361 matches
-
încolțește Cu jale și durere, la fel patul de țină îi re-nnoi mădularele. La început o slăbiciune de copil; vremuri trecură; adunắ putere, Dar tot ședea-n singurătate; apoi nălțîndu-se, în zbor se avîntắ 165 Nainte, desi căzînd, prin pustiirea nopții, sfîrșind în moarte Și-n altă înviere 165 spre suferință și grea călătorie. Și totuși cărțile și le ducea în zdravenele-i mîini, si pana să de fier166, Fiindcă-atuncea cînd muri ele zăceau lîngă mormîntul său, și-atunci cînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sînt o groaza pleoapele-ți; și vîlvătaia coamei tale, A solzilor tăi goana mă descumpănesc, solzii tăi care gonind dogit răsună. 85 Și dacă Los sălaș pe-o stîncă nu mi-ar fi zidit, Pesemne-aș fi murit în sumbră pustiire printre vătămătorii viermi. Cum să fug, cum să fug într-al lui Los sălaș? Picioarele mi s-au întors spre înapoi și pașii-mi lunecă-n țarina, Si turnu-mi e cuprins în jur de nori; zadarnic brațele-mi trudesc. 90
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sorți în coif, Și aleg moartea lui Luváh și răstignitu-l-au de arbor 232, Și l-au străpuns cu-o sulița și-ntr-un mormînt l-au pus Să moară-o moarte de Șase mii de ani233, încătușat în jur în pustiire. Sur era soarele și luna se rostogoli, glob fără rost, prin cer. 170 Fiii lui Urizen apoi părăsit-au plugul, grapa, războiul de țesut, Ciocanul, dalta, riglă și compasul. Ei făurit-au sabia, carul de luptă și securea, Si pregătiră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Înalță-te, O Vala! arcul lui Urizen adu-l cu tine, si iuțile săgeți ale luminii-adú-le. Cum mai răcneau caii de aur ai lui Urizen 234, legați la al Iubirii car, Siliți să lase Taurului plugul, si sa respire vînturile pustiirii, Să calce în copite țarinile, cu fala nechezînd; aceasta nu-i o harfa gíngașă, Acesta nu-i pîrîu susurător, nici Umbră-a unui Mirt, 205 Ci răni și sînge și țipete-nfricoșătoare și goarne de război, Si inimi care luminii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
statutul de foederati ai Imperiului. În același timp, în vremea sa, au organizat un atac longobarzii și vizigoții, în alternanță cu avarii și slavii. În 566, pornind din zona Dunării și Dobrogea, avarii au invadat teritoriul din sudul fluviului, iar pustiirile lor s-au dovedit devastatoare. Sub Tiberiu II (578-582), s-a încheiat o pace între cele două părți, bizantinii plătind subsidii ridicate, iar avarii promiteau să apere linia Dunării. Curând a urmat însă năvălirea slavilor în sudul Dunării, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bătălia de la Nedao. Apoi, hunii se risipesc și dispar treptat ca popor din istorie, rămășițele hunice ce au supraviețuit s-au reîntors în stepele din nordul Mării Negre, unde cu timpul se vor contopi cu bulgarii de pe Volga înrudiți cu ei. Pustiirile provocate de huni au fost de mari proporții, necunoscute până atunci în Europa, multe orașe au fost literalmente distruse, fiind refăcute abia sub Justinian și mulți oameni au fost uciși sau luați în robie. În regiunile aflate sub stăpânirea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
necunoscute până atunci în Europa, multe orașe au fost literalmente distruse, fiind refăcute abia sub Justinian și mulți oameni au fost uciși sau luați în robie. În regiunile aflate sub stăpânirea lor directă, printre care și teritoriile Daciei, distrugerile și pustiirile au fost simțitor mai reduse, hunii nu s-au așezat statornic, ca popor de păstori nomazi, decât în regiunile de stepă, mai ales în cele nord-pontice și în pusta panonică. Structura social-economică a societății hunice presupunea existența unei populații agricole
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
te pusă în calea mea să ieși, Să treci ca o ușoară crăiasă din povești C-o singură privire să văd ce dulce ești, Căci dulce ești... De-atuncea eu te visez mereu, Tu, gingașă mireasă a sufletului meu, Cu pustiirea vieți-mi de-atuncea eu mă cert Și-ntind ca dup-o umbră eu dreapta în deșert. O, spune-mi, spune numai că moartea mea n-o vrei, Degeaba nu au ochii atâta milă-n ei! ANNA O, ce frumos
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Zâmbirea gurei tale să fie al meu crez Purtând în suflet moarte, tu vesel să mă vezi; O, binecuvântată ți-aș [zice] să fii tu, Copil cu păr de aur ce mintea mi-o pierdu. Veninu-amărăciunei și-a vieți-mi pustiire Nimic n-ar [fi] alături cu dulcea ta zâmbire Și-n a mea socotință mă sint atât de mic... Tu tot odorul lumii și eu... eu tot nimic... Ia-ți mâna de la frunte... (O privește) înger al frumuseții! (Anna plînge
