1,643 matches
-
de profesori, învățători, specialiști etc. în ale teologiei, din aproape două miliarde de așa-ziși creștini pe care iama istoriei i-a surprins cu un certificat de botez în buzunar, din sute de mii de clădiri bisericești în care aerul putrezește încet, dar sigur [...] din câteva armate cu "mii de oameni și religii" dar fără nici un Dumnezeu [...] Ceea ce inima îmi spune este cumplitul adevăr că și Biserica, Trupul isteric al lui Hristos cel mort și înviat, trebuie să moară. Nu-i
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
sarcasm, Magda Cârneci construiește o polifonie, Cancan Politic (1991-1994), în care vocile care se interferează (intelectualul, poetul, femeia, poporul) încearcă să găsească fețele adevărului și să înțeleagă de ce se întâmplă ce se întâmplă ("până și o mare idee odată moartă putrezește urât", "acum că s-a dus naibii butaforia/ îmi smulg capul din umeri și mă privesc drept în față", "iarăși am ajuns în această piață fără ieșire", "gloata însă nu-i mulțumită./ Glodul însă nu-i liniștit."). Expresia eșecului este
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
doar sfârșitul. Dramatizezi, ca de obicei. E atât de frumos! E viață, sunt oameni care trăiesc! E o realitate brută, fără mască de ipocrizie. Ți-ar fi plăcut să fie ascuns totul sub o perfecțiune aparentă? Să fie lăsat să putrezească în interior? Sunt toate amintirile pe care le-am lăsat aici. E tot ceea ce sunt. Iubesc țara asta! De ce nu poți înțelege? Pentru că eu nu cunosc și cealaltă parte și îmi doresc asta. Pentru că întotdeauna vrem ceea ce nu putem avea
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
încrîncenările unui eu aproape dostoievskian: Cînd scriu acest jurnal viața mea s-a schimbat radical, dar gîndul la sinuciderea tatălui meu mă urmărește oriunde m-aș duce. E ceva eroic să refuzi viața cînd ea te silește la degradare, să putrezești de viu și să mori de două ori, nu o dată. în acel inel de timp cu sinuciderea tatălui meu stă ceva puternic, o esență conținînd chiar enigma vieții. A sta ochi în ochi cu tot ce are viața mai îngrozitor
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
în măsura în care evocă degradarea și moartea ("ploaia galbenă" și "zăpada"), de care ea însăși este amenințată ("melancolia anilor" se extinde asupra amintirilor și "transformă încetul cu încetul memoria într-un peisaj straniu și fantomatic" (La lluvia amarilla - Ploaia galbenă), pînă ce "putrezesc în mlaștina timpului amintirile". Interesul lui Julio Llamazares pentru problematica centrată pe tema memoriei s-a manifestat chiar de la debutul său cu volumele de poezie (La lentitud de los bueyes - Lentoarea boilor, 1978 și Memoria de la nieve - Memoria zăpezii, 1981
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
Un monstru cu sîngele meu născuse un fel de răni/ care se sfîșiau între ele/ pentru că nu prea aveau de ales// să mă legăn fără instincte/ să sfîșii și ce mai rămăsese din tine/ să mă baricadez pentru a nu putrezi// nu știu ce-ar fi pînă-n zori/ coșmarul nostru e oricum prea crispat/ sub povara celor inexistenți” (Ia-mi și paltonul să zac). Ocupîndu-se de făptura sa somatică, poetul dă de înțeles că a ajuns la limita desființă rii, probate
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
chiar a și ridicat mâna asupra mea. Să fac o criză de nervi în fața băiatului să-mi deschid venele pe salteaua lor asta sau altceva am destule arme voi face uz de ele se va întoarce la mine nu voi putrezi singură în gaura asta cu indivizii ăia de deasupra care mă calcă în picioare și vecinii care mă trezesc în fiecare dimineață cu radioul și nimeni care să-mi aducă ceva de mâncare atunci când mi-e foame. Toate putorile astea
Simone de Beauvoir - Femeia sfâșiată by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/2754_a_4079]
-
cădea la pat nu s-ar deranja nimeni să mă îngrijească. Pot eu striga după ajutor mult și bine cu biata mea inimă slăbită nimeni n-ar auzi nimic și asta mă îngrozește. În spatele ușii vor găsi un stârv voi putrezi voi face pe mine șoarecii îmi vor roade nasul. Să crap singură să trăiesc singură nu nu vreau. Îmi trebuie un bărbat vreau să se întoarcă Tristan ce lume ticăloasă strigă râd și eu aici mă usuc pe picioare; la
Simone de Beauvoir - Femeia sfâșiată by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/2754_a_4079]
-
aparținut lui Iosif din Arimateea, care, după cum spun si Scripturile, l-a îngropat pe Mântuitor în mormântul său. Dacă într-adevăr așa s-au petrecut lucrurile, Iisus nu a înviat, cum cred creștinii, ci a rămas în cavou și a putrezit ca orice om, afirmă arheologii. Noul mormânt atribuit lui Iisus a fost găsit în anul 2010, dar abia acum autorii descoperirii, James Tabor și Simcha Jacobovici, au decis să vorbească despre aceste subiect.
