu forțe impunătoare. Considerând această conjunctură favorabilă, Ștefan și-a trimis călăreții dincolo de Nistru și a început vânătoarea fostului domn și pustiirea marginilor regatului. Actul de îndrăzneală al voievodului pornea dintr-o cunoaștere exactă a capacității militare a adversarului. Ștefan știa că oastea de feudali a Poloniei are nevoie de multă vreme să se adune și să pornească la acțiune. Până la terminarea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cel puțin doi ani. În acest răstimp se puteau schimba multe și tânărul de 22 de ani nu se sfiia să-i înfrunte pe poloni. Desfășurarea evenimentelor i-au dat câștig de cauză celui care a știut să forțeze norocul. Pustiirile din sudul Poloniei l-au determinat pe Cazimir să angajeze negocieri cu noul voievod. Recunoașterea lui Ștefan ca domn nu se făcea „din bunăvoința regală”, ci pentru a se pune capăt unui război păgubitor care durase timp de doi ani
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
chiar pe turci îi chinuia foamea, pentru că Ștefan dete flăcărilor toată partea Moldovei pe unde aveau să treacă turcii. Și această împrejurare a fost hotărâtoare pentru biruință”. Scrisoarea de la Turda, un document de asemenea contemporan evenimentelor, subliniază faptul că în urma pustiirii locurilor, pe unde trebuia să treacă oastea otomană, turcii și caii lor au suferit de foame. Înaintarea lui Suleiman spre Vaslui s-a făcut cu mare greutate și din pricina numărului mare de oameni din care era alcătuită oastea sa. Hadâmbul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
adunase oastea, care număra cel puțin 40.000 de oameni. Din Cetatea Albă ajungeau vești la Constantinopol, potrivit cărora domnul era hotărât să nu apere cetățile, din cauza superiorității numerice a adversarului, preferând să urmeze strategia tradițională românească: retragerea din fața dușmanului, pustiirea locurilor pe unde trecea acesta, hărțuirea lui și primirea luptei într-un loc întărit, pregătit dinainte. Este de presupus că Ștefan a încercat să le producă turcilor pierderi la trecerea Dunării. Flota turcă ridica ancora la 1 iunie, și văzând
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nici o șansă să supraviețuiască. (Rezistența în timpul asediului Zaragoza este celebră din acest punct de vedere). În 1484, Ștefan cel Mare n-a făcut altceva decât să respecte tradiția de luptă a românilor. În fața unui adversar superior numericește se impunea retragerea, pustiirea locurilor prin care trecea inamicul, hărțuirea și atacarea lui într-un loc cel puțin întărit de natură, care să nu îngăduie desfășurarea forțelor inamicului. Grigore Ureche, care a deținut dregătorii cu caracter militar, spătar, mare spătar, vornic al Țării de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Hustânskaia, face o incursiune în 1498. Cronicarul polon Cromer era și el de părere că Ștefan a atacat regatul „ca să răzbune pentru războiul ce l-a făcut pe nedrept” regele. „Căci Ștefan palatinul, neuitându-și pe nedreptatea pricinuită și de pustiirea Moldovei, scrie Wapowski, năvălind în primăvara anului următor în Polonia și Rusia, țări cu mulți locuitori pe vremea aceea și îmbelșugate, le jefui cu sabie și foc, în chipul cel mai jalnic, cu o puternică oaste de moldoveni, în unire
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în mici lupte și silindu-i să stea treji”. Strategia folosită de români, în timpul marilor confruntări din secolele XIV-XVI, a fost bine surprinsă de Chalcocondil. Retragerea din fața inamicului, refugierea populației în păduri sau locuri tari, spre munte sau în păduri, pustiirea pământului pe unde se deplasa dușmanul, hărțuirea permanentă a acestuia cu evitarea unei confruntări în câmp deschis, acceptarea acesteia în locuri în care superioritatea numerică sau superioritatea armamentului erau în cea mai mare parte anihilate. Un cavaler greu înarmat nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]