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
poftitori. Campanie mai fericită a romilor contra românilor și sârbilor Îmboldiți prin biruințele lor repețite, iar prin prădăciuni fericite umplîndu-se cu de prisos cu averi și cu arme de tot. felul, românii deveniră neîmblînziți și nu se mai mărginiră la pustiirea șesului cu târgurile sale deschise și cu ogoarele, ci atacară orașe întărite. În an[ul] 1191 luară Anchialos, siliră Varna să li se supuie, dărâmară cea mai mare parte a orașului Triadița (numită odată Sardica), despopulară Stumbion și târâră cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
latinilor. Tot într-o vreme cu cumanii sau puțin după aceasta se-ntrecură în opera devastării și latinii, cari aveau mânie atât asupra romeilor, pentru că s-au fost răsculat, cât și contra cumanilor, pentru că suferiseră o înfrîngere din partea lor. Și pustiirea nu se mărginea numai pe uscat, ci latinii coperiră și marea c-o nenumărată mulțime de bărci și corăbioare, cari nelinișteau și întrerupeau negoțul pe mare și pe lângă țărmuri al grecilor. Puind temei pe vorba adrianopolitanilor, Ioannițiu ceru intrare în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fără a găsi împrotivire asupra orașelor Perinthus și Daonion, tîrî cu sine în robie populația de orice vrâstă și de orice sex și dărâmă valurile și zidurile. O soartă tot atât de dezastroasă avură orașele Arkadiopolis, Messene, Tzurulos precum și orășelul Athyra: pradă, pustiire, prinsoare, robie. Athyra își răscumpărase altfel deplina mântuire c-o mare sumă de bani, dar stătea sub prepusul c-ar fi cochetând cu latinii, fu deci atacată noaptea pe nesimțite de dușmani, luată și nimicită cu totului tot. Nici țărmul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
țara mărginașă a Bulgariei și se așezară în Macedonia pe roditoarele șesuri de lângă Hebrus și în partea de jos a țării, unde acest râu, hrănit de multele ape ce se varsă în el, primește numele, schimbat de gura poporului, Marița. Pustiire și pradă, robire și măcel însemnau drumul sălbaticei invaziuni, iar pe piețele mai mari, precum Adrianopol și Didymotichos, Vizia și Kalliupolis se licitau public prizonierii cumanilor, deveniți sclavi. Folosindu-se de poziția critică și hrănind necontenita lor ură contra grecilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
spate. Curând însă norocul războinic își întoarse foaia. În vara anului viitor (1307) veni ciocnirea între italieni pe de-o parte, și anume între catalanii cei sălbatici și însetați de sânge cari luptau sub steagurile lor și comiteau atrocități grozave, pustiiri și jafuri pe teritoriul romeic, și între răustrîmtorata împărăție bizantină pe de altă parte, căci curajosul coimperator Mihail, cu sentimentele lui nobile, nu putea răbda mai mult rușinea unei tratări atât de barbare. Acest din urmă porni deci din Adrianopole
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
s-o facă. Propunerea lor fu primită și curând li se rânduiră și sosiră la noii aliați căpetenii bulgare, întovărășite de o mie de luptători bulgari. Devenind îndrăzneți prin aceasta, alanii întreprinseră incursiuni cu folos, roiri de pradă și de pustiire pe teritoriul romeic de primprejur și la urma urmelor trecură cu casnicii lor cu tot la Sfentislav. Puterea alanilor se stinse-n curând în urma unei înfrîngeri ce o suferiră într-o luptă pe care o avură cu turcomanii (turcopuli) și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din contra e indispensabilă). {EminescuOpXIV 441} umană, care prin direcția naturei ei deja e dialectică, nu se va putea dispensa niciodată de o asemenea știință, care s-o-nfrîneze și să oprească prin o cunoștință de sine științifică și pe deplin evidentă pustiirile pe cari o rațiune fără legi le-ar comite negreșit în morală și-n religie. Dar să fim siguri, oricât de desprețuitori sau rezervați s-ar ținea cei cari nu măsură o știință după natura ei, ci după efectele ei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și în Salonichi se dovedise ca cel mai mare adversar al slavilor, căci, precum cehii obicinuiau a ieși la război în contra germanilor după ce invocase pe Sf. Wenzel, așa romaeii ieșau în contra slavilor după ce invocase pe Sf. Dimitrie. Acum însă, după pustiirea Salonicului de către normani, sfântul își părăsise sanctuarul din orașul grecesc, pentru a căuta un nou sanctuar în Tîrnovo, care nu fusese zidit de bulgari, ci de vlahul Petru. Daca însă Kalopetru avea de gând a influența și asupra populațiunilor grecești