Descoperirea care zguduie creştinismul: Iisus nu a înviat niciodată () [Corola-journal/Journalistic/23465_a_24790]
-
în fața Curții Constituționale, tocmai prin acele „stridente încălcări ale unor drepturi și libertăți garantate de Constituție.” Este, această lege, într-un fel, o ofensă a celor care „acum șase decenii luptau, în munți, cu arma în mână, împotriva comunismului sau putrezeau în temnițele regimului comunist”, act cunoscut, ca fenomen național - „Rezistența anticomunistă”, adusă în actualitatea zilelor anului 2015. Din morminte, din acele dosare ale acuzării, azi îngropate în uitare, dintr-o indiferență postdecembristă a guvernelor care 25 de ani s-au
O lege anticonstituţională, antinaţională, în manieră cominternistă, stalinistă! [Corola-blog/BlogPost/92651_a_93943]
-
un mort bătrân. Morții îi dai darul, lacrimile tale, plânse în milenii, spre ceruri curgând, apă zbuciumată de dor, cu amarul de-a fi prea bătrână, moartea implorând. Citește mai mult Mare bătrânăPlajă dogorită,în vânt și în soareumerii tăi putrezise lasă tot mai mult,povara singurătății,a sacului cu sare,te îngroapă noapteaca pe-un mort bătrân.Morții îi dai darul,lacrimile tale,plânse în milenii,spre ceruri curgând,apă zbuciumatăde dor, cu amarulde-a fi prea bătrână,moartea implorând.... XVI
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
COPACUL DIN GRĂDINĂ, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1984 din 06 iunie 2016. Plouă, băierile cerului zici că s-au rupt, pământul parcă vrea să mai crească, copacul din grădina noastră a căzut și-acum, a-nceput să putrezească. Sub scoarța lui încrețită de vreme, gândul meu ca un foc s-a așternut, topesc inelele copacului căzut și timpul le rescrie pe mine, pe trup. Citește mai mult Plouă, băierile cerului zici că s-au rupt,pământul parcă vrea
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
a așternut, topesc inelele copacului căzut și timpul le rescrie pe mine, pe trup. Citește mai mult Plouă, băierile cerului zici că s-au rupt,pământul parcă vrea să mai crească,copacul din grădina noastră a căzutși-acum, a-nceput să putrezească.Sub scoarța lui încrețită de vreme,gândul meu ca un foc s-a așternut,topesc inelele copacului căzutși timpul le rescrie pe mine, pe trup.... XXXIII. OGLINDA, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016. Mama
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
ea și se ascunde în trup de omidă. Un păianjen își țese pânza în tindă, mai înainte a cântat, acum a tăcut, ca mama să se uite-n pace în oglindă, frumoasă, cum era în trecut. Mai târziu, când a putrezit pragul tinzii, mă uit după umbre care să-mi semene, stau lângă mama în apele oglinzii, două umbre prelungi, gemene. Citește mai mult Mama se uită în oglindă,e o noapte flămândă și grea,un fluture țâșnește din eași se
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
din eași se ascunde în trup de omidă. Un păianjen își țese pânza în tindă,mai înainte a cântat, acum a tăcut,ca mama să se uite-n pace în oglindă,frumoasă, cum era în trecut.Mai târziu, când a putrezit pragul tinzii,mă uit după umbre care să-mi semene,stau lângă mama în apele oglinzii,două umbre prelungi, gemene.... Abonare la articolele scrise de cristina crețu
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
și fi-vor arse demult întregi sisteme de lesturi necuprinse-acum în mine pe câte căi să mai aleg eu pasul să mi-l aștern pe drumul sfânt spre Tine și-n câte rădăcini pierdută-mi e privirea să prind sămânța putrezită în voința cu care văd tac râd și plâng pe la răspântii cu dor din dar în dor prin dor cântarea palmei de abur s-o aud cum scrie în sunete chemarea într-un punct în mine și-n mine câte
SĂMÂNŢĂ-N SOARE CRUD de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383821_a_385150]
-
ape limpezi se scaldă un gând, inundat demult, de o mare de tăceri, iar umbrele sleite, pe zid tremurând, le destramă vântul sub palide-adieri. Am rătăcit printr-o pădure de umbre, defrișată, în toamna cu iz de tămâie, copacii au putrezit în peșteri tenebre, iar din cărbuni a răsărit o verde-fâșie. Arome verde-crud, adie prin toamnă, anotimp asezonat sufletului neliniștit și inima, ca un sfetnic, mă-ndeamnă, să văd în fiece cuvânt un pom înflorit. Pânză rogvaiv mi-e toamna flămândă
PÂNZĂ ROGVAIV de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380086_a_381415]
-