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Doamne, și m-am lăsat ademenit; ai fost mai tare decât mine și m-ai biruit! Sunt luat în râs ziua întreaga și toți își bat joc de mine! Fiindcă ori de câte ori vorbesc, trebuie sa strig și să vestesc: «Silnicie și pustiire!», așa încât cuvântul Domnului este pentru mine ocara și batjocură în fiecare zi. Și am zis: Nu voi mai aminti de El și nu voi mai vorbi în numele lui. Dar era în inima mea că un foc mistuitor, ascuns în oasele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
el însuși, “într-o vreme bogată în catastrofe, crudă chiar și pe timp de pace”. Liniștea din turnul lui Montaigne nu era și a vremii. Dacă marilor dezastre unii scriitori le pot totuși opune mări cărți, esențialul e salvat. Sunt pustiiri irezistibile și cataclisme care ucid fără urmă spiritul și nu e nimic de făcut. Dar există și o demisie a spiritului a cărei cauză nu e alta decât nebunia și orbirea omenească. (Firește, și faptul acesta își are determinările sale
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în Evul Mediu (franciscanismul), cât și mai târziu - cu J.J. Rousseau. Revendicarea drepturilor „sensibilității” împotriva „societății” și „rațiunii” în fond nu face altceva decât să revendice restaurarea acestora din urmă. Căci tocmai societatea și rațiunea sunt periclitate de standardizarea și pustiirea sufletească de care pomeneam. Atât Rousseau, cât și astăzi Marcuse, pun în antiteză „ordinea sensibilității” cu „ordinea rațiunii represive”. Dar și unul și altul recunosc necesitatea acestei rațiuni „represive” în proporția în care ea își păstrează funcția în sensul conservării
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
la poarta îngerilor, strigând încontinuu. SPERÂND LA O SLUJBĂ M-am trezit într-o baltă de sânge. Deasupra, o îngemănare heruvimică, singura speranță la binecuvântare. Apoi un cântec trist de clopot cuprins de rugină. Din când în când găuri de pustiire, ca o zăcere la odihnă. Puține în anii cerești, pe care-i priveam cu ochi însetat de dor de fetișcană. Nu mai pot ascunde multul nisipos al dezmățului lumesc, se întrevede abisul ce-mi înfioară vlaga. Rămâne așteptarea astâmpărării setei
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
1,21‑24, din ordinul său este confiscat tezaurul templului din Ierusalim, fapt care semnifica profanarea lăcașului sfânt. Mai mult însă și mai grav decât aceasta, lucrul care a dus în mod direct la declanșarea răscoalei a fost așezarea „urâciunii pustiirii” pe altarul jertfelor. Se pare că această formulă reprezintă forma criptică a numelui zeului sirian Baal Șamain; în ceea ce privește noutatea profanării, „se presupune că este vorba despre un altar suprapus celui vechi, destinat aducerii sacrificiilor păgâne”. Pe lângă toate acestea, evreii erau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
până la sfârșitul războiului rânduit [vor fi] nimiciri. 27Și el va întări un legământ cu mulți, o săptămână, iar la mijlocul săptămânii vor înceta jertfa mea și libația (Δ2ΖΦγϑ∀∴ :≅ Λ 2ΛΦ∴∀ 6∀ℜ ΦΒ≅<∗Ζ), iar pe locul sfânt [va sta] urâciunea pustiirii (∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ™< ƒΔ0:φΦγΤ <), iar până la sfârșitul veacului va fi rânduit un sfârșit pustiirii (6∀ℜ ♠ΤΗ ΦΛ<ϑγ8γ∴∀Η 6∀4Δ≅¬ ΦΛ<ϑΞ8γ4∀ ∗≅2ΖΦγϑ∀4 ƒΒℜ ϑ←< ƒΔΖ:ΤΦ4 <). Cele 70 de săptămâni de ani (490 de ani) sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mulți, o săptămână, iar la mijlocul săptămânii vor înceta jertfa mea și libația (Δ2ΖΦγϑ∀∴ :≅ Λ 2ΛΦ∴∀ 6∀ℜ ΦΒ≅<∗Ζ), iar pe locul sfânt [va sta] urâciunea pustiirii (∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ™< ƒΔ0:φΦγΤ <), iar până la sfârșitul veacului va fi rânduit un sfârșit pustiirii (6∀ℜ ♠ΤΗ ΦΛ<ϑγ8γ∴∀Η 6∀4Δ≅¬ ΦΛ<ϑΞ8γ4∀ ∗≅2ΖΦγϑ∀4 ƒΒℜ ϑ←< ƒΔΖ:ΤΦ4 <). Cele 70 de săptămâni de ani (490 de ani) sunt împărțite după cum urmează: 1) „De la ieșirea cuvântului de răspuns și de zidire a Ierusalimului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de ani. 3) Alianța lui Antiochos al IV‑lea cu evreii elenizanți (7 ani). Perioada încetării sacrificiilor va dura din 25 Kislev, anul 168, până la 25 Kislev 165 (cf. 1Mac. 1,59; 4,52). După cum am menționat mai devreme, „urâciunea pustiirii” se referă probabil, la un altar păgân ridicat peste altarul arderilor de tot. Expresia ϑ∈ ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ↑Η ƒΔ0: φΦγΤΗ apare de trei ori în Cartea lui Daniel (9,27; 11,31; 12,11) și o singură dată în 1Mac
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]