Boris Mehr , publicat în Ediția nr. 1758 din 24 octombrie 2015. adevărat îți spun, fiecare e ucenicul cuiva, înrâurirea excesivă duce la nemulțumire, robinsonii barurilor de noapte, din cei ce rătăcesc, câinii de pripas, cei merituoși trezesc invidia, singurătatea, secretomania putrezind, frica de anu fi părăsit, dorința muribundului de a lua cu el colțul de lume pe care îl știe, terorismul, iubirea sălbatică a scorpionilor, totul se termină prea repede, Doar atunci când i-am uitat numele m-am vindecat în sfârșit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
în mână c-un ou. Dansează beat bietul ... Citește mai mult adevărat îți spun, fiecare e ucenicul cuiva,înrâurirea excesivă duce la nemulțumire,robinsonii barurilor de noapte, din cei ce rătăcesc,câinii de pripas, cei merituoși trezesc invidia,singurătatea, secretomania putrezind,frica de anu fi părăsit, dorința muribunduluide a lua cu el colțul de lume pe care îl știe,terorismul, iubirea sălbatică a scorpionilor,totul se termină prea repede,Doar atunci când i-am uitat numelem-am vindecat în sfârșit.Mandragora, adevăratul nume
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
m-am gândit bine Pentru sufletele voastre Îngropați orice suspine În pământul pus în glastre, Și udați-le cu gânduri De iubire și de pace, Din ele ieși-vor muguri, Ura în pâmânt va zace. Din belșug de-i inundată Putrezi-va pe vecie Să nu poată niciodată Din moarte să reînvie. Numai dragostea renască Din pământul unde morții Pot să mai călătorească Doar prin tenebrele sorții. Așteptați fi-vor la poartă De o Rază de Lumină, Singura ce în timp
ARMINDENI, (ZIUA REÎNVIERII NOASTRE) de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380162_a_381491]
-
-n tine pentru prietenul cel drag? Ei bine, Nichita a simțit-o. Pentru prietenul Aurel: „Am văzut cu ochii mei / pământul cum se sapă / cum se dă gaură în el pentru coșciug / când morții nimănuia fi-vor laolaltă / din milă putrezind, nearși pe rug...” Și avem a reține că seraficul NINI, ne oferă o mare lecție de viață, bineștiind că orice prietenie își are destinul ei, dar... pentru Aurel, Stela și Laura (familia Covaci) a fost cuvânt șuierat printre tâmple: „Băgase
O RAZĂ STRĂLUCIND! NICHITA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/94078_a_95370]
-
-n tine pentru prietenul de lângă tine? Ei bine, Nichita a simțit-o. Pentru prietenul Aurel: „Am văzut cu ochii mei / pământul cum se sapă / cum se dă gaură în el pentru coșciug / când morții nimănuia fi-vor laolaltă / din milă putrezind, nearși pe rug...” (Detalii, în Nichita Stănescu-Aurel Covaci, destinul unei prietenii) Și avem a reține că seraficul Nini, ne oferă o mare lecție de viață: orice prietenie își are destinul ei, dar... pentru Aurel, Stela și Laura (familia Covaci) a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
prost *** să rămâi târâș pe cale să te-mbăloșeze melcii să te umpli tot de jale că m-ai violat sub sălcii *** din copilă-ai rupt femeie curățenia mi-ai stricat te blestem să-ți fie spinul vrej uscat și atârnat *** putrezește-n pușcărie și în lanțuri strâns legat c-ai luat viață la orbie și de sânge te-ai pătat *** îți doresc pâine și sare e blestem, să fii tu sigur și s-ajungi în ocna-n care sarea să ți-
13 BLESTEME GRELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377221_a_378550]
-
diabolice își menține frumusețea și calmul: surâsul de pe buze e sfârșitul, reprezentat în așa fel încât să nu-i sperie pe inocenți. Lasă-l să vină cu mine pe inconștient în durere, în dormitorul meu acvatic cu cearceafuri vegetale să putrezim împreună în acte abisale care să elibereze zborul intens. Aștept ceva concret de la tine, să mă trădezi sau să mă umilești-doar eu am sădit sămânța revoltei în ochii tăi diavolești, nu te preface că ești atât de blând: merit tot
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
departe mînați de suferințe și întrebări, de la Văduva (Nina Usatova) cu un soț mort în război la fata amiralului (Yana Yesipovici), de la o fată rămasă însărcinată care vrea să avorteze la mama cu copilul al cărui șold a început să putrezească, oameni din toate categoriile sociale, toate felurile, toată umanitatea e acolo. Vindecarea lor este însoțită adesea de o lecție usturătoare, ghidușiile părintelui Anatoli sunt însă cu tîlc, leacul e amar și arde cînd vindecă. Părintele parcă face totul de-a-ndoaselea, irită
